Joi, 23 aprilie, la Casa cu Absid\u0103 a lui Kog\u0103lniceanu din Ia\u015fi, sediul Filialei Uniunii Scriitorilor, avea loc deschiderea Zilelor Convorbiri literare cu un colocviu consacrat noii serii a revistei. Prilej de retrospective privind cei 20 de ani de apari\u0163ie a acesteia, sub conducerea poetului \u015fi eseistului Cassian Maria Spiridon, dar \u015fi de evocare a unor momente cruciale din istoria de aproape un secol \u015fi jum\u0103tate a celei mai importante reviste din cultura noastr\u0103 \u015fi de omagiere a marilor personalit\u0103\u0163i care i-au marcat traiectoria cu fapta lor ziditoare prin vremuri \u015fi vremuiri.
\nInvitatul de onoare al edi\u0163iei de anul acesta al Zilelor revistei Convorbiri literare, a XIX-a, a fost Dumitru Radu Popescu. La un moment dat, \u00een stilul s\u0103u mereu surprinz\u0103tor, DRP ne-a amintit c\u0103 ne aflam chiar \u00een ziua comemor\u0103rii a \u201edoi mari derbedei\u201c ai umanit\u0103\u0163ii: Cervantes \u015fi Shakespeare, 23 aprilie fiind, de altfel, \u015fi data anivers\u0103rii marelui Will. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte nu numai c\u0103 nu uitasem, dar \u00eenc\u0103 m\u0103 resim\u0163eam de emo\u0163ia tr\u0103it\u0103 cu doar c\u00e2teva ore \u00eenainte c\u00e2nd urm\u0103risem ceremonia de decernare a Premiului Cervantes,\u00a0 ce avusese loc, ca \u00een fiecare an, \u00een somptuoasa Aul\u0103 a multisecularei Universit\u0103\u0163i de la Alcal\u00e1 de Henares, localitatea natal\u0103 a patronului spiritual al celui mai prestigios \u015fi mai r\u00e2vnit premiu destinat scriitorilor de limb\u0103 spaniol\u0103, acordat acum romancierului, eseistului, jurnalistului, colaborator al cotidianului El Pa\u00eds, Juan Goytisolo.
\nCunoscut pentru nonconformismul s\u0103u, octogenarul scriitor a venit la festivitatea ce s-a desf\u0103\u015furat, conform tradi\u0163iei, \u00een prezen\u0163a regelui Spaniei, \u00eembr\u0103cat simplu, \u00een \u0163inut\u0103 de strad\u0103, \u015fi nu \u00een una de gal\u0103, cum impune cutuma, iar discursul lui, au remarcat comentatorii, a fost cel mai scurt dintre toate cele rostite la edi\u0163iile de p\u00e2n\u0103 acum ale Premiului Cervantes. Dar \u015fi politizat. L-a intitulat cu o expresie cervantin\u0103 care, \u00eentr-o traducere rom\u00e2neasc\u0103 liber\u0103, ar suna astfel: Pe \u015fleau \u015fi f\u0103r\u0103 ocoli\u015furi.
\nJuan Goytisolo a \u0163inut s\u0103 remarce mai \u00eent\u00e2i c\u0103 scriitorii se \u00eempart \u00een dou\u0103 categorii: una a celor ce urm\u0103resc s\u0103 fac\u0103 din munca lor o carier\u0103, cealalt\u0103 a celor care o tr\u0103iesc ca pe o dependen\u0163\u0103. Ca o dulce-amar\u0103 dependen\u0163\u0103. Primii sunt preocupa\u0163i de promovarea \u015fi vizibilitatea lor mediatic\u0103, dornici s\u0103 triumfe, celorlal\u0163i le este suficient s\u0103 fie mul\u0163umi\u0163i de ei \u00een\u015fi\u015fi. \u00cei voi numi \u2013 a spus laureatul Cervantes \u2013 pe cei din prima categorie litera\u0163i, iar pe cei din categoria a doua scriitori pur \u015fi simplu sau, mai modest, incurabili slujitori ai meseriei scrisului. Exemplul suprem invocat a fost creatorul lui Don Quijote \u2013 \u201eprimul nostru scriitor\u201c \u2013 un mare anonim p\u00e2n\u0103 la publicarea celebrului roman.
\nCit\u00e2ndu-l pe Fernando Pessoa \u2013 \u201ePort \u00een mine con\u015ftiin\u0163a \u00eenfr\u00e2ngerii ca un steag al victoriei\u201c \u2013 Juan Goytisolo a m\u0103rturisit c\u0103 laudele venite din partea a ceea ce el a numit \u201einstitu\u0163ia literar\u0103\u201c \u00eel fac s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103 de el \u00eensu\u015fi. A fi persona non grata \u00een ochii oficialit\u0103\u0163ilor literare, s-a confesat el, \u00eel reconforteaz\u0103, poten\u0163\u00e2ndu-i scrisul \u015fi conduita. Apoi: \u201eDe la \u00een\u0103l\u0163imea v\u00e2rstei mele, simt acceptarea recunoa\u015fterii ca pe o lovitur\u0103 de spad\u0103 \u00een ap\u0103… Condi\u0163ia mea de om liber pe care am c\u00e2\u015ftigat-o at\u00e2t de greu invit\u0103 la modestie\u201c. De notat c\u0103 Juan Goytisolo, cu o ferm\u0103 orientare politic\u0103 de st\u00e2nga, s-a num\u0103rat printre cei ostraciza\u0163i \u00een timpul dictaturii lui Franco, a tr\u0103it mult \u00een exil \u015fi a fost constant critic fa\u0163\u0103 de toate regimurile. Un Goytisolo militant al vreunui partid sau sus\u0163in\u0103tor al vreunui politician, fie el \u015fi de o deosebit\u0103 valoare, necum vreun ipochimen sulfuros parvenit \u00een v\u00e2rful puterii, cum am v\u0103zut c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ultimii zece ani \u00een Rom\u00e2nia, e de neconceput.
\nOponent al ideilor sectare, na\u0163ionaliste, laureatul de anul acesta al Premiului Cervantes, \u015fi-a reafirmat admira\u0163ia fa\u0163\u0103 de tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 aport valoric, original, fecund, la cultura \u015fi civiliza\u0163ia spaniol\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, desigur, cel al maurilor \u015fi al evreilor. A mai subliniat, f\u0103c\u00e2nd aluzie la condi\u0163ia exilatului, dar nu numai, c\u0103 privirea dinspre periferie spre centru este mai lucid\u0103 dec\u00e2t cea dinspre centru c\u0103tre periferie. Ca unul c\u0103ruia i se atribuie mai multe origini \u015fi identit\u0103\u0163i \u2013 catalan, basc, francez etc. \u2013, Goytisolo \u00ee\u015fi revendic\u0103 ceea ce Carlos Fuentes a numit \u201ena\u0163ionalitatea cervantin\u0103\u201c. \u00cen viziunea sa, to\u0163i scriitorii de limb\u0103 spaniol\u0103 cervantizeaz\u0103. O idee ce \u00eemi aminte\u015fte c\u0103 \u015fi la noi s-a observat, de pild\u0103, c\u0103 orice poet rom\u00e2n de dup\u0103 Eminescu, dar \u015fi de dinainte de Eminescu, eminescianizeaz\u0103, de fapt este eminescian.
\nJuan Goytisolo s-a referit, cum era de a\u015fteptat, \u015fi la ac\u0163iunile din ultimii ani privind descoperirea r\u0103m\u0103\u015fi\u0163elor p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale lui Cervantes \u015fi a \u00eentrebat mirat: \u201e\u00cen loc de a se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na s\u0103 dezgroape bietele oase ale lui Cervantes \u015fi s\u0103 le comercializeze turistic, nu ar fi mai important s\u0103 fie puse \u00een lumin\u0103 episoadele necunoscute din via\u0163a sa dup\u0103 r\u0103scump\u0103rarea anevoioas\u0103 din Alger?!\u201c. C\u00e2\u0163i sunt cei care au cuno\u015ftin\u0163\u0103 de suferin\u0163ele \u015fi mizeria prin care a trecut: respingerea de c\u0103tre oficialit\u0103\u0163ile din vremea lui a cererii de emigrare \u00een America, e\u015fecul \u00eencerc\u0103rilor de a-\u015fi c\u00e2\u015ftiga existen\u0163a, \u00eentemni\u0163area la Sevilla din cauza datoriilor, via\u0163a tr\u0103it\u0103 \u00een mediul promiscuu al unui cartier r\u0103u famat din Valladolid \u015fi altele. Mai mult, a observat scriitorul \u00een discursul s\u0103u pe c\u00e2t de simplu, pe at\u00e2t de fulminant, nici m\u0103car documentele, m\u0103rturiile privindu-l pe Cervantes, care au fost publicate la \u00eenceputul secolului trecut, \u00een 1902, nu sunt cunoscute dec\u00e2t \u00een cercuri erudite, extrem de restr\u00e2nse. \u00cen fine, foarte pu\u0163ini s-au str\u0103duit s\u0103 cerceteze f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i dramaturgia lui Cervantes \u015fi opera sa poetic\u0103. Omagierile, a punctat cu severitate calm\u0103 Juan Goytisolo, \u015fi asta tocmai la o ceremonie omagial\u0103, \u00eengra\u015f\u0103 birocra\u0163ia oficial\u0103 \u015fi p\u00e2ntecele ei bine \u00eentre\u0163inute.
\nAccente de autentic rechizitoriu a c\u0103p\u0103tat discursul s\u0103u \u015fi c\u00e2nd s-a referit la \u201epanorama sumbr\u0103\u201c a realit\u0103\u0163ilor lumii contemporane, o lume b\u00e2ntuit\u0103 de cele mai grave \u015fi mai destabilizatoare crize: economic\u0103, politic\u0103, social\u0103, moral\u0103. A denun\u0163at st\u0103rile de lucruri din Spania: exilul profesional, \u015fomajul, faptul c\u0103 20 la sut\u0103 dintre copiii spanioli tr\u0103iesc sub pragul s\u0103r\u0103ciei. Credin\u0163a sa, ca unul ce se revendic\u0103 a fi de na\u0163ionalitate cervantin\u0103, e c\u0103 menirea cavalerilor r\u0103t\u0103citori este aceea de a repara nedrept\u0103\u0163ile \u015fi a-i ap\u0103ra pe cei nenoroci\u0163i. Juan Goytisolo \u015fi-l imagineaz\u0103 pe Don Quijote repezindu-se cu lancea nu numai asupra poli\u0163iei din epoca lui, ci \u015fi a celor care ast\u0103zi scot oamenii din case, l\u0103s\u00e2ndu-i pe drumuri. \u015ei-l imagineaz\u0103 lupt\u00e2nd \u00eempotriva corup\u0163ilor, a bancherilor hr\u0103p\u0103re\u0163i \u015fi ap\u0103r\u00e2ndu-i pe acei emigran\u0163i a c\u0103ror unic\u0103 crim\u0103 nu e alta dec\u00e2t instinctul lor vital \u015fi dorin\u0163a de libertate. Alonso Quijano, a spus Juan Goytisolo, \u00eel contagiaz\u0103 pe creatorul s\u0103u de puterea literaturii, de nebunia ca form\u0103 superioar\u0103 de \u00een\u0163elepciune, una care nu ne \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de realitate, ci, dimpotriv\u0103, ne implic\u0103 \u015fi mai mult \u00een ea. Cei contamina\u0163i de Cervantes \u2013 a avertizat el \u2013 \u201enu ne resemn\u0103m \u00een fa\u0163a nedrept\u0103\u0163ii; s\u0103 strig\u0103m c\u00e2t putem de tare c\u0103 putem!\u201c (aluzie clar\u0103 la doctrina noului partid din Spania: PODEMOS).
\n\u00cen austera Aul\u0103 a Universit\u0103\u0163ii din Alcal\u00e1 de Henares, ora\u015f declarat de UNESCO patrimoniu mondial, laureatul Premiului Cervantes intr\u0103, conform protocolului, pe poarta principal\u0103, prin care au trecut odinioar\u0103 Ignatio de Loyola, Quevedo sau Lope de Vega, \u015fi urc\u0103 apoi \u00eentr-un fel de amvon de unde \u00ee\u015fi roste\u015fte discursul. Vechiul \u015fi monumentalul a\u015fez\u0103m\u00e2nt, \u00eentreaga atmosfer\u0103 de aici evoc\u0103 o \u00eendelungat\u0103 \u015fi glorioas\u0103 istorie academic\u0103 \u015fi cultural\u0103. \u00cen galeria marilor figuri ce au ilustrat-o se \u00eenscrie \u015fi cea a lui Antonio de Nebrija, autorul primei Gramatici a limbii spaniole ap\u0103rut\u0103 \u00een 1492, anul fast c\u00e2nd Cristofor Columb descoperea America \u015fi \u00eencepea astfel edificarea Lumii Noi.
\nVizitatorul urbei lui Cervantes care str\u0103bate desigur principala arter\u0103, Calle Mayor, se opre\u015fte la num\u0103rul 48 unde se afl\u0103 casa memorial\u0103 a celui ce a scris o carte cu un destin fabulos. O carte cu cele mai multe edi\u0163ii din toate timpurile, comparabil\u0103, din acest punct de vedere, doar cu Biblia. Este, noteaz\u0103 Dostoievski \u00een jurnalul s\u0103u, \u201ecea mai trist\u0103 carte ce s-a scris vreodat\u0103\u201c, o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui, crede creatorul Karamazovilor, s\u0103 o aib\u0103 asupra sa la Judecata de Apoi. Dar titanul rus mai scrie ceva \u015fi mai tulbur\u0103tor: \u201eDac\u0103 lumea s-ar sf\u00e2r\u015fi \u015fi cineva ne-ar \u00eentreba: \u00abA\u0163i \u00een\u0163eles Dumneavoastr\u0103 via\u0163a? \u015ei la ce concluzie a\u0163i ajuns?\u00bb, i-am prezenta \u00een t\u0103cere un exemplar din Don Quijote\u201c.
\nPe zidurile cl\u0103dirilor de pe Calle Mayor, ca \u015fi pe cele din Plaza Mayor, sunt fixate panouri pe care sunt reproduse fragmente din discursurile laurea\u0163ilor Premiului Cervantes. \u00cen acest fel, ele, discursurile, reverbereaz\u0103, prin ceea ce au mai memorabil, \u00een Cetatea lui Cervantes, unde nu doar fiecare an, ci \u015fi fiecare zi sunt ale lui. Citez din cel al mexicanului Jos\u00e9 Emilio Pacheco, laureat \u00een 2009: \u201eCavalerul Tristei Figuri ne spune, desp\u0103r\u0163indu-se de noi: \u00abNu am murit \u015fi nu voi muri niciodat\u0103. Bra\u0163ul meu puternic este \u015fi va fi \u00eentotdeauna gata s\u0103-i apere pe cei slabi!\u00bb\u201c.
\nCred c\u0103 din discursul lui Juan Goytisolo va fi, dac\u0103 nu cumva a \u015fi fost deja expus un fragment ce va con\u0163ine aceea\u015fi idee.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Joi, 23 aprilie, la Casa cu Absid\u0103 a lui Kog\u0103lniceanu din Ia\u015fi, sediul Filialei Uniunii Scriitorilor, avea loc deschiderea Zilelor Convorbiri literare cu un colocviu consacrat noii serii a revistei. Prilej de retrospective privind cei 20 de ani de apari\u0163ie a acesteia, sub conducerea poetului \u015fi eseistului Cassian Maria Spiridon, dar \u015fi de evocare a… Cite\u0219te mai mult »Discurs \u00een Cetatea lui Cervantes<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6113,3059,14173,14174],"class_list":["post-23292","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-literare","tag-dumitru-radu-popescu","tag-el-pais","tag-juan-goytisolo"],"views":1189,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23292","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23292"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23292\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23292"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23292"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23292"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}