Cu dezbaterea organizata in jurul \u201eVietii unui om singur\u201c de Adrian Marino, revista \u201eObservator cultural\u201c ridica receptarea cartii la nivelul cuvenit discutiei despre un mare intelectual si om de litere rom\u00e2n. Un intelectual si o opera care, partial, au suferit si mai sufera ingratitudinea si experienta \u201eexilului intern\u201c prin care a trecut si eroul singurei si neintrecutei lui monografii, aceea despre viata lui Al. Macedonski. Cum s-a spus si despre acela, si in cazul lui Marino s-ar putea ca omul sa fi daunat operei: un temperament de adolescent rebel, critic s\u00e2ngeros cu modelele si contemporanii sai, pe scurt, un inadaptat consecvent si nonconformist incorigibil.
\nIn aceste conditii, recomandarea lui Ovidiu Simonca este utopica si\/sau naiva: \u201eSa vorbim despre idei, nu despre persoane\u201c! Lucru dificil sau imposibil in climatul latino-american rom\u00e2nesc unde excomunicarile sunt de rigoare. Vorbele lui Mihail Kogalniceanu care recomanda, ca un \u201emesianic pozitiv\u201c, o critica nepartinitoare, lovind \u201ecartea, iar nu persoana\u201c ram\u00e2n aici expresia unui deziderat sau ideal dificil de atins. Cu at\u00e2t mai dificil cu c\u00e2t, are dreptate Marin Preda: \u201eideile sunt oamenii!\u201c si, omeneste vorbind, e aproape imposibil sa detasezi in eprubeta (in vid!) ideile de \u201ecarnea, s\u00e2ngele si nervii\u201c ce le-au insufletit. Nu mai spun ca in cartea pusa in dezbatere, tocmai portretul omului (\u201epersoana\u201c!) e impresionant si suscita cel mai mare interes. Dar indemnul \u201esa vorbim despre idei, nu despre persoane\u201c este nobil in nonbeligeranta lui si, de aceea nu poti sa nu invidiezi si sa nu stimezi speranta lui Ovidiu Simonca de a-i vedea discut\u00e2nd pasnic si cu detasare senioriala despre cartea lui Marino chiar pe cei \u201esfichiuiti in paginile sale\u201c si, intr-adevar, \u201eAr fi o dovada de normalitate: n-ar fi posibil ca Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Dan C. Mihailescu sa discute critic, tolerant si echilibrat, intr-o polemica de idei, aceasta carte?\u201c Ar fi, sigur ca ar fi: vom trai si vom vedea. Sau nu.
\nPaul Cernat scrie despre o carte ce i se pare \u201eTestamentul unui excentric\u201c, mention\u00e2nd ca e \u201eo marturie ultimativa, deliberat postuma, un examen final care nu cruta pe nimeni, incep\u00e2nd cu autorul ei.\u201c El constata ca \u201eNumarul miturilor facute tandari in \u00abViata unui om singur\u00bb e apreciabil, iar cele ale anticomunismului interbelic sau postcomunist vor fi, probabil, mult mai greu de acceptat dec\u00e2t tot ce spune despre Eliade sau Noica. Atacurile la persoana palesc pe l\u00e2nga atacurile la idei!\u201c N-as fi insa de acord cu impresia ca avem de-a face in carte chiar cu \u201esentimentul infr\u00e2ngerii la capat de drum\u201c. Cartea insasi, cu toata tristetea pe care o degaja, este expresia unei victorii: altfel de ce-ar mai fi scris-o? E un \u201edocument de epoca\u201c asa cum crede Adina Dinitoiu, o \u201eautobiografie spirituala\u201c, dupa parerea lui Antonio Patras, in fine, portretul (autoportretul) \u201eunui vicios al singuratatii\u201c, cum foarte pertinent scrie Marius Ghilezan despre cel caruia, \u201ePrivit cu respect, in puscarie i se zicea Seniorul.\u201c
\nDaniel Cristea-Enache decupeaza din paginile cartii portretul \u201eantielevului\u201c Marino si noteaza cu finete paradoxul unui rebel al traditiei, modelor si modelelor, \u201especialist al rupturii\u201c care, cu toate acestea, \u201ea scris o viata intreaga pentru o cultura rom\u00e2na vazuta in organicitatea si evolutia ei. Si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, pentru o cultura aflata in dialog real cu cea occidentala\u201c. El scrie ca \u201eeste realmente extraordinara aceasta clarificata constiinta a datoriei in \u00abViata unui om singur\u00bb. Personajul e singur sau asa se simte, sau asa ar vrea sa fie, pentru ca autorul sa poata lucra in proiecte durabile, de un altruism si un sacrificiu de sine ce nu mai trebuie subliniate.\u201c Trebuie, de ce nu trebuie sa fie subliniate acest altruism si acest sacrificiu: nu vom sti niciodata c\u00e2ta suferinta a indurat personajul acesta sa-si reprime temperamentul rebel si iconoclast, pentru ca autorul sa-si poata vedea senin de marile lui proiecte: \u201eRebelul, iconoclastul, disidentul fata de calinescianism \u2013 pune criticul punctul pe \u201ei\u201c \u2013 va impartasi, cu modelul repudiat, o vocatie a sintezei si o aspiratie spre monumentalitate\u201c. Chip de a spune ca autorul a iesit victorios in lupta de o viata cu personajul ce poarta acelasi nume.
\nIn cazul aceleiasi dezbateri din \u201eObservator cultural\u201c, Bogdan-Alexandru Stanescu recunoaste ca prima reactie dupa lectura cartii fusese una inadecvata: \u201eam fost un cititor prost al memoriilor lui Adrian Marino, pur si simplu pentru ca am aplicat un filtru estetic lecturii. Prima reactie a fost cea a unuia care, de zece ani, tine cronica literara\u201c. Intr-adevar, nu poti pretinde sa scrii \u201ecronica literara\u201c despre cartea cuiva care avertizeaza sever, aplic\u00e2ndu-si o drastica autocenzura, ca \u201eNu vreau sa literaturizez, urasc traditia \u00abliteraturocentrica\u00bb a Rom\u00e2niei, nu sunt critic literar\u201c: ar fi, pe de o parte, o contradictie in termeni si, pe de alta, incalcarea unei dispozitii testamentare, cartea marturisind explicit despartirea de literatura a lui Adrian Marino. Carturarul a dus in anii ’70 o lunga polemica impotriva cronicii literare, \u201eimpresionista\u201c prin traditie, a criticii de int\u00e2mpinare, fatalmente superficiala, si contra recenzentilor saptam\u00e2nali cu reputatie si respiratie scurta: o virulenta contestare a \u201eculturii de publicisti si poeti\u201c considerata minora, caduca, provinciala in comparatie cu realitatea si exigentele culturii majore, europene. A combatut neobosit si maiorescian formele fara fond, mimetismul steril, comportamentul cultural de sluga umila a Europei refuz\u00e2nd statutul de colonie franceza al culturii rom\u00e2ne si crez\u00e2nd, ca si G. Calinescu in fond, ca \u201enasc si la Moldova oameni\u201c, respectiv, exponenti culturali majori, de tip european, fara vechiul si paralizantul \u201ecomplex Dinicu Golescu\u201c. Aceste idei, idealuri si directive de tip eroic, \u201eneopasoptist\u201c revin de nenumarate ori in \u201eViata unui om singur\u201c, suger\u00e2nd dar si divulg\u00e2nd cu rara virulenta si amaraciune contextul ostil in care si-a publicat cartile ca un iremediabil inadaptat si inadaptabil la, cum spune deseori, \u201ejungla literara\u201c rom\u00e2neasca. De care se va desparti cu revolta, sila si dispret vr\u00e2nd, pe de alta parte, sa imprastie definitiv confuzia si lipsa de intuitie cu care aceasta \u201ejungla\u201c l-a distribuit intr-un rol ce nu-i al sau, strain de preocuparile si telurile sale culturale. Cum scrie intr-un \u201eAdio literaturii\u201c din aceasta amara, revendicativa, spectaculoasa autobiografie spirituala ce-i pune pe jar pe cei mai multi dintre contemporanii sai, \u201eadevarul este ca n-am fost, nu sunt si nu voi fi \u00abom de litere\u00bb. Asa cum nu esti tenor, nu ai ochi albastri si nici vocatie de jucator de hochei. Nu este nici o calitate, dar nici un defect. Un simplu dat temperamental si de vocatie si nimic mai mult. Nu sunt obligat nici prin Constitutie, nici prin lege sa fiu \u00abliterat\u00bb, \u00abcritic literar\u00bb sau \u00abspirit poetic\u00bb …\u201c Vorbeste despre despartirea de literatura ca de o \u201eadevarata eliberare\u201c si, inca mai mult, ca despre iesirea lui dintr-o lunga, ad\u00e2nca si traumatizanta \u201eilegalitate\u201c culturala: arunca, de aceea, la cos \u201eun pasaport fals cu care am calatorit, constr\u00e2ns, timp de decenii, in conditii de semiclandestinitate in mediul nostru intelectual…\u201c Este vorba, repeta, de \u201eruperea definitiva, iremediabila, de literatura si de orice forma de studiu istorico-teoretico-literar\u201c si ajunge la dezvaluirea \u201efalsitatii\u201c pozitiei sale de \u201eliterat\u201c, \u201eliterator\u201c, \u201ecritic literar\u201c: \u201eliteratura a jucat un rol minim in intreaga mea dezvoltare intelectuala\u201c si constata, \u201efara regrete\u201c ca \u201eam citit foarte putina literatura\u201c. Si aceea, doar \u201eclasica\u201c, iar pe contemporani nu-i cunoaste, nu i-a citit si nu-i va citi!<\/p>\n
Caci, in fine, se intreaba acest mare carturar ce se considera un \u201eantiliterar structural\u201c: \u201eCe importanta mai are daca am citit sau nu pe Marin Preda sau Nichita Stanescu? Nici una, dar absolut nici una. Nume (si multe altele) ce nu-mi spuneau mai nimic\u201c. Ce este, in definitiv, si ce-a vrut, de fapt, sa fie acest mare \u201eilegalist\u201c al culturii rom\u00e2ne supravietuind \u201efraudulos\u201c in ea cu un \u201epasaport fals\u201c?! Incotro il m\u00e2na \u201eadevarata\u201c lui vocatie reprimata multe decenii? Vorbeste pe larg in \u201eViata unui om singur\u201c despre un sir de \u201emutatii\u201c in devenirea si cariera sa profesionala. Trece de la \u201ecritica ideilor literare\u201c la \u201ecritica de idei\u201c pur si simplu pentru ca sa-si revendice, definitiv (!), \u201etendinta tot mai precisa de a deveni un mic \u201eideolog\u201c in sensul secolului 18\u201c. Cartile scrise si publicate dupa 1989, volume de critica a ideilor si directive culturale europene ar exprima implinirea suprema a intelectualului potrivit vocatiei reprimate inainte si care, constr\u00e2ns, a calatorit cu \u201epasaport fals\u201c in cultura rom\u00e2na. In realitate, insa, adevarul, ciudat si paradoxal, este ca marile sale carti, monumentale in continut si forma, le-a scris cu \u201epasaportul fals\u201c de om de litere si de critic al ideilor literare: de la monografia din 1965-1967, neegalata, dedicata \u201econfratelui\u201c sau spiritual Alexandru Macedonski si p\u00e2na la cele sase volume ale marii sale lucrari, de certa anvergura europeana si universala, \u201eBiografia ideii de literatura\u201c, intreprindere de format unic pe plan mondial. Toate marile sale scrieri Adrian Marino le-a realizat sub regimul \u201epasaportului fals\u201c pe care, eliberat dupa 1989, il \u201earunca\u201c la cos incep\u00e2nd sa scrie si sa publice cartile realei lui vocatii, o vocatie abia intrevazuta printre r\u00e2ndurile cartilor scrise inainte, in \u201eilegalitatea\u201c sa culturala. Cititorul onest va fi insa deceptionat: nicaieri in aceste \u201ecarti ale eliberarii\u201c marele savant si criticul ideilor literare nu se va ridica la inaltimea celor dint\u00e2i. Cu o singura mare exceptie (ce intareste regula!): aceasta extraordinara carte, \u201eViata unui om singur\u201c care, prin dispozitie testamentara, se tipareste si publica acum (la Polirom), dupa cinci ani de la moartea sa.
\nExtraordinara in toate privintele (memorialistica, spirituala, \u201eanecdotica\u201c, filozofica si revelatoare sub raport mental si psihologic si chiar psihanalitic), \u201eViata unui om singur\u201c e scrisa cu vigoarea si cu temperamentul adolescentului rebel cum a ramas p\u00e2na la moarte acest mare carturar rom\u00e2n. Este cartea marii rafuieli cu secolul sau si cu lumea acestui secol in care el nu se va fi simtit cu adevarat \u201eacasa\u201c, ci, strain si cu \u201epasaport fals\u201c, locuitor mental al unui pasoptism fara pasoptisti. N-a fost secolul lui Adrian Marino. Cu toate acestea, \u201eexilat\u201c in secol si in propria tara, si-a facut datoria de intelectual rom\u00e2n in vremuri grele, furtunoase. Amaraciunile scoase acum la lumina nu l-au biruit, chiar daca tristetea a ramas. \u201eViata unui om singur\u201c reprezinta, in filigran, triumful unui marginal. Un marginal care, dupa opt ani de puscarie si alti sase cu domiciliu obligatoriu la Latesti in Baragan, n-a incetat sa creada cu incapat\u00e2nare ca datoria intelectualului e sa aduca Europa acasa, iar nu sa fuga in Europa unde, atunci c\u00e2nd a apucat s-o viziteze da, partial, ca si acasa, peste o \u201ejungla literara\u201c unde tot marginal se simte. Si confirma asa ca, oriunde ar merge ca sa evadeze, nicaieri intelectualul adevarat nu-i acasa. Scrisa cu furie ca o spovedanie impotriva lumii si a secolului sau, \u201eViata unui om singur\u201c nu este, in pofida amaraciunilor de tot felul, o lamentatie pe ruine, ci si un discurs contra fatalismului si resemnarii \u201eomului sub vremi\u201c din testamentul batr\u00e2nului cronicar. Ca si G. Calinescu, al carui \u201emodel\u201c il respinge in rebeliunea lui generala de tip adolescentin, Adrian Marino este un \u201emilitant\u201c pentru constructia durabila si monumentala, adept fervent al catedralei si nu al bisericii si culturii de chirpici. Ce pacat ca tristetea acestui mare \u201eom singur\u201c nu s-a putut int\u00e2lni cu aceea asemanatoare a altui \u201emare singuratic\u201c, Marin Preda, cel al carui nume nu-i \u201espunea mai nimic\u201c. Se insela acest mare si iremediabil citadin in razboiul sau de o suta de ani cu ruralii Moromete si Patru cel Scurt: oameni in fond tot at\u00e2t de singuri ca si el …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu dezbaterea organizata in jurul \u201eVietii unui om singur\u201c de Adrian Marino, revista \u201eObservator cultural\u201c ridica receptarea cartii la nivelul cuvenit discutiei despre un mare intelectual si om de litere rom\u00e2n. Un intelectual si o opera care, partial, au suferit si mai sufera ingratitudinea si experienta \u201eexilului intern\u201c prin care a trecut si eroul singurei… Cite\u0219te mai mult »Victoria de la capatul drumului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-2341","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1938,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2341","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2341"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2341\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2341"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2341"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2341"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}