Admiratorii persisten\u0163i ai Monic\u0103i Lovinescu \u00eei declar\u0103 o exemplar\u0103 neuitare \u015fi o trec la modul publicistic \u00een istorie, nu doar pentru trecut, dar \u015fi pentru prezent \u015fi viitor. Ea r\u0103m\u00e2ne Glasul celor amu\u0163i\u0163i \u015fi \u00eenseta\u0163i de realitate \u015fi adev\u0103r. Figura Jurnalistului temeinic \u015fi temut pentru for\u0163a sa profesional\u0103. Ap\u0103r\u0103toare pe deplin credibil\u0103 a valorilor culturale, artistice, literare. R\u0103zboinic\u0103 a speran\u0163ei disperate ori Figur\u0103 a curajului, \u00eentr-o total\u0103 descurajare. \u00cendreptar moral drastic, dar profund legitimat, ori F\u0103ptur\u0103 uman\u0103 a sacrificiului de sine pentru Ideea Moral\u0103.
\nGabriel Liiceanu (La moartea Monic\u0103i Lovinescu, \u00een Revista 22, din 23 aprilie 2008) crede c\u0103, atunci c\u00e2nd Vocea n-a mai vorbit, ea a intrat \u00een conul de umbr\u0103. Exact ce nu \u015fi-a dorit ea \u00een privin\u0163a a orice: a fost uitat\u0103. A fost tratat\u0103 drept \u201eun om a c\u0103rui valoare de \u00eentrebuin\u0163are disp\u0103ruse \u00eentr-un interludiu al istoriei\u201c. \u00cen acela\u015fi timp, scrisul i-a fost receptat \u00een acela\u015fi mod: \u201ec\u0103r\u0163ile ei memorabile ap\u0103rute \u00een acest r\u0103stimp \u00een \u0163ar\u0103 au f\u0103cut obiectul unui interes mediocru\u201c. Ceea ce \u00eenseamn\u0103, la scar\u0103 etno-na\u0163ional\u0103, \u201eun adev\u0103rat har \u00een a ne sabota sistematic istoria\u201c.
\nRecitesc paginile despre Monica Lovinescu scrise de Nicolae Manolescu, \u00een Istoria critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne din 2008, anul \u00een care ea murea. De\u015fi nu sunt pu\u0163ine paginile sau r\u00e2ndurile, ele par a\u015fternute de sus \u015fi schi\u0163ate. Doar at\u00e2t s\u0103 fie Monica Lovinescu, despre care memoria istoricului literar \u00eenvie aici cuvinte enorme pentru a-i fixa receptarea public\u0103 ori, s\u0103 spun, general biografic\u0103: sfin\u0163enie, legend\u0103? Partea etic\u0103 \u00eei apare drept cea impun\u0103toare, dar aplicarea este f\u0103cut\u0103, firesc, \u00eentr-o astfel de istorie, la literatura rom\u00e2n\u0103, \u00een care \u201eimplicarea moral\u0103\u201c primeaz\u0103. Monica Lovinescu este instrumentalizat\u0103 \u015fi aici ca un barometru al moralit\u0103\u0163ii scriitorilor. Pe aceast\u0103 linie sau latur\u0103, omologarea valoric\u0103 \u00eei era nu doar recunoscut\u0103, dar chiar r\u00e2vnit\u0103. Privitor la rezisten\u0163a prin literatur\u0103, p\u0103rerile celor doi se \u00eempart \u015fi deopotriv\u0103 se despart. Nu prea mult, ar vrea istoricul literar. Monica Lovinescu, \u201e\u00een linii mari\u201c, ar fi avut dreptate. Doar cu \u201eevaziunea\u201c literar\u0103 ar fi fost \u201enedreapt\u0103\u201c. Constat c\u0103 nu doar cu aceasta, de vreme ce afl\u0103m\u00a0 aici c\u0103 Monica Lovinescu vede literatura din comunismul rom\u00e2nesc mincinoas\u0103, iar Nicolae Manolescu o calific\u0103 drept \u201ebun\u0103\u201c. Cronicile ei, \u00eentemeiate pe tactic\u0103 \u015fi adev\u0103r, ar fi \u201ecomplementare\u201c celor din Rom\u00e2nia. Manolescu recunoa\u015fte c\u0103 accentuarea \u00een critica din \u0163ar\u0103 a formelor literare era insuficient\u0103, dar c\u0103 exista \u015fi o preocupare pentru\u00a0 con\u0163inut. Liber\u0103, mai flexibil\u0103, dac\u0103 nu contradictorie, a\u015f spune eu,\u00a0 \u015fi Monica Lovinescu ar face estetic\u0103, nu doar est-etic\u0103. Unei lungi fraze \u00eei lipse\u015fte semnul \u00eentreb\u0103rii \u015fi \u00een\u0163elesul ei\u00a0 pare dat peste cap: \u201eNu e l\u0103udabil\u0103, pur \u015fi simplu, opozi\u0163ia ei permanent\u0103 ar\u0103tat\u0103 acelor autori compromi\u015fi etc.\u201c (sic!). \u00cen postura criticului literar, Monica Lovinescu este \u201eun cititor atent \u015fi un comentator exact\u201c, chiar \u015fi \u00een \u201eformule memorabile\u201c. Jurnalele sunt evaluate scurt, f\u0103r\u0103 nicio exemplificare, drept interesante, de\u015fi \u201eprad\u0103 uneori zvonurilor neconcludente\u201c.
\nLa \u015fapte ani de la moartea ei, nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 o monografie, o \u201evia\u0163\u0103\u201c \u015fi o \u201eoper\u0103\u201c, care s\u0103 o (re)prezinte. \u00cencerc doar o lectur\u0103 critic\u0103 asupra primei p\u0103r\u0163i a activit\u0103\u0163ii Monic\u0103i Lovinescu (19 noiembrie 1923, Bucure\u015fti \u2013 20 aprilie 2008, Paris), \u00een urmele ei scrise. F\u0103r\u0103 patetisme, f\u0103r\u0103 excese de o parte sau alta, f\u0103r\u0103 derog\u0103ri de la proiecte \u015fi rezultate, cu aplica\u0163ie asidu\u0103 \u015fi evident, \u00eentr-o viziune \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 personal\u0103.
\nCu totul precoce, vedem privind \u00eenapoi, Monica Lovinescu public\u0103 \u00een 1931 un basm, iar la adolescen\u0163\u0103, pe la 15 ani, proz\u0103 scurt\u0103 \u00een revistele Vremea \u015fi Kalende, ascunz\u00e2ndu-se de celebrul ei tat\u0103 \u015fi de revista sa Sbur\u0103torul sub primul pseudonim cam bizar, Ioana T\u0103utu. T\u0103ut, \u00een rom\u00e2n\u0103, t\u00f3th, \u00een maghiar\u0103, semnific\u0103 miner slovac. La 20 de ani, \u00een 1943, alt roman, \u00cen contratimp, \u00eei apare \u00een Revista Funda\u0163iilor Regale, dar se-ncearc\u0103 \u015fi \u00een critica de teatru, ucenicind \u00een regie sub mentoratul lui Camil Petrescu.
\nPlecat\u0103 din toamna anului 1947 cu o burs\u0103 de studii \u00een Fran\u0163a, devine azilant politic \u00een anul urm\u0103tor, la scurt timp dup\u0103 proclamarea Republicii Populare Rom\u00e2ne \u015fi dup\u0103 desfiin\u0163area monarhiei.
\nTraduce \u00een francez\u0103 cu pseudonimele Monique Saint-C\u00f4me \u015fi Claude Pascal. \u00cen colaborare cu Ionesco, a tradus teatru de Ion Luca Caragiale, publicat, o pies\u0103 marginal\u0103 de Sorescu, Exist\u0103 nervi, fiind doar difuzat\u0103 la radio. \u00centre traduceri, se num\u0103r\u0103 \u015fi una pe care n-o poate uita, de\u015fi pare a fi dorit acest fapt: romanul devenit succes interna\u0163ional \u015fi filmat la Hollywood, La Vingt-cinqui\u00e8me heure (Ora 25), de ConstantinVirgil Gheorghiu.
\nAjunge jurnalist\u0103 radio la postul na\u0163ional \u015fi redactor pentru Europa de Est (1951-1974), iar din 1962 devine o mare voce la Radio Europa Liber\u0103, cu a\u015fteptatele emisiuni s\u0103pt\u0103m\u00e2nale Actualitatea cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi Teze \u015fi antiteze la Paris.
\nScrisul tip\u0103rit \u00een limba rom\u00e2n\u0103 este sporadic p\u00e2n\u0103 \u00een 1990, \u00een revistele exilului, Agora, Caiete de dor, Dialog, Ethos, Fiin\u0163a rom\u00e2neasc\u0103, Luceaf\u0103rul, \u015fi \u00een cele franceze, East Europe, Kontinent, Preuves, L\u2019Alternative, Les Cahiers de l\u2019Est, T\u00e9moignages, La France Catholique. Este de asemenea un efemer \u015fi succint\u00a0 istoric al teatrului rom\u00e2nesc \u00een lucrarea colectiv\u0103\u00a0 Histoire du Spectacle, Encyclop\u00e9die de la Pl\u00e9iade, \u00c9d. Gallimard, 1965. \u00cen exil public\u0103 un singur volum, Unde scurte, la Editura Limite, Madrid, 1978.
\nOpera, \u00een mare parte vorbit\u0103, este tip\u0103rit\u0103\u00a0 dup\u0103 \u00eendep\u0103rtarea regimului totalitar, aproape exclusiv la Editura Humanitas. Critic\u0103 \u00een foileton: Unde scurte(1990), Seismografe. Unde scurte, II(1993) Posteritatea contemporan\u0103. Unde scurte, III (199), Est-etice. Unde scurte, IV (1994) Pragul. Unde scurte, V(1995), Insula \u015eerpilor. Unde scurte, VI (1996), Diagonale\u00a0 (2002). Un Jurnal \u0163inut pe dou\u0103 decenii (1981-2000) a ap\u0103rut \u00een patru ani \u00een mai multe volume, \u00eentre 2003 \u015fi 2006. Memorii: La apa Vavilonului, I (1999), II(2001). Un roman: Cuv\u00e2ntul din cuvinte (2007). Publicistic\u0103 \u00een \u00centrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, \u015etefan Lupa\u015fcu \u015fi Grigore Cugler, Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1992.
\nI-a fost acordat un singur premiu, literar, \u00een 2003: pentru un Jurnal, apreciat drept \u201eCartea anului\u201c de revista condus\u0103 de Nicolae Manolescu, Rom\u00e2nia literar\u0103. Pu\u0163in, nu chiar potrivit, conjunctural. Are, gra\u0163ie unei puteri mai democratice de dreapta, \u015fansa unor postume onoruri militare. Urnele cu cenu\u015fa Monic\u0103i Lovinescu \u015fi a lui Virgil Ierunca trec pe la Ateneul Rom\u00e2n, casa lui E. Lovinescu \u015fi ajung la F\u0103lticenii de origine ai familiei marelui critic.
\n\u00cei privesc \u015fi fotografiile, cele la care am acces, pe Internet. O v\u0103d pe un site de prezentare la Bucure\u015fti, \u00een septembrie 1993. La 70 de ani, cu 15 ani \u00eenainte de extinc\u0163ia terestr\u0103: o femeie pu\u0163intic\u0103, slab\u0103, \u00eenve\u015fm\u00e2ntat\u0103 u\u015for cu bluz\u0103 alb\u0103, pantaloni de culoare \u00eenchis\u0103, \u015fosete albe, pantofi Adidas. St\u0103 pe un scaun-jil\u0163 \u015fi vorbe\u015fte la un telefon fix, a\u015fezat pe un mic secr\u00e9taire, aflat \u00een partea opus\u0103 m\u00e2nii care sus\u0163ine receptorul. Iat\u0103, \u00eemi spun, un gest semnificativ, de fixitate, imobilitate, op\u0163iune decis\u0103. Alerg\u0103toarea! mai exclam, privindu-i \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea, da, cam asta a f\u0103cut toat\u0103 via\u0163a, a alergat, \u00een spa\u0163iu, timp, g\u00e2nd, cuv\u00e2nt. Fa\u0163a? O mirare cam \u00eentunecat\u0103, o prevestire nu tocmai a\u015fteptat\u0103 care i se transmite. Accesez \u015fi tableta electronic\u0103, acum indispensabil\u0103. \u00cei caut imaginea acolo unde este \u00eenconjurat\u0103 persoana celebr\u0103 \u015fi de chema\u0163i, \u015fi de nechema\u0163i, \u015fi de cunoscu\u0163i, \u015fi de necunoscu\u0163i. Sunt fotografii care o arat\u0103 la\u00a0 v\u00e2rste variabile. \u00cen multe fotografii apare prins\u0103 cu \u0163igara-n col\u0163ul gurii. T\u00e2n\u0103r\u0103, este teatral\u0103, nu frumoas\u0103, dar foarte expresiv\u0103. Dup\u0103 atentatul de la Paris are ochiul \u015fi pometele\u00a0 tumefiate. Pe un pat de spital, z\u00e2mbe\u015fte, cu \u0163igara \u00eentre degetele unei m\u00e2ini.\u00a0 S-a stins la 20 aprilie 2008, \u00een spitalul Charles-Richet din Villiers-le-Bel, la o margine a capitalei Fran\u0163ei. Fotografiile pe care le am \u00een fa\u0163\u0103 o arat\u0103 reflexiv\u0103, cu sau f\u0103r\u0103 o palm\u0103 ating\u00e2ndu-i capul, fruntea, t\u00e2mpla. Sau sur\u00e2z\u0103toare. Chiar r\u00e2de, \u00eei place s\u0103 r\u00e2d\u0103, are, cred, st\u0103rile esen\u0163iale: de la comic la dramatic ori tragic. Nu trec peste o expresia a sa de uimire cvasifilosofic\u0103. Mo\u015ftene\u015fte tr\u0103s\u0103turile fizice ale\u00a0 tat\u0103lui? Nu\u00a0 mi se pare. Ale mamei? N-am dup\u0103 ce s\u0103-mi dau seama. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, o figur\u0103 bine imprimat\u0103 \u015fi exprimat\u0103.
\nPrezent\u00e2ndu-se ca romancier\u0103 \u2013 fapt desigur uluitor \u2013 \u00eenc\u0103 de la v\u00e2rsta de opt ani, Monica Lovinescu \u00ee\u015fi declar\u0103 o voca\u0163ie deturnat\u0103, dac\u0103 nu chiar fr\u00e2nt\u0103, care nu putea r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 urm\u0103ri, presupun c\u0103 \u00eendeosebi nedorite.
\nJurnalist\u0103 de\u00a0 radio,\u00a0 constat\u0103,\u00a0 \u00een deplin\u0103 maturitate, c\u0103 e obligat\u0103 la o \u201eop\u0163iune\u201c neliber\u0103, parc\u0103, \u00een libertate concentrat\u0103 pe ceea ce-i pare esen\u0163ial: lucrarea memoriei asupra memoriei. Ea vrea s\u0103 se aud\u0103, s\u0103 se re\u00eenregistreze \u00een auditoriu \u015fi se reg\u0103se\u015fte \u00eentr-un fel de subteran\u0103, la \u201ev\u00e2rsta c\u00e2nd totul devine memorie\u201c (Unde scurte. Jurnal indirect, Humanitas, 1990, p. 44. Pentru urm\u0103toarele referin\u0163e din acest volum notez paginile \u00een parantez\u0103). O memorie strivit\u0103 \u2013 este verbul s\u0103u explicit rostit-imprimat la \u00eenceputul Undelor scurte \u2013 de istorie. Este strivit\u0103, nu salvat\u0103, cu toate c\u0103, prin exil, nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte \u00een mod concret destinul elitei rom\u00e2ne\u015fti, al intelighen\u0163iei direct distrus\u0103 de ocupa\u0163ia sovietic\u0103.
\nDuce, fizic \u015fi mental, o via\u0163\u0103 agitat\u0103, fapt surprinz\u0103tor pentru cineva cu obiective clare, care a optat total, deopotriv\u0103 prin \u015ftiin\u0163\u0103, putere \u015fi voin\u0163\u0103. Scrie ca s\u0103 rosteasc\u0103, ulterior, la apari\u0163ia tomurilor, \u015fi poate c\u0103 se va fi \u00eent\u00e2mplat \u015fi s\u0103 fi rostit pentru a scrie. \u201eLucrez prost \u015fi pu\u0163in\u201c (Jurnal. 1981-1984, Humanitas, 2002) \u2013 noteaz\u0103 cu autocritic\u0103 insatisfac\u0163ie la 16 iulie 1983. Lucreaz\u0103, dar ce, se refer\u0103 la scris sau la vorbit? \u00cens\u0103\u015fi misia pe care o are \u00eei pare nesigur\u0103. Dezam\u0103gire? Desigur, chiar una pronun\u0163at\u0103, recunoscut\u0103.. \u00centr-un fel \u00eens\u0103 deturnat, \u00eennobilat.. E o dezam\u0103git\u0103, s-ar spune, de lux, \u00eentr-o companie str\u00e2ns\u0103, \u00eentr-o colectivitate aleas\u0103? Monica Lovinescu li se al\u0103tur\u0103, cu de la sine \u015ftiin\u0163\u0103, putin\u0163\u0103 \u015fi voin\u0163\u0103, lui Eliade \u015fi Cioran. Cu ei, nu cu al\u0163ii, se une\u015fte \u00een dezam\u0103gire. Dezam\u0103girea unional\u0103, poate \u015fi comunional\u0103, \u00eei d\u0103 ei puterea de a fi, de a \u015fti \u015fi de a vrea. Ar \u00eendrept\u0103\u0163i-o s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103, s\u0103 rosteasc\u0103, s\u0103 scrie astfel constatarea lui Eliade c\u0103 Cioran scrie doar aforisme \u015fi a lui Cioran c\u0103 Eliade nu trece de la erudi\u0163ie la idei. Chit c\u0103 aceast\u0103 perspectiv\u0103 critic\u0103 mutual\u0103 a celor doi este asprit\u0103. Izolare, stagnare, ratare \u2013 sunt sentimente la care nu accede oricine. Ei se pronun\u0163\u0103 critic \u00eempreun\u0103, iar ea li se al\u0103tur\u0103. Cu o perspectiv\u0103 totu\u015fi personal\u0103, de impas deplin, de blocaj: \u201enu mai a\u015ftept\u0103m nimic unii de la al\u0163ii\u201c, \u00eensemneaz\u0103 la 25 iulie 1983. A fi dincolo de a\u015fteptare? Nici nu mai caut\u0103 explica\u0163ii. Orice motiv o poate servi. Suma motivelor: istoria vitreg\u0103, f\u0103r\u0103 mam\u0103, f\u0103r\u0103 tat\u0103, f\u0103r\u0103 Dumnezeu.
\nDar nici istoria nu este totul, nici ea nu este suficient\u0103 \u00een destinul s\u0103u identitar. De aceea, Monica Lovinescu se explic\u0103 (\u015fi) ca mo\u015ftenitoare a tat\u0103lui. Cauza \u015fi vina le afl\u0103 \u00een \u201esentimentul dominant al z\u0103d\u0103rniciei pe care tata mi l-a transmis \u015fi mie\u201c, consemnat la 12 septembrie 1983. Aici, mama nu exist\u0103. Mama, strivit\u0103 \u00eentr-alt fel de istorie, pare inocent\u0103, fericit\u0103 \u00een anonimatul ei public. Tat\u0103l, modelul cultural, a format-o \u015fi totodat\u0103 a deformat-o cu propriul ei acord, ambi\u0163ion\u00e2nd-o, oblig\u00e2nd-o la decep\u0163ie. Dar nici de data aceasta ea nu se evalueaz\u0103 singur\u0103. Nu este convins\u0103, r\u0103m\u00e2ne doar \u00eenvins\u0103, exist\u0103 \u00een parte, nu ca \u00eentreg, devine doar efect (al tat\u0103lui, al istoriei), nu \u015fi cauz\u0103. \u015ei c\u00e2nd crezi c\u0103 totul exist\u0103 \u00een orizontul nimicului, cum s\u0103 mai lucrezi, ce s\u0103 mai lucrezi? A face dispare, \u00eenghi\u0163it de a desface, de simulacrul factual. Nu mai exist\u0103 \u201enimic de f\u0103cut\u201c pentru Rom\u00e2nia, acest subiect \u015fi obiect perpetuu al Monic\u0103i\u00a0 Lovinescu. Ea nu scrie \u00een acea stare febricitant\u0103 care-l mobiliza pe Cioran. Caragialesc\u0103, nu cioranian\u0103, Monica Lovinescu pare c\u0103 se joac\u0103, de\u015fi, \u00een fapt, nu o face, chiar dac\u0103\u00a0 harul histrionic nu-i r\u0103m\u00e2ne str\u0103in. Nu se mai poate face nimic pentru \u0163ara p\u0103r\u0103sit\u0103, pr\u0103dat\u0103 cu totul, noteaz\u0103 acum, dar, dup\u0103 sc\u0103derea febrei, dezam\u0103girea interioar\u0103 trece \u00een am\u0103gire exterioar\u0103: dac\u0103 totu\u015fi se mai poate face ceva?\u00a0 Crede ea \u00een prefacerea ori \u00een refacerea istoriei? Crede mai cur\u00e2nd c\u0103 este absurd s\u0103 nu cread\u0103\u2026 \u00ce\u015fi adaug\u0103 apoi o mistic\u0103 moral\u0103 autosalvatoare. Noteaz\u0103, la 22 octombrie 1983, \u015fi cred c\u0103 o face cu satisfac\u0163ie, oric\u00e2t de pasager\u0103, c\u0103 \u201e\u00eengeri\u201c, nu altceva, sunt Monica Lovinescu \u015fi Virgil Ierunca, dup\u0103 cum sus\u0163ine\u00a0 poetul Miron Kiropol c\u0103 ar fi afirmat\u00a0 so\u0163ii Sonia \u015fi Lucian Raicu. \u00cengeri p\u0103zitori, mediatori? Altcineva, nu la fel de agreat \u015fi poate\u00a0 de aceea mult mai pu\u0163in m\u0103gulitor, \u00eei va numi mentori ai celor care se opun.
\nDar cum nimeni nu este pe lumea noastr\u0103 de capul lui \u015fi o t\u00e2rguial\u0103 \u00eentreprindem cu to\u0163ii, fiecare \u00ee\u015fi pl\u0103te\u015fte pre\u0163ul: \u201emarfa\u201c care o atrage pe ea este morala. Morala ca marf\u0103? A\u015fa s-ar p\u0103rea c\u0103 e, din p\u0103cate. Nietzsche prindea exact caracterul omului: echivalent adev\u0103rului suportat. Trece pe l\u00e2ng\u0103 adev\u0103r, cu sau f\u0103r\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, (\u015fi) intelectuala care i se devoteaz\u0103? De bun\u0103 seam\u0103. Pare mai tare adev\u0103rul de a m\u0103rturisi minciuna.\u00a0 Dar nici ea nu \u00eenfrunt\u0103, mereu, tot adev\u0103rul. Minte, cum se spune, prin omisiune: nu spune c\u0103 nu-i place, dar nici c\u0103-i place un spectacol de, altfel bine apreciatul regizor, Lucian Pintilie: Arden \u2013 29 martie 1984. S\u0103 nu credem c\u0103 acesta ar fi un fapt accidental. E doar un caz dintre alte necazuri. Nu confund\u0103 \u00eens\u0103 iluzia cu realitatea mistic\u0103. De aceea nu face nici caz, nici necaz, \u015fi nici haz, de \u00eengereala atribuit\u0103 pe calea confinit\u0103\u0163ii. Nu\u00a0 printre mistici se imagineaz\u0103\u00a0 Monica Lovinescu, unde \u00eel descoper\u0103, \u00eens\u0103, \u015fi pe Virgil Ierunca, ci\u00a0 printre sceptici. Iar scepticii nu sunt credincio\u015fi, ei sunt, \u00eentr-un fel anume, doar creduli. Pentru c\u0103 scepticii sunt credincio\u015fi din voin\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 deplin\u0103 cunoa\u015ftere \u015fi putere. Monica Lovinescu \u00ee\u015fi declin\u0103 sl\u0103biciunea cu obiectivitatea care implic\u0103 \u015fi un vag elogiu: doar misticii cunosc via\u0163a adev\u0103rat\u0103 \u2013 \u015ftie \u015fi scrie asta la 8 mai 1984. Fals asumat: individual, colectiv, familial, istoric. R\u0103m\u00e2ne doar m\u0103sura de adev\u0103r, \u00een jocul grav al vie\u0163ii. Instrumentul de m\u0103surat potrivit: etica. Dar s\u0103 nu ne gr\u0103bim \u015fi\u00a0 s\u0103-i descoperim\u00a0 vreun maximalism etic, de natur\u0103 mistic\u0103, fiindc\u0103 deseori e vizitat\u0103 de minimalismul moral \u00een p\u0103rt\u0103\u015fie \u2013 cum se spune \u00een limba veche bisericeasc\u0103, mistic\u0103 \u2013 cu Virgil Ierunca. Pe acesta-l aprob\u0103 odat\u0103, \u00eentr-o replic\u0103 dat\u0103 lui Valeriu Cristea, aflat \u00een postura integralismului moral: \u201eAl\u0163ii sunt nevoi\u0163i s\u0103 se mai murd\u0103reasc\u0103 pe m\u00e2ini\u201c \u2013 9 august 1984. O autojustificare menit\u0103 s\u0103 lege exilul de \u0163ara pr\u0103dat\u0103. O punte, m\u0103car, de dialog.
\nDezbr\u0103cat\u0103 de costuma\u0163ia scenic\u0103 \u015fi \u201eistoric\u0103\u201c, \u00een jurnal, ca \u00eenaintea oglinzii, Monica Lovinescu nu se ascunde \u00een aspira\u0163ia ei comun\u0103, superficial-liber\u0103, \u015fi abia a\u015fa \u00eendestulat\u0103: \u201eM\u00e2nc\u0103m stridii \u015fi b\u00e2rfim ca-n vremuri bune\u201c \u2013 26 decembrie 1984. Severitatea i se \u00eenmoaie sentimental, nostalgic, vireaz\u0103 spre \u0163ar\u0103, spre Rom\u00e2nia profund\u0103, spre Cru\u015fe\u0163, satul \u015ftiut din copil\u0103rie.
\nC\u00e2nd istoria se \u00eentoarce pe partea care p\u0103rea uitat\u0103, Monica Lovinescu iese din vis, de fapt din co\u015fmar. Dar ie\u015find\u00a0 din imaginar \u015fi din am\u0103gire, cade \u00een sinele fatalmente dezam\u0103gitor. \u00cempreun\u0103 cu Virgil Ierunca, se-ntreba \u201edac\u0103 nu ne-am \u00een\u015felat dedic\u00e2nd unei Rom\u00e2nii fictive o \u00eentreag\u0103 existen\u0163\u0103\u201c (Jurnal. 1990-1993, Humanitas, 2003, p. 271). Voin\u0163a nu a fost de ajuns, n-a ajuns la\u00a0 \u015ftiin\u0163\u0103\u00a0 \u015fi la putere, n-a distrus sentimentul erorii. Voin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi a fost deturnat\u0103. Dar a fost o voin\u0163\u0103? \u00cen\u015felat\u0103 nu ajunge dec\u00e2t o voin\u0163\u0103 involuntar\u0103, nevoit\u0103, nepotrivit autoimpus\u0103.
\nIstoria-ca -teatru nu trage cortina, iar piesa continu\u0103, \u00een paralel cu via\u0163a personal\u0103, subteran\u0103. De\u015fi fiind acum numi\u0163i \u201ementori ai opozi\u0163iei\u201c, cei doi so\u0163i, \u201etovar\u0103\u015fi\u201c de via\u0163\u0103 \u015fi de istorie, nu mai accept\u0103 orice invita\u0163ie \u00een \u0163ara natal\u0103, o refuz\u0103 pe a lui Petre S\u0103lcudeanu, noul dar discreditatul ministru al Culturii.
\nDar Rom\u00e2nia nu e condamnat\u0103, dimpotriv\u0103, e ap\u0103rat\u0103, pentru c\u0103 \u0163ara a r\u0103mas, \u201eeste un spa\u0163iu al omeniei\u201c (Unde scurte. Jurnal indirect, Humanitas, 1990, p. 492). Iar omenia nu poate fi distrus\u0103, ea \u00eembl\u00e2nze\u015fte istoria. Sau o dep\u0103\u015fe\u015fte. S-ar spune chiar c\u0103 o \u00een\u015feal\u0103, c\u0103 se folose\u015fte de ea. Voin\u0163a de istorie este de-a dreptul ignorat\u0103, fiindc\u0103\u00a0 \u201enu prin istorie ne putem impune lumii, ci prin cultur\u0103\u201c (Seismograme, Humanitas, 1993, p. 110). (Dar tot jurnalista cultural\u0103 este cea care r\u0103m\u00e2ne sceptic\u0103 fa\u0163\u0103 de rezisten\u0163a prin cultur\u0103!) Impunerea s-ar produce nu de la sine, nu de pe azi pe m\u00e2ine, nu prin autoam\u0103gire, nu prin simulacru de crea\u0163ie, art\u0103, cultur\u0103. M\u0103sura operant\u0103 r\u0103m\u00e2ne luciditatea, aspr\u0103, biciuitoare \u015fi trezitoare de con\u015ftiin\u0163\u0103. Monica Lovinescu \u00eenl\u0103tur\u0103 universalitatea ca iluzie, prin traduceri \u015ftampilate ideologic \u2013 traduceri f\u0103cute \u00eenainte sau dup\u0103 impunerea unui realism socialist autohtonizat, trecut printr-o scurt\u0103 parantez\u0103 de insuficient\u0103 liberalizare. Revista Contemporanul anun\u0163\u0103 c\u0103, din 1945 p\u00e2n\u0103 \u00een 1966, s-au tradus, \u00een 45 de \u0163\u0103ri, 1.400 titluri rom\u00e2ne\u015fti. Prestigiu, m\u0103car prin num\u0103r? Fals, spune Monica Lovinescu: Descul\u0163 de Zaharia Stancu a r\u0103mas nev\u0103zut, Groapa lui Eugen Barbu a avut \u201evreo dou\u0103 noti\u0163e\u201c, abia exila\u0163ii sunt cei recunoscu\u0163i.
\nCurajo\u015fi fa\u0163\u0103 de st\u0103p\u00e2ni, dar nu de fa\u0163\u0103 cu ei \u2013 a\u015fa spune c\u0103 sunt rom\u00e2nii un scriitor din \u0163ar\u0103: e vorba de prozatorul F\u0103nu\u015f Neagu, \u00een relatarea lui Nicolae Balot\u0103, el \u00eensu\u015fi cu un parcurs considerat sinuos, la 9 mai 1984. Popula\u0163ie, nu popor, iat\u0103 ce sunt rom\u00e2nii, \u00een expresia atribuit\u0103 aici, la 16 septembrie 1984, lui C. Noica.
\nSpecificul sau identitatea etnic\u0103 sub comunismul rom\u00e2nesc s-au schimbat, dar prin involu\u0163ie, \u00een mod alert. Transforma\u0163i, adic\u0103 altera\u0163i, \u00eenstr\u0103ina\u0163i, acas\u0103 rom\u00e2nii intr\u0103 \u00eentr-un purgatoriu profetizat de jurnalist\u0103 sau, s\u0103 rectific, de diarist\u0103. \u201eRom\u00e2niei, dac\u0103 ar sc\u0103pa de comuni\u015fti, i-ar trebui probabil o genera\u0163ie ca s\u0103 scape de spionit\u0103 \u015fi reglements de compte\u201c(Jurnal. 1981-1984, Humanitas, 2002, 11 aprilie 1984). Deocamdat\u0103, Rom\u00e2nia este o \u0163ar\u0103 silnic locuibil\u0103, bun\u0103 de fugit. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
Fragment din eseul Radiocritica. Monica Lovinescu \u015fi Virgil Ierunca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Admiratorii persisten\u0163i ai Monic\u0103i Lovinescu \u00eei declar\u0103 o exemplar\u0103 neuitare \u015fi o trec la modul publicistic \u00een istorie, nu doar pentru trecut, dar \u015fi pentru prezent \u015fi viitor. Ea r\u0103m\u00e2ne Glasul celor amu\u0163i\u0163i \u015fi \u00eenseta\u0163i de realitate \u015fi adev\u0103r. Figura Jurnalistului temeinic \u015fi temut pentru for\u0163a sa profesional\u0103. Ap\u0103r\u0103toare pe deplin credibil\u0103 a valorilor culturale,… Cite\u0219te mai mult »Cine (mai) este Monica Lovinescu?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14226],"class_list":["post-23358","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-radiocritica-monica-lovinescu-si-virgil-ierunca"],"views":1784,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23358","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23358"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23358\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23358"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23358"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23358"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}