\u00cen deceniile din urm\u0103 \u2013 dup\u0103 fr\u00e2ngerea z\u0103gazurilor dictaturii comuniste – opiniile despre trecutul rom\u00e2nilor, exprimate \u00een mijloacele de difuzare \u00een mas\u0103 cu mult\u0103 dezinvoltur\u0103, sunt tot mai numeroase \u015fi mai extravagante. Doar tr\u0103im, \u00een fine, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 liber\u0103! Uneori se creeaz\u0103 impresia c\u0103 aceste formul\u0103ri, greu de \u00eenseriat, neag\u0103 totul \u015fi accept\u0103 totul, dup\u0103 \u00eemprejur\u0103ri, f\u0103r\u0103 nici un respect pentru cercetarea autentic\u0103 f\u0103cut\u0103 cu metodele cunoscute \u015fi consacrate ale meseriei de istoric.
\n\u015ei regimul comunist a cunoscut asemenea avataruri, dictate de interese politice, externe \u015fi interne, dar controlate \u00eendeaproape de servicii specializate. A fost mai \u00eent\u00e2i etapa proletcultist\u0103, din timpul \u201eobsedantului deceniu\u201c (anii ’50 ai secolului trecut), c\u00e2nd rom\u00e2nii trebuiau s\u0103 fie slavi sau de origine slav\u0103, \u00eenfr\u0103\u0163i\u0163i etern cu \u201emarele frate de la R\u0103s\u0103rit\u201c, de unde venea, iremediabil, \u201elumina\u201c. A urmat apoi destinderea din anii ’60, c\u00e2nd se revenise (cu anumite excep\u0163ii) la valorile na\u0163ionale tradi\u0163ionale \u015fi c\u00e2nd etnogeneza a fost prezentat\u0103 \u00een limite ra\u0163ionale, chiar corecte (prin eforturile elitei academice), rom\u00e2nii fiind rea\u015feza\u0163i \u00een familia popoarelor romanice. Spre finalul perioadei comuniste au ap\u0103rut c\u00e2teva derapaje \u201etraciste\u201c \u015fi \u201edaciste\u201c (\u00een spirit protocronist exagerat) – sus\u0163inute de o grupare a elitei de partid – dar acestea nu au p\u0103truns, din fericire, \u00een manuale \u015fi nu au ajuns s\u0103 predomine \u00een mijloacele de difuzare \u00een mas\u0103. Dup\u0103 1989, nemaifiind nici o limitare ideologic\u0103 de tipul cenzurii, lucrurile s-au dezl\u0103n\u0163uit \u015fi, p\u00e2n\u0103 la un punct, era firesc s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u015fa. Lumea se s\u0103turase de \u201eglorie etern\u0103\u201c, de \u201egeniul Carpa\u0163ilor\u201c, de \u201eunitate, permanen\u0163\u0103 \u015fi continuitate\u201c, de \u201evictorii ne\u00eentrerupte\u201c, de toat\u0103 istoria festivist\u0103 cultivat\u0103 de propaganda de partid la radio \u015fi \u00een pu\u0163inele ore de program TV. Cum opinia public\u0103 era obosit\u0103 \u015fi dornic\u0103 de lucruri spectaculoase, \u015focante, spuse \u015fi scrise \u00een forme fruste \u015fi chiar obraznice, anumi\u0163i creatori tineri (sau relativ tineri) \u015fi-au dat seama, imediat dup\u0103 1989, c\u0103 sosise momentul lor astral, c\u0103 era vorba despre \u201eacum ori niciodat\u0103\u201c. \u015ei, astfel, unii intelectuali, dintre aceia f\u0103r\u0103 preg\u0103tire de specialitate, au dat drumul unui \u015fuvoi de invective, macul\u00e2nd \u00eentreg trecutul rom\u00e2nesc \u015fi, odat\u0103 cu el, poporul rom\u00e2n din toate timpurile, prezentat ca fiind incapabil de nimic solid \u015fi valoros de-a lungul vremii, ca mas\u0103 inert\u0103, cuprins\u0103 de un ancestral spirit gregar, vorbind o limb\u0103 bun\u0103 numai pentru \u00eenjur\u0103turi \u015fi cultiv\u00e2nd un poet na\u0163ional vetust, \u201eautohtonist, na\u0163ionalist \u015fi antisemit\u201c, demn de plasat \u00een debaraua istoriei. Al\u0163ii, mai subtili, fiindc\u0103 erau specializa\u0163i \u00een studiul trecutului, au recurs la un alt registru, lipsit de invective directe \u015fi de expresii suburbane, dar la fel de neconcordant cu realitatea de demult: ni se dezv\u0103luia faptul c\u0103 tot studiul trecutului (istoriografia) f\u0103cut de rom\u00e2ni era mitizat, adic\u0103 era prezentat sub form\u0103 de cli\u015fee, \u00een manier\u0103 glorificatoare \u015fi na\u0163ionalist\u0103, era destinat pream\u0103ririi faptelor str\u0103mo\u015filor, era un \u015fir infinit de povestioare frumoase; acest lucru se \u00eent\u00e2mplase de la cronicari \u00eencoace (\u015fi se ajunsese \u00een acela\u015fi fel p\u00e2n\u0103 la Iorga, Giurescu, Panaitescu \u015fi Br\u0103tianu etc.), fiindc\u0103 istoricii rom\u00e2ni au fost cu to\u0163ii na\u0163ionali\u015fti incurabili, pe de o parte, \u015fi fiindc\u0103 adev\u0103rul istoric nu exist\u0103, oricum, pe de alt\u0103 parte.
\nFelul acesta de a scrie despre trecut, \u00een manier\u0103 neprofesionist\u0103 \u015fi denigratoare, a prins foarte repede \u015fi din alte motive dec\u00e2t cele relevate mai sus. Un motiv a fost setea autorilor \u015fi, mai ales, a editurilor, de bani. Banii se fac din v\u00e2nz\u0103ri, iar v\u00e2nz\u0103rile devin relevante (chiar cople\u015fitoare) printr-o bun\u0103 reclam\u0103 sau \u2013 cum se spune azi \u2013 printr-un marketing performant. Prin astfel de metode c\u0103r\u0163i modeste sub aspect istoriografic, alc\u0103tuite \u00eens\u0103 \u00een stil eseistic, scrise cursiv, frumos, conving\u0103tor, au ajuns s\u0103 acapareze pia\u0163a, s\u0103 fie cump\u0103rate din greu, s\u0103 fie cerute, comentate, citite \u00een tren \u015fi avion etc. Erau adev\u0103rate best-seller-uri! Iar autorii respectivi, v\u0103z\u00e2nd c\u00e2t de bine mergea afacerea, au continuat, scriind c\u0103r\u0163i pe band\u0103 rulant\u0103, c\u00e2te trei-patru pe an de individ, pe teme tot mai extravagante \u015fi mai \u00eendep\u0103rtate de realitatea trecut\u0103. Acest lucru nu avea cum s\u0103 fie r\u0103u sau condamnabil \u00een sine. \u00cen fond, gustul publicului (influen\u0163at bine ori r\u0103u, prin metode oneste sau oneroase) este suveran \u015fi decide soarta de libr\u0103rie a unei opere. De blamat era cu totul altceva, anume confundarea acestor produse u\u015for vandabile cu c\u0103r\u0163ile de istorie \u015fi cultivarea inten\u0163ionat\u0103 a ideii periculoase \u015fi gre\u015fite c\u0103 \u201ea\u015fa trebuie scris\u0103 istoria\u201c, formul\u00e2nd \u00een limbaj atractiv impresii (c\u00e2t mai neobi\u015fnuite, ingenioase \u015fi chiar tr\u0103snite) despre trecut.
\nFire\u015fte, au ap\u0103rut reac\u0163ii ale speciali\u015ftilor domeniului fa\u0163\u0103 de asemenea produse neistorice, unele adev\u0103rate elucubra\u0163ii \u201eartistice\u201c, care, relativiz\u00e2nd complet via\u0163a trecut\u0103 a rom\u00e2nilor, aruncau un blam nemeritat asupra prezentului, asupra meseriei de istoric \u015fi asupra poporului nostru \u00een general. Dar acestea, f\u0103r\u0103 s\u0103 beneficieze de concursul unor edituri la mod\u0103, al lans\u0103rii din partea unor \u201eintelectuali sub\u0163iri\u201c (\u201eboierii min\u0163ii\u201c) \u015fi al mijloacelor de difuzare \u00een mas\u0103 \u2013 preocupate de scandaluri politice \u015fi mondene, de cancan-uri, manele \u015fi zvonuri \u2013 au r\u0103mas \u00een umbr\u0103, fiind receptate doar de c\u0103tre speciali\u015fti, adic\u0103 tocmai de aceia care nu aveau nevoie s\u0103 fie convin\u015fi cum se cerceteaz\u0103 trecutul \u015fi cum se scrie istoria.
\nDar a ap\u0103rut \u015fi un tip de reac\u0163ii din afara c\u00e2mpului speciali\u015ftilor, din partea unor oameni iubitori de trecut, amatori \u00een ale meseriei, mul\u0163i dintre ei patrio\u0163i autentici, unii tr\u0103itori departe de \u0163ar\u0103, cu nostalgia v\u0103ilor carpatine, a netezimii c\u00e2mpiei ori a susurului undelor Oltului, ale Prutului ori ale Mure\u015fului. Ceea ce i-a deranjat cel mai mult pe ace\u015fti \u201erom\u00e2ni adev\u0103ra\u0163i\u201c a fost punerea sub semnul \u00eentreb\u0103rii (de c\u0103tre autorii teribili\u015fti pomeni\u0163i mai sus) a originii rom\u00e2nilor, a etnogenezei noastre, considerate incerte, nel\u0103murite, discutabile. Se scrisese, \u00een lucr\u0103rile \u201ecriticilor\u201c evoca\u0163i mai sus, c\u0103 descinderea noastr\u0103 din daci \u015fi romani r\u0103m\u00e2nea un mit frumos prezentat, dar c\u0103 posibila origine a multor rom\u00e2ni din componente etnice eterogene, diferite \u015fi str\u0103ine de daci \u015fi romani (slave, cumane sau turcice \u00een general, ungure\u015fti, germanice etc.) este mult mai plauzibil\u0103, mai aproape de realitate. \u00cens\u0103 argumente noi \u015fi puternice \u00een acest sens \u2013 fa\u0163\u0103 de cele cunoscute deja de istorici \u2013 nu s-au adus. Ca reac\u0163ie, \u201epatrio\u0163ii\u201c autohtoni\u015fti, profund jigni\u0163i, au revenit la teoria traco-dacic\u0103, reiter\u00e2nd originea noastr\u0103 pur\u0103 \u00een traci (daco-ge\u0163i), considera\u0163i de Herodot \u201ecel mai numeros neam din lume dup\u0103 indieni\u201c. Nu mai conta faptul c\u0103 observa\u0163ia fusese f\u0103cut\u0103 \u00een urm\u0103 cu circa dou\u0103 milenii \u015fi jum\u0103tate. \u00cen afara nevoii de a r\u0103spunde \u201edenigratorilor\u201c men\u0163iona\u0163i la \u00eenceput, \u201edaci\u015ftii\u201c mai aveau un motiv de a se dezl\u0103n\u0163ui \u00een forma preferat\u0103 de ei: se revendicau de la Ha\u015fdeu \u015fi mai ales de la Nicolae Densu\u015fianu (autorul unei lucr\u0103ri erudite, \u00eens\u0103 fantasmagorice, intitulate Dacia preistoric\u0103), cel care pusese \u2013 mai mult f\u0103r\u0103 voie \u2013 bazele unui protocronism devenit agresiv, dup\u0103 ce curentul trecuse prin faze diverse, inclusiv una s\u0103m\u0103n\u0103torist\u0103 \u015fi alta poporanist\u0103. Prin urmare, ei, noii protocroni\u015fti, au negat \u015fi neag\u0103 orice alt\u0103 origine a poporului rom\u00e2n \u015fi a limbii rom\u00e2ne dec\u00e2t cea dacic\u0103. Astfel, pentru ei, rom\u00e2nii sunt daci, iar limba rom\u00e2n\u0103 este limba dacilor; neput\u00e2nd \u00eens\u0103 nega asem\u0103narea rom\u00e2nei cu latina (evident\u0103 pentru oricine), ei spun c\u0103 romanii \u015fi-au \u00eensu\u015fit limba lor de la daci, din care ar fi derivat apoi toate popoarele romanice, vorbitoare de limbi neolatine. Una dintre motiva\u0163iile acestor elucubra\u0163ii este n\u0103ucitoare: romanii nu aveau cum s\u0103-i romanizeze pe traco-daco-ge\u0163i, care ocupau aproape toat\u0103 Europa, fiind astfel mult mai mul\u0163i, mai viteji \u015fi mai avansa\u0163i ca romanii etc.
\nEste de prisos s\u0103 mai spun c\u0103 nega\u0163ioni\u015ftii de meserie, cei care contest\u0103 orice valoare a istoriei rom\u00e2ne\u015fti, sunt noii \u201einterna\u0163ionali\u015fti\u201c, camufla\u0163i sub lozinca globaliz\u0103rii, a europenismului, a integr\u0103rii noastre \u00een lume, a nevoii pierderii identit\u0103\u0163ii, pe c\u00e2nd daci\u015ftii sunt noii \u201eautohtoni\u015fti\u201c, cei care v\u0103d un fel de re\u00eenviere prin noi \u00een\u015fine, cu for\u0163ele noastre, capabile s\u0103 uimeasc\u0103 singure lumea.
\n\u00cen peisajul trist al acestor avataruri, al acestor pozi\u0163ii extreme \u015fi departe de adev\u0103r, speciali\u015ftii – singurii \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 \u015ftie ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een trecut \u2013r\u0103m\u00e2n mu\u0163i, t\u0103cu\u0163i, mira\u0163i \u015fi pierdu\u0163i. Iar publicul interesat, profund dezorientat, nu mai \u015ftie ce s\u0103 cread\u0103 sau ajunge s\u0103 ia de bune opiniile mai ademenitoare, mai frumos ambalate, mai agresive. Iar agresivitatea vine acum nu at\u00e2t prin publica\u0163ii, televiziuni sau radio, c\u00e2t mai ales pe Internet, pe e-mail, pe Facebook, pe Twitter etc. A\u015fa, am ajuns, de exemplu, s\u0103 fiu acuzat de lips\u0103 de patriotism fiindc\u0103 sus\u0163in \u00een continuare \u201eteoria \u00eenvechit\u0103 \u015fi mincinoas\u0103\u201c a latinit\u0103\u0163ii rom\u00e2nilor \u015fi c\u0103 nu fac eforturi s\u0103 \u00een\u0163eleg \u201emarea noastr\u0103 zestre dacic\u0103\u201c \u015fi \u201ecre\u015ftinismul nostru de dinainte de Hristos\u201c (!). Acest repro\u015f (pe care am fost tentat s\u0103-l ignor complet, dup\u0103 cum merita, de altminteri) este, totu\u015fi, unul dintre motivele scrierii textului de fa\u0163\u0103.
\nMai \u00eent\u00e2i, trebuie spus r\u0103spicat c\u0103 sus\u0163inerea originii romane a rom\u00e2nilor nu a fost o chestiune de conjunctur\u0103, nu a ap\u0103rat din nevoi propagandistice, politice, ideologice sau de alt\u0103 natur\u0103. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 romanitatea noastr\u0103 nu a fost folosit\u0103 \u00een diferite conjuncturi, dar ea nu a fost o inven\u0163ie ivit\u0103 din vreo conjunctur\u0103. Nu exist\u0103 popor pe lumea asta care s\u0103 nu aib\u0103 o origine, care s\u0103 se fi n\u0103scut din nimic, care s\u0103 fie genera\u0163ie spontanee. De asemenea, nu exist\u0103 popor care s\u0103 nu se fi \u00eentrebat de unde vine, ce face \u015fi \u00eencotro se \u00eendreapt\u0103. Mai sunt apoi \u015fi popoarele (grupurile) str\u0103ine, vecine ori mai \u00eendep\u0103rtate, care s-au \u00eentrebat ce sunt rom\u00e2nii, din cine se trag, ce limb\u0103 vorbesc, cum se poart\u0103 \u015fi de ce.<\/p>\n
To\u0163i autorii serio\u015fi care scriu despre rom\u00e2ni, \u00eenc\u0103 de la cump\u0103na mileniilor I \u015fi al II-lea, spun c\u0103 ace\u015ftia sunt urma\u015fii romanilor. Mai mult, chiar \u00eenainte de finalizarea procesului etnogenezei, c\u00e2nd daco-romanii latinofoni \u2013 amesteca\u0163i cu alte neamuri \u2013 nu erau \u00eenc\u0103 rom\u00e2ni propriu-zi\u015fi (pe c\u00e2nd nici francezii nu erau \u00eenc\u0103 francezi \u015fi nici italienii nu erau complet italieni), str\u0103inii \u00eei prezint\u0103 drept urma\u015fi ai romanilor, st\u0103p\u00e2nitori c\u00e2ndva la nord \u015fi la sud de Dun\u0103re. Scriitorii, savan\u0163ii, clericii, c\u0103l\u0103torii, oamenii de arme, negustorii \u015fi chiar aventurierii trecu\u0163i pe la noi, mai evident de prin secolul al XIV-lea \u00eencoace, i-au prezentat pe rom\u00e2ni Europei, \u00een limbile de circula\u0163ie de-atunci (mai ales \u00een latine\u015fte), ca fiind urma\u015fii romanilor. To\u0163i istoricii, lingvi\u015ftii \u015fi oamenii de cultur\u0103 rom\u00e2ni, de la umani\u015fti \u015fi preilumini\u015fti \u015fi ilumini\u015fti \u00eencoace (adic\u0103 de la Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir, Inochentie Micu, Samuil Micu, Gheorghe \u015eincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu), i-au descoperit lumii pe rom\u00e2ni ca urma\u015fi ai romanilor ori ai daco-romanilor. Mai mult, prin anii ’60-’70 ai secolului trecut, pe baza unor izvoare irefutabile, s-a dovedit clar c\u0103 rom\u00e2nii \u00een\u015fi\u015fi aveau \u00eenc\u0103 din Evul Mediu con\u015ftiin\u0163a romanit\u0103\u0163ii lor, a descenden\u0163ei lor din romani. Cei care au readus \u00een aten\u0163ie acest lucru, pe urmele marilor \u00eenainta\u015fi uita\u0163i, au fost istoricii \u015eerban Papacostea \u015fi Adolf Armbruster. Ei au fost \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 arate c\u0103 unii dintre rom\u00e2ni au avut, inclusiv \u00een Evul Mediu, con\u015ftiin\u0163a romanit\u0103\u0163ii lor, adic\u0103 acea convingere c\u0103 ei veneau de la Roma, c\u0103 se tr\u0103geau din romanii militari, coloni\u015fti \u015fi chiar aventurieri, ajun\u015fi la Dun\u0103re \u015fi la Carpa\u0163i, \u00een Moesia \u015fi Dacia, odat\u0103 cu st\u0103p\u00e2nirea impus\u0103 de unii \u00eemp\u0103ra\u0163i din primul secol al erei cre\u015ftine, apoi de Traianus \u015fi perpetuat\u0103 de urma\u015fii lui (1). \u00cen acela\u015fi fel, unii polonezi (elita nobiliar\u0103, \u015fleahta) \u015ftiau, tot atunci, c\u0103 se trag din sarma\u0163i (dar al\u0163ii \u015ftiau c\u0103 provin din slavi), anumi\u0163i unguri c\u0103 se trag din huni, unii francezi c\u0103 s-au n\u0103scut din troienii lui Paris etc. Orice comunitate uman\u0103, de oriunde \u015fi de oric\u00e2nd, s-a interesat \u015fi se intereseaz\u0103 de origini, caut\u0103 \u015fi g\u0103se\u015fte r\u0103spunsuri \u00een acest sens, unele reale, altele imaginare, cele mai multe fiind \u00eembin\u0103ri \u00eentre real \u015fi imaginar. Nici la rom\u00e2ni nu a fost altminteri, \u00een sensul c\u0103 unii dintre ei s-au \u00eentrebat de unde provin \u015fi au g\u0103sit (\u00eentre altele) \u015fi r\u0103spunsul, simplist \u015fi exagerat, c\u0103 to\u0163i str\u0103mo\u015fii lor \u201eau venit de la Roma\u201c (\u201ede la R\u00e2m ne tragem\u201c, zicea Grigore Ureche).
\nAceast\u0103 idee poate fi urm\u0103rit\u0103 de la \u00eemp\u0103ratul (\u0163arul) Ioni\u0163\u0103 cel Frumos (Caloian), al bulgarilor \u015fi rom\u00e2nilor, \u00een coresponden\u0163a sa cu Papa Inocen\u0163iu al III-lea, din jurul anului 1200 (2) \u015fi p\u00e2n\u0103 spre jum\u0103tatea secolului al XVI-lea, c\u00e2nd c\u0103lug\u0103rii ortodoc\u015fi de la M\u0103n\u0103stirea Dealu, de l\u00e2ng\u0103 T\u00e2rgovi\u015fte, \u00eei relatau padovanului Francesco della Valle \u015fi \u00eenso\u0163itorilor s\u0103i istoria \u201ea\u015fez\u0103rii locuitorilor \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103\u201c (3) de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Traian, din ai c\u0103rui vechi coloni\u015fti se trag rom\u00e2nii, care \u201ep\u0103streaz\u0103 numele de romani\u201c, \u201eobiceiurile\u201c \u015fi \u201elimba romanilor\u201c (4). Men\u0163inerea numelui de rum\u00e2n\/ rom\u00e2n, derivat din latinescul Romanus, pentru a denumi din interior singurul popor romanic din sud-estul Europei, este tulbur\u0103toare \u015fi a fost prilej de numeroase comentarii de-a lungul timpului. Se pot g\u0103si multiple explica\u0163ii ale acestui fapt, \u00eentre care se afl\u0103 \u00een mod cert aceast\u0103 izolare a romanicilor, a proto-rom\u00e2nilor \u015fi apoi a rom\u00e2nilor \u00een mijlocul unor popula\u0163ii \u015fi popoare diferite, neromanice (slave, turanice, fino-ugrice). \u00cen tot acest timp, popoarele romanice occidentale erau mai multe \u015fi vecine \u00eentre ele, ceea ce a dus \u015fi la nevoia de a se diferen\u0163ia, de a se distinge \u00eentre ele sau de a fi distinse de c\u0103tre al\u0163ii (5).
\nTermenul de vlah are o origine destul de obscur\u0103, dar majoritatea speciali\u015ftilor sunt de acord c\u0103 el provine de la numele dat de vechii germani unui trib celtic romanizat \u2013 Volcae. Acest nume a fost apoi preluat de slavi, bizantini, neolatini, unguri etc. \u015fi a p\u0103truns \u00een limbile de cultur\u0103 ale Evului Mediu (greaca, latina, slavona) \u015fi ulterior \u00een limbile vernaculare, cu sensul de comunitate latinofon\u0103, vorbitoare de limb\u0103 neolatin\u0103 (6). Deoarece rom\u00e2nii erau singurii vorbitori numero\u015fi de limb\u0103 neolatin\u0103 \u00een Evul Mediu \u00een zona central-sud-est european\u0103 (7), termenul de vlah (cu variantele sale) a ajuns de la finele mileniului I s\u0103-i denomineze, \u00een general, pe rom\u00e2ni. Cu alte cuvinte, dat\u0103 fiind inexisten\u0163a unui alt grup neolatin important la Dun\u0103rea de Jos (deopotriv\u0103 la nord \u015fi la sud de fluviu) \u015fi la Carpa\u0163i, slavii, ungurii, grecii \u015fi celelalte popoare au ajuns s\u0103 se refere la rom\u00e2ni (privi\u0163i drept romanici) ca fiind vlahi (8). Faptul, cum spuneam, nu este neobi\u015fnuit, dar este tulbur\u0103tor, fiindc\u0103 cele dou\u0103 etnonime \u2013 rom\u00e2n \u015fi vlah \u2013 \u00eenseamn\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, aproape acela\u015fi lucru, adic\u0103 mo\u015ftenitor al latinit\u0103\u0163ii, al romanit\u0103\u0163ii. Dac\u0103 se porne\u015fte de la diferen\u0163a dintre populus romanus \u015fi lingua latina (adic\u0103 dintre denumirea poporului roman \u015fi a limbii sale), atunci se poate \u015fi nuan\u0163a: \u00een timp ce termenul de rom\u00e2n trimite \u00een primul r\u00e2nd la originea etnic\u0103 roman\u0103, la descenden\u0163a din romani, termenul de vlah se refer\u0103 prioritar la limba latin\u0103, la uzul acesteia. Altfel spus, vlah \u00eenseamn\u0103 la origine latinofon (vorbitor de limb\u0103 latin\u0103, de limb\u0103 provenit\u0103 din vechea Italie), iar rum\u00e2n \u00eenseamn\u0103 \u201ede la Roma\u201c, legat de statul roman \u015fi de romani. \u00cen ambele cazuri, cum se vede, numitorul comun este Roma \u015fi perpetuarea amintirii sale, prin origine sau (\u015fi) prin limb\u0103.
\nFire\u015fte, termenul de rum\u00e2n\/rom\u00e2n este mult mai pu\u0163in atestat \u00een sursele vechi, fapt perfect natural: str\u0103inii nu aveau nevoie s\u0103-l foloseasc\u0103, din moment ce ei aveau altul pentru a denumi poporul respectiv, pe de o parte, iar elita rom\u00e2nilor, av\u00e2nd ca limb\u0103 de cultur\u0103 slavona, utiliza \u015fi ea \u00een scris termeni adecva\u0163i acestei limbi, deriva\u0163i tot din vlah-valah, pe de alt\u0103 parte. C\u00e2nd s-a trecut \u00eens\u0103 la uzul mai extins al limbii rom\u00e2ne, din secolul al XVI-lea \u00eencep\u00e2nd, \u00een textele rom\u00e2ne\u015fti apare doar termenul cu care se denumeau rom\u00e2nii \u00een\u015fi\u015fi, adic\u0103 rum\u00e2n\/ rom\u00e2n. Totu\u015fi, folosirea de c\u0103tre rom\u00e2ni, \u00een Evul Mediu, a denumirii de rum\u00e2n (rom\u00e2n) pentru a se desemna pe sine \u015fi existen\u0163a dualit\u0103\u0163ii vlah-rum\u00e2n (rom\u00e2n) sunt realit\u0103\u0163i cunoscute \u015fi men\u0163ionate \u00een Occident cel pu\u0163in \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XIV-lea.
\nTo\u0163i marii intelectuali occidentali trecu\u0163i prin \u0162\u0103rile Rom\u00e2ne constat\u0103 latinitatea limbii noastre \u015fi sus\u0163in originea roman\u0103 a rom\u00e2nilor, iterat\u0103 de \u00een\u015fi\u015fi \u015fi intrat\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a rom\u00e2nilor \u00een\u015fi\u015fi. Unii dintre cei mai ferven\u0163i sus\u0163in\u0103tori ai romanit\u0103\u0163ii noastre au fost \u00eenv\u0103\u0163a\u0163ii moldoveni. Str\u0103inul Despot Vod\u0103 a fost \u00eenv\u0103\u0163at de consilierii s\u0103i s\u0103-i stimuleze \u00een lupt\u0103 pe moldoveni reamintindu-le c\u0103 se trag din romani, st\u0103p\u00e2nii de odinioar\u0103 ai lumii. Cronicarii din secolul al XVII-lea \u2013 cu prec\u0103dere Grigore Ureche \u015fi Miron Costin \u2013 \u00eenchin\u0103 adev\u0103rate ode latinit\u0103\u0163ii noastre. Dimitrie Cantemir este primul savant rom\u00e2n de talie european\u0103 care a\u015faz\u0103 latinitatea pe baze \u015ftiin\u0163ifice. De la Cantemir \u00eencoace nici un c\u0103rturar serios nu i-a mai putut plasa pe rom\u00e2ni \u00een afara latinit\u0103\u0163ii, iar \u015fcoala filologico-istoric\u0103 de la Ia\u015fi a adus argumentele cele mai solide pentru latinitatea limbii noastre \u015fi pentru rolul culturii \u015fi civiliza\u0163iei romane \u00een formarea poporului rom\u00e2n.
\n*
\nDe la Dimitrie Cantemir \u00eencoace, adic\u0103 de circa trei secole, savan\u0163ii rom\u00e2ni studiaz\u0103 sistematic na\u015fterea poporului rom\u00e2n \u015fi, chiar dac\u0103 nu au ajuns la o solu\u0163ie definitiv\u0103 (\u00een \u015ftiin\u0163\u0103 pu\u0163ine rezultate sunt definitive!), au dat r\u0103spunsuri edificatoare \u015fi conving\u0103toare \u00een acest sens. Fire\u015fte, aceste rezultate nu au venit u\u015for \u015fi nu au fost evidente de la \u00eenceput. Savan\u0163ii \u015ecolii Ardelene au exaltat originea latin\u0103 exclusiv\u0103 a rom\u00e2nilor, din varii motive, ignor\u00e2ndu-i complet pe daco-ge\u0163i. Neolatini\u015ftii din prima parte a secolului al XIX-lea au fost \u015fi mai radicali, propun\u00e2nd chiar o scriere etimologic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, nepotrivit\u0103 cu spiritul fonetic al limbii noastre. A trebuit ca geniul lui Bogdan Petriceicu Ha\u015fdeu \u2013 cu faimosul articol \u201ePierit-au dacii?\u201c \u2013 ca s\u0103 retrezeasc\u0103 spiritul autohtonist, \u00een a doua jum\u0103tate a secolului na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor. De-atunci, marii istorici, \u00eencep\u00e2nd cu Alexandru D. Xenopol, au cump\u0103nit bine lucrurile, trat\u00e2nd etnogeneza \u00een cadrele sale fire\u015fti \u015fi d\u00e2nd componentelor etnice ale poporului nostru rosturile lor reale. De-atunci \u00eencoace, dincolo de orice regimuri \u015fi interese politice, la baza form\u0103rii poporului nostru au fost a\u015fezate, pe l\u00e2ng\u0103 multe componente secundare, trei elemente etnice principale: elementul autohton traco-dacic, elementul cuceritor roman \u015fi elementul migrator slav. \u00cen plan etnico-lingvistic ele sunt numite substrat, strat \u015fi, respectiv, superstrat. Sub aspect axiologic baza o formeaz\u0103 elementul roman \u015fi limba latin\u0103, numitorul comun al tuturor popoarelor romanice. Se admite \u00eendeob\u015fte c\u0103 rom\u00e2nii s-au format \u00een mileniul I al erei cre\u015ftine, \u00een vastele regiuni de la nordul \u015fi sudul Dun\u0103rii de Jos (dintre Mun\u0163ii Balcani la sud, Mun\u0163ii Carpa\u0163i P\u0103duro\u015fi la nord, Tisa la vest \u015fi Nistru la est), prin sinteza daco-roman\u0103 \u015fi \u00een urma asimil\u0103rii slavilor \u015fi a altor grupuri de migratori. Regiunile optime de conservare \u015fi de ap\u0103rare pentru rom\u00e2ni au fost zonele de deal \u015fi de munte, \u00eemp\u0103durite, ferite de intruziunile str\u0103inilor \u015fi propice pentru vie\u0163uire. Vasile P\u00e2rvan spunea profetic c\u00e2ndva: \u201e\u00cei sl\u0103vim pe daci pentru vitejia lor \u015fi \u00eei binecuv\u00e2nt\u0103m pe romanii cuceritori, c\u0103ci datorit\u0103 lor ne-am n\u0103scut noi, miracolul rom\u00e2nesc\u201c. A\u015f ad\u0103uga c\u0103 am fost miracol nu at\u00e2t prin felul na\u015fterii (ne-am n\u0103scut ca to\u0163i romanicii), c\u00e2t prin puterea de d\u0103inuire \u00een fa\u0163a pericolelor \u015fi amenin\u0163\u0103rilor.
\nC\u00e2t despre limba ge\u0163ilor, ca fiind (dup\u0103 unii necunosc\u0103tori) aceea\u015fi cu latina, iat\u0103 ce spune despre acest subiect poetul Ovidiu:
\n\u201eEi \u015fge\u0163ii\u0163 vorbesc \u00eentre ei o limb\u0103 pe care o \u00een\u0163eleg;
\ndar eu trebuie s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleg prin semne.
\nEu sunt aici barbarul, c\u0103ci nu sunt \u00een\u0163eles de nimeni:
\nc\u00e2nd aud cuvinte latine\u015fti, ge\u0163ii r\u00e2d proste\u015fte;
\ncu siguran\u0163\u0103 c\u0103 deseori vorbesc r\u0103u despre mine pe fa\u0163\u0103;
\n. . . . . . . . . . . .
\nc\u0103ci am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 vorbesc limba getic\u0103 \u015fi sarmatic\u0103,
\n. . . . . . . . . . . .
\nNu trebuie s\u0103 te miri dac\u0103 versurile mele sunt cumva rele:
\neu care le scriu am devenit aproape un poet get.
\nAh! Mi-e ru\u015fine: am scris o c\u0103r\u0163ulie \u00een limba getic\u0103,
\n\u00een care cuvintele barbare au fost a\u015fezate dup\u0103 ritmul versurilor noastre.
\nLe-au pl\u0103cut \u2013 felicit\u0103-m\u0103 \u2013 \u015fi am \u00eenceput s\u0103 am
\nfaim\u0103 de poet printre neomeno\u015fii ge\u0163i barbari.
\nM\u0103 \u00eentrebi de subiect? Am adus laude \u00eemp\u0103ratului.
\n. . . . . . . . . . . .
\nC\u00e2nd am terminat de citit aceste versuri inspirate de o muz\u0103 str\u0103in\u0103,
\nc\u00e2nd sf\u00e2r\u015fitul volumului a trecut printre degetele mele,
\nto\u0163i au dat din cap \u015fi \u015fi-au mi\u015fcat tolbele pline:
\nun murmur lung s-a auzit din gura ge\u0163ilor.
\nIar unul din ei spuse: \u00abDeoarece scrii astfel de lucruri despre \u00eemp\u0103rat,
\nar fi trebuit s\u0103 fii trimis \u00eenapoi sub st\u0103p\u00e2nirea \u00eemp\u0103ratului\u00bb.
\nEl a gr\u0103it \u00eentocmai; dar iat\u0103, o, Carus, pe mine acum
\na \u015fasea iarn\u0103 m\u0103 g\u0103se\u015fte sub polul acoperit de z\u0103pad\u0103.\u201c
\n(Publius Ovidius Naso, Tristele, V, 10, 35-39; Scrisori din Pont, III, 2, 40, IV, 13, 17-24, 33-40; Bogdan Murgescu, coord., Istoria Rom\u00e2niei \u00een texte, Bucure\u015fti, 2001, pp. 32-33).<\/p>\n
Ovidiu, ajuns \u00een exil la Tomis (Constan\u0163a), printre ge\u0163ii din Dobrogea, \u00een anul 8 d. Hr., avea s\u0103-\u015fi \u00eencheie zilele pe malul M\u0103rii Negre, prin anii 17-18 d. Hr., cu nostalgia Italiei \u015fi a Romei. \u00cen unele versuri ale sale scrise la Tomis spune c\u0103, de\u015fi, de la venirea sa for\u0163at\u0103 \u00een aceste \u0163inuturi \u00eendep\u0103rtate Dun\u0103rea \u00eenghe\u0163ase doar de trei ori (trecuser\u0103 trei ani), lui i se p\u0103rea c\u0103 era desp\u0103r\u0163it de patrie de tot at\u00e2\u0163ia ani c\u00e2\u0163i fusese asediat\u0103 de inamici cetatea Troia (adic\u0103 de 10 ani). Cum se vede, poetului \u00eei trebuiser\u0103 \u015fase ani de convie\u0163uire ca s\u0103 \u00eenve\u0163e limba daco-getic\u0103, ajung\u00e2nd s\u0103 scrie chiar o \u201ec\u0103r\u0163ulie\u201c (din p\u0103cate, pierdut\u0103) \u00een aceast\u0103 limb\u0103, complet ne\u00een\u0163eleas\u0103 de romani.
\nPrin urmare, aproape tot ceea ce putem cuantifica ast\u0103zi sub aspect \u015ftiin\u0163ific din mo\u015ftenirea noastr\u0103 antic\u0103 vine de la romani. C\u00e2t\u0103 vreme limba daco-getic\u0103 este aproape necunoscut\u0103, ne\u015ftiindu-i-se gramatica \u015fi nefiind elaborate opere literare c\u0103rora s\u0103 le fi servit drept suport, nu se poate spune nimic despre posteritatea sa. Nu numai c\u0103 nu s-au p\u0103strat documente sau opere scrise \u00een aceast\u0103 limb\u0103, dar ele aproape c\u0103 nici nu s-au alc\u0103tuit vreodat\u0103 (9). Popoarele europene de ast\u0103zi sunt, \u00een propor\u0163ie cov\u00e2r\u015fitoare, de origine indo-european\u0103, fiind \u00eemp\u0103r\u0163ite \u00een trei grupuri (romanice, germanice \u015fi slave) \u015fi sunt n\u0103scute toate \u00een mileniul I al erei cre\u015ftine. Celelalte popoare vechi, venite \u00een Europa de Sud-Est cam cu dou\u0103 mii de ani \u00eenainte de Hristos, adic\u0103 grecii, ilirii \u015fi tracii, s-au topit \u00een alte mase etnice \u015fi \u2013 cu excep\u0163ia grecilor \u2013 nu au l\u0103sat urme vizibile. Cu alte cuvinte, mo\u015ftenirea tracic\u0103 se afl\u0103 azi mai mult \u00een p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een muzee. Latinitatea a l\u0103sat o literatur\u0103 nemuritoare, o cultur\u0103 scris\u0103, o art\u0103 laic\u0103 \u015fi sacr\u0103, precum \u015fi o salb\u0103 de popoare neolatine care, prin num\u0103rul de vorbitori cu limb\u0103 matern\u0103, domin\u0103 ast\u0103zi lumea (10).
\nNu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, unii dintre cei mai importan\u0163i creatori spirituali rom\u00e2ni \u2013 de la Vasile Alecsandri p\u00e2n\u0103 la Alexe Mateevici \u2013 au \u00eenchinat imnuri latinit\u0103\u0163ii \u015fi limbii noastre latine. Suntem condamna\u0163i, prin urmare, pentru eternitate s\u0103 tr\u0103im \u00eentru latinitate. Dulce \u015fi frumoas\u0103 condamnare, de care e bine s\u0103 fim con\u015ftien\u0163i \u015fi s-o pre\u0163uim cum se cuvine.<\/p>\n
<\/p>\n
1 Este \u00eens\u0103 evident c\u0103 nu aceast\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 \u2013 elitar\u0103 \u015fi firav\u0103 \u2013 a fost decisiv\u0103 pentru perpetuarea numelui Romei \u00een etnonimul \u201erom\u00e2n\u201c, ci anumite \u00eemprejur\u0103ri istorice, par\u0163ial evocate \u00een acest studiu.
\n2 E. St\u0103nescu (coord.), R\u0103scoala \u015fi statul As\u0103ne\u015ftilor. Culegere de studii, Bucure\u015fti, 1989, pp. 32-33;
\n\u015e. Papacostea, Geneza statului \u00een Evul Mediu rom\u00e2nesc. Studii critice, edi\u0163ie ad\u0103ugit\u0103, Bucure\u015fti, 1999, pp. 242-243.
\n3 Maria Holban (coord.), C\u0103l\u0103tori str\u0103ini despre \u0162\u0103rile Rom\u00e2ne, vol. I., Bucure\u015fti, 1968, pp. 322-323.
\n4 Dup\u0103 secolul al XVI-lea, odat\u0103 cu marii cronicari moldoveni care au scris \u00een limba rom\u00e2n\u0103, cu Dimitrie Cantemir \u015fi apoi cu \u015ecoala Ardelean\u0103, con\u015ftiin\u0163a romanit\u0103\u0163ii se impune definitiv \u00een mentalitatea rom\u00e2neasc\u0103.
\n5 Dup\u0103 cum se \u015ftie s-au p\u0103strat \u015fi \u00een Occident etnonime provenite din latinescul romanus, dar numai sporadic, \u00een cazul unor grupuri mai mici \u015fi izolate, \u00eenconjurate de germanici, ca de exemplu roman\u015fii sau retoromanii din Elve\u0163ia.
\n6 Nu intereseaz\u0103, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, c\u0103 uneori, \u00een Evul Mediu \u015fi \u00een Epoca Modern\u0103, termenul de vlah a avut, pe alocuri, \u015fi accep\u0163iunea de \u0163\u0103ran supus, de p\u0103stor (p\u0103curar), de \u015ferb (iobag) sau de \u201eschismatic\u201c (ortodox), cum se va vedea mai jos.
\n7 Nu lu\u0103m aici \u00een aten\u0163ie \u00een mod inten\u0163ionat micul popor dalmat \u2013 \u00eentre timp disp\u0103rut \u2013 din Balcani, vecin cu italienii, situat departe de rom\u00e2nii nord-dun\u0103reni \u015fi f\u0103r\u0103 relevan\u0163\u0103 pentru tema noastr\u0103. De altminteri, dincolo de apartenen\u0163a la latinitate, rom\u00e2nii sunt cel mai numeros popor din sud-estul Europei.
\n8 Vezi Neagu Djuvara (coord.), Arom\u00e2nii. Istorie. Limb\u0103. Destin, Bucure\u015fti, 1996, cu opiniile speciali\u015ftilor Cicerone Poghirc, Petre \u015e. N\u0103sturel, Matei Cazacu, Neagu Djuvara, Max Demeter Peyfuss, Mihaela Bacu \u015fi Matilda Caragiu-Mario\u0163eanu, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu denumirile generale de rom\u00e2ni (cu variante) \u015fi vlahi (cu variante), cu procesul de romanizare, raporturile vlahilor balcanici cu grecii \u015fi slavii, diaspora arom\u00e2n\u0103, arom\u00e2nii \u015fi na\u0163ionalismele balcanice, asimilarea vlahilor etc.
\n9 \u00cen afara m\u0103rturiei de mai sus a lui Ovidiu \u2013 care spune c\u0103 ar fi scris versuri \u00een limba ge\u0163ilor \u2013 nu exist\u0103 altele \u00een acest sens.
\n10 Cea mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 limb\u0103 matern\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt este nu engleza, ci spaniola. Dar, \u015fi \u00een cazul englezei, circa 60% din vocabularul s\u0103u provine (mai ales prin intermediul francezei) din latin\u0103.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00cen deceniile din urm\u0103 \u2013 dup\u0103 fr\u00e2ngerea z\u0103gazurilor dictaturii comuniste – opiniile despre trecutul rom\u00e2nilor, exprimate \u00een mijloacele de difuzare \u00een mas\u0103 cu mult\u0103 dezinvoltur\u0103, sunt tot mai numeroase \u015fi mai extravagante. Doar tr\u0103im, \u00een fine, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 liber\u0103! Uneori se creeaz\u0103 impresia c\u0103 aceste formul\u0103ri, greu de \u00eenseriat, neag\u0103 totul \u015fi accept\u0103 totul, dup\u0103… Cite\u0219te mai mult »Latinitatea rom\u00e2nilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[42],"tags":[14185,14183,14178,14180,14177,14179,14184,14182,14181],"class_list":["post-23296","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-antisemit","tag-autohtonist","tag-expresii-suburbane","tag-giurescu","tag-invective-directe","tag-iorga","tag-naionalist","tag-nationalisti-incurabili","tag-panaitescu"],"views":5974,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23296","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23296"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23296\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23296"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23296"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23296"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}