\u201eSe na\u015fte omul ce ac\u0163ioneaz\u0103, cuteaz\u0103 \u015fi creeaz\u0103 suveran. Se na\u015fte omul care, purtat de ingenium-ul s\u0103u, dus de fortuna, este locuit de fama \u015fi gloria. Tocmai prin aceasta omul \u00ee\u015fi pierde pozi\u0163ia obiectiv\u0103 pe care existen\u0163a sa o avea \u00een vechea imagine despre lume, \u015fi un sentiment al abandonului, ba chiar al amenin\u0163\u0103rii, se instaleaz\u0103. Se treze\u015fte teama omului modern, care este diferit\u0103 de aceea a omului medieval. Teama omului medieval \u0163ine de presiunea limitativ\u0103 a finitudinii lumii fa\u0163\u0103 de pornirea expansiv\u0103 a sufletului, o team\u0103 care se lini\u015fte\u015fte printr-o mereu nou\u0103 transcendere. \u00cen schimb, teama modern\u0103 nu se na\u015fte c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in din cuno\u015ftin\u0163a de a nu mai avea nici o pozi\u0163ie simbolic\u0103 \u015fi nici un ad\u0103post imediat conving\u0103tor, ci din experien\u0163a mereu re\u00eennoit\u0103 c\u0103 lumea nu-i ofer\u0103 omului nici un loc al fiin\u0163\u0103rii care s\u0103 fie conving\u0103tor pentru nevoia de sens.\u201c (Romano Guardini, Sf\u00e2r\u015fitul modernit\u0103\u0163ii)
\nDe\u015fi parte din el a murit deja,\u00a0 acesta ar fi portretul a\u015fa-zisului Om Modern, desprins din \u201emarele lan\u0163 al fiin\u0163ei\u201c \u015fi umbl\u00e2nd liber pe un p\u0103m\u00e2nt pe unde umbl\u0103 acum o singur\u0103 privire suveran\u0103: cea a ego-ului \u015fi a instrumentelor sale.
\nDar cum arat\u0103, mai precis, acest p\u0103m\u00e2nt? Autorul italian a l\u0103sat \u00een pasajul s\u0103u un cuv\u00e2nt de unde cred c\u0103 poate \u00eencepe un eventual r\u0103spuns: fortuna. A mai l\u0103sat, de asemenea, ipoteza unei pierderi a locului, a topos-ului. Gloriei \u015fi famei versului \u201e\u00een chip poetic locuie\u015fte omul\u201c, \u00eei r\u0103spunde o voce mai seac\u0103: omul nu mai locuie\u015fte de la o vreme \u00eencoace. (Mai degrab\u0103, pribege\u015fte?)
\n\u00cens\u0103 ce \u201eloc\u201c mai poate avea Fortuna \u00eentr-un decor lipsit de locuri? Odat\u0103 instalat \u00een tronul propriului destin, \u00een chip paradoxal, Omul Modern mai este \u00eenc\u0103 purtat de ea, \u201edus\u201c de ea cum spune Romano Guardini. Exist\u0103 o inadecvare \u00eentre putere \u015fi purtare, dar nu e prea important\u0103 acum. Mai pre\u0163ioas\u0103 mi se pare leg\u0103tura dintre Fortuna \u015fi Loc.
\nDincolo de atributele antice ale acestei zei\u0163e, de capriciile \u015fi nedrept\u0103\u0163ile ei \u00een vie\u0163ile oamenilor,\u00a0 dincolo de arhicunoscutul \u00eenceput al Carminei Burana sau de expresia \u201ewheel of fortune\u201c, Fortuna poate fi cobor\u00e2t\u0103 \u015fi \u00een strad\u0103. Pentru ca intrigile ei s\u0103 func\u0163ioneze, pentru ca ceasurile s\u0103 bat\u0103 fie \u201ebine\u201c, fie \u201er\u0103u\u201c, e nevoie \u015fi de o anume figura\u0163ie a pa\u015filor \u015fi a str\u0103zilor, poate chiar a firelor de praf (\u00een ipoteza \u00een care norocul nu este dec\u00e2t un alt nume pentru un determinism pe care nu-l putem \u00een\u0163elege). Ar exista, a\u015fadar, un mic geniu urbanistic al Fortunei. Dar aceast\u0103 posibilitate cere \u015fi implic\u0103 o anume permeabilitate a spa\u0163iului \u015fi, mai larg, a p\u0103m\u00e2ntului, iar, \u00een definitiv, a col\u0163urilor de strad\u0103.
\n\u00cenainte de orice, Fortuna nu poate func\u0163iona dec\u00e2t \u00eentr-o lume cu toposuri: o lume ordonat\u0103, dar neliniar\u0103. Nu toate f\u00e2nt\u00e2nile sunt la fel \u00eentr-o astfel de lume, cu at\u00e2t mai pu\u0163in toate drumurile. Dar aceast\u0103 suprasemnificare a locurilor \u015fi a col\u0163urilor de strad\u0103 s-a diluat u\u015for-u\u015for, mai ales odat\u0103 cu extinderea \u015ftiin\u0163ei moderne \u015fi a seculariz\u0103rii. P\u00e2n\u0103 la Einstein, spa\u0163iul devenise infinit, iar dup\u0103 el, de\u015fi lumea s-a \u00eenchis la loc, omogenitatea ei calitativ\u0103 s-a p\u0103strat (ipoteza multiversurilor ar ad\u0103uga aici o mic\u0103 erat\u0103). Iar aceast\u0103 liniaritate nu e valabil\u0103 doar geografic, ci \u015fi simbolic, dat fiind c\u0103 orice element de sacralitate sau de teleologie a fost \u00eempins spre margini \u015fi marginali. Putem rezuma astfel: \u00een locul unei topologii simbolice foarte precis trasate, dar \u00eeng\u0103duitoare cu surpriza, modernitatea a adus u-topia: experien\u0163a sensului ca linie de orizont, mereu \u00eendep\u0103rtat\u0103, iar nu ca epifanie cotidian\u0103 la col\u0163 de strad\u0103. \u201eL\u2019art comme l\u2019amour se trouvent au coin de la rue\u201c… oare?
\nCu alte cuvinte, \u00een omogenul modernit\u0103\u0163ii, fortuna nu mai are niciun sens. De altfel, din multe alte motive, ea a devenit rapid o supersti\u0163ie. Acum, omul \u201e\u00ee\u015fi face norocul cu m\u00e2na lui\u201c\u2013 expresie care arat\u0103 limpede c\u0103 nu mai exist\u0103 a\u015fa ceva precum noroc (vechiul t\u00fach\u00e7 \u015fi ruda sa roman\u0103, fortuna, au pierit).
\n\u00cen plus \u015fi cumva paradoxal, \u00eentr-un astfel de spa\u0163iu liniar, lipsit de d\u00e2mburi calitative, de locuri speciale, de p\u0103duri cu nimfe \u015fi izvoare cu muze, \u00eentr-un astfel de de\u015fert (c\u0103ci am impresia c\u0103-i putem spune astfel dac\u0103-i lu\u0103m \u00een serios platitudinea \u015fi pustiirea de entit\u0103\u0163i sensopompe), nu mai poate exista nicio pozi\u0163ie. Aceasta e o imposibilitate. Ce poate s\u0103 mai \u00eenseamne s\u0103 ai o pozi\u0163ie, s\u0103 fii aici sau acolo, mai la sud sau mai la est, \u00eentr-o geografie \u00een care totul e la fel din punct de vedere al accesului la sens? Mai nimic. Sensul e \u00een noi (ceea ce aproape c\u0103 rimeaz\u0103 cu disperarea), lumea… un decor sec. Dreapta e acela\u015fi lucru cu st\u00e2nga. Nimic nu mai este conotat cu altceva dec\u00e2t cu el \u00eensu\u015fi. Singurele coordonate sunt cele prescrise de h\u0103r\u0163i \u015fi, mai nou, de sateli\u0163i. Or, acestea sunt aplicate f\u0103r\u0103 restric\u0163ie \u015fi propriului trup \u015fi unei pietre \u00eenvelite \u00een mu\u015fchi de p\u0103dure. Tot ceea ce exist\u0103 are grade \u015fi minute, ceea ce e totuna cu a spune c\u0103 acest sistem de coordonate e perfect irelevant pentru orice c\u0103utare specific\u0103 \u015fi viz\u00e2nd un sens, nu un num\u0103r. Una dintre formele de a fi \u00eentr-o astfel de lume liniar\u0103 este deplasarea, adic\u0103 turismul: mi\u015fcarea \u00eentre puncte \u00een definitiv indiferent, cl\u0103tirea ochilor, parcurgerea unei arhive. S-a mai zis, nu, c\u0103 exist\u0103 o mare diferen\u0163\u0103 \u00eentre c\u0103l\u0103torie \u015fi turism…
\nS-ar p\u0103rea a\u015fadar c\u0103 nu mai exist\u0103 nici Fortuna, nici Locuri. Dar pierderea nu este total\u0103. Pentru Omul Modern, \u00een opozi\u0163ie cu aceast\u0103 geometrie apatic\u0103 se ridic\u0103 totu\u015fi ceva: construc\u0163iile culturii. Ora\u015ful are cartiere \u201er\u0103u famate\u201c sau \u201eoaze de lini\u015fte\u201c, Toledo este unul dintre ora\u015fele lui Don Quijote, str\u0103zile sunt \u00eentotdeauna \u00eembl\u00e2nzite cu istoric colectiv \u015fi personal, anumite col\u0163uri de strad\u0103 sunt mai \u00eentunecate dec\u00e2t altele, mereu v\u00e2ntul m-a speriat mai mult \u00een Ci\u015fmigiu dec\u00e2t \u00een Her\u0103str\u0103u, iar bordura aceasta nu mai e doar bordura aceasta pentru c\u0103 am stat la un moment dat aici cu tine. Chiar dac\u0103 st\u00e2nga e egal\u0103 cu dreapta, nu putem omite c\u0103 la est se aude o limb\u0103, iar la sud o alta.
\nPare c\u0103 \u201eomul\u201c \u00ee\u015fi construie\u015fte din r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e o supralume care s\u0103-i \u00eendulceasc\u0103 de\u015fertul. O construie\u015fte, iar apoi o deconstruie\u015fte, recunosc\u00e2ndu-i aproape masochistic relativitatea. Istoricitatea devine regin\u0103, iar odat\u0103 cu ea, apar acei g\u00e2nditori care mai mult neag\u0103, dec\u00e2t afirm\u0103, respectiv aceia care caut\u0103 un nou \u00eenceput.
\nPrintre toate aceste construc\u0163ii culturale, printre sedimentele istoriilor proprii sau alte altora, respectiv printre alambicate planific\u0103ri urbanistice \u015fi min\u0163i de administratori de ora\u015f, fideli servitori ai controlului, pe unde \u00ee\u015fi mai poate arunca Fortuna c\u0103r\u0163ile de joc? Pare c\u0103 aerul a devenit irespirabil at\u00e2t pentru \u00eent\u00e2mplare, c\u00e2t \u015fi pentru soart\u0103. Dragostea poate fi c\u0103utat\u0103 prin aplica\u0163ii, ne ajut\u0103 c\u00e2\u0163iva algoritmi. Arti\u015ftii mai accept\u0103 oare cuv\u00e2ntul \u201einspira\u0163ie\u201c? Str\u0103zile au numere, blocurile au numere, casele \u015fi apartamentele la fel. Unde mai po\u0163i c\u0103uta \u201ethe rabbit hole\u201c \u00eenchis sau \u00eenchis\u0103 fiind \u00eentr-un colosal registru \u015fi \u00eentr-o cultur\u0103 sterilizat\u0103 \u00een obiect? Pare greu de crezut. Dar nu e cazul s\u0103 c\u0103dem \u00een nostalgii facile dup\u0103 o lume veche \u015fi vr\u0103jit\u0103. Fortuna \u015fi jocurile ei au disp\u0103rut. Au fost \u00eenlocuite \u00een min\u0163ile noastre de o lume stranie, ca o amintire pe care nu o mai recunoa\u015fti ca fiind a ta. Respectiv de un p\u0103m\u00e2nt str\u0103in, poate chiar p\u00e2n\u0103 la bestialitate. Dar continu\u0103m s\u0103 ne mi\u015fc\u0103m picioarele… din iner\u0163ie, dintr-o ultim\u0103 \u015fi lucid\u0103 speran\u0163\u0103? Curaj, am ajuns \u00een de\u015fert, dar e plin de forme.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eSe na\u015fte omul ce ac\u0163ioneaz\u0103, cuteaz\u0103 \u015fi creeaz\u0103 suveran. Se na\u015fte omul care, purtat de ingenium-ul s\u0103u, dus de fortuna, este locuit de fama \u015fi gloria. Tocmai prin aceasta omul \u00ee\u015fi pierde pozi\u0163ia obiectiv\u0103 pe care existen\u0163a sa o avea \u00een vechea imagine despre lume, \u015fi un sentiment al abandonului, ba chiar al amenin\u0163\u0103rii, se… Cite\u0219te mai mult »Col\u0163uri de strad\u0103 medievale \u015fi moderne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[14264,14263,14262],"class_list":["post-23396","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-imagine-despre-lume","tag-nevoia-de-sens","tag-om-modern"],"views":1365,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23396"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23396\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}