M\u0103re\u0163ia \u015fi mizeria omului, contradic\u0163iile sale existen\u0163iale \u015fi atitudinea dispropor\u0163ionat\u0103 \u00een raport cu propria natur\u00e3 sunt teme pretutindeni prezente \u00een Cuget\u0103ri, opera cea mai cunoscut\u0103 a lui Pascal. \u00cen acela\u015fi timp, aceste tematici antropologice ne introduc \u00een problematica discu\u0163iei despre Dumnezeu, pe care o consider central\u0103 pentru orice reflec\u0163ie asupra omului, \u00een m\u0103sura \u00een care se caut\u0103 sensul \u015fi binele omului.
\nPascal nu este interesat de \u201estudiul \u015ftiin\u0163elor abstracte\u201c care ar putea satisface incertitudinea cunoa\u015fterii umane, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul lui Descartes, pentru el mai important\u0103 este \u201estudierea omului\u201c, care caut\u0103 un r\u0103spuns la nelini\u015ftea \u015fi la \u00eendoielile omului \u00een general (Pascal, Cuget\u0103ri, Editura Brunschvicg, n.144). Premiza acestui studiu const\u0103 \u00een faptul c\u0103 omul nu este spirit pur \u015fi nici ra\u0163iune pur\u0103, de aceea, c\u00e2nd este vorba despre sensul existen\u0163ei sale, este insuficient\u0103 convingerea inteligen\u0163ei, trebuie s\u0103 \u00eei fie atinse inima \u015fi voin\u0163a. Omul la care cuget\u0103 Pascal nu este acel concept de natur\u0103 uman\u0103 al filozofiei \u015fi teologiei tradi\u0163ionale, nu este nici doar acea fiin\u0163\u0103 g\u00e2nditoare a lui Descartes, ci omul concret \u015fi viu, omul cotidianului care experimenteaz\u0103 abandonul \u015fi contradic\u0163iile. Abandonul omului \u00een universul infinit \u015fi impenetrabil constituie o experien\u0163\u0103 existen\u0163ial\u0103 capital\u0103: \u201eT\u0103cerea etern\u0103 a acestor spa\u0163ii infinite m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103\u201c (n. 206). Filosoful francez refuz\u0103 totu\u015fi s\u0103-l izoleze de lume \u015fi s\u0103-l explice doar \u00een mod \u015ftiin\u0163ific, omul este prin defini\u0163ie \u00een lume. Aceast\u0103 realitate complex\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, reveleaz\u0103 semnifica\u0163ia metafizic\u0103 a fiin\u0163ei umane.
\nR\u0103spunsul la contradic\u0163iile pe care le presupune condi\u0163ia omului \u00een lume se afl\u0103 \u00een \u201eadev\u0103rata religie\u201c, aceasta trebuie \u201es\u0103 ne \u00eenve\u0163e c\u0103 exist\u0103 \u00een om at\u00e2t un mare principiu de m\u0103re\u0163ie c\u00eet \u015fi un principiu al dec\u0103derii. Ea ar trebui s\u0103 ne deslu\u015feasc\u0103 temeiul unor asemenea contradic\u0163ii. Pentru ca omul s\u0103 fie fericit, trebuie s\u0103 i se arate c\u0103 exist\u0103 un Dumnezeu pe care e obligat s\u0103-l iubeasc\u0103; c\u0103 adev\u0103rata noastr\u0103 fericire este s\u0103 vie\u0163uim \u00eentru el, iar unica nefericire e s\u0103 fim desp\u0103r\u0163i\u0163i de el.\u201c (n.430). Adev\u0103rul despre om se afl\u0103 \u00eentr-o \u201ealt\u0103 natur\u0103\u201c, despre aceasta Pascal spune: \u201eIat\u0103 \u00een ce stare au ajuns oamenii de ast\u0103zi. Le mai r\u0103m\u00e2ne un instinct neputincios al fericirii primei lor naturi, dar sunt cufunda\u0163i \u00een tic\u0103lo\u015fiile orbirii \u015fi desfr\u00e2n\u0103rii lor care au devenit a doua lor natur\u0103. Din acest principiu pe care vreau s\u0103 vi-l l\u0103muresc pute\u0163i cunoa\u015fte cauza at\u00e2tor contradic\u0163ii care i-au uimit pe oameni \u015fi care i-au f\u0103cut s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 o at\u00e2t de mare diversitate de sentimente. Observa\u0163i acum toate aspira\u0163iile de m\u0103re\u0163ie \u015fi glorie pe care \u00eencerc\u0103rile at\u00e2tor nenorociri nu le pot stinge \u015fi vede\u0163i dac\u0103 nu cumva temeiul acestor aspira\u0163ii nu se afl\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 natur\u0103\u201c (n. 430).
\nCertitudinea cunoa\u015fterii este departe de a se identifica cu lini\u015ftea \u015fi siguran\u0163a vie\u0163ii. \u00cen Pascal, matematicianul \u015ftiin\u0163elor abstracte se confrunt\u0103 cu homo religiosus al credin\u0163ei. Putem spune despre Pascal c\u0103 este prototipul cre\u015ftinului modern prin existen\u0163a sa contradictorie, prin nelini\u015ftea \u015fi continua c\u0103utare a lui Dumnezeu. Dup\u0103 convingerea lui Pascal, Dumnezeu este prezent \u00een statul natural al lucrurilor, \u00een felul acesta, el se \u201eadreseaz\u0103\u201c \u00eentotdeauna omului, dar aceluia care are \u201eprivirea adecvat\u0103\u201c pentru a-l recunoa\u015fte. Dumnezeu \u201ea dorit s\u0103 fie perfect recunoscut de ace\u015ftia; \u015fi astfel, vr\u00e2nd s\u0103 se arate direct celor care-l caut\u0103 din toat\u0103 inima \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ascuns celor care \u00eel alung\u0103 cu toat\u0103 inima, el \u015fi-a acomodat maniera de a se ar\u0103ta, \u00een sensul c\u0103 a dat semne vizibile celor care-l c\u0103utau, dar nu \u015fi celor care nu-l c\u0103utau\u201c (n.430).
\nCum a ajuns \u00eens\u0103 matematicianul \u015fi fizicianul Pascal la aceast\u0103 concep\u0163ie? R\u0103spunsul \u00eel g\u0103sim \u00een noaptea de 23 noiembrie 1654, c\u00e2nd a avut \u201eviziunea\u201c ce i-a schimbat definitiv sensul existen\u0163ei. Condi\u0163ia noastr\u0103 paradoxal\u0103 nu se poate clarifica dec\u00e2t \u00een Cristos, Cuv\u00e2ntul \u00eentrupat deoarece \u00een el descoperim tot ceea ce constituim: m\u0103re\u0163ia noastr\u0103 originar\u0103, dec\u0103derea profund\u0103 \u015fi misterioas\u0103 a fiin\u0163ei noastre ce a necesitat suferin\u0163a unui Dumnezeu pentru a fi reabilitat\u0103, dar \u015fi fericirea infinit\u0103 c\u0103tre care ne\u00eencetat tindem din chiar abisul nelini\u015ftii noastre. Dup\u0103 R. Guardini, \u201e\u00een acel eveniment se treze\u015fte \u00een Pascal un nou proiect existen\u0163ial, un proiect pe care nu \u00eel vom numi religios, ci cre\u015ftin: un proiect bazat pe o realitate nou\u0103, pe Dumnezeu care se prezint\u0103 \u00een revela\u0163ia lui Christos\u201c (Guardini, Pascal, Morcelliana, p. 34).
\nDin acel moment, pe Pascal \u00eel va interesa \u00een mod esen\u0163ial cre\u015ftinismul \u015fi Dumnezeul cre\u015ftin, nu Dumnezeul abstract al filozofilor. Va fi claire et distincte, \u201ecunoa\u015fterea lui Dumnezeu f\u0103r\u0103 cunoa\u015fterea tic\u0103lo\u015fiei fiin\u0163ei umane d\u0103 na\u015ftere orgoliului. Cunoa\u015fterea tic\u0103lo\u015fiei fiin\u0163ei umane f\u0103r\u0103 cunoa\u015fterea lui Dumnezeu produce disperarea. Cunoa\u015fterea lui Isus Cristos se afl\u0103 la mijloc pentru c\u0103 prin el \u00eel reg\u0103sim \u015fi pe Dumnezeu \u015fi tic\u0103lo\u015fia noastr\u0103\u201c (n. 527).
\n\u00cen nici un caz Pascal nu dorea s\u0103 fie un precartezian. De fapt, el era chiar mai critic dec\u00e2t Descartes, dar \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 interesat de ra\u0163iune, libertate \u015fi certitudine. Tocmai pentru c\u0103 era mult mai critic a \u015ftiut s\u0103 vad\u0103 limitele lui Descartes, nu s-a l\u0103sat convins c\u0103 doar prin eviden\u0163a ra\u0163ional\u0103 de sine a subiectului se poate atinge un fundament solid \u015fi neclintit, pe care se pot cl\u0103di toate certitudinile, inclusiv cea a credin\u0163ei. Sunt dou\u0103 excese: \u201ea exclude ra\u0163iunea \u015fi a nu admite dec\u00e2t ra\u0163iunea\u201c (n. 253).
\nPascal g\u00e2nde\u015fte lucrurile \u00een mod diferit, ra\u0163iunea este rezonabil\u0103 ei \u00eense\u015fi atunci c\u00eend recunoa\u015fte c\u0103 nu a ajuns la nimic cert, dar nu pentru aceasta \u00eenceteaz\u0103 de a mai cerceta. De asemenea, filozoful francez insist\u0103 asupra faptului c\u0103 nu se poate renun\u0163a la ra\u0163iune l\u0103s\u00e2nd credin\u0163a s\u0103 fie fondat\u0103 numai pe argumentul autorit\u0103\u0163ii. Dac\u0103 norma credin\u0163ei ar fi Antichitatea, lumea antic\u0103 nu ar fi avut o norm\u0103. \u00cen acela\u015fi timp, dac\u0103 ar fi rezultatul consensului general, credin\u0163a ar depinde de oameni. A crede doar \u00een baza autorit\u0103\u0163ii este cel pu\u0163in un act de iresponsabilitate fa\u0163\u0103 de propria persoana. De re\u0163inut faptul c\u0103 pentru Pascal certitudinile lipsesc nu doar \u00een chestiuni de religie dar \u015fi \u00een cele mai importante aspecte ale vie\u0163ii cotidiene.
\nCredin\u0163a este pentru Pascal o decizie a \u00eentregii persoane. Aceast\u0103 decizie chiar dac\u0103 nu poate fi demonstrat\u0103 ra\u0163ional, este justificabil\u0103 ra\u0163ional. Probele metafizice despre existen\u0163a lui Dumnezeu apar \u00een ochii lui Pascal prea pu\u0163in utile, ele \u201esunt at\u00e2t de departe de ra\u0163iunea uman\u0103 \u015fi at\u00e2t de ascunse c\u0103 abia dac\u0103 le z\u0103rim; \u015fi dac\u0103 unii se folosesc de ele, nu le vor folosi dec\u00e2t o clip\u0103, at\u00e2t c\u00e2t le v\u0103d manifest\u00e2ndu-se, dar numai dup\u0103 un ceas \u00eencep s\u0103 se team\u0103 c\u0103 s-au \u00een\u015felat\u201c (n. 543). Coment\u00e2nd acest text Guardini afirm\u0103: \u201eDeducerea existen\u0163ei lui Dumnezeu plec\u00e2nd de la realitatea lumii este posibil\u0103 \u00een sine. \u00cens\u0103 este obositoare. Pu\u0163ini sunt cei \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 procesele g\u00e2ndirii necesare acestor demonstra\u0163ii. \u015ei pentru cei pu\u0163ini acestea nu produc convingeri autentice \u015fi mai ales nu sunt durabile. (…) Dac\u0103 este pus \u00een fa\u0163a naturii un om care nu crede \u00een Dumnezeu \u015fi nici nu este dispus s\u0103 cread\u0103, acesta nu vede nimic altceva dec\u00e2t simpla <natur\u0103>. Acea posibilitate nu se realizeaz\u0103. Acele demonstra\u0163ii r\u0103m\u00e2n des preuves impuissantes\u201c (Guardini, Pascal, 154).
\n\u00cen acest punct apare clar c\u0103 pentru Pascal raportul dintre ra\u0163iune \u015fi credin\u0163\u0103 are o configura\u0163ie diferit\u0103 de cea a lui Descartes. De\u015fi valorizeaz\u0103 \u015fi aplic\u0103 l\u2019esprit de g\u00e9om\u00e9trie \u00een matematic\u0103 \u015fi \u00een \u015ftiin\u0163ele exacte, Pascal contest\u0103 puterea absolut\u0103 ra\u0163iunii \u015fi g\u00e2ndirii \u015ftiin\u0163ifice. Pe l\u00e2ng\u0103 matematic\u0103, geometrie \u015fi \u015ftiin\u0163ele exacte, este necesar, \u00eendeosebi \u00een probleme de religie, l\u2019esprit de finesse, un act intuitiv sensibil \u015fi cunosc\u0103tor, un act al inimii, un act al omului total.
\nPascal, care frecventa cercurile \u00eenaltei burghezii, cuno\u015ftea via\u0163a celor ce tr\u0103iau \u00een siguran\u0163\u0103 material\u0103 \u015fi aveau parte de respect \u00een societate. El observa de foarte aproape ceea ce mul\u0163i teologi nu \u015ftiau, c\u0103 oamenii acestor straturi sociale nu erau \u00een mod necesar persoane rele, ci dimpotriv\u0103 pot ar\u0103ta prin stilul lor de via\u0163\u0103 educa\u0163ia intelectului \u015fi a inimii, l\u2019esprit de finesse, pe care el \u00eel admira, dar \u015fi idealul de honn\u00eate homme; persoane respectabile care arat\u0103 siguran\u0163\u0103 \u00een toate situa\u0163iile vie\u0163ii \u015fi demonstreaz\u0103 convingeri solide. El \u015ftia \u00eens\u0103 \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile lor secrete, dubiile, sl\u0103biciunile acestor persoane nelini\u015ftite, credincioase sau necredincioase, libere sau dependente, care se prezentau at\u00e2t de sigure de sine. Pascal analizeaz\u0103 psyche-ul uman \u00een toate situa\u0163iile \u015fi obiceiurile posibile \u00eenaintea lui Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche sau Freud. Mereu \u00een mi\u015fcare \u015fi ocupat\u0103 cu orice fel de lucru util sau inutil, lumea v\u0103zut\u0103 de Pascal caut\u0103 \u00eencontinuu distrac\u0163ia pentru a se distrage: \u201eAcest om, n\u0103scut pentru a cunoa\u015fte Universul, pentru a judeca toate lucrurile, pentru a domni peste un stat, iat\u0103-l ocupat, plin de grij\u0103 s\u0103 prind\u0103 un iepure! \u015ei dac\u0103 nu se va cobor\u00e2 p\u00e2n\u0103 acolo \u015fi va vrea mereu s\u0103 fie \u00eeng\u00e2ndurat, ar fi un mare prost pentru c\u0103 va voi s\u0103 se ridice deasupra celorlal\u0163i \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu-i \u015fi el dec\u0103t tot un om, adic\u0103 \u00een stare de mult \u015fi de pu\u0163in, de tot \u015fi de nimic; el nu e nici \u00eenger, nici fiar\u0103, el este un om\u201c (n. 140).
\nC\u0103utarea lui Dumnezeu \u00eencepe \u00een inima omului, unde se tr\u0103ie\u015fte intensitatea vie\u0163ii dar \u015fi ne\u00eentrerupta nelini\u015fte existen\u0163ial\u0103. \u00cen Cuget\u0103rile sale, Pascal ne propune calea existen\u0163ial\u0103 pentru a descoperi o autentic\u0103 umanitate, ea trece \u00een mod inevitabil prin inima omului \u015fi atinge locul profund al omului, care \u00een ciuda propriilor contradic\u0163ii, este capabil s\u0103 spun\u0103 da vie\u0163ii \u015fi lui Dumnezeu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M\u0103re\u0163ia \u015fi mizeria omului, contradic\u0163iile sale existen\u0163iale \u015fi atitudinea dispropor\u0163ionat\u0103 \u00een raport cu propria natur\u00e3 sunt teme pretutindeni prezente \u00een Cuget\u0103ri, opera cea mai cunoscut\u0103 a lui Pascal. \u00cen acela\u015fi timp, aceste tematici antropologice ne introduc \u00een problematica discu\u0163iei despre Dumnezeu, pe care o consider central\u0103 pentru orice reflec\u0163ie asupra omului, \u00een m\u0103sura \u00een care… Cite\u0219te mai mult »Blaise Pascal, prototipul cre\u015ftinului modern. Nelini\u015fte, scepticism \u015fi Dumnezeu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14221,14222,14223],"class_list":["post-23348","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-incertitudinea-cunoasterii-umane","tag-problematica-discutiei-despre-dumnezeu","tag-teme-la-pascal"],"views":3053,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23348","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23348"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23348\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23348"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23348"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23348"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}