{"id":23294,"date":"2015-05-06T21:41:09","date_gmt":"2015-05-06T19:41:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23294"},"modified":"2015-05-06T21:41:09","modified_gmt":"2015-05-06T19:41:09","slug":"photoshop","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/photoshop\/","title":{"rendered":"Photoshop"},"content":{"rendered":"

Simona Antonescu, Fotograful Cur\u0163ii Regale<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2015, 376 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Fotograful Cur\u0163ii Regale e printre acele romane pl\u0103cute, unde efortul documentaristic, necesar recuper\u0103rii contextului, ajunge temelia fic\u0163iunii. De la Ciocoii vechi \u015fi noi la Zilele regelui (Filip Florian) sau la magnificele Ultime \u00eensemn\u0103ri ale lui Mateiu Caragiale… (Ion Iovan), a\u015fa-zisa fresc\u0103 istoric\u0103 nu a \u00eentre\u0163inut verosimilul, ci a urnit fantezia. Aceste proze, \u00eempreun\u0103 cu literatura lui M. Sadoveanu inspirat\u0103 din letopise\u0163ele Moldovei, sunt centrate pe (re)construirea atmosferei de epoc\u0103. Or, ca s\u0103 discut\u0103m despre realism, e nevoie de personaje.
\nReflectare \u015fi specula\u0163ie<\/strong>
\nC\u00e2\u015ftig\u0103toarea Concursului de Debut al Editurii Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 (edi\u0163ia 2014), Simona Antonescu transform\u0103 fotografia \u00een protagonist\u0103, folosind, cu dubl\u0103 m\u0103sur\u0103, principiul c\u0103 romanul reprezint\u0103 o oglind\u0103 purtat\u0103 de-a lungul unui drum. Pe de o parte, obiectul lucios reflect\u0103 realitatea, reproduce anumite preconcep\u0163ii. Pe de alt\u0103 parte, autoarea recurge la specula\u0163ie (termen derivat din acela\u015fi etimon latin), alungind sau \u00eengust\u00e2nd cadrele. Instantaneele sunt parc\u0103 preluate la scara 1\/1, \u00eens\u0103 perspectiva asupra aceastora se deformeaz\u0103. Ast\u0103zi, pozele selectate pentru exemplificarea climatului din Bucure\u015ftii anilor 1878-1889, inserate la \u00eenceputul fiec\u0103ruia dintre cele 18 capitole, au c\u0103p\u0103tat patina trecutului. Arhiva le-a p\u0103strat, dar nu le-a conservat \u00eentocmai. \u00cen oglinda retrovizoare, a automobilului de peste 300 hp, peisajele de alt\u0103dat\u0103 sunt \u00eence\u0163o\u015fate, bruiate \u015fi tremurate (engl. \u201eblurred\u201c).
\nSimona Antonescu le contureaz\u0103 \u00een variant\u0103 sepia \u015fi, concomitent, le reinventeaz\u0103. Imaginile sunt martorii infidelit\u0103\u0163ii creatoare a prozatoarei. Asist\u0103m la derularea unui procedeu matur \u015fi ghidu\u015f. Matur pentru c\u0103 \u201erealismul\u201c romanului respect\u0103 scornirile despre figurile mondene ale Capitalei. Ghidu\u015f pentru c\u0103, \u00een fa\u0163a noastr\u0103, chipurile nu sunt \u00een\u015firate ca \u00eentr-un album, ci sunt \u00eenf\u0103\u015furate \u00een pelicul\u0103 cinematografic\u0103. Simona Antonescu are o verv\u0103 de povesta\u015f hipnotic. \u00cel prive\u015fti \u00een ochi \u015fi, obligatoriu, accep\u0163i tot ce gr\u0103ie\u015fte. Textul se ascult\u0103, \u00eentruc\u00e2t naratoarea, cititoarea de fotografii, roste\u015fte ce a v\u0103zut cu ochii ei. Cu fiecare istorisire, romanciera d\u0103 dovad\u0103 de mare r\u0103bdare s\u0103 dezmembreze, p\u00e2n\u0103 la ultimul \u015furubel, aparatul de fotografiat, pentru ca apoi s\u0103-l recompun\u0103 func\u0163ional, \u00een fel \u015fi chip, minun\u00e2ndu-se totu\u015fi c\u0103 i-a r\u0103mas o pies\u0103 imposibil de integrat.
\nVitrina<\/strong>
\n\u00cen Pia\u0163a Teatrului Na\u0163ional din Bucure\u015fti, \u00een 1878, Franz Mayer, un sas din Media\u015f, c\u0103s\u0103torit cu Anna Dieter, cea mai mare fiic\u0103 a protopopului luteran din zon\u0103, \u00ee\u015fi instaleaz\u0103 un atelier fotografic. Absolvent al Academiei Regale Bavareze de Arte Frumoase, pictorul \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 vremurile se schimbaser\u0103 \u015fi c\u0103 va fi nevoit s\u0103 se reprofileze. P\u0103str\u00e2nd propor\u0163iile, el seam\u0103n\u0103 cu scriitorii care, neav\u00e2nd editori \u015fi posibilit\u0103\u0163i materiale, \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftigau veniturile din jurnalismul politic. E perioada c\u00e2nd I. Slavici, I.L. Caragiale \u015fi M. Eminescu, prezen\u0163i discret \u00een Fotograful Cur\u0163ii Regale, redactau ziarul conservator \u201eTimpul\u201c. Franz \u00eenva\u0163\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 succesul indirect al profesiei. Din calf\u0103 a portretisticii devine un me\u015fter iscusit al \u201escrisului cu lumin\u0103\u201c. Astfel, intr\u0103 \u00een rela\u0163ie clientelar\u0103 cu Principele Carol I \u015fi cu Principesa Elisabeta.
\nProtejat de familia de Hohenzolern-Sigmaringen va controla tehnica \u015fi comer\u0163ul \u00een care se specializase: \u201eFranz Mayer avusese dintotdeauna o latur\u0103 pragmatic\u0103, pe potriva vremurilor noi pe care le tr\u0103ia. Nimeni nu mai admira azi pictura adev\u0103rat\u0103. Marii ei protectori nu mai tr\u0103iau. Ast\u0103zi, to\u0163i admirau noul tren care circula pe sub p\u0103m\u00e2nt, \u00een Londra, \u015fi tr\u0103sura f\u0103r\u0103 cai a domnului Ford\u201c (pp. 13-14). Herr Mayer ilustreaz\u0103, deopotriv\u0103, respectarea \u015fi \u00eennoirea tradi\u0163iei. Portretul individual sau de familie, realizat \u00een culori, care, \u00een Europa, vreo 350 de ani, dominase memoria genealogic\u0103 a fost \u00eenlocuit, \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, de fotografia alb-negru. Pentru sasul \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat de conduc\u0103torii Rom\u00e2niei, privitul prin obiectiv este \u015fi o distrac\u0163ie, un prilej de manifestare \u2013 \u00een interes ob\u015ftesc \u2013 a autorit\u0103\u0163ii, o modalitate de satisfacere a nevoii de b\u00e2rf\u0103. Fotograful observ\u0103 \u015fi controleaz\u0103: \u201ePrin ochiul aparatului s\u0103u de fotografiat a\u015fezat pe trepied chiar \u00een mijlocul pie\u0163ei, Franz \u00eel vedea. Cercet\u0103 pentru o clip\u0103 pe domnul atacat, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 afle dac\u0103 furtul ar fi \u00eensemnat o mare pagub\u0103 pentru el. Scena \u00eentreag\u0103, mi\u015fc\u0103rile dibace ale micului p\u00e2rdalnic \u015fi privirile lui re\u0163inute cu iscusin\u0163\u0103 \u00eel \u00eenc\u00e2ntau pe fotograf\u201c (p. 44). Iar cine-i p\u0103\u015fe\u015fte pragul atelierului achit\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 bani, cu propria via\u0163\u0103, deoarece las\u0103, pe fotoliu sau pe canapea, o poveste.
\nNeam\u0163ul simpatizat instantaneu de Majest\u0103\u0163ile Lor \u0163ine totu\u015fi la standardul academic al noii sale specializ\u0103ri. Pentru c\u00e2teva zeci de minute \u00ee\u015fi subordoneaz\u0103 vizitatorii. Reduc\u00e2ndu-i la t\u0103cere, at\u00e2t prin indica\u0163ii de regie, c\u00e2t \u015fi prin captarea privirii, artizanul \u00eei imortalizeaz\u0103. Scurta moarte a pl\u0103titorilor, \u00een procesul de aranjare \u00een cadru, \u00eei aduce patronului nemurirea: \u201eDou\u0103 clipe lungi c\u00e2t toat\u0103 via\u0163a lui de p\u00e2n\u0103 atunci, \u015fi fotografia fu f\u0103cut\u0103. C\u00e2nd Franz mul\u0163umi \u015fi familia grecului se destinse, Ianis prinse a-\u015fi sc\u0103rpina temeinic nasul, o ureche \u015fi ceafa. Un \u00eentreg mu\u015furoi de furnici p\u0103rea s\u0103-l fi luat cu asalt \u00een cele dou\u0103 lungi clipe\u201c (p. 88). Franz Mayer se \u00eengrije\u015fte de accelerarea comenzilor \u015fi promite restaurarea chiar dup\u0103 ani \u00eendelunga\u0163i. Renun\u0163\u0103 la povara \u015fevaletului, dar nu precupe\u0163e\u015fte nimic din respectul pentru meserie.
\n\u00ce\u015fi asigur\u0103 dreptul de a realiza c\u00f3pii, care s\u0103 nu fie falsuri. Totodat\u0103, nu pierde din zona de interes, nu neap\u0103rat prioritar, ideea tabloului-unicat, \u00eenzestrat cu un cumul valoric: \u201eZ\u00e2mbi unui g\u00e2nd. \u00cen vitrina atelierului s\u0103u \u00eencepeau s\u0103 existe fotografii pe care clien\u0163ii nu le mai aveau: fotografia evreului Eli Rosenthal, care \u0163inea cea mai cunoscut\u0103 ceain\u0103rie evreiasc\u0103 din Dude\u015fti, fotografie furat\u0103 de Sara \u00eenainte de fuga ei \u00een lume cu vreo cincisprezece ani, fotografia ars\u0103 de doamna Agopian \u00eentr-un moment de dezn\u0103dejde\u201c (p. 138). Timpul c\u00e2\u015ftigat prin execu\u0163ie a anulat, pentru o vreme, bucuria cromatic\u0103. De altfel, una dintre temele din fundalul textului ar fi avantajezele \u015fi riscurile progresului. Ca atare, Fotograful Cur\u0163ii Regale produce o lectur\u0103 estetic\u0103 agreabil\u0103 \u015fi una ideologic\u0103 delectabil\u0103, propun\u00e2nd ciocniri de mentalit\u0103\u0163i \u015fi un caracter masculin, a c\u0103rui curiozitate pare s\u0103lb\u0103ticit\u0103 \u015fi a c\u0103rui iubire de so\u0163ie pare cast\u0103. Contrar ideii comune c\u0103 femeile, dup\u0103 1830, erau mai deschise inova\u0163iei, Anna se arat\u0103, de la \u00eenceput, refractar\u0103 pasiunii \u015fi priceperii so\u0163ului, resping\u00e2nd cadoul nup\u0163ial, cump\u0103rat de la Expozi\u0163ia Universal\u0103 de la Paris din 1878, o pres\u0103 de preg\u0103tit cafea.
\nExpozi\u0163ii<\/strong>
\nSimona Antonescu \u00ee\u015fi scrie romanul \u015fi cu premisa c\u0103, umpl\u00e2nd un gol, se va ivi imediat altul, c\u0103 nu exist\u0103 o lege a compensa\u0163iei, ci doar o speran\u0163\u0103 c\u0103 lucrurile s-ar a\u015feza. Chiar \u015fi \u00eendeletinicirea lui Franz Mayer, at\u00e2t de b\u0103noas\u0103 \u00een acel deceniu, \u00ee\u015fi va pierde dimensiunea utilitarist\u0103. Este, la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii, o secven\u0163\u0103 domestic\u0103, molcom\u0103, tic\u0103it\u0103, de burghezi neprih\u0103ni\u0163i, \u00een care povestitorul insinueaz\u0103 pudibonderia Annei, care insista, prin gesturi protocolare, ca personalul angajat s\u0103 cread\u0103 c\u0103 ea \u015fi consortul se vedeau, dup\u0103 somnul nocturn, abia la tabieturile matinale. Nevasta prepar\u0103 cafeaua la ibric, ignor\u00e2nd, ca o tombater\u0103, obiectul achizi\u0163ionat de so\u0163. Produsul de ultim\u0103 genera\u0163ie intrase \u00een muzeul gospod\u0103riei, a\u015fa cum, la un moment dat, atelierul va supravie\u0163ui ca vestigiu din Belle \u00c9poque.
\nA-\u0163i face o fotografie, practic\u0103 aristocratic\u0103 \u015fi burghez\u0103, intr\u0103 \u00een desuetudine, nefiind o preocupare chic. \u00cen plus, sintagma onorabil\u0103 de odinioar\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte un corespondent peiorativ: \u201ea te trage \u00een poz\u0103\u201c. Primejdia paraginei reiese \u015fi din faptul c\u0103, \u00een pofida firmei, aproape nimeni nu mai pl\u0103tea \u015fi onorariul \u00een relat\u0103ri despre Bucure\u015ftii de alt\u0103dat\u0103: \u201e\u015fi apoi, Franz Mayer este atelierul, nu eu. V\u0103 rog s\u0103 l\u0103sa\u0163i am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile \u00een poal\u0103 \u015fi s\u0103 apleca\u0163i u\u015for capul. Numai at\u00e2t, mul\u0163umesc. Tat\u0103l meu, vorbi mai departe fotograful, privind fata prin obiectiv, a lucrat pentru primul proprietar al atelierului. Eu \u00eensumi am crescut aici, printre ei, \u00eencurc\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe domnul Franz, atunci c\u00e2nd avea clien\u0163i. Atunci c\u00e2nd domnia sa s-a pr\u0103p\u0103dit, tata a \u0163inut atelierul \u00een via\u0163\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t a mai fost s\u0103n\u0103tos, respect\u00e2nd toate cele desprinse de-a lungul anilor de la domnul Franz. Acum acest atelier este \u00een grija mea \u015fi n\u0103d\u0103jduiesc s\u0103 m\u0103 ar\u0103t de toate acele fotografii aflate \u00een vitrin\u0103. <…> Franz Mayer este atelierul, repet\u0103 fotograful, g\u00e2ndind la fotografiile de nunt\u0103 ale tuturor p\u0103rin\u0163ilor \u015fi bunicilor acestui Bucure\u015fti nou, care \u00eei devenea din ce \u00een ce mai str\u0103in, \u00eengr\u0103m\u0103dite toate \u00eentr-o vitrin\u0103 devenit\u0103 demult ne\u00eenc\u0103p\u0103toare\u201c (p. 367). \u00cemplinit \u00een arta lui, Franz Mayer nu las\u0103 mo\u015ftenitori de s\u00e2nge, e devorat de propria himer\u0103. Fiii lui sunt copiile expuse.
\nFotograful Cur\u0163ii Regale este o carte plin\u0103 de simetrii, cople\u015fit\u0103 de fic\u0163iune. Simona Antonescu \u00eel aduce pe cititor acas\u0103 \u00een Bucure\u015ftii lui Carol I. Prozatoarea a repetat cartea din memoria afectiv\u0103, a\u015fa cum, la Expozi\u0163ia Interna\u0163ional\u0103 de la Paris, din 1889, F\u0103r\u00e2mi\u0163\u0103 L\u0103utarul, odat\u0103 stinse becurile \u00een sala de concert, a crezut c\u0103 s-a dat semnalul, \u00eencep\u00e2nd s\u0103 intoneze imnul \u00eent\u00e2lnirii. Scripcarul nu avea ideea de scurtcicuitare. Cuno\u015ftea muzica, nu \u015fi notele.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simona Antonescu, Fotograful Cur\u0163ii Regale, Bucure\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2015, 376 p.   Fotograful Cur\u0163ii Regale e printre acele romane pl\u0103cute, unde efortul documentaristic, necesar recuper\u0103rii contextului, ajunge temelia fic\u0163iunii. De la Ciocoii vechi \u015fi noi la Zilele regelui (Filip Florian) sau la magnificele Ultime \u00eensemn\u0103ri ale lui Mateiu Caragiale… (Ion Iovan), a\u015fa-zisa fresc\u0103 istoric\u0103… Cite\u0219te mai mult »Photoshop<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10157,14176,6738,14175],"class_list":["post-23294","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-zilele-regelui","tag-fotograful-curtii-regale","tag-mateiu-caragiale","tag-simona-antonescu"],"views":1136,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23294","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23294"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23294\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23294"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23294"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23294"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}