Oric\u00e2t ar vrea China ca lumea \u00eentreag\u0103 s\u0103 \u00eel ignore pe Dalai Lama, se pare c\u0103 faptul este imposibil de realizat. Este, \u00een momentul de fa\u0163\u0103, probabil unul dintre cei mai influen\u0163i lideri religio\u015fi ai lumii, ca \u015fi, evident, Papa Francisc I. Cu doar c\u00e2teva luni \u00een urm\u0103, de exemplu, \u00een cadrul unei conferin\u0163e sus\u0163inute la Kolkata, Dalai Lama a reluat o idee lansat\u0103, \u00een 2011, la Minneapolis: \u201eSunt un marxist, dar nu un leninist!\u201c. De data aceasta, fraza ca atare a sunat astfel: \u201eTrebuie s\u0103 avem o abordare umanist\u0103. \u00cen ceea ce prive\u015fte teoria socio-economic\u0103, sunt un marxist!\u201c.
\nAcum, privind cu obiectivitate ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een China \u201ecomunist\u0103\u201c, cu siguran\u0163\u0103 am putea spune c\u0103 Dalai Lama este \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 marxist dec\u00e2t diriguitorii celui mai populat stat al lumii. De altfel, chiar liderul budist a ad\u0103ugat: \u201eMul\u0163i conduc\u0103tori marxi\u015fti sunt, acum, capitali\u015fti \u00een g\u00e2ndire\u201c.
\nNu \u00eencerc, aici, s\u0103 scriu un articol de politologie, a\u015fa c\u0103 nu am de g\u00e2nd s\u0103 reiau disputa p\u0103guboas\u0103 prin care s-a \u00eencercat o demarcare a r\u0103ului absolut, fie \u00een ipostaza capitalismului, fie \u00een cea a socialismului, cu tot cu abera\u0163iile sale abisale, cum au fost dictatura lui Enver Hoxa sau regimul condus de Pol Pot. Vreau doar s\u0103 remarc faptul c\u0103, dup\u0103 un sfert de veac de la pr\u0103bu\u015firea Cortinei de Fier \u015fi a regimurilor de emana\u0163ie sovietic\u0103, exist\u0103, \u00een societate, o \u00eencercare de a vorbi, din nou, despre Marx \u015fi despre marxism, sine ira et sudio. Desigur, nu m\u0103 refer aici la maimu\u0163\u0103relile organizate de unii dintre primarii Rom\u00e2niei, care \u00eembrac\u0103 ni\u015fte copii \u00een pionieri \u015fi \u00eei pun s\u0103 asculte c\u00e2nte patriotice din \u201eiepoca de aur\u201c, cu ocazia s\u0103rb\u0103toririi zilei de 1 Mai. Ace\u015fti ignoran\u0163i nu \u015ftiu c\u0103 1 Mai este s\u0103rb\u0103torit \u00een \u00eentreaga lume, fie ea comunist\u0103 sau nu, \u015fi c\u0103 a fost o s\u0103rb\u0103toare confiscat\u0103 \u2013 ca at\u00e2tea altele \u2013 de politicienii comuni\u015fti, nu at\u00e2t una cu adev\u0103rat comunist\u0103. Am v\u0103zut, ce-i drept, \u00een ultima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u015fi o manifestare serioas\u0103, muzeal\u0103, care a fost organizat\u0103 de Muzeul de Istorie \u201ePaul P\u0103lt\u0103nea\u201c din Gala\u0163i: Incursiune \u00een cotidianul comunist \u2013 o expozi\u0163ie care nu porne\u015fte de la asumarea unui punct de vedere ideologic, de\u015fi ar trebui s\u0103 fii \u201eorb\u201c ca s\u0103 nu \u00een\u0163elegi calamitatea pe care a reprezentat-o guvernarea comunist\u0103 pentru Rom\u00e2nia. Totu\u015fi, expozi\u0163ia nu folose\u015fte retorica anticomunist\u0103 din textele ap\u0103rute \u00een ultimul sfert de veac, inclusiv pe simezele muzeelor, m\u0103rginindu-se la prezentarea unor obiecte sau (ca \u00een cazul reconstituirii unui magazin alimentar de acum 30 de ani) a lipsei acestora. Expozi\u0163ia, realizat\u0103 de Mihaela Damian \u015fi Alexandru Z\u0103inescu, ar putea fi un exemplu de abordare muzeografic\u0103 a unei teme istorice.
\nSe pare c\u0103, spre deosebire de muzeografii istorici, arti\u015ftii \u00ee\u015fi pot permite mult mai multe libert\u0103\u0163i.
\nLa Bienala de Art\u0103 de la Vene\u0163ia, \u00een acest an, curatorul acesteia, criticul de art\u0103, scriitorul \u015fi profesorul nigerian Okwui Enwezor (tr\u0103itor la New York, de altfel), \u015fi-a propus s\u0103 invite arti\u015fti din \u00eentreaga lume s\u0103 participe la un \u201eparlament al formelor\u201c. Unii dintre arti\u015ftii invita\u0163i nu au mai luat parte, vreodat\u0103, la un eveniment de o asemenea anvergur\u0103, precum celebra La Biennale. Enwezor \u015fi-a intitulat demersul curatorial All the World\u2019s Futures (ceea ce nu poate fi tradus \u00een rom\u00e2n\u0103, deoarece viitor, spre deosebire de trecut, este un cuv\u00e2nt defectiv de plural). Cu toate acestea, de\u015fi vom tr\u0103i \u2013 cei care vom tr\u0103i \u2013 \u00eentr-un singur timp al viitorului, \u00een mod evident, viitorul nostru nu va fi identic. Iar Enwezor \u00ee\u015fi alege drept citat diriguitor pentru \u00eentreaga sa trud\u0103 un pasaj dintr-un autor care (cel pu\u0163in, pentru mine) este emblematic \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 pentru g\u00e2ndirea uman\u0103 din secolul trecut: Walter Benjamin. \u00cen Teze cu privire la filozofia istoriei, publicat\u0103 de genialul Benjamin \u00een 1940, acesta face o referire la o lucrare a lui Paul Klee, Angelus Novus. Benjamin descrie lucrarea \u015fi constat\u0103 c\u0103 \u00eengerul figurat de Klee este \u201e\u00eengerul istoriei\u201c, cu privirea \u00eentoars\u0103 spre trecut, unde noi vedem doar un lan\u0163 de evenimente, \u00een timp ce el contempl\u0103 o singur\u0103, mare catastrof\u0103. Dar, spune Benjamin, o furtun\u0103 s-a dezl\u0103n\u0163uit cu o asemenea for\u0163\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eengerul nu \u00ee\u015fi mai poate \u00eenchide aripile pentru a acoperi trecutul, propuls\u00e2ndu-l, pe \u00eenger, \u00een viitor: \u201eAceast\u0103 furtun\u0103 este ceea ce numim progres\u201c. Enwezor \u2013 un om care a v\u0103zut destule la via\u0163a lui (este n\u0103scut \u00een 1963) \u2013 constat\u0103 c\u0103 Benjamin a scris eseul s\u0103u \u00eentr-o vreme \u00een care, ca \u015fi ast\u0103zi, teologia violen\u0163ei este prezent\u0103 peste tot, umanismul se afl\u0103 \u00een criz\u0103, iar catastrofa \u00eenghite milioane de vie\u0163i; Benjamin ne-a f\u0103cut s\u0103 \u00een\u0163elegem cum arta poate s\u0103 vad\u0103 mai mult \u015fi mai departe, dincolo de prozaica aparen\u0163\u0103 a lucrurilor \u2013 pe care o poate constata oricine. Ei bine, \u00een acest moment al expozeului s\u0103u (pe care am \u00eencercat s\u0103 \u00eel sumarizez aici), curatorul nigerian \u00eel aduce \u00een scen\u0103 pe Marx. Filozoful german, care a \u00eencercat s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o logic\u0103 a evenimentelor istorice, \u00een haosul dezvolt\u0103rii umane, este citat pentru g\u00e2ndurile sale, prin care istoria social\u0103 este v\u0103zut\u0103 drept un mecanism cu legi imuabile. Enwezor, care pare s\u0103 agreeze unele dintre ideile marxiste, se \u00eentreab\u0103 cum de noi putem fi at\u00e2t de orbi \u00eenc\u00e2t s\u0103 repet\u0103m ideile \u00eenainta\u015filor. Nigerianul se refer\u0103, cu subiect \u015fi predicat, la perioada de \u201eorbire\u201c a celor dou\u0103 decenii care au urmat celui de al Doilea R\u0103zboi Mondial, c\u00e2nd singura preocupare a oamenilor p\u0103rea s\u0103 fi fost aceea de a uita tragedia prin care lumea trecuse… Da, a\u015fa este; a\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi \u00een 1945, ca \u015fi \u00een 1919. Enwezor pare s\u0103 uite, el \u00eensu\u015fi, c\u0103 uitarea este o form\u0103 de vindecare, dup\u0103 o mare traum\u0103, c\u0103 oamenii nu sunt mecanisme care s\u0103 func\u0163ioneze doar dup\u0103 legile fizicii. Dar spaima pe care curatorul Bienalei o are \u00een fa\u0163a hecatombei care pare de neoprit, la care suntem contemporani, \u00eel aduce pe acesta la g\u00e2ndul \u00eentoarcerii la ra\u0163iune \u015fi umanism, a\u015fa cum ele au fost v\u0103zute de Jean-Jacques Rousseau \u015fi Karl Marx. Desigur, Enwezor nu este at\u00e2t de naiv \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00ee\u015fi imagineze c\u0103 cei doi filozofi ne-ar fi oferit solu\u0163ii cu valoare universal\u0103 \u015fi de necomb\u0103tut. El ne roag\u0103, doar, s\u0103 \u00eei recitim, s\u0103 reflect\u0103m asupra celor scrise de ei, s\u0103 nu \u00eei clas\u0103m \u00een cadrul rebuturilor istoriei doar pentru c\u0103 experimentele sociale f\u0103cute pe seama modelelor imaginate de ei au e\u015fuat \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mare sau mai mic\u0103. Nu, nici un om nu este Dumnezeu. Dar, pentru Dumnezeu \u2013 pare a spune Enwezor \u2013 trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem la umanism, la umanitate!
\nExpozi\u0163ia din pavilionul central al Bienalei este interesant\u0103 fie doar \u015fi pentru c\u0103 multe dintre lucr\u0103ri au fost comandate special pentru ea. Desigur, exist\u0103 \u015fi opere ale unor \u201eclasici\u201c, de la Bruce Nauman la Serghei Eisenstein \u015fi de la Walker Evans la Fabio Mauri (excep\u0163ionale imagini cu Pier Paolo Pasolini!). Dar accentul cade pe opere ale unor arti\u015fti selec\u0163iona\u0163i, \u00een sf\u00e2r\u015fit, cam de pe toate continentele \u2013 iar unele dintre opere sunt, pur \u015fi simplu, surprinz\u0103toare prin prospe\u0163imea abord\u0103rii vizuale \u015fi a discursului intelectual. Avem a ne m\u00e2ndri cu prezen\u0163a lui Victor Man printre arti\u015ftii ale\u015fi de curator s\u0103 reprezinte subiectul \u00een cauz\u0103, cu ni\u015fte lucr\u0103ri din anii 2014-2015.
\nA\u015f exagera mult dac\u0103 a\u015f spune c\u0103 tot ce am v\u0103zut este excep\u0163ional (din punctul meu, subiectiv, de vedere), dar, cu siguran\u0163\u0103, poetul-curator a reu\u015fit s\u0103 \u00ee\u015fi impun\u0103 viziunea asupra st\u0103rii de fapt a lumii. \u015ei tocmai acesta este farmecul op\u0163iunii personale pe care un creator (iar curatorul este un creator) o are: ca lucr\u0103rile arti\u015ftilor, op\u0163iunea lui artistic\u0103 este parte a viitorului patrimoniu muzeal, este creatoare de patrimoniu…
\nVictor Man nu este singurul artist rom\u00e2n prezent, \u00een acest, la Bienal\u0103. Adrian Ghenie, Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Raszovsky, \u015etefan Sava \u015fi Larisa Sitar sunt reprezenta\u0163i \u00een cele dou\u0103 galerii de care dispune Rom\u00e2nia (\u00een Pavilionul din Giardini \u015fi la Institutul Rom\u00e2n pentru Cultur\u0103 \u015fi Cercetare Umanistic\u0103), Mihai \u0162opescu expune la Palazzo Bembo, iar Mircea Kantor \u00een Pavilionul Azerbaidjanului. Despre calitatea lucr\u0103rilor lor vor vorbi, desigur, persoane calificate. Eu nu vreau dec\u00e2t s\u0103 constat c\u0103 Rom\u00e2nia a reu\u015fit s\u0103 fie prezent\u0103, la un nivel \u00eenalt, \u015fi de aceast\u0103 dat\u0103, \u00een pofida unor dificult\u0103\u0163i pe care numai cei care au lucrat, nemijlocit, pentru aceasta (\u015fi m\u0103 refer la curatorii Mihai Pop \u015fi Diana Marincu \u2013 al\u0103turi de echipe numeroase de speciali\u015fti, \u00een domenii foarte diverse \u2013, dar \u015fi la comisarul Monica Morariu \u015fi vicecomisarul Alexandru Damian) le cunosc. Spre nemul\u0163umirea mea, sunt nevoit s\u0103 constat c\u0103, din an \u00een an, dificult\u0103\u0163ile administrative par s\u0103 fie tot mai mari, iar sprijinul Statului tot mai precar. \u015ei uite a\u015fa ajung oamenii s\u0103 devin\u0103 nostalgici dup\u0103 epoci apuse \u015fi s\u0103 caute leacuri pentru bolile prezentului \u00eentr-un trecut pe care, probabil, nu \u00eel cunoa\u015ftem suficient de bine, \u015fi pentru un viitor despre care nu \u015ftim, de fapt, nimic.
\nUitasem ceva: am admirat m\u00e2ndria afi\u015fat\u0103 de artista Maria Papadimitriu, care expune \u00een Pavilionul Greciei. Mesajul s\u0103u pare a fi \u201em\u00e2ndri, \u00een mijlocul dezastrului\u201c (f\u0103r\u0103 referin\u0163e la sloganurile electorale din Rom\u00e2nia!). Papadimitriu \u00eencearc\u0103 s\u0103 salveze, prin propriul s\u0103u efort, prestigiul unei \u0163\u0103ri pe care ni\u015fte politicieni pro\u015fti, ignoran\u0163i \u015fi corup\u0163i l-au f\u0103cut praf (\u015fi continu\u0103 tot a\u015fa). \u015ei \u00een Grecia, ca \u015fi \u00een Ungaria \u015fi \u00een alte c\u00e2teva \u0163\u0103ri, ace\u015fti politicieni se pun acum (\u015fi m\u0103 refer strict la Bienal\u0103!), ca p\u0103duchele, \u00een frunte, pentru a culege laurii muncii adev\u0103ra\u0163ilor creatori: arti\u015ftii. Este un spectacol jenant, pe care cred c\u0103 Okwui Enwezor nu l-a avut \u00een vedere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Oric\u00e2t ar vrea China ca lumea \u00eentreag\u0103 s\u0103 \u00eel ignore pe Dalai Lama, se pare c\u0103 faptul este imposibil de realizat. Este, \u00een momentul de fa\u0163\u0103, probabil unul dintre cei mai influen\u0163i lideri religio\u015fi ai lumii, ca \u015fi, evident, Papa Francisc I. Cu doar c\u00e2teva luni \u00een urm\u0103, de exemplu, \u00een cadrul unei conferin\u0163e sus\u0163inute… Cite\u0219te mai mult »Revizitarea lui Marx<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[14261,749,14259,14260],"class_list":["post-23394","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-alexandru-zainescu","tag-china-comunista","tag-incursiune-in-cotidianul-comunist","tag-mihaela-damian"],"views":1395,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23394","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23394"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23394\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23394"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23394"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23394"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}