{"id":23311,"date":"2015-05-06T22:07:51","date_gmt":"2015-05-06T20:07:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23311"},"modified":"2015-05-06T22:07:51","modified_gmt":"2015-05-06T20:07:51","slug":"maricica-si-muzeul-de-peste-apa-pentru-o-muzeologie-naiva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/maricica-si-muzeul-de-peste-apa-pentru-o-muzeologie-naiva\/","title":{"rendered":"Maricica \u015fi muzeul de peste ap\u0103. Pentru o muzeologie naiv\u0103"},"content":{"rendered":"

Putem numi \u201emuzeu\u201c o colec\u0163ie privat\u0103 s\u0103teasc\u0103? \u0162in\u00e2nd cont de faptul c\u0103 o astfel de instala\u0163ie este de cele mai multe ori \u00eentocmit\u0103 de c\u0103tre persoane f\u0103r\u0103 preg\u0103tire de specialitate \u00een domeniul muzeologic, f\u0103r\u0103 expertiz\u0103 curatorial\u0103, care cel mai adesea nu se bucur\u0103 de condi\u0163ii adecvate de conservare a obiectelor, lucr\u00e2nd mai cur\u00e2nd din pur\u0103 pasiune, p\u0103rerile sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite. Unele voci prefer\u0103 o pozi\u0163ie radical\u0103, argument\u00e2nd c\u0103 o colec\u0163ie privat\u0103 s\u0103teasc\u0103 nu \u00eentrune\u015fte condi\u0163iile sine qua non de func\u0163ionare ale unei institu\u0163ii muzeale. Alte p\u0103reri, deschise la atari alternative, apar\u0163in unor speciali\u015fti \u00een antropologia obiectului cu o privire mai larg\u0103, demonstr\u00e2nd ceva mai mult\u0103 acuitate \u00een a percepe nuan\u0163ele gestului curatorial spontan, recunosc\u00e2ndu-i nu numai legitimitatea, ci \u015fi valoarea. De pild\u0103, Thierry Bonnot, consacr\u00e2nd un volum ata\u015famentului fa\u0163\u0103 de obiecte, istoriilor \u015fi m\u0103rcilor personale pe care acestea le pot \u00eencorpora, vorbe\u015fte despre acele muzee monoparentale \u00een care farmecul conteaz\u0103 foarte mult, iar regulile \u2013 aproape deloc.
\nPovestea muzeului de peste ap\u0103<\/strong>
\nNu m\u0103 voi sfii, \u00een cele ce urmeaz\u0103, s\u0103 numesc \u201emuzeu\u201c colec\u0163ia particular\u0103 s\u0103teasc\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u00eens\u0103\u015fi denumirea are o \u00eensemn\u0103tate foarte mare pentru cei care o \u00eentocmesc. Pentru Maricica, \u0163\u0103ranc\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103 de treizeci \u015fi patru de ani din comuna Nistore\u015fti, jude\u0163ul Vrancea, care poart\u0103 blugi mula\u0163i, \u015flapi \u015fi tricou, dar care \u015ftie \u0163ese \u015fi cunoa\u015fte toat\u0103 r\u00e2nduiala veche, e un motiv de m\u00e2ndrie c\u0103 a f\u0103cut \u00eempreun\u0103 cu sora sa, Ionica I., un muzeu, folosindu-se de obiectele adunate de la localnici de c\u0103tre C.B. \u2013 \u201ecum\u0103trul\u201c, cum \u00eel nume\u015fte ea. Originar din Podu N\u0103rujii, C.B. se bucur\u0103 de un foarte mare respect \u00een r\u00e2ndul s\u0103tenilor. Fost \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, apoi executor judec\u0103toresc \u00een Foc\u015fani, cimpoier priceput \u00een buna tradi\u0163ie local\u0103, v\u00e2n\u0103tor amator, b\u0103rbatul de\u0163ine pensiunea \u015fi ferma din Podu N\u0103rujii, neintrate \u00eenc\u0103 \u00een circuitul turistic, precum \u015fi clubul de echita\u0163ie \u00eenfiin\u0163at de dou\u0103 luni la data vizitei mele. O anex\u0103 a acestui adev\u0103rat domeniu al familiei e reprezentat\u0103 de muzeul de peste ap\u0103, iar \u00een calitate de comanditar \u015fi \u201emecena\u201c al s\u0103u, imaginea lui C.B. de fiu al satului se aureoleaz\u0103 \u00eenc\u0103 mai pregnant. Micul muzeu etnografic a fost montat de Maricica \u00een zona M\u0103gurele, \u00eentr-o cas\u0103 b\u0103tr\u00e2neasc\u0103 pe care C.B. a cump\u0103rat-o de la r\u0103posatul Apostol Zaharioiu. Proprietarul, foarte longeviv, fusese un \u0163\u0103ran mijloca\u015f cu 3-4 ha: \u201eAvea 1,50 m \u015fi vreo 50 kg \u2013 mic, da\u2019 dr\u0103cos!\u201c, dup\u0103 spusele cump\u0103r\u0103torului. Apostol Zaharioiu a avut de p\u0103timit de pe urma comuni\u015ftilor: pentru c\u0103 se opusese colectiviz\u0103rii \u00een \u201952-\u201953, a fost \u00eenchis timp de paisprezece ani. \u00cen lipsa lui, colectivizarea tot nu s-a f\u0103cut, \u00eens\u0103 comuni\u015ftii avuseser\u0103 grij\u0103 s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 \u00een sat vorbe rele despre el, cum c\u0103 ar fi un om hain. Din aceast\u0103 pricin\u0103, localnicii \u00eel evitau, iar el tr\u0103ia \u00eensingurat \u00een casa din M\u0103gurele, acum muzeu. O oarecare tov\u0103r\u0103\u015fie i-ar fi \u0163inut mo\u015f Gheorghe Vulpoiu \u2013 tot \u201epustnic\u201c, tot v\u0103duv, tot longeviv, tr\u0103ind o sut\u0103 \u015fapte ani \u2013 care locuia \u00een singura cas\u0103 din M\u0103gurele apropiat\u0103 de cea a lui Apostol Zaharioiu. Gheorghe Vulpoiu luptase, dup\u0103 spusele lui C.B., \u00een ambele r\u0103zboaie mondiale, reu\u015find s\u0103 scape ner\u0103nit. Cobora \u00een sat doar dup\u0103 chibrituri, se spune, \u015fi aprindea \u0163igar\u0103 de la \u0163igar\u0103 ca s\u0103 le economiseasc\u0103. Avea zece-cincisprezece cire\u015fi, din care, \u00een sezon, copiii veneau s\u0103 fure; pe micu\u0163ul, pe atunci, C.B., mo\u015f Vulpoiu l-a prins de picior \u015fi l-a avertizat c\u0103 are un c\u00e2ine mare, s\u0103lbatic \u015fi c\u0103 mai bine ar veni s\u0103-i cear\u0103 cire\u015fe, fiindc\u0103 se bucura de oaspe\u0163i. Casa lui este acum o ruin\u0103. Nu departe de casa lui Zaharioiu, cea a lui Vulpoiu pare oglindirea \u00een moloz \u015fi igrasie a muzeului \u00eentocmit \u015fi \u00eengrijit de Maricica.
\nLa el am ajuns, \u00eendruma\u0163i chiar de femeie, cobor\u00e2nd, prin spatele gr\u0103dinii lui C.B., o pant\u0103 lin\u0103, dar \u00een teren destul de accidentat, trec\u00e2nd peste o ap\u0103 pe un pode\u0163 improvizat din lemne \u015fi urc\u00e2nd o alt\u0103 pant\u0103, de asemenea accidentat\u0103, zg\u00e2riindu-ne uneori \u00een crengile copacilor c\u0103zu\u0163i peste potec\u0103 la ultima furtun\u0103. Un acces destul de complicat, \u00eendulcit \u00eens\u0103 de entuziasmul Maricic\u0103i, care f\u0103r\u0103 a se sinchisi c\u0103 \u015fi-a r\u0103nit destul de s\u00e2ngeros c\u0103lc\u00e2iul \u00eentr-o a\u015fchie, ne vorbe\u015fte despre muzeul ei care, \u00een orizontul local, era considerat o pies\u0103 cultural\u0103 de rezisten\u0163\u0103. Astfel, femeia f\u0103cea preambulul \u00eensufle\u0163it al unei vizite \u00een care m\u00e2ndria local\u0103, dublat\u0103 permanent de referiri la trecut \u015fi de garantarea autenticit\u0103\u0163ii (\u201eE totu\u2019, totu\u2019 autentic, de-aici, de la noi!\u201c), se \u00eempletea cu respectul pentru \u201ecum\u0103trul\u201c C.B. \u00cen viziunea Maricic\u0103i, cum\u0103trul cunoa\u015fte tot \u015fi poate face rost de orice obiect pentru completarea colec\u0163iei \u2013 chiar \u015fi de un ceas cu cuc (\u201eCum s\u0103 f\u0103cia \u00eenainti!\u201c), mai potrivit dec\u00e2t cel de plastic, f\u0103r\u0103 baterie, r\u0103mas \u00een cas\u0103 de pe vremea c\u00e2nd acolo lucrau muncitorii: \u201eDa\u2019 cuuum s\u0103 nu fac\u00ee! Cum\u0103tru\u2019? At\u00e2ta s\u0103 nu!\u201c. Cum\u0103trul este comanditarul muzeului \u015fi apare totodat\u0103 ca de\u0163in\u0103torul secretelor lui, cunosc\u0103torul a tot ceea ce se afl\u0103 \u00een culise. E recunoscut drept autoritate, pe de o parte prin poten\u0163a sa financiar\u0103, pe de alt\u0103 parte prin recunoa\u015fterea, respectul \u015fi influen\u0163a de care se bucur\u0103 \u00een comunitate, ambele permi\u0163\u00e2ndu-i s\u0103 investeasc\u0103 \u00eentr-un proiect dincolo de urgen\u0163a nevoilor de zi cu zi \u2013 destul de aspre, de altminteri, \u00een satul vr\u00e2ncean. Este, \u00eentr-un fel, micul demiurg al unei mici felii de mit, care poate foarte mult pentru c\u0103 \u015ftie foarte mult \u015fi se bucur\u0103 de o \u00eencredere deplin\u0103. Totu\u015fi, el r\u0103m\u00e2ne o prezen\u0163\u0103 destul de discret\u0103 \u00een discursul muzeal, Maricica fiind executanta \u015fi cunosc\u0103toarea ordinii practice. Cum\u0103trul este \u00een amonte, iar Maricica \u00een aval.
\nTrebuie s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 la prima vedere a acestui mic muzeu amintind, prin felul s\u0103u de a fi, de pictura naiv\u0103, am avut o reac\u0163ie nu foarte \u00eendep\u0103rtat\u0103 de un coup de foudre: se puteau distinge acolo mult\u0103 originalitate, precum \u015fi o privire foarte proasp\u0103t\u0103 care, \u00een pofida unor anumite erori de sintax\u0103 a obiectelor \u015fi a unei depline lipse de problematizare, m\u0103rturisea o dorin\u0163\u0103 vie, foarte puternic\u0103, de a vorbi despre sine, adesea prin mijloace metaforice de o naivitate \u2013 ca \u015fi de o inventivitate \u2013 seduc\u0103toare. Apoi, la o a doua privire, au r\u0103s\u0103rit \u00eentreb\u0103rile: mi-am dorit s\u0103 \u00een\u0163eleg \u00een profunzime maniera \u00een care ei, s\u0103tenii, aleg s\u0103 se reprezinte prin gestul de a aranja ni\u015fte obiecte pe care le considerau specifice \u2013 ce obiecte? de ce acelea \u015fi nu altele? Mi-am dorit s\u0103 fac un pas mai mult spre \u00een\u0163elegerea acestei patrimonializ\u0103ri spontane, in nuce, at\u00e2t de interesant\u0103 tocmai pentru c\u0103 \u00eei lipsea cu des\u0103v\u00e2r\u015fire concursul unui specialist, ar\u0103t\u00e2nd, \u00een schimb, ceea ce oamenii voiau s\u0103 transmit\u0103 despre ei \u00een\u015fi\u015fi. Apoi: cui s\u0103 transmit\u0103? Neincluderea muzeului de peste ap\u0103 \u00een circuitul turistic, \u00een pofida bun\u0103voin\u0163ei Maricic\u0103i \u015fi apropierii de pensiunea \u015fi domeniul lui C.B., are pricini mici \u015fi mari: o infrastructur\u0103 absolut impracticabil\u0103 de c\u0103tre publicul larg, lipsa cu des\u0103v\u00e2r\u015fire a oric\u0103rei forme de comunicare \u015fi promovare, precum \u015fi ni\u015fte politici culturale prea firave ca s\u0103 protejeze atari ini\u0163iative reprezint\u0103 un risc ca muzeul s\u0103 nu poat\u0103 trece de pragul unei \u00eensemn\u0103t\u0103\u0163i endogene, de strict\u0103 auto-reprezentare la nivelul comunit\u0103\u0163ii \u015fi de hr\u0103nire, \u00een cerc, a sentimentului identitar. De altfel, dincolo de ra\u0163iunile practice, Jean Baudrillard ar\u0103ta, cu c\u00e2teva decenii \u00een urm\u0103, c\u0103 exist\u0103 o tendin\u0163\u0103 \u00een acest sens \u00een ceea ce prive\u015fte obiectul mitologic \u2013 un obiect vechi, golit de func\u0163ionalitate concret\u0103, valorizat estetic \u015fi devenit semn al propriului trecut \u015fi al propriilor origini. Un astfel de obiect r\u0103spunde \u00een primul r\u00e2nd nevoii sinelui \u2013 fie el personal, fie iradiat la o comunitate sau zon\u0103 etnografic\u0103 \u2013 de a-\u015fi retrasa originile \u00een scopul autolegitim\u0103rii. Devenit astfel purt\u0103tor de fantome, el este un semn cu referentul \u00een via\u0163a tradi\u0163ional\u0103, adesea reconstruit\u0103 prin memorie \u015fi idealizat\u0103.
\nObiecte privind spre trecut<\/strong>
\nMuzeul Maricic\u0103i reu\u015fe\u015fte s\u0103 fie un microcosmos de existen\u0163\u0103 tradi\u0163ional\u0103 local\u0103, \u00eentruc\u00e2t con\u0163ine o recuzit\u0103 aproape complet\u0103 de obiecte care s\u0103 semnifice toate registrele vie\u0163ii domestice arhaice din zon\u0103. Este chintesen\u0163a unui anumit mod de locuire, cu ocupa\u0163iile aferente, metonimie pentru un \u00eentreg etnografic a c\u0103rei fidelitate e bemolat\u0103 numai de reconstruc\u0163iile din memorie, marcate de nostalgia unui timp adeseori incert. Maricica este o persoan\u0103 locvace, iar explica\u0163iile ei \u2013 al\u0103turi de demonstra\u0163iile la r\u0103zboiul de \u0163esut instalat \u00een \u201ecamera cea mare\u201c \u2013 \u201eajut\u0103\u201c \u00eentruc\u00e2tva obiectele, \u00eent\u0103rind ceea ce gestul de muzeificare \u015fi lipsa problematiz\u0103rii au sl\u0103bit \u00een mod inerent \u015fi cufund\u00e2nd muzeul naiv \u00een oralitate. Exist\u0103 \u015fi pove\u015fti, precum cea a bunicului Ion Cornea: mic de statur\u0103, sp\u00e2n, mereu \u00een vest\u0103 de l\u00e2n\u0103 peste c\u0103ma\u015fa de nailon sau peste cea tradi\u0163ional\u0103, s\u0103rb\u0103toreasc\u0103, \u00ee\u015fi acoperea chelia cu o p\u0103l\u0103rie verde cu dou\u0103 pene albastre, \u00ee\u015fi bazona singur pantalonii de l\u00e2n\u0103 la ma\u015fina de cusut veche la care f\u0103cea tirlici \u015fi purta chimir, de unde scotea mereu \u201eb\u0103ni\u015fori\u201c pentru nepoata preferat\u0103. Nevestei lui, care a tr\u0103it aproape o sut\u0103 de ani, supravie\u0163uindu-i cu \u015fase, \u00eei spunea mereu: \u201eIlinc\u0103, du-te \u015fi ad\u0103-i fetei mere din cl\u0103d\u0103rie!\u201c. Cl\u0103d\u0103riile de mere erau ag\u0103\u0163ate \u00een cui, \u00een grind\u0103. Ar\u0103tau ca ni\u015fte ciorchini, se stafideau \u015fi miroseau foarte frumos \u00een n\u0103rile Maricic\u0103i-copil. Bunicul este exponentul unei lumi arhaice din care Maricica se revendic\u0103 \u00eentruc\u00e2tva, folosind-o \u015fi ca surs\u0103 de inspira\u0163ie \u00een demersul ei muzeologic. Acestor amintiri vii, concrete, pregnante, Maricica le adaug\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi consisten\u0163a p\u0103stoas\u0103, incert\u0103, a unui timp anistoric. Un timp al tradi\u0163iei, \u00een fapt un non-timp, prezent \u00een discursul ei prin imperfect. \u201eA\u015fa s\u0103 f\u0103cia \u00eenainti, la noi!\u201c pare a fi o recuren\u0163\u0103 care pentru Maricica \u00eembrac\u0103 o valoare explicativ\u0103.
\nAcest comportament nu \u0163ine \u00eens\u0103 nici de naivitatea Maricic\u0103i, nici de cea a muzeului ei. Mai mult, nu este deloc unul naiv, av\u00e2nd o origine intelectual\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd carier\u0103 \u00een \u00eentreaga Europ\u0103 \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea \u015fi la \u00eenceputul secolului XX, \u00eenso\u0163ind constituirea primelor muzee etnografice din epoc\u0103 \u015fi tras\u00e2nd direc\u0163ia \u015fi pentru cele care au urmat. \u00cen a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, marile cuceriri ale \u015ftiin\u0163ei \u015fi ale tehnicii occidentale sunt ar\u0103tate lumii \u00eentregi la Expozi\u0163iile universale. \u00cen 1867, la Paris, ca un contra-curent al acestor epat\u0103ri progresiste, se instaleaz\u0103 un pavilion care flancheaz\u0103 realiz\u0103rile industriale moderne prin prezentarea unor vechi costume \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti, franceze \u015fi str\u0103ine: \u201eSarcina este \u00eencredin\u0163at\u0103 unui grup de arti\u015fti care se declar\u0103 convin\u015fi de dispari\u0163ia iminent\u0103 a costumelor tipice \u015fi doresc s\u0103 prezinte \u00abultimele vestigii ale moravurilor str\u0103vechi\u00bb\u201c, noteaz\u0103 Anne-Marie Thiesse \u00een volumul La cr\u00e9ation des identit\u00e9s nationales. Europe XVIIIe-XXe si\u00e8cle. Este vorba, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, de o atitudine care, mai t\u00e2rziu, \u00een anii \u201960-\u201970 ai secolului XX, se va numi etnologie de urgen\u0163\u0103: sentimentul c\u0103 exist\u0103 un trecut \u00een pericol de a fi nimicit \u015fi care, \u00een consecin\u0163\u0103, se cere conservat c\u00e2t mai repede cu putin\u0163\u0103. \u00cen acea perioad\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului de secol XIX, fenomenul nu era deloc str\u0103in de sentimentul romantic care urm\u0103rea s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 ideea politic\u0103 a statelor-na\u0163iune pe cale de a se constitui pe fundamentul popula\u0163iilor arhaice, al \u00een\u0163elepciunii \u015fi al \u015ftiutului lor, reflectate \u00een folclor. Probabil c\u0103 o anumit\u0103 fascina\u0163ie deja existent\u0103 fa\u0163\u0103 de \u0163\u0103ran \u2013 \u00een fond, \u201es\u0103lbaticul de acas\u0103\u201c \u2013 a f\u0103cut ca demersul echipei suedeze de la Expozi\u0163ia universal\u0103 de la Paris din 1867 s\u0103 aib\u0103 un succes fulminant: nu numai c\u0103 arti\u015ftii au ar\u0103tat lumii \u00eentregi costume \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti tipice, dar au montat acolo o \u00eentreag\u0103 scenografie a vie\u0163ii rurale str\u0103vechi. P\u0103rea s\u0103 fie re\u0163eta succesului \u00een epoc\u0103, pentru c\u0103 reu\u015fita va fi de partea scandinavilor \u015fi un deceniu mai t\u00e2rziu, \u00een 1878, atunci c\u00e2nd lingvistul suedez Artur Hazelius va inaugura la Expozi\u0163ia de la Paris o modalitate de expresie novatoare \u015fi spectaculoas\u0103, care va inspira toat\u0103 muzeografia etnografic\u0103 european\u0103 a deceniilor urm\u0103toare. Este vorba despre dioram\u0103, o dramatizare a personajelor, o referin\u0163\u0103 teatral\u0103 care face ca aceste instala\u0163ii s\u0103 fie, \u00een fapt, o punere \u00een scen\u0103 a vie\u0163ii arhaice, \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti, \u00een mod evident pentru publicuri moderne, din mediul urban, care vin s\u0103 se mire \u00een fa\u0163a diferitului bine \u00eencastrat \u015fi st\u0103p\u00e2nit, imobilizat \u00eentre pere\u0163ii gro\u015fi de sticl\u0103, devenit astfel inofensiv.
\nO figur\u0103 asem\u0103n\u0103toare lui Artur Hazelius a existat \u015fi \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, \u00een persoana locotenentului-colonel Dimitrie Pappasoglu care, \u00een anul 1864, deschide \u00een propria locuin\u0163\u0103 un mic muzeu etnografic. Succesul s\u0103u nu a fost, \u00eens\u0103, la fel de rapid ca al suedezului. Lipsa de viziune, de practic\u0103 \u015fi de ordine, pricinuit\u0103 de imaturitatea domeniului din spa\u0163iul nostru la momentul respectiv, face ca primele \u00eentreprinderi muzeografice de acest fel s\u0103 e\u015fueze. \u00cens\u0103 colec\u0163ia lui Pappasoglu se va afla la baza Muzeului de Etnografie, Art\u0103 Na\u0163ional\u0103, Art\u0103 Decorativ\u0103 \u015fi Art\u0103 Industrial\u0103 \u00eenfiin\u0163at prin decret regal la 25 februarie 1906, sub direc\u0163iunea lui Alexandru Tzigara-Samurca\u015f \u2013 actualul Muzeu al \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n. De altfel, faptul este sincron cu o pletor\u0103 de muzee etnografice care \u00ee\u015fi deschid por\u0163ile, mai ales \u00een Europa Occidental\u0103, la cump\u0103na secolelor XIX-XX. Ele reprezint\u0103 concretizarea interesului elitelor pentru folclor, elite educate de reviste de profil care \u00eenfloresc \u00een epoc\u0103, laolalt\u0103 cu institu\u0163ii de specialitate, precum Folklore Society (Londra, 1878). Resorturile care anim\u0103 gestul muzeologic naiv al Maricic\u0103i se suprapun \u00een mare m\u0103sur\u0103 contextului care a n\u0103scut fascina\u0163ia fa\u0163\u0103 de obiectul etnografic cu peste un secol \u00een urm\u0103. Desigur, vremurile sunt altele, la fel \u015fi cauzele. Dar schimbarea social\u0103 \u015fi economic\u0103, adesea violent\u0103, adesea incoerent\u0103 \u015fi deconcertant\u0103 r\u0103m\u00e2ne o tr\u0103s\u0103tur\u0103 a satului vr\u00e2ncean contemporan, deschis pe nepreg\u0103tite spre o modernitate eteroclit\u0103, plin\u0103 de forme culturale dintre cele mai diverse, \u00een care \u00eei este greu s\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103seasc\u0103 reperele identitare. Prin urmare, privirea se \u00eentoarce spre trecut, spre aura lui salvatoare de arhaicitate. Discursului Maricic\u0103i \u2013 at\u00e2t muzeal, c\u00e2t \u015fi verbal \u2013 \u00eei lipse\u015fte \u00eens\u0103 dimensiunea na\u0163ional\u0103 at\u00e2t de prezent\u0103 \u00een veacul al XIX-lea. Ea pare s\u0103 fi fost \u00eenlocuit\u0103 de m\u00e2ndria local\u0103, mult mai relevant\u0103 pentru cei din sat, un posibil r\u0103spuns la presiunile exterioare r\u0103sfr\u00e2nte de-a lungul vremii asupra Vrancei, f\u0103c\u00e2nd din zon\u0103 un leag\u0103n de tradi\u0163ie \u015fi de arhaicitate.
\nO scenografie sensibil\u0103<\/strong>
\nMuzeul Maricic\u0103i este nu numai o al\u0103turare de obiecte tradi\u0163ionale, ci o \u00eentreag\u0103 scenografie, o sintax\u0103 \u00een care fiecare pies\u0103 are propriul sens \u015fi rost, determinat \u00een rela\u0163ie cu celelalte. \u00cen aceast\u0103 manier\u0103, ele cap\u0103t\u0103 for\u0163a de a genera un spa\u0163iu, pentru c\u0103, a\u015fa cum atrage aten\u0163ia \u015fi Jean Baudrillard, f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 nu exist\u0103 spa\u0163iu, deoarece spa\u0163iul exist\u0103 doar dac\u0103 e deschis, provocat, ritmat, l\u0103rgit printr-o corelare de obiecte \u015fi prin dep\u0103\u015firea func\u0163iei acestuia \u00eentr-o nou\u0103 structur\u0103. \u00cen acela\u015fi sens, Maricica nu este departe nici de punerea \u00een scen\u0103 a vie\u0163ii arhaice pe care Artur Hazelius o realiza \u00een 1878 prin dioram\u0103 \u2013 modalitate de expresie care, cel pu\u0163in \u00een teorie, \u00eei este cu siguran\u0163\u0103 str\u0103in\u0103. E mult\u0103 intui\u0163ie \u00een discursul ei muzeal.
\nS\u0103 ne \u00eendrept\u0103m privirea spre costumul tradi\u0163ional femeiesc, ag\u0103\u0163at de un umera\u015f pe peretele st\u00e2ng din camera de dormit, par\u0163ial \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un p\u0103retar. Pozi\u0163ia sa, \u00een pofida absen\u0163ei unui manechin sau a unei alte forme de corporalitate care s\u0103 \u00eel sus\u0163in\u0103, mi-a trezit interesul. Maricica mi-a limpezit alegerea f\u0103cut\u0103: pusese costumul \u00een acea postur\u0103 pentru a evoca gra\u0163ia femeilor de odinioar\u0103, care arborau aceast\u0103 \u0163inut\u0103 \u00een fa\u0163a por\u0163ii, \u00een zilele de s\u0103rb\u0103toare. Desigur c\u0103 exist\u0103 \u00een acest r\u0103spuns o form\u0103 de ata\u015fament fa\u0163\u0103 de feminitatea str\u0103moa\u015felor ei, hr\u0103nit\u0103, probabil, de amintiri din copil\u0103rie, dar \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 nu am putut s\u0103 nu remarc referin\u0163a teatral\u0103 a posturii costumului \u2013 un soi de dioramare \u00een variant\u0103 minimalist\u0103 \u2013, precum \u015fi intui\u0163ia a ceea ce explica Horia Bernea \u00een reflec\u0163iile cu privire la alc\u0103tuirea Muzeului \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n: \u00een lipsa carnalit\u0103\u0163ii pe care s\u0103 se sprijine, costumul este o carcas\u0103 flasc\u0103, pierz\u00e2ndu-\u015fi astfel codul. Prin urmare, trebuie g\u0103sit \u00een expunere un substitut al carnalit\u0103\u0163ii, pe care costumul s\u0103 o con\u0163in\u0103, s\u0103 o \u00eembrace, re\u00eentregind rela\u0163ia corp-hain\u0103 \u015fi redob\u00e2ndindu-\u015fi astfel rostul. Adaug la aceasta inten\u0163ia Maricic\u0103i de a sugera, prin juxtapunerea costumelor masculin \u015fi feminin, cuplul de \u0163\u0103rani, alegere \u00eent\u0103rit\u0103 de a\u015fezarea pe perete, \u00eentre cele dou\u0103, a farfuriei de ceramic\u0103 de tip \u201esporul casei\u201c, al c\u0103rei text nu se refer\u0103 doar la abunden\u0163a \u015fi norocul c\u0103minului, ci, \u00een sens mai larg, reprezint\u0103 \u2013 dup\u0103 spusele Maricic\u0103i \u2013, o \u00eent\u0103rire a uniunii dintre principiul masculin \u015fi cel feminin. Devine lipsit de importan\u0163\u0103, \u00een aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u201etare\u201c, c\u0103 farfuria nu este nici pe departe un obiect \u0163\u0103r\u0103nesc, ci unul dintre numeroasele kitsch-uri serializate pe care le putem g\u0103si \u00een t\u00e2rgurile de profil din \u0163ar\u0103, pretins tradi\u0163ionale.
\n\u00cen cea mai mare dintre camere \u2013 \u201ecamera bun\u0103\u201c \u2013, Maricica a a\u015fezat r\u0103zboiul de \u0163esut gata instalat, func\u0163ional, un obiect care trimite la o practic\u0103 arhaic\u0103 ce supravie\u0163uie\u015fte \u00eenc\u0103 \u00een comunitate, prin priceperea c\u00e2torva femei. Cu toate c\u0103 \u015ftie s\u0103 \u0163eas\u0103, Maricica nu a mai f\u0103cut-o pentru folosul propriu de la nunt\u0103, din 1999. \u00cens\u0103 femeia nu are nicio ezitare c\u00e2nd vine vorba s\u0103 se a\u015feze \u015fi s\u0103 ne fac\u0103 o demonstra\u0163ie. Chiar aceast\u0103 demonstra\u0163ie, devenit\u0103 func\u0163ie principal\u0103 a obiectului, este cea care \u00eei confer\u0103 statutul: el se afl\u0103 acolo pentru ca al\u0163ii s\u0103 vad\u0103 \u201ecum s\u0103 f\u0103cia la noi \u00eenainti\u201c. Obiectul devine, prin urmare, semn al unui timp difuz: \u201eNuma\u2019 ca s\u0103 nu dai pisti el, c\u0103 doar e \u015feva di valoari \u015fi r\u0103zboiu\u2019, nu?!\u201c. \u00centrebat\u0103 dac\u0103 se g\u00e2nde\u015fte s\u0103 termine pre\u015ful instalat pe r\u0103zboi, Maricica r\u0103spunde: \u201eAsta cred c\u0103-l \u0163ine <cum\u0103trul C.B.> a\u015fa, di muzeu. Am \u0163esut atuncea la-nceput o bucat\u00ee, ca s\u0103 s\u0103 vad\u00ee c\u0103 s\u0103 poati \u0163ese \u015f\u00ee… Dac\u00ee m\u0103 mai roag\u0103 oameni io le-ar\u0103t… nicio problem\u00ee!\u201c. Chiar \u015fi pentru Maricia, obiectul are \u00eensemn\u0103tatea unei realit\u0103\u0163i reificate, de vitrin\u0103.
\n\u00cen aceea\u015fi camer\u0103 mare, Maricica a a\u015fezat un birou din lemn masiv, \u00een stil burghez. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, aceast\u0103 pies\u0103 marcheaz\u0103 o ruptur\u0103 \u00een sintaxa obiectelor, dinamit\u00e2nd \u201efraza \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103\u201c printr-un element ce semnific\u0103 spa\u0163iul citadin. Prezen\u0163a sa nu s-ar justifica \u00eentr-o cas\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 de \u00eenceput de secol XX. Maricica intuie\u015fte \u201ealtfelitatea\u201c piesei de mobilier, pentru c\u0103 sertarul pe care mi-l prezint\u0103 este un indice cultural al ora\u015fului, al burgheziei, nu are leg\u0103tur\u0103 cu \u0163\u0103r\u0103nimea \u015fi cu modul arhaic de a a\u015feza obiectele. \u00cen viziunea Maricic\u0103i, caracterul de vechi pare s\u0103 legitimeze prezen\u0163a obiectului \u00een muzeu. \u00cen concep\u0163ia Maricic\u0103i, \u201eor\u0103\u015fenesc\u201c este sinonim cu \u201enou\u201c, iar \u201e\u0163\u0103r\u0103nesc\u201c este sinonim cu \u201evechi\u201c. Mai mult, biroul este o \u201epies\u0103 tare\u201c a \u201ecol\u0163ului burghez\u201c pentru c\u0103 reprezint\u0103, al\u0103turi de scoar\u0163a fixat\u0103 pe perete, suportul fotografiilor fo\u015ftilor proprietari ai casei. Valorizarea pozitiv\u0103 \u2013 distinc\u0163ia con\u0163inut\u0103 \u00een aceast\u0103 pies\u0103 de mobilier \u2013 reprezint\u0103 o form\u0103 de omagiu adus memoriei lor.
\nMaricica \u00ee\u015fi motiveaz\u0103 cu mult umor alegerile \u00een ceea ce prive\u015fte a\u015fezarea obiectelor. R\u00e2sul ei adaug\u0103 muzeului naiv o not\u0103 de joc, simulacrul vie\u0163ii nu mai este doar muzeal, ci \u015fi copil\u0103resc. De\u015fi face referire \u00een permanen\u0163\u0103 la matricea destul de rigid\u0103 a tradi\u0163iei, Maricica nu se sfie\u015fte s\u0103 se joace. Muzeul ei este \u00een primul r\u00e2nd unul ludic.
\nMuzeul \u015fi \u0162\u0103ranul<\/strong>
\nExist\u0103 \u00een muzeologia naiv\u0103 preaplinuri de sens, izvor\u00e2te din prospe\u0163imea \u015fi spontaneitatea gestului, din curajul privirii care nu se sinchise\u015fte de eroare. Pe de alt\u0103 parte, ea implic\u0103 dou\u0103 feluri de goluri: unul identitar, al cuiva aflat \u00eentr-o stare de \u201e\u00eentre\u201c; cel\u0103lalt \u2013 un gol de receptare a unui spa\u0163iu pe care setea de origine \u015fi de autenticitate au sf\u00e2r\u015fit prin a-i evacua tocmai timpul. Acest din urm\u0103 gol ar putea fi umplut cu povestea obiectelor, \u00eentr-o \u00eencercare de restabilire a istoricit\u0103\u0163ii.
\nS-a vorbit \u00een ultimii ani, \u00een mediile academice rom\u00e2ne\u015fti, despre o dispari\u0163ie a \u0163\u0103ranului ca urmare a unei istorii recente care l-a scindat de matricea sa: p\u0103m\u00e2ntul. \u00centr-o privire antropologic\u0103, \u0163\u0103ranul este o persoan\u0103 intim legat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, \u00eentre cei doi stabilindu-se o rela\u0163ie de dependen\u0163\u0103 reciproc\u0103, neintermediat\u0103. Odat\u0103 cu acest cordon ombilical dintre p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u0163\u0103ran vin \u015fi un \u00eentreg mod de via\u0163\u0103 \u015fi o manier\u0103 de a privi lumea, \u00een jurul lui \u0163es\u00e2ndu-se o \u00eentreag\u0103 cultur\u0103. Or, cu c\u00e2t \u00eentre corp \u015fi p\u0103m\u00e2ntul gol se interpun mai multe elemente, cu at\u00e2t cordonul ombilical se rupe \u015fi ne \u00eendep\u0103rt\u0103m de \u0163\u0103r\u0103nie. Poate nu \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 vorbim despre o dispari\u0163ie, c\u00e2t, \u00een mod cert, despre o diluare substan\u0163ial\u0103. Chiar dac\u0103 este \u00eenc\u0103 intim legat\u0103 de p\u0103m\u00e2ntul s\u0103u \u015fi se revendic\u0103 drept \u0163\u0103ran, persoana din mediul rural care se autodesemneaz\u0103 astfel va constitui o ni\u015f\u0103 \u00eentr-un sistem potrivnic.
\nUnul dintre efectele acestei schimb\u0103ri de paradigm\u0103 este normalizarea gestului de muzeificare la sat. Cineva a c\u0103rui identitate de \u0163\u0103ran este intrinsec\u0103 \u015fi asumat\u0103, nu extrovertit\u0103 \u015fi declamat\u0103, nu ar recunoa\u015fte necesitatea unui gest de muzeificare a propriei vie\u0163i. Comportamentul de urgen\u0163\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte faptele de cultur\u0103 tradi\u0163ional\u0103 este de sorginte modern\u0103 \u015fi reprezint\u0103 o abordare intelectualist\u0103 a spa\u0163iului arhaic. Dac\u0103 oamenii locului au absorbit acest comportament p\u00e2n\u0103 la a-l prezenta drept ini\u0163iativ\u0103 proprie, constituind un motiv de m\u00e2ndrie, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu mai avem de-a face cu ni\u015fte \u0163\u0103rani \u00een sensul \u00een care afirm\u0103 ei c\u0103 sunt, ci cu ni\u015fte post-\u0163\u0103rani care nu se pot izola de implica\u0163iile unei societ\u0103\u0163i post-\u0163\u0103r\u0103ne\u015fti care prive\u015fte spre un viitor modern. Dac\u0103 \u2013 mai mult sau mai pu\u0163in sa\u015fie \u2013, privirea se \u00eendreapt\u0103 \u00een acela\u015fi timp c\u0103tre un trecut idilic, asumat din punct de vedere identitar, este pentru c\u0103 ace\u015fti oameni simt c\u0103 pierd ceva, c\u0103 \u00een r\u0103spunsul la \u00eentrebarea \u201eCine suntem noi?\u201c se casc\u0103 un gol amenin\u0163\u0103tor. Iar obiectul muzeificat tinde s\u0103 umple acest gol, ca discurs \u00eendreptat spre sine, pentru c\u0103 obiectul este un purt\u0103tor de fantome. Merg\u00e2nd mai departe, poate chiar un agregator de fantome, at\u00e2ta timp c\u00e2t e \u00een stare s\u0103 evoce un trecut idilic din care r\u0103ul a fost extirpat \u015fi s\u0103 ofere iluzia reconfortant\u0103 a prelungirii sale \u00eentr-un prezent nu foarte bogat \u00een repere identitare.<\/p>\n

\"muzeu\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Putem numi \u201emuzeu\u201c o colec\u0163ie privat\u0103 s\u0103teasc\u0103? \u0162in\u00e2nd cont de faptul c\u0103 o astfel de instala\u0163ie este de cele mai multe ori \u00eentocmit\u0103 de c\u0103tre persoane f\u0103r\u0103 preg\u0103tire de specialitate \u00een domeniul muzeologic, f\u0103r\u0103 expertiz\u0103 curatorial\u0103, care cel mai adesea nu se bucur\u0103 de condi\u0163ii adecvate de conservare a obiectelor, lucr\u00e2nd mai cur\u00e2nd din pur\u0103… Cite\u0219te mai mult »Maricica \u015fi muzeul de peste ap\u0103. Pentru o muzeologie naiv\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[14193,14194,14195,4149,14196],"class_list":["post-23311","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-colectia-particulara","tag-comuna-nistoresti","tag-maricica","tag-muzeu","tag-zona-magurele"],"views":1383,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23311","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23311"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23311\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23311"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23311"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23311"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}