Revista Contemporanul reapare la 20 septembrie 1946, ca s\u0103pt\u0103m\u00e2nal politic, social, cultural, \u201esub conducerea unui comitet\u201c. Biografii revistei nu dau informa\u0163ii despre institu\u0163ia de stat sau structura politic\u0103 de care apar\u0163inea publica\u0163ia \u015fi care \u00eei asigura condi\u0163iile financiar-materiale de apari\u0163ie. Din septembrie 1946 p\u00e2n\u0103 \u00een martie 1954, revista a ap\u0103rut ca publica\u0163ie subordonat\u0103 administrativ \u015fi ideologic Sec\u0163iei de Propagand\u0103 \u015fi Agita\u0163ie a CC al PCR (dup\u0103 februarie 1948, PMR), av\u00e2nd un regim relativ identic cu al cotidianului Sc\u00e2nteia: redactorii erau numi\u0163i numai dintre membrii de partid, alc\u0103tuirea corpului de colaboratori externi urma acela\u015fi criteriu, iar preferin\u0163ele culturale \u2013 ca s\u0103 nu mai vorbim de orientarea politico-ideologic\u0103 a articolelor \u2013 erau la unison cu cele ale oficiosului de partid.
\nDup\u0103 \u00eenfiin\u0163area Ministerului Culturii (octombrie 1953), conducerea noii structuri guvernamentale a constatat c\u0103 nu exist\u0103 \u00een Capital\u0103 o publica\u0163ie s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 care s\u0103 informeze publicul, s\u0103 popularizeze spectacolele teatrale, de oper\u0103, s\u0103 prezinte expozi\u0163iile de art\u0103 plastic\u0103, concertele, s\u0103-i recomande publicului larg pe marii actori, dirijori, interpre\u0163i vocali \u015fi soli\u015fti instrumenti\u015fti din genera\u0163ia consacrat\u0103 \u015fi din cea \u00een plin\u0103 afirmare. De aceea, conducerea noului minister (Constan\u0163a Cr\u0103ciun, ministru, M. Ro\u015fianu, P. \u0162ugui \u015fi N. Bellu, loc\u0163iitori ai ministrului) a prezentat pre\u015fedintelui Consiliului de Mini\u015ftri, Gheorghe Gheorghiu-Dej, un memoriu prin care cerea transferul revistei Contemporanul\u00a0 \u00een structura administrativ-bugetar\u0103 a Ministerului Culturii.
\nLa \u00eenceputul lui martie 1954 apare, dup\u0103 c\u00e2teva dispute politice, hot\u0103r\u00e2rea intern\u0103 a Secretariatului CC \u015fi a guvernului privind trecerea revistei Contemporanul, cu salaria\u0163ii \u015fi bunurile pendinte, \u00een structura Ministerului Culturii. Ca urmare, \u00een 19 martie 1954, revista ap\u0103rea cu noul titlu: Contemporanul. S\u0103pt\u0103m\u00e2nal politic, social, cultural al Ministerului Culturii din RPR. Redactor-\u015fef a r\u0103mas, \u00een continuare, Horia Liman, membru PCR ilegalist \u015fi membru al Uniunii Scriitorilor din RPR (1). \u00cen vara lui 1954, Liman a avut probleme de s\u0103n\u0103tate, redactor-\u015fef al revistei, \u201ecu delega\u0163ie\u201c, fiind numit, de ministru, profesorul Ion Banu, de la Facultatea de Filosofie. La \u00eenceputul anului 1955, \u00eens\u0103n\u0103to\u015fit, Liman \u00ee\u015fi reia activitatea la Contemporanul. Membrii Colegiului ministerial au stabilit, cu redactorul-\u015fef, ca redactori ai revistei s\u0103 participe la activit\u0103\u0163ile ministerului, s\u0103 cunoasc\u0103 deciziile direc\u0163iilor de specialitate \u015fi s\u0103 publice apoi informa\u0163ii \u015fi\/ sau articole critice, de analiz\u0103. Lucrurile \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se desf\u0103\u015foare normal, potrivit \u00een\u0163elegerii convenite.
\n\u00cen vara lui 1954 am reu\u015fit, \u00eempreun\u0103 cu ministrul Constan\u0163a Cr\u0103ciun, s\u0103-l convingem pe Tudor Arghezi s\u0103 predea versuri inedite Editurii Tineretului. \u00cen scurt timp apare Prisaca, frumos ilustrat\u0103, eveniment literar notabil, dup\u0103 ce, din anul 1948, nici o carte de poezii sau proz\u0103 a poetului nu se editase! Redactorul-\u015fef al Contemporanului a ignorat evenimentul, revista n-a publicat o recenzie sau o relatare despre apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii, fapt ce a nedumerit pe unii membri ai colegiului ministerului, trezind b\u0103nuiala c\u0103 Horia Liman este adept al opiniilor detractorilor lui Arghezi \u015fi ai operei sale. Coinciden\u0163a cu apari\u0163ia a dou\u0103 foiletoane, \u00een Sc\u00e2nteia, \u00een care opera poetic\u0103 a lui Arghezi, Blaga \u015fi Barbu era din nou criticat\u0103, iar propunerea ministerului privind reeditarea poe\u0163ilor era blamat\u0103 public (2), a \u00eent\u0103rit b\u0103nuiala. Mai mult, redac\u0163ia Contemporanului a trecut sub t\u0103cere \u00eent\u00e2lnirea lui Tudor Arghezi, organizat\u0103 de Ministerul \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului, la Palatul Pionierilor (la Cotroceni), cu elevi din \u015fcolile primare bucure\u015ftene.
\nColaborarea cu redactorul-\u015fef al Contemporanului s-a deteriorat accentuat dup\u0103 ce, \u00een 21 mai 1955, Tudor Arghezi a fost decorat la Marea Adunare Na\u0163ional\u0103. \u00cen noua calitate de \u015fef al Sec\u0163iei de \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Cultur\u0103 a CC i-am propus lui
\nH. Liman s\u0103 publice o relatare cuprinz\u0103toare a ceremoniei de decorare a poetului, omagiu la 75 de ani, la care fuseser\u0103 prezen\u0163i oficiali, reprezentan\u0163i ai presei \u015fi revistelor literare, ai radioului, inclusiv ai Contemporanului \u2013 el \u00eensu\u015fi \u015fi al\u0163i redactori. Cu toate acestea, vineri, 27 mai 1955, Contemporanul public\u0103 doar informa\u0163ia oficial\u0103 dat\u0103 de Agerpres, ceea ce am considerat a fi un afront adus tuturor celor care au f\u0103cut posibil\u0103 \u00eenf\u0103ptuirea evenimentului cu semnifica\u0163ii de importan\u0163\u0103 cultural-literar\u0103 na\u0163ional\u0103! Gestul lui H. Liman conferea un temei b\u0103nuielii noastre, determin\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 propun ministrului Culturii eliberarea lui din postul de redactor-\u015fef al revistei Contemporanul. Constan\u0163a Cr\u0103ciun a agreat propunerea, insist\u00e2nd \u00eens\u0103 ca demersul s\u0103 aib\u0103 loc numai dup\u0103 ce Consiliul de Mini\u015ftri va numi noul director general al Direc\u0163iei Generale a Artelor, loc\u0163iitor al ministrului, post devenit vacant dup\u0103 ce fusesem numit la conducerea Sec\u0163iei de \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Cultur\u0103 a CC.
\nLa mijlocul lunii iunie 1955, Prezidiul Academiei l-a desemnat pe acad. Iorgu Iordan s\u0103 se deplaseze la Ia\u015fi, \u00eempreun\u0103 cu un consilier de la Direc\u0163ia de investi\u0163ii, personal \u015fi buget a Academiei, pentru a discuta obiectivele de investi\u0163ii \u2013 \u00eenfiin\u0163\u0103ri de centre de cercetare, noi publica\u0163ii, cheltuielile bugetare necesare \u2013, proiecte propuse de Academie, ce urmau a fi incluse \u00een planul cincinal 1956\/ 1960. Gh. Apostol \u2013 prim-secretar al CC \u2013 mi-a comunicat decizia de a-l \u00eenso\u0163i pe acad. Iorgu Iordan la Ia\u015fi, deplasarea fiind asigurat\u0103 de guvern, cu un automobil.
\nLa Ia\u015fi am \u00eent\u00e2lnit dou\u0103 delega\u0163ii guvernamentale: una condus\u0103 de Alexandru B\u00e2rl\u0103deanu, format\u0103 din reprezentan\u0163i ai unor ministere \u015fi profesorii geologi Alexandru Codarcea \u015fi Virgil Ianovici, iar cealalt\u0103, a Ministerului S\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi Prevederilor Sociale, condus\u0103 de ministrul dr. Voinea Marinescu. (Speciali\u015ftii ce-l \u00eenso\u0163eau pe Al. B\u00e2rl\u0103deanu \u2013 pre\u015fedintele Comitetului de Stat al Planific\u0103rii \u2013 s-au ocupat de investi\u0163iile din zona Moldovei ce urmau a fi prev\u0103zute \u00een planul de stat.) Imediat dup\u0103 sosirea la Ia\u015fi, Al. B\u00e2rl\u0103deanu \u015fi dr. Voinea Marinescu ne-au invitat s\u0103 vizit\u0103m \u00eempreun\u0103 Fabrica de Antibiotice, de cur\u00e2nd inaugurat\u0103 (3), vizit\u0103 ce l-a \u00eenc\u00e2ntat pe acad. Iorgu Iordan. Dup\u0103 vreo dou\u0103 zile, \u00eempreun\u0103 cu profesorii geologi am v\u0103zut \u015fi amplasamentul pe care urma s\u0103 se construiasc\u0103 Uzina metalurgic\u0103 de tabl\u0103 \u015fi \u0163evi de la Ia\u015fi.
\nDiscu\u0163iile purtate de Iorgu Iordan cu academicienii ie\u015feni privind elaborarea proiectelor de investi\u0163ii, dezvoltarea cercet\u0103rii \u015ftiin\u0163ifice \u00een sistemul Filialei din Ia\u015fi a Academiei, fondul de salarii aferent etc. au detaliat aspecte de fond \u015fi aplicate, fiind vorba de asumarea r\u0103spunderii pentru investi\u0163ii de miliarde de lei \u015fi milioane \u00een valut\u0103, pentru achizi\u0163ionarea de aparatur\u0103 modern\u0103 etc. \u00cen mai multe reprize, Iorgu Iordan a avut discu\u0163ii \u015fi cu membrii Senatului Universit\u0103\u0163ii \u201eAl.I. Cuza\u201c.
\nLa \u00eentoarcere, acad. Iorgu Iordan a cerut s\u0103 poposim c\u00e2teva ceasuri la Mirce\u015ftii lui Vasile Alecsandri. Aici, el a criticat Ministerul Culturii pentru c\u0103 a preluat a\u015fez\u0103m\u00e2ntul de la Academie, \u00een 1949 (?) \u015f\u00een 1946\u0163, dar nu a \u00eentreprins lucr\u0103ri de restaurare. C\u00e2nd l-am informat c\u0103 Mirce\u015ftii se afl\u0103 pe lista monumentelor propuse de Comisia \u015etiin\u0163ific\u0103 a Monumentelor Istorice pentru restaurare, profesorul a remarcat, ca din \u00eent\u00e2mplare, c\u0103 \u201epresa noastr\u0103 central\u0103, mai cu seam\u0103 Contemporanul, nu se preocup\u0103 de casele memoriale, de locurile \u015fi monumentele istorice de pe cuprinsul \u0163\u0103rii, de evocarea marilor personalit\u0103\u0163i ale poporului nostru.\u201c
\nNe-am continuat drumul spre Bucure\u015fti, iar \u00een discu\u0163ii am pomenit despre insatisfac\u0163iile pricinuite de redactorul-\u015fef al Contemporanului. Discu\u0163ia s-a prelungit, iar academicianul mi-a propus s\u0103 \u201elu\u0103m \u00een considera\u0163ie\u201c, pentru conducerea revistei, pe George Iva\u015fcu, \u201eexcelent ziarist \u015fi filolog\u201c, apreciat pentru activitatea lui \u015fi de \u201etov. C\u0103linescu\u201c, suger\u00e2ndu-mi s\u0103 citesc cele scrise \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne… A spus c\u0103 Iva\u015fcu este nedrept\u0103\u0163it, c\u0103 lucreaz\u0103 la Editura de Stat Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103 cu un salariu mic, iar Institutul de Lingvistic\u0103 \u00eei ofer\u0103 unele colabor\u0103ri externe.
\nI. Iordan a povestit despre comportamentul lui Iva\u015fcu \u00een anii studen\u0163iei, \u00een conflictele politice, adesea violente, cu studen\u0163ii legionari \u015fi cuzi\u015fti, incita\u0163i \u00eempotriva profesorilor cu vederi democrate, antifasciste. A evocat numele lui Ibr\u0103ileanu, Tr. Bratu, Parhon, Petre Andrei, O\u0163etea, Ralea, Cern\u0103tescu, C\u0103linescu, Botez, Mayer, Haimovici, to\u0163i \u201eprieteni devota\u0163i\u201c ai Fran\u0163ei \u015fi Angliei, antilegionari \u015fi antihitleri\u015fti. \u201eTab\u0103ra legionaro-fascist\u0103\u201c \u2013 \u00ee\u015fi amintea I. Iordan \u2013 era condus\u0103 de profesorul Pascu \u015fi unii amici de la Medicin\u0103, de Gh. Cuza \u015fi se bucura de \u201e\u00een\u0163elegerea\u201c profesorilor Gh. Br\u0103tianu \u015fi Ion Petrovici. \u00cen opinia sa, tab\u0103ra democrat\u0103, antifascist\u0103 ac\u0163iona \u00een consens cu interesul na\u0163ional, era continuatoarea marelui curent politic unionist, din anii Primului R\u0103zboi Mondial, urma\u0163i de re\u00eentregirea Rom\u00e2niei, recunoscut\u0103 \u201eprin tratate interna\u0163ionale\u201c. Evoc\u0103rile \u015fi observa\u0163iile critice despre via\u0163a academic\u0103 \u015fi personalit\u0103\u0163i culturale de valoare na\u0163ional\u0103 ale Ia\u015fului interbelic mi-au dezv\u0103luit bogata experien\u0163\u0103 politic\u0103 \u015fi intelectual\u0103 a academicianului, intransigen\u0163a sa ideologic\u0103 democratic\u0103 \u015fi liberal\u0103 recunoscut\u0103, \u015fi consacrat\u0103, \u00een anii anteriori, c\u00e2nd se \u00eenfruntase, ca membru de partid, cu liderii dogmatici-stalini\u015fti.
\nDup\u0103 revenirea \u00een Bucure\u015fti, la c\u00e2teva zile,
\nI. Iordan a sosit la sec\u0163ie \u015fi mi-a relatat despre ce a p\u0103timit G. Iva\u015fcu \u00een perioada 1949-1954. La sf\u00e2r\u015fitul anului 1948 a \u00eenceput anchetarea lui \u00een leg\u0103tur\u0103 cu declara\u0163iile f\u0103cute despre conferin\u0163a lui Lucre\u0163iu P\u0103tr\u0103\u015fcanu, la adunarea studen\u0163ilor de la Universitatea din Cluj. Publicistul \u2013 membru de partid din 1943 \u015fi veche cuno\u015ftin\u0163\u0103 a liderului PCR \u2013 afirmase \u201etotala adeziune\u201c la punctele de vedere ale ministrului Justi\u0163iei, iar dup\u0103 aceea criticase hot\u0103r\u00e2rea plenarei CC al PCR care \u201econdamna\u201c cuv\u00e2ntarea lui L. P\u0103tr\u0103\u015fcanu, atunci \u00eenc\u0103 membru al Biroului Politic. Academicianul Iorgu Iordan a spus c\u0103 procurorii au extins ancheta, \u00eenvinuindu-l pe G. Iva\u015fcu c\u0103, \u00een toamna lui 1940, la Bucure\u015fti, ar fi fost \u201eracolat\u201c de serviciile secrete ale Armatei \u015fi ar fi devenit \u201einformator\u201c, situa\u0163ie care i-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 colaboreze la revista Vremea etc. Anchetatorii n-au \u0163inut seam\u0103 de l\u0103muririle date de profesorul publicist, au amplificat acuza\u0163iile, f\u0103r\u0103 s\u0103 audieze martorii indica\u0163i de acuzat. Iva\u015fcu a fost exclus din partid, iar Tribunalul Militar l-a condamnat la moarte. Avocatul a f\u0103cut recurs, iar sentin\u0163a i-a fost comutat\u0103 \u00een temni\u0163\u0103 grea. C\u00e2nd au aflat verdictul, profesorii Iorgu Iordan, G. C\u0103linescu, Gh. Vl\u0103descu-R\u0103coasa \u015fi fostul lider al PCdR, \u00eentre anii 1942-\u201944, Constantin Agiu (4) \u2013 militant \u00een cadrul Uniunii Patrio\u0163ilor, cel care l-a recomandat pe G. Iva\u015fcu la primirea \u00een partid \u2013 au intervenit cu un memoriu la Petru Groza, C.I. Parhon \u015fi Gheorghiu-Dej. \u00cen urma acestei interven\u0163ii s-a hot\u0103r\u00e2t ca dosarul lui George Iva\u015fcu s\u0103 fie mutat de la Tribunalul Militar la Comisia Controlului de Partid \u2013 pre\u015fedinte Constantin P\u00e2rvulescu. Cercet\u0103rile au \u00eenceput la sf\u00e2r\u015fitul anului 1952 \u015fi au durat p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul lui 1954. Dup\u0103 ce a fost analizat dosarul de la Tribunalul Militar, membrii Comisiei au alc\u0103tuit un nou dosar cu declara\u0163ii ale zecilor de martori, activi \u00een institu\u0163ii publice, \u00eentre anii 1940-1944. Iorgu Iordan a elogiat comportamentul martorilor \u015fi onestitatea \u201ecolegilor\u201c care au semnat memoriul, au sus\u0163inut nevinov\u0103\u0163ia lui Iva\u015fcu \u015fi au colaborat, pentru \u00eenl\u0103turarea nedrept\u0103\u0163ii, cu pre\u015fedintele Comisiei, C. P\u00e2rvulescu.
\n\u00cen scrisoarea c\u0103tre G. C\u0103linescu, datat\u0103 29 august 1954, G. Iva\u015fcu m\u0103rturise\u015fte: \u201eAm marea bucurie de a v\u0103 anun\u0163a c\u0103 sunt liber de acum c\u00e2teva zile\u201c, iar eliberarea nu e \u201eefectul gra\u0163iei nici al epuiz\u0103rii calendaristice: este consecin\u0163a deplinei clarific\u0103ri a teribilului \u015fi \u2013 at\u00e2ta vreme \u2013 inextricabilului complex de elemente tenebroase \u015fi obscure a c\u0103ror victim\u0103 am fost\u201c. Apoi arat\u0103 c\u0103 \u201erevizuirea procesului\u201c s-a datorat cererii celui \u201emai competent for de stat\u201c \u015fi \u201econtribu\u0163iei hot\u0103r\u00e2toare\u201c a m\u0103rturiilor lui G. C\u0103linescu \u015fi I. Iordan. \u015fG. C\u0103linescu \u015fi contemporanii s\u0103i, II, p. 112.\u0163
\nLa \u00eencheierea discu\u0163iei, acad. I. Iordan mi-a sugerat s\u0103 propun ministrului Constan\u0163a Cr\u0103ciun \u015fi adjunctului s\u0103u Ion Pas ca, \u00eempreun\u0103, s\u0103 prezent\u0103m propunerea prim-secretarului CC Gh. Apostol. Dac\u0103 Secretariatul partidului \u015fi C. P\u00e2rvulescu vor aviza favorabil propunerea de numire a lui Iva\u015fcu ca redactor-\u015fef, s\u0103-l \u00een\u015ftiin\u0163ez, pentru ca el personal s\u0103-i comunice hot\u0103r\u00e2rea de partid. (Academicianul Iorgu Iordan era prev\u0103z\u0103tor, dorea s\u0103-l fereasc\u0103 de o dezam\u0103gire\u00a0 pe fostul s\u0103u asistent de la Facultatea de Filologie a Universit\u0103\u0163ii din Ia\u015fi!)
\nAm relatat Constan\u0163ei Cr\u0103ciun \u015fi lui Ion Pas discu\u0163ia cu acad. I. Iordan \u015fi sugestia sa, iar ace\u015ftia au fost de acord ca George Iva\u015fcu s\u0103 fie numit la conducerea revistei Contemporanul. \u00cen audien\u0163a la Gh. Apostol, propunerea\u00a0 conducerii ministerului \u015fi a sec\u0163iei CC, privind numirea lui George Iva\u015fcu \u2013 exclus din partid \u2013 ca redactor \u015fef al revistei Contemporanul a fost acceptat\u0103 \u00een principiu. Dup\u0103 un scurt schimb de p\u0103reri, pentru a evita orice posibil\u0103 discu\u0163ie ulterioar\u0103,
\nGh. Apostol a cerut lui C. P\u00e2rvulescu s\u0103 ne ofere informa\u0163ii despre procesul \u015fi condamn\u0103rile lui
\nG.\u00a0 Iva\u015fcu. Veteranul comunist ilegalist \u2013 viitor critic al lui Gheorghiu-Dej, apoi al lui N.Ceau\u015fescu \u2013 cuno\u015ftea situa\u0163ia fostului redactor al Rom\u00e2niei libere ilegale, \u00eens\u0103 a cerut o p\u0103suire pentru a consulta actele ultimelor verific\u0103ri. Dovada disculp\u0103rii lui G. Iva\u015fcu a venit la mijlocul lunii septembrie 1955, c\u00e2nd am primit r\u0103spuns pozitiv (avizul), dup\u0103 care, spre sf\u00e2r\u015fitul lunii, ministrul Culturii l-a instalat pe George Iva\u015fcu (\u00eemplinise 44 de ani) \u00een func\u0163ia de redactor-\u015fef al revistei Contemporanul. Ulterior, \u00eempreun\u0103 cu C. Cr\u0103ciun, l-am prezentat liderului PMR, Gh. Apostol, pe noul redactor-\u015fef al revistei.
\nGheorghiu-Dej a aflat despre G. Iva\u015fcu \u00eentr-o alt\u0103 \u00eemprejurare. La \u00eenceputul anului 1956, deci dup\u0103 ce preluase de la Gh. Apostol func\u0163ia de prim-secretar al CC-PMR (6 octombrie 1955), Dej a convocat o \u015fedin\u0163\u0103 cu reprezentan\u0163i ai institu\u0163iilor \u015ftiin\u0163ifice, de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt \u015fi cultur\u0103, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aplicarea hot\u0103r\u00e2rilor Congresului PMR privind planul cincinal. Referindu-se la aportul intelectualit\u0103\u0163ii \u00een dezvoltarea societ\u0103\u0163ii, Dej a elogiat articolele lui G. C\u0103linescu publicate \u00een Contemporanul \u2013 Un imn al muncii \u00een cinstea Congresului (23 dec. 1955) \u015fi Schimbul de onoare (30 dec. 1955) \u2013 \u015fi a \u00eentrebat cine a organizat vizita scriitorului la uzina bucure\u015ftean\u0103. Dup\u0103 ce ministrul Culturii l-a informat pe Dej despre numirea noului redactor-\u015fef al revistei Contemporanul, am relatat c\u0103 \u00eempreun\u0103 cu G. Iva\u015fcu i-am propus academicianului G. C\u0103linescu s\u0103 sus\u0163in\u0103 o rubric\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 \u00een paginile revistei (5). G. C\u0103linescu a acceptat\u00a0 \u015fi a solicitat sprijin pentru a vizita o mare uzin\u0103 din Bucure\u015fti.
\nReferitor la numirea lui George Iva\u015fcu la conducerea Contemporanului s-au propagat, \u00een publicistica noastr\u0103 din ultimele decenii \u015fi \u00een emisiuni la radio \u015fi televiziune, unele informa\u0163ii, aprecieri sau interpret\u0103ri \u00een total\u0103 contradic\u0163ie cu realit\u0103\u0163ile istorice din a doua parte a anului 1955 \u015fi urm\u0103torii. De pild\u0103, Gabriel Liiceanu scrie, \u00een M\u0103\u015ftile lui M.I. \u015fHumanitas, 2012\u0163, c\u0103 Iva\u015fcu \u201ea fost reabilitat ca redactor-\u015fef la Contemporanul, probabil c\u0103 \u015fi cu ajutorul protectorilor lui; unul dintre ei a fost, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Grigore Preoteasa. Doar nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 din momentul mor\u0163ii lui Preoteasa a \u00eenceput \u015fi dec\u0103derea lui Iva\u015fcu\u201c. Aser\u0163iunea este eronat\u0103, deoarece Grigore Preoteasa (pe care l-am cunoscut \u00een 1951, c\u00e2nd am fost \u00eempreun\u0103 concentra\u0163i la unitatea militar\u0103 F\u0103g\u0103ra\u015f) a fost, \u00eentre 4 martie 1954 \u015fi 4 octombrie 1955, prim-loc\u0163iitor al ministrului Afacerilor Str\u0103ine, deci f\u0103r\u0103 atribu\u0163ii \u00een domeniul presei. Este adev\u0103rat c\u0103, \u00een iunie 1956, \u00een calitate de ministru de Externe, Gr. Preoteasa a sus\u0163inut propunerea lui P. \u0162ugui \u015fi a Constan\u0163ei Cr\u0103ciun ca George Iva\u015fcu s\u0103-l \u00eenso\u0163easc\u0103 pe Sic\u0103 Alexandrescu \u00een Finlanda, \u00eentr-o misiune cultural-artistic\u0103 oficial\u0103. (Se \u00eencheiase, pentru prima dat\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi, o Conven\u0163ie cultural-artistic\u0103 \u00eentre Ministerele de Externe ale celor dou\u0103 \u0163\u0103ri) (6). Pentru c\u0103 cei de la Ministerul de Interne am\u00e2nau eliberarea pa\u015faportului, cu toate c\u0103 actele erau semnate de ministrul Culturii \u015fi aveau garan\u0163ia \u015fefului Sec\u0163iei de \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Cultur\u0103 a CC, a fost necesar\u0103 interven\u0163ia la primul secretar al CC, Gheorghiu-Dej. \u00cen final, G. Iva\u015fcu a primit pa\u015faport-Vest, cu care a c\u0103l\u0103torit ulterior \u00een Occident. Grigore Preoteasa a avut responsabilit\u0103\u0163i \u00een domeniul cultural abia \u00een vara lui 1957, c\u00e2nd plenara CC l-a ales secretar al CC \u015fi membru \u00een Biroul Politic, \u015fef al Direc\u0163iei de Propagand\u0103 \u015fi Cultur\u0103, \u00een locul lui L. R\u0103utu, activitate \u00eentrerupt\u0103, \u00eens\u0103, de tragicul accident aviatic de la Moscova \u2013 4 noiembrie 1957.
\nRevenit la conducerea Direc\u0163iei, Leonte R\u0103utu a cerut adjunc\u0163ilor s\u0103i, P. Niculescu-Mizil \u015fi
\nP. \u0162ugui, propuneri pentru numirea unui redactor (ziarist) pe l\u00e2ng\u0103 Secretariatul CC, ca urmare a plec\u0103rii lui Silviu Brucan cu misiune \u00een SUA. A\u015fa se face c\u0103 G. Iva\u015fcu a fost cooptat, la \u00eenceputul anului 1959, \u00eentre ziari\u015ftii acredita\u0163i pe l\u00e2ng\u0103 conducerea PMR, \u00een pofida faptului c\u0103 era exclus din partid, cu toate c\u0103 activitatea sa ca membru PCdR \u00een ilegalitate fusese recunoscut\u0103 \u015fi apreciat\u0103 de Comisia Controlului de Partid. \u00cen 1960, Gheorghiu-Dej l-a preferat pe redactorul-\u015fef al Contemporanului ca ziarist acreditat, \u00een c\u0103l\u0103toria \u00een SUA \u2013 la ONU \u2013 \u015fi, la \u00eentoarcere, \u00een vizita oficial\u0103 \u00een Fran\u0163a.
\nG. Iva\u015fcu era apreciat \u015fi preferat \u015fi de I.G. Maurer, care devenise, de la \u00eenceputul anului 1958, pre\u015fedintele Prezidiului MAN. L-am \u00eenso\u0163it pe Iva\u015fcu, \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri, acas\u0103 la Maurer, remarc\u00e2nd afec\u0163iunea gazdei pentru publicist \u015fi elogiul adus stilului s\u0103u elevat de redactare a textelor, accesibile \u2013 spunea Maurer \u2013 \u201eauditorului popular\u201c.
\nDeci, \u00eentre cei ce-l apreciau pe George Iva\u015fcu, \u00eentre \u201eprotectorii\u201c lui, \u00eel putem include pe Gr.Preoteasa, dar este clar c\u0103 aser\u0163iunea lansat\u0103 \u00een M\u0103\u015ftile lui M.I., privind \u201e\u00eenceputul dec\u0103derii lui Iva\u015fcu\u201c, este fantezist\u0103…
\n\u00cen incitantul eseu Istoria Rom\u00e2nilor v\u0103zut\u0103 de Neagu Djuvara. Fals \u015ftiin\u0163ific sau tr\u0103dare de \u0163ar\u0103? \u015fEditura Roza V\u00e2nturilor, 2012\u0163, profesorul Dan Zamfirescu scrie (pp. 64-65): \u201eGheorghe Gheorghiu-Dej nu-\u015fi va asigura dec\u00e2t \u00een 1961 puterea absolut\u0103. Dar evolu\u0163ia lui \u015fi a celor ce l-au flancat pas cu pas, precum \u015fi a cercului tot mai larg de colaboratori fideli (din care a f\u0103cut parte \u015fi un grup de evrei \u00een frunte cu Gheorghe Gaston Marin), \u00eentre care roluri capitale au jucat \u00een cultur\u0103 Paul Niculescu-Mizil, Pavel \u0162ugui \u015fi George Iva\u015fcu (adus de la Canal \u015fi pus redactor-\u015fef la \u00abContemporanul\u00bb, din ordinul lui Dej de c\u0103tre Paul Niculescu-Mizil \u015f!?\u0163, dup\u0103 cum am aflat chiar din gura celui a c\u0103rui ultim\u0103 carte am publicat-o) este \u00eens\u0103\u015fi istoria Rom\u00e2niei din aceast\u0103 perioad\u0103, pe care o configureaz\u0103\u201c. Adev\u0103rul istoric contrazice afirma\u0163iile lui P. Niculescu-Mizil, preluate de profesorul Dan Zamfirescu. Cronologia faptelor \u015fi pozi\u0163ia determinant\u0103 a persoanelor cu r\u0103spunderi politice \u015fi de stat au avut urm\u0103toarea succesiune: \u2013\u00a0 \u00centre 19 aprilie 1954 \u015fi 5 octombrie 1955 prim-secretar al CC al PMR era Gheorghe Apostol, care se ocupa de activit\u0103\u0163ile \u015ftiin\u0163ifice, culturale, artistice, de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, de pres\u0103 \u015fi propagand\u0103, aprob\u00e2nd, sau nu, propunerile \u015fi ini\u0163iativele viz\u00e2nd acest mare domeniu. \u00cen aceea\u015fi perioad\u0103, Gh. Gheorghiu-Dej era pre\u015fedintele Consiliului de Mini\u015ftri. Aspectele privind activit\u0103\u0163ile din domeniul publica\u0163iilor \u015fi situa\u0163ia cadrelor din redac\u0163ii se decideau de c\u0103tre Secretariatul CC, nu de guvern, acesta av\u00e2nd \u00eens\u0103 atribu\u0163ia de a aproba fondurile necesare desf\u0103\u015fur\u0103rii activit\u0103\u0163ii \u00een domeniu. Evident, hot\u0103r\u00e2rile cu caracter politic nu se luau pe linie de stat, la guvern, ci la nivelul Secretariatului CC, al Biroului Politic \u015fi al primului secretar al CC al PMR, Gh. Apostol. \u2013 Paul Niculescu-Mizil a lucrat la \u015ecoala de partid \u201e\u015etefan Gheorghiu\u201c p\u00e2n\u0103 \u00een iunie 1954, c\u00e2nd a fost numit\u00a0 adjunct al \u015fefului Sec\u0163iei de Propagand\u0103 \u015fi Agita\u0163ie a CC, Leonte R\u0103utu. \u00cen Sec\u0163ia de Propagand\u0103, de domeniul literar-artistic, inclusiv de publica\u0163iile cultural-literare se ocupa adjunctul \u015fefului sec\u0163iei, Virgil Florea. Rezult\u0103 c\u0103
\nP. Niculescu-Mizil nu avea cum, \u201ela ordinul lui Dej\u201c, care a preluat, de la Gh. Apostol, func\u0163ia de prim-secretar al CC al PMR la 6 octombrie 1955, s\u0103-l \u201eaduc\u0103 de la Canal \u015fi s\u0103-l pun\u0103 redactor-\u015fef la \u00abContemporanul\u00bb\u201c pe George Iva\u015fcu. A\u015fa cum am precizat, publicistul a fost instalat la conducerea revistei, dup\u0103 ample cercet\u0103ri ale Comisiei Controlului de Partid, efectuate ca urmare a memoriului semnat de I. Iordan, G. C\u0103linescu,
\nGh. Vl\u0103descu-R\u0103coasa \u015fi Const. Agiu, cu aprobarea lui Gh. Apostol \u015fi avizul lui C. P\u00e2rvulescu, de c\u0103tre ministrul Culturii, la sf\u00e2r\u015fitul lunii septembrie 1955. \u2013 La \u00eenceputul anului 1955, \u00een contextul nemul\u0163umirilor iscate la Academie, la Uniunea Scriitorilor, la Uniunea Compozitorilor, la cele patru Universit\u0103\u0163i etc. (din cauze pe care le-am evocat cu alte ocazii), am fost numit la conducerea nou \u00eenfiin\u0163atei Sec\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Cultur\u0103 a CC, dup\u0103 ce, \u00een perioada octombrie 1953 \u2013 9 februarie 1955, fusesem director general al Departamentului Artelor, \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului Artistic \u015fi Monumentelor Artistice, loc\u0163iitor al ministrului Culturii. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, mai precis, \u00een prim\u0103vara lui 1954, Ministerul Culturii ob\u0163inuse decizia conducerii de partid ca revista Contemporanul s\u0103 devin\u0103 publica\u0163ie a ministerului. Contextul \u00een care scriitorul H. Liman \u2013 redactor-\u015fef al revistei \u2013 a fost \u00eenlocuit cu publicistul \u015fi filologul George Iva\u015fcu, la propunerea f\u0103cut\u0103 ini\u0163ial de academicianul Iorgu Iordan, l-am evocat.
\nDup\u0103 eliberarea din deten\u0163ie (\u201eCanal\u201c), petrecut\u0103 cu \u201ec\u00e2teva zile\u201c \u00eenainte de 29 august 1954, dat\u0103 la care George Iva\u015fcu \u00eei trimite lui G. C\u0103linescu scrisoarea citat\u0103, afl\u0103m, din relat\u0103rile lui Iorgu Iordan, c\u0103 publicistul lucra, \u201epe un salariu mic\u201c, la Editura de Stat Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103, iar Institutul de Lingvistic\u0103 \u00eei oferea unele colabor\u0103ri. Propunerea acad. I. Iordan \u015fi aprecierile lui
\nG. C\u0103linescu, consemnate \u00een monumentala sa Istorie a literaturii rom\u00e2ne, conjugate cu deculpabilizarea lui G. Iva\u015fcu, confirmat\u0103 de C. P\u00e2rvulescu, au condus la aprobarea dat\u0103 de Gh. Apostol, privind propunerea de numire a publicistului la conducerea revistei Contemporanul, \u00eenaintat\u0103 primului secretar al CC al PMR de ministrul Culturii Constan\u0163a Cr\u0103ciun \u015fi \u015feful Sec\u0163iei de \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Cultur\u0103 a CC, P. \u0162ugui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Revista Contemporanul reapare la 20 septembrie 1946, ca s\u0103pt\u0103m\u00e2nal politic, social, cultural, \u201esub conducerea unui comitet\u201c. Biografii revistei nu dau informa\u0163ii despre institu\u0163ia de stat sau structura politic\u0103 de care apar\u0163inea publica\u0163ia \u015fi care \u00eei asigura condi\u0163iile financiar-materiale de apari\u0163ie. Din septembrie 1946 p\u00e2n\u0103 \u00een martie 1954, revista a ap\u0103rut ca publica\u0163ie subordonat\u0103 administrativ \u015fi… Cite\u0219te mai mult »George Iva\u015fcu, redactor-\u015fef al revistei Contemporanul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1623,7956],"class_list":["post-23375","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-george-ivascu","tag-revista-contemporanul"],"views":1477,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23375","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23375"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23375\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23375"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23375"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23375"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}