Exist\u0103 oameni care fac r\u0103ul \u015fi oameni care tolereaz\u0103 r\u0103ul, \u00eel accept\u0103 sau \u00eel sus\u0163in. Despre care dintre aceste dou\u0103 categorii am putea spune c\u0103 face un mai mare deserviciu omenirii? E binevenit\u0103 \u00een acest sens remarca lui Einstein care, f\u0103r\u0103 inten\u0163ia de a minimaliza rolul r\u0103uf\u0103c\u0103torilor, afirma c\u0103 \u201elumea e mult mai amenin\u0163at\u0103 de cei care tolereaz\u0103 sau sus\u0163in r\u0103ul\u201c dec\u00e2t de cei care-l comit, afirma\u0163ie care, nu-i a\u015fa, ar trebui s\u0103 ne pun\u0103 pe g\u00e2nduri… \u015fi asta nu pentru c\u0103 Einstein e Einstein, adic\u0103 o autoritate, ci pentru c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi istoria omenirii, mai trecut\u0103 sau mai recent\u0103, ne arat\u0103 c\u0103 a\u015fa stau lucrurile.
\nCei care nu sunt autorii direc\u0163i ai r\u0103ului ar putea s\u0103 se simt\u0103 leza\u0163i, ofensa\u0163i, ar putea s\u0103 vocifereze, s\u0103 protesteze sau s\u0103 nege acest lucru p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care, termin\u00e2nd de dat toat\u0103 zgura la o parte, ar putea \u00eentrez\u0103ri adev\u0103rul c\u0103 r\u0103ul, pentru a fi complet, pentru a fi nu doar cauz\u0103, ci \u015fi efect, are nevoie de un complice, fie \u00een sensul toleran\u0163ei, fie al sus\u0163inerii, fie al accept\u0103rii sau primirii lui, toate acestea av\u00e2nd la baz\u0103, desigur, varii motive frica, la\u015fitatea, pasivitatea, siguran\u0163a \u015fi securitatea personale, comoditatea, confortul, oportunismul, egoismul, indiferen\u0163a etc.
\nAstfel, dac\u0103 f\u00e3ptuirea unui r\u0103u e primul mare pas ce \u0163ine de cauza r\u0103ului, atunci acceptarea sau tolerarea r\u0103ului e al doilea mare pas ce \u0163ine de efectul r\u0103ului, \u00een sensul primirii lui. C\u0103ci a da cuiva un r\u0103u e foarte r\u0103u, \u00eens\u0103 a primi r\u0103ul cuiva e, poate, un r\u0103u \u015fi mai mare tocmai datorit\u0103 posibilit\u0103\u0163ii \u015fi libert\u0103\u0163ii de a-l anula, de a-l respinge, de a-l spulbera.
\nLumea e, a\u015fadar, mult mai amenin\u0163at\u0103 de cei care tolereaz\u0103 r\u0103ul dec\u00e2t de cei care-l comit, deoarece a nu demasca r\u0103ul, a-l ascunde, a nu-l sanc\u0163iona sau pedepsi ferm, adic\u0103 a nu-l \u00eentoarce din drum spre cauza care l-a generat, conduce la efecte nocive \u015fi la proliferarea lor pe o scar\u0103 mult mai mare, \u015ftiut fiind c\u0103 cei care tolereaz\u0103 r\u0103ul sunt superiori numeric celor care-l comit. E imperios necesar, prin urmare, s\u0103 nu st\u0103m cu m\u00e2inile \u00een buzunare \u015fi s\u0103 accept\u0103m, s\u0103 sus\u0163inem, s\u0103 toler\u0103m sau s\u0103 privim r\u0103ul care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 chiar \u00een fa\u0163a noastr\u0103.
\nPosibilitatea suprim\u0103rii, risipirii sau dizolv\u0103rii r\u0103ului indic\u0103 ceva c\u00e2t se poate de straniu despre natura acestuia. Astfel, potrivit tot lui Einstein, r\u0103ul nu exist\u0103 \u00een realitate, el nefiind dec\u00e2t absen\u0163a binelui, la fel cum \u00eentunericul nu exist\u0103 \u00een realitate, el nefiind dec\u00e2t absen\u0163a luminii, singura care are realitate de sine-st\u0103t\u0103toare. Intui\u0163ia tuturor pove\u015ftilor omenirii \u00een care lumina binelui str\u0103punge, precum o s\u0103geat\u0103, \u00eentunericul r\u0103ului devine nu doar o speran\u0163\u0103, ci, iat\u0103, \u015fi o certitudine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exist\u0103 oameni care fac r\u0103ul \u015fi oameni care tolereaz\u0103 r\u0103ul, \u00eel accept\u0103 sau \u00eel sus\u0163in. Despre care dintre aceste dou\u0103 categorii am putea spune c\u0103 face un mai mare deserviciu omenirii? E binevenit\u0103 \u00een acest sens remarca lui Einstein care, f\u0103r\u0103 inten\u0163ia de a minimaliza rolul r\u0103uf\u0103c\u0103torilor, afirma c\u0103 \u201elumea e mult mai amenin\u0163at\u0103 de… Cite\u0219te mai mult »Cauza \u015fi efectul r\u0103ului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11237],"tags":[],"class_list":["post-23400","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate"],"views":1550,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23400","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23400"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23400\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23400"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23400"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23400"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}