\u00cen fiecare var\u0103, \u00een vacan\u0163e, ne adunam, cinci veri\u015fori, \u00een curtea bunicilor dintr-o comun\u0103 de la vreo doi kilometri de Ia\u015fi. \u00cen curte, erau, ca \u015fi acum, dou\u0103 case, una mai veche ridicat\u0103 \u00eenainte de r\u0103zboi, alta mai recent\u0103. Pe vremea aceea, a copil\u0103riei noastre, acum mai bine de 25 de ani, casa veche era aproape p\u0103r\u0103sit\u0103. Mai st\u0103teau acolo p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, uneori, c\u00e2nd veneau de la ora\u015f \u00een vizit\u0103 sau la sf\u00e2r\u015fit de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, s\u0103 mai dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor prin curte. Altfel, buc\u0103t\u0103ria nu era folosit\u0103, iar cele trei camere mobilate ajungeau uneori pline de praf \u015fi p\u0103ianjeni, c\u0103ci nu se mai obosea nimeni cu f\u00e3cutul cur\u00e3\u0163eniei dec\u00e2t dac\u0103 avea nevoie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo peste noapte. Casa p\u0103r\u0103sit\u0103 avea \u00eens\u0103 marele avantaj de a fi extrem de r\u0103coroas\u0103 \u00een zilele toride, iar noi, copiii, o transformam, pe furi\u015f (c\u0103ci nu aveam voie s\u0103 st\u0103m acolo), \u00eentr-un spa\u0163iu de joac\u0103. \u00cemi amintesc \u015fi acum jocul nostru preferat: \u201ede-a magazinul\u201d. Ne imaginam c\u0103 aveam un fel de aprozar: vindeam coji de nuci verzi pe post de ou\u0103, iarba rupt\u0103 din curte devenea o leg\u0103tur\u0103 de p\u0103trunjel. De pl\u0103tit, pl\u0103team cu frunze. Valoarea banilor era dat\u0103 de m\u0103rimea frunzei. Cu ce cump\u0103ram de la pia\u0163a imaginar\u0103 g\u0103team ceva \u00een alt\u0103 camer\u0103. M\u00e2ncarea era servit\u0103 celorlal\u0163i, evident, contra cost. Era, dac\u0103 vre\u0163i, un fel de Monopoly.
\nMi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea s\u0103 c\u0103l\u0103toresc \u00een spa\u0163iul acela de joac\u0103 \u015fi s\u0103 realizez c\u0103 aceasta a fost prima noastr\u0103 lec\u0163ie despre economie \u015fi, cine \u015ftie, poate chiar s\u0103 ne fi dezvoltat primele abilit\u0103\u0163i de a gestiona un buget, de a negocia \u015fi a convinge. Nu \u015ftiu cum reu\u015feam, dar \u00een jocul acela \u015fi la v\u00e2rsta aceea, desc\u00e2lceam orice problem\u0103 legat\u0103 de bani. Mai erau, apoi, jocurile \u00een care, din afar\u0103, p\u0103rea c\u0103 vorbim singuri. Mie, de pild\u0103, p\u0103rin\u0163ii \u00eemi spuneau c\u0103 vorbeam adesea despre un personaj misterios, numit Bunica Panu, dar pe care niciun adult nu \u00eel v\u0103zuse vreodat\u0103. Eu \u00eencercam totu\u015fi s\u0103 \u00eei conving c\u0103 exist\u0103, deoarece pentru mine chiar a\u015fa era. \u015ei m\u0103 bucur c\u0103 am avut un astfel de prieten. Sunt, astfel, subiectul clasic din studiile psihologilor care sus\u0163in c\u0103 jocurile imaginative dezvolt\u0103 limbajul, comunicarea, capacitatea de adaptare la mediul exterior. La fel de bine, jocurile \u00een care pretindeam c\u0103 sunt Michael Jackson sau Sharon Stone m-au ajutat s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 lucruri noi, dar mai ales s\u0103 exersez diverse roluri sociale. Chiar \u015fi pe acela de a fi pe o scen\u0103. Joaca de-a actri\u0163a sau prezentatoarea de televiziune din curtea bunicilor, c\u00e2nd un b\u0103\u0163 devenea microfon, iar un butuc era transformat \u00een pupitrul \u015ftirilor, a fost prima mea lec\u0163ie despre vorbitul \u00een public, antrenamentul pentru atelierele de public speaking pe care le \u0163in azi, folosind tehnici de storytelling.
\nCursan\u0163ii, oameni maturi sau adolescen\u0163i, vin \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, de la munc\u0103 sau de la \u015fcoal\u0103, direct la ateliere. Intr\u0103 \u00een sal\u0103 vl\u0103gui\u0163i (unii de \u015fefi, al\u0163ii de profesori), au ochii obosi\u0163i \u015fi casc\u0103. M\u0103 \u00eentreb de multe ori ce anume \u00eei motiveaz\u0103 ca \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, timp de dou\u0103 ore, s\u0103 vin\u0103 la curs, \u00een loc s\u0103 mearg\u0103 acas\u0103. Imediat ce \u00eencepem atelierul, le dau ceva de joac\u0103. De regul\u0103, la prima \u00eent\u00e2lnire, c\u00e2nd nici nu ne cunoa\u015ftem bine, \u00eei pun s\u0103 scrie pe o foaie \u00eenceputul unei pove\u015fti. Le iau apoi noti\u0163ele, \u00eemp\u0103turesc h\u00e2rtiile \u015fi le pun \u00eentr-un bol. Acela e momentul \u00een care prietenii mei de la ateliere se trezesc instantaneu. \u015ei \u00eencep s\u0103 r\u00e2d\u0103: \u201eO, nuuu!\u201d, \u00eei mai aud pe unii spun\u00e2nd, c\u00e2nd realizeaz\u0103 ce urmeaz\u0103 s\u0103 joace. Fiecare iese \u00een fa\u0163\u0103, extrage un bile\u0163el din bol \u015fi continu\u0103, timp de un minut, povestea \u00eenceput\u0103 de un alt coleg din sal\u0103. Un simplu joc de rol \u00eei treze\u015fte din oboseal\u0103 pe to\u0163i. Cel care a scris \u00eenceputul pove\u015ftii e curios s\u0103 vad\u0103 continuarea. Cel care extrage bile\u0163elul \u00ee\u015fi acceseaz\u0103 toate amintirile, experien\u0163ele, dorin\u0163ele \u015fi imagina\u0163ia pentru o poveste care captiveaz\u0103 la fiecare exerci\u0163iu de genul acesta. Unde mai pui c\u0103 aproape fiecare prezentare se termin\u0103 fie \u00een aplauze, fie \u00een hohote de r\u00e2s. Uneori, hohotele sunt \u00eenso\u0163ite \u015fi de: \u201eNu mi-am imaginat c\u0103 pot n\u0103scoci o astfel de poveste!\u201d.
\n\u00cens\u0103 nu jocul \u00een sine \u00eei face pe ace\u015fti oameni s\u0103 revin\u0103 la ateliere. R\u00e2sul, distrac\u0163ia, buna dispozi\u0163ie nu reprezint\u0103 dec\u00e2t un bonus. Ceea ce \u00eei convinge cu adev\u0103rat este, de fapt, procesul de \u00eenv\u0103\u0163are. Nimic nu e mai folositor dec\u00e2t \u00eenv\u0103\u0163area prin joac\u0103. Joaca este cel mai eficient mod de a ne accesa cele mai ad\u00e2nci resurse de energie \u015fi motiva\u0163ie pentru a deprinde o nou\u0103 abilitate.
\n\u00centr-una dintre pledoariile mele pentru joac\u0103, \u0163inute \u00een fa\u0163a unui prieten, am fost pl\u0103cut surprins\u0103 de reac\u0163ia lui: \u201eAi dreptate\u201d, \u00eemi spune. \u201eCu to\u0163ii ar trebui s\u0103 ne juc\u0103m. Dac\u0103 te g\u00e2nde\u015fti, p\u00e2n\u0103 \u015fi Dumnezeu se joac\u0103 cu noi, cu lumea, cu tot. Cine suntem noi s\u0103 facem altfel acum?\u201d. E \u015fi acesta un mod de a spune c\u0103 nimic nu ne opre\u015fte, chiar \u015fi \u00een via\u0163a de adul\u0163i, de la a ne juca. Da, noi, adul\u0163ii serio\u015fi \u015fi responsabili, avem acest drept. Sari \u00eentr-un picior pe strad\u0103 dac\u0103 a\u015fa \u00ee\u0163i vine, deseneaz\u0103 un \u015fotron \u00een fa\u0163a blocului, arunc\u0103 cu mingi din h\u00e2rtie \u00een colegi, la birou. C\u0103ci nu e nimic nes\u0103n\u0103tos \u00een asta. Nes\u0103n\u0103tos este s\u0103 nu te mai joci. A\u015fa c\u0103, v\u0103 provoc, \u00een final, s\u0103 v\u0103 juca\u0163i. Timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00eencep\u00e2nd din acest moment, juca\u0163i-v\u0103 orice, \u00een fiecare zi. Iar dac\u0103 \u00eencerca\u0163i experimentul, ve\u0163i putea descoperi c\u0103 sunte\u0163i mult mai aproape de inima vie\u0163ii, care este joaca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen fiecare var\u0103, \u00een vacan\u0163e, ne adunam, cinci veri\u015fori, \u00een curtea bunicilor dintr-o comun\u0103 de la vreo doi kilometri de Ia\u015fi. \u00cen curte, erau, ca \u015fi acum, dou\u0103 case, una mai veche ridicat\u0103 \u00eenainte de r\u0103zboi, alta mai recent\u0103. Pe vremea aceea, a copil\u0103riei noastre, acum mai bine de 25 de ani, casa veche era… Cite\u0219te mai mult »Juca\u0163i-v\u0103, oameni mari, juca\u0163i-v\u0103!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-23314","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":943,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23314","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23314"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23314\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23314"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23314"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23314"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}