C\u0103derea \u00een uitare, at\u00e2t de nemeritat\u0103 \u00een cazul lui Manuel Scorza \u2013 \u015fi tot at\u00e2t de vertiginoas\u0103, din p\u0103cate, ca ascensiunea \u2013, ar fi putut fi, oare, evitat\u0103? Greu de spus. Manuel Scorza a disp\u0103rut dintre noi \u00een plin\u0103 putere creatoare, la doar 55 de ani. Cu toate c\u0103 nimeni nu i-a putut contesta p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 valoarea, prea pu\u0163ini i-au cultivat cum se cuvine memoria. Scriitorul \u00eensu\u015fi pare c\u0103, plec\u00e2nd, \u015fi-a l\u0103sat opera \u00een surdin\u0103, pentru a pune punct disputelor, trecute sau viitoare, \u00een jurul numelui s\u0103u. Reedit\u0103rile au fost evenimente rare, comentariile, sporadice, studii s-au scris prea pu\u0163in. Reglarea succesiunii mo\u015ftenirii literare a trenat descurajant de mult; la c\u00e2\u0163iva ani dup\u0103 moartea sa, Editura Univers, bun\u0103oar\u0103, se lovise de dezacordul \u00eentre mo\u015ftenitori, nereu\u015find s\u0103 ob\u0163in\u0103 \u00een continuare dreptul de a-l edita. Ca urmare, \u015fi planul meu de a-mi duce lucrul la bun sf\u00e2r\u015fit, \u00eencheind pentalogia cu Morm\u00e2ntul Fulgerului, a fost am\u00e2nat. P\u00e2n\u0103 a c\u0103zut definitiv. Acelea\u015fi dificult\u0103\u0163i vor fi \u00eent\u00e2mpinat, probabil, \u015fi al\u0163i traduc\u0103tori \u00een diverse \u0163\u0103ri. Receptarea a trecut mereu prin filtrul complica\u0163iilor biografice, s-a autocenzurat, s-a repozi\u0163ionat adesea \u00een func\u0163ie de amici\u0163iile sau inamici\u0163iile pe care le-a l\u0103sat \u00een urma sa Scorza. Opiniile contradictorii au propagat o imagine mai cur\u00e2nd defavorabil\u0103 scriitorului. F\u0103r\u0103 ca el s\u0103 se mai poat\u0103 \u00een vreun fel ap\u0103ra. A r\u0103mas la loc de frunte \u00een ierarhia literelor hispano-americane gra\u0163ie, mai ales, mediilor universitare, acolo unde valoarea nu se mai judec\u0103 \u00een func\u0163ie de capriciile rivalilor influen\u0163i, se afl\u0103 la ad\u0103post de invidii, de dictatura g\u0103\u015ftilor literare, de fluctua\u0163iile a\u015fa-zisei democra\u0163ii culturale. Altminteri, scriitorul a avut parte \u2013 obicei \u00eemp\u0103m\u00e2ntenit \u015fi pe la noi \u2013 mai mult de comemor\u0103ri.
\nNu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103, \u00eenc\u0103 \u00een timpul vie\u0163ii, \u015fi mai ales dup\u0103 debutul s\u0103u ca romancier, Manuel Scorza nu s-a bucurat de sus\u0163inere din partea confra\u0163ilor. Ceea ce, p\u00e2n\u0103 la un punct, putea fi un lucru oarecum firesc. Dar ce e mai r\u0103u este c\u0103 \u201enici unul \u2013 va spune el, cu n\u0103duf \u2013, dar absolut nici unul dintre marii scriitori ai boom-ului nu s-a referit la Bat tobele pentru Rancas. Scriitorii peruani au declarat, la fel ca Vargas Llosa, c\u0103 nu-mi cunosc cartea\u201c(1).\u00a0 Dup\u0103 care, va ad\u0103uga imediat f\u0103r\u0103 a-\u015fi ascunde orgoliul: \u201eDar a fost cumva \u00eempiedicat\u0103, prin aceasta, s\u0103 ating\u0103 un tiraj de 10.000 de exemplare, \u00een timp ce traducerea ei era preg\u0103tit\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een 16 limbi?\u201c (2). Scorza \u00eei ar\u0103ta cu degetul pe scriitorii boom-ului, repro\u015f\u00e2ndu-le, a\u015fadar, o conspira\u0163ie a t\u0103cerii. \u015ei e posibil ca repro\u015ful s\u0103-i fi fost \u00eendrept\u0103\u0163it. Iar dac\u0103 admitem c\u0103 a fost \u00eendrept\u0103\u0163it, s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 \u00een\u0163elegem de ce aceast\u0103 conspira\u0163ie. De ce nu a putut fi ea prevenit\u0103 ori demontat\u0103? Ce fel de solidarit\u0103\u0163i au \u00eentre\u0163inut-o? Pentru c\u0103, de\u015fi nimeni nu poate pretinde c\u0103 de\u0163ine \u00eentreg adev\u0103rul \u2013 iar noi cu at\u00e2t mai pu\u0163in \u2013, anumite indicii ne conduc totu\u015fi spre unul, fie \u015fi numai citind m\u0103rturii care vin inclusiv dinspre adversari. \u00cen 2008, un portal de \u015ftiri peruan (3) reproducea sub titlul Despre conflictul meu cu Scorza o m\u0103rturisire a cunoscutului jurnalist C\u00e9sar Hildebrandt (4), prieten cu Llosa, de pe vremea c\u00e2nd am\u00e2ndoi erau cade\u0163i la Colegiul Militar \u201eLeoncio Prado\u201c. Franche\u0163ea sa a fost un gest tardiv, totu\u015fi frumos \u015fi mai ales util, de\u015fi m\u0103rturisirea r\u0103m\u00e2ne dureroas\u0103: \u201eCu anii, am ajuns la concluzia c\u0103 ostilitatea mea fa\u0163\u0103 de Scorza provenea din admira\u0163ia pentru Vargas Llosa, din du\u015fm\u0103nia profund\u0103, absolut\u0103 \u00eentre Vargas Llosa \u015fi Scorza \u015fi din faptul c\u0103, \u00eentr-un fel, am\u00e2ndoi reprezentau o alt\u0103 direc\u0163ie \u00een interpretarea Per\u00fa-ului\u201c. Dar nu at\u00e2t ralierea sa oarb\u0103, \u00eentru ostilitate, fie ea \u015fi motivat\u0103 de un sentiment generos, precum acesta declarat, al admira\u0163iei, \u00eemi pare reprobabil\u0103, c\u00e2t, dup\u0103 afirma\u0163iile aceluia\u015fi Hildebrandt, du\u015fm\u0103nia pe care o exal\u0103 diatriba lansat\u0103 de \u00eensu\u015fi marele Llosa la adresa lui Scorza\u201c. A ajuns s\u0103 spun\u0103 \u2013 se va explica Hildebrandt \u2013 ceva ce niciodat\u0103, dar niciodat\u0103 n-am crezut c\u0103 Vargas Llosa ar putea s\u0103 spun\u0103 despre cineva. Llosa a spus: \u201eLa Scorza p\u00e2n\u0103 \u015fi punctua\u0163ia este m\u00e2rl\u0103neasc\u0103. A spus-o \u00eentr-unul dintre cele mai perverse texte care s-au scris vreodat\u0103 \u00een literatura peruan\u0103 (5), c\u0103, \u00ab\u00een regatul m\u00e2rl\u0103niei, Scorza era un fel de Everest, Himalaya, un pisc, Huascaran, Aconcagua…\u00bb\u201c.
\nS\u0103 recunoa\u015ftem: visceralitatea este, \u00eentr-adev\u0103r, singular\u0103 \u2013 pe potriva puterii de imagina\u0163ie, a maestrului. Numai c\u0103, pe Hildebrandt, ori l-a dus prea departe imagina\u0163ia, ori memoria i-a jucat vreo fest\u0103, pentru c\u0103 spusele lui Llosa au \u00eenc\u0103put totu\u015fi \u00eentr-o singur\u0103 fraz\u0103, ce-i drept, pe c\u00e2t de concis\u0103, pe at\u00e2t de perfid\u0103 \u015fi de contondent\u0103, care sun\u0103 a\u015fa: \u201eUn exemplu notabil (de m\u00e2rl\u0103nie, n. n.) este Scorza, la care p\u00e2n\u0103 \u015fi virgulele \u015fi accentele par m\u00e2rl\u0103ne\u015fti\u201c. \u201eSchimb de vorbe\u201c, a\u015fadar, \u015fi \u201epolite\u0163uri\u201c despre care, din p\u0103cate, aveam s\u0103 aflu, abia mai t\u00e2rziu.
\nDar, chiar \u015fi a\u015fa, poate c\u0103 nu a\u015f fi adus \u00een discu\u0163ie ostilitatea dintre Llosa \u015fi Scorza, doi scriitori admirabili, dac\u0103 nu m-ar fi impresionat \u015fi nu m-ar fi preocupat, ca traduc\u0103toare a lui Scorza, un mic detaliu de atitudine \u2013 la fel de regretabil prin semnifica\u0163ia pe care o degaja. \u00cen 12 octombrie 1995, la invita\u0163ia Ambasadei Regale a Spaniei \u015fi a Institutului Cervantes, Mario Vargas Llosa venea pentru prima oar\u0103 la Bucure\u015fti. Programul vizitei cuprindea o \u00eent\u00e2lnire cu traduc\u0103torii \u015fi scriitorii la Casa Monteoru, pe atunci \u00eenc\u0103 sediul Uniunii Scriitorilor, dar \u015fi o conferin\u0163\u0103 \u015fi o \u00eent\u00e2lnire cu hispani\u015ftii \u015fi cu cititorii la sediul Institutului Cervantes. La sf\u00e2r\u015fitul conferin\u0163ei sale despre lectur\u0103, \u00een cele c\u00e2teva minute rezervate discu\u0163iilor libere, l-am \u00eentrebat pe Llosa cum apreciaz\u0103 romanele lui Scorza \u015fi cum a evoluat rela\u0163ia sa cu scriitorul, cona\u0163ionalul s\u0103u, \u015ftiind c\u0103, la un moment dat, \u00een tinere\u0163e, fuseser\u0103 apropia\u0163i. O \u00eentrebare, socoteam eu, fireasc\u0103 \u015fi c\u00e2t se poate de pa\u015fnic\u0103. Dar, c\u00e2t\u0103 inocen\u0163\u0103! Llosa nu mi-a r\u0103spuns la \u00eentrebare. Vizibil iritat, prea vizibil pentru ca aceast\u0103 iritare s\u0103 nu nasc\u0103 \u00een mintea mea \u015fi alte \u00eentreb\u0103ri, a promis amenin\u0163\u0103tor: \u201eDespre acest Scorza voi scrie odat\u0103\u201c. Am crezut atunci c\u0103 iritarea lui Llosa provenea din faptul c\u0103 \u00ee\u015fi pierduse controlul asupra unei amintiri, \u00eens\u0103, aveam s\u0103 descop\u0103r ulterior \u2013 \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u015fi tot cu nepl\u0103cere \u2013 alte urme ale aceleia\u015fi nestinse du\u015fm\u0103nii. \u00cen 2013, c\u00e2nd Universitatea din Sofia i-a acordat lui Mario Vargas Llosa titlul de doctor honoris causa, o jurnalist\u0103 scria \u00een \u201eLa Naci\u00f3n\u201c c\u0103, la sf\u00eer\u015fitul unei \u201es\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenc\u0103rcate de activit\u0103\u0163i destinate promov\u0103rii \u015fi studiului operei sale\u201c, la o cin\u0103 cu profesorii, printre cele c\u00e2teva anecdote cu care \u00eei amuzase, Llosa le-a citat convivilor r\u00e2nduri dintr-o scrisoare primit\u0103 c\u00e2ndva de la Scorza, \u00een care acesta \u201ese disculpa\u201c pentru c\u0103 \u201ei-a piratat un roman\u201c. Care s\u0103 fi fost, oare, acela? \u00centr-un moment fericit al vie\u0163ii \u015fi al carierei sale \u015fi la 30 de ani de la moartea lui Scorza, Llosa nu se resemnase \u00eenc\u0103 \u015fi nu se ar\u0103ta deloc dispus s\u0103 \u00eenceteze r\u0103zboiul. Orgolios, concentrat, preocupat poate prea mult de victorie, nu mai observase c\u0103 nu se r\u0103zboia cu confratele s\u0103u de mult disp\u0103rut, ci doar cu amintirea lui.
\nNu putem \u015fti dac\u0103 acestea, toate, s-ar mai fi \u00eent\u00e2mplat dac\u0103 Scorza ar fi beneficiat de o c\u00e2t de mic\u00e3 protec\u0163ie oferit\u00e3 de prestigiul boom-ului \u2013 \u00een care, de altfel, ar fi avut toate meritele s\u0103 fie integrat ca scriitor realist-magic. C\u0103ci izbutise s\u0103 \u00eenainteze ca nimeni altul pe culoarul s\u0103u. Adic\u0103, s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige notorietatea singur, neafiliat. Numai c\u0103 nici el nu a sc\u0103pat de \u201er\u0103zboiul civil al literaturii latino-americane\u201c, desf\u0103\u015furat pe un continent agitat de numeroase schimb\u0103ri politice \u015fi sociale \u015fi extins apoi \u015fi dincolo de el. Scorza \u00eel va analiza cu mult\u0103 p\u0103trundere \u00een eseul s\u0103u intitulat Literatura \u2013 primul teritoriu liber al Americii (6). Vom \u00een\u0163elege astfel c\u0103 \u00een acest r\u0103zboi erau angaja\u0163i nu doar marii scriitori ai vremii, ci \u015fi, prin influen\u0163a puternic\u0103 pe care o exercitaser\u0103, predecesorii lor marcan\u0163i. Vom \u00een\u0163elege, \u00een fine, c\u0103 \u00een acest r\u0103zboi \u00een care \u015fi-au disputat puterea scriitori excep\u0163ionali \u015fi exponen\u0163iali, precum Juan Rulfo, Cort\u00e1zar, M\u00e1rquez, Carlos Fuentes, \u015fi nu numai ei, s-au \u00eenfruntat, de fapt, mai multe curente literare \u015fi dou\u0103 ideologii. St\u00e2ngismul lui Scorza, liberalismul lui Llosa sunt alte dou\u00e3 motive serioase care \u00eei vor desp\u00e3r\u0163i. Descenden\u0163a din Jos\u00e9 Maria Arguedas, pe de alt\u0103 parte, de la care se revendica Scorza, a f\u0103cut din el un opozant al lui Llosa. Dar cel mai bine a definit raporturile dintre Arguedas \u015fi Llosa argentinianul Ariel Dorfman, specialist \u00een literatur\u0103 latino-american\u0103, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 cei doi reprezint\u0103 \u201edou\u0103 moduri radical opuse de a vedea lumea: dou\u0103 concep\u0163ii despre lume, care, \u00een acest moment, spunea el, \u00ee\u015fi disput\u0103 viitorul cultural al Americii\u201c. E de prisos, cred, s\u0103 mai amintim aici \u015fi prestigiul personal al lui Llosa, care va cre\u015fte ne\u00eencetat, declan\u015f\u00e2nd o \u00eentreag\u0103 avalan\u015f\u0103 de onoruri, de titluri \u015fi premii: Pre\u015fedinte al PEN Club-ului Interna\u0163ional (\u00eentre 1972 \u015fi 1979), doctor honoris causa al at\u00e2tor universit\u0103\u0163i, membru al Academiei Peruane, membru al Academiei Regale Spaniole, laureat al Premiului Cervantes, candidat la pre\u015fedin\u0163ia Per\u00fa-ului, laureat al Premiului Nobel… Llosa \u015fi Scorza nu mai aveau de \u00eemp\u0103r\u0163it dec\u00e2t un singur statut \u2013 acela de cholos (7), cu care am\u00e2ndoi se m\u00e2ndreau. \u00cen 2011, \u00een cadrul unei \u00eenalte ceremonii la Palatul Zarzuela, Regele Juan Carlos i-a acordat lui Mario Vargas Llosa titlul de marchiz de Spania. \u201eLos cholos \u2013 a spus scriitorul evident emo\u0163ionat \u00een acea rarissim\u0103 ocazie \u2013 am ajuns \u00een aristocra\u0163ia spaniol\u0103\u201c. A\u015fa este, \u00eens\u0103 nu to\u0163i \u2013 doar unul. \u015ei, parc\u0103 \u015fi acesta, totu\u015fi, numai \u00een cea a literelor.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) Interviu cu Juan Carlos Martini, \u00een Confirmado nr. 321\/11 august, Buenos Aires.
\n(2) Idem
\n(3) Lamula.pe
\n(4) M\u0103rturisire f\u0103cut\u0103 \u00een dezbaterea organizat\u0103 la T\u00e2rgul de Carte \u201eRicardo Palma\u201c, cu prilejul reedit\u0103rii c\u0103r\u0163ii sale de interviuri, Schimb de vorbe. Discu\u0163ia nu a fost deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103toare. Hildebrandt \u00eei luase c\u00e2ndva un interviu lui Manuel Scorza, pe care acesta nu-i d\u0103duse permisiunea s\u0103-l publice \u00een scopuri electorale, \u015fi totu\u015fi, Hildebrandt l-a publicat. \u201eDac\u0103 ar tr\u0103i Scorza, dac\u0103 am avea posibilitatea s\u0103 facem o nou\u0103 convorbire, nu l-a\u015f mai trata pe Scorza a\u015fa cum l-am tratat\u201c, a subliniat Hildebrandt.
\n(5) Hildebrandt se refer\u0103 la O \u015fampanic\u0103, fr\u0103\u0163ioare, articol publicat de Llosa \u00een El Comercio, Lima, 28 august 1983, cu doar trei luni \u00eenainte de a muri Scorza.
\n(6) Dat publicit\u0103\u0163ii postum, prin grija lui Jaime Guadalupe Bobadilla, cu acordul lui Manuel\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Scorza Hoyle, fiul scriitorului.
\n(7) \u00cen spaniol\u0103, plural de la cholo. \u00cen rom\u00e2n\u0103, \u201emeti\u015fi\u201c, indigeni cu s\u00e2nge european, peiorativ \u201ecorcituri\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"C\u0103derea \u00een uitare, at\u00e2t de nemeritat\u0103 \u00een cazul lui Manuel Scorza \u2013 \u015fi tot at\u00e2t de vertiginoas\u0103, din p\u0103cate, ca ascensiunea \u2013, ar fi putut fi, oare, evitat\u0103? Greu de spus. Manuel Scorza a disp\u0103rut dintre noi \u00een plin\u0103 putere creatoare, la doar 55 de ani. Cu toate c\u0103 nimeni nu i-a putut contesta p\u00e2n\u0103… Cite\u0219te mai mult »Manuel Scorza sau bizara memorie a istoriei literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[14242,14243,14245,14244],"class_list":["post-23369","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cazul-lui-manuel-scorza","tag-mormantul-fulgerului","tag-relatie-dintre-llosa-si-scorza","tag-vargas-llosa"],"views":1262,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23369","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23369"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23369\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23369"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23369"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23369"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}