{"id":23286,"date":"2015-05-06T21:25:05","date_gmt":"2015-05-06T19:25:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23286"},"modified":"2015-05-06T21:25:05","modified_gmt":"2015-05-06T19:25:05","slug":"manuel-scorza-de-la-fictiune-la-realitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/manuel-scorza-de-la-fictiune-la-realitate\/","title":{"rendered":"Manuel Scorza. De la fic\u0163iune la realitate"},"content":{"rendered":"

La nici 32 de ani de la dispari\u0163ia sa \u015fi la doar 50 de la boom-ul latino-american care <\/strong><\/em>
\na orientat gustul publicului spre literatura realist-magic\u0103, Manuel Scorza, unul dintre cei mai mari scriitori peruani, cel mai popular \u00een \u0163ara sa \u015fi \u00een America Latin\u0103, cel mai tradus \u00een anii \u201970 ai secolului trecut, \u00een Occident, este \u00eengropat \u00een uitare. Lespedea nu i-a pus-o \u00eens\u0103 moartea prea timpurie, ci, mai probabil, cu obi\u015fnuita-i perfidie, politica oficial\u0103 a \u0163\u0103rii sale, cu care mereu s-a \u00eenfruntat. I s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi lui ce li s-a \u00eent\u00e2mplat at\u00e2tor scriitori angaja\u0163i \u00een ap\u0103rarea unor cauze pierdute, s\u0103 fie obligat s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 cu destinul propriei opere pentru gre\u015feli de neiertat, precum idealismul politic, credin\u0163a oarb\u0103 <\/strong><\/em>\u00een dreptate social\u0103 \u015fi \u00een libertate, temperamentul (prea) revolu\u0163ionar.<\/strong> <\/em><\/p>\n

C\u0103ci Scorza va fi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t un om de st\u00e2nga, socialist, \u015fi, \u00een ciuda deziluziilor \u2013 unele, grave \u2013 pe care i le va produce \u00een anumite momente politica, ea va r\u0103m\u00e2ne pentru el, \u00een mod constant, mai mult dec\u00e2t o preocupare, o necesitate vital\u0103, o urgen\u0163\u0103. Militantismul s\u0103u era structural, proiectele de amploare, iar convingerile privind stringen\u0163a unor reforme na\u0163ionale \u015fi, implicit, continentale \u00eel vor incita p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi va concepe romanele ca pe ni\u015fte instrumente de persuasiune: de trezire a con\u015ftiin\u0163ei individuale \u015fi colective, de responsabilizare civic\u0103 fa\u0163\u0103 de destinul na\u0163iunii peruane. Pe de alt\u0103 parte, impetuozitatea, vehemen\u0163a implic\u0103rii personale, for\u0163a literaturii sale de a solidariza \u015fi mobiliza masele s-au dovedit a fi at\u00e2t de arz\u0103toare, \u00eenc\u00e2t guvernele care s-au perindat la putere, potrivnice \u2013 sau nu \u2013 ideilor sale, \u00eel vor considera aproape \u00eentotdeauna un incomod.
\nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 merit\u0103 \u015fi este chiar necesar s\u0103 insist\u0103m asupra vie\u0163ii scriitorului \u2013 un \u015fir nesf\u00e2r\u015fit de peregrin\u0103ri, unele impuse de anumite \u00eemprejur\u0103ri politice, altele voite \u2013, pentru c\u0103 ea va deveni un roman \u00een roman \u015fi vom vedea c\u0103 Scorza va controla \u00een cele din urm\u0103 o anumit\u0103 construc\u0163ie de sine. Va alege s\u0103 nu se \u0163in\u0103 deoparte, \u00een marginea unei realit\u0103\u0163i, proiect\u00e2ndu-se \u00een fic\u0163iune, dob\u00e2ndind un chip, un rol istoric \u015fi o consisten\u0163\u0103 moral\u0103, ca om al Sierrei centrale, cu vechi suferin\u0163e \u015fi r\u0103spunderi de urma\u015f. Fic\u0163iunea \u00eei va da exemplaritate \u015fi prestan\u0163\u0103, \u00eei va reverbera mesajul mai clar.
\nManuel Scorza s-a n\u0103scut la Lima \u00een 1928, tat\u0103l fiind metis, mama indian\u0103. P\u0103rin\u0163ii, mode\u015fti, vor c\u0103uta un loc de trai la ad\u0103post de s\u0103r\u0103cie, dar \u015fi unul prielnic copilului lor suferind de astm. Astfel \u00eenc\u00e2t, micul Manuel \u00ee\u015fi va petrece prima copil\u0103rie la Acoria, un s\u0103tuc din sudul Sierrei Centrale, a\u015fezat la c\u00e2\u0163iva zeci de kilometri distan\u0163\u0103 de Huancavelica \u015fi de Huancayo, localit\u0103\u0163i pe care, la maturitate, scriitorul le va str\u0103muta \u00een fic\u0163iune. Cur\u00e2nd, familia Scorza se va \u00eentoarce la Lima, unde tat\u0103l \u00ee\u015fi va deschide un chio\u015fc de ziare. O \u015fans\u0103 rar\u0103, pentru copil, de a se \u00eemprieteni cu lectura. Va citi \u00eens\u0103 mai mult pe furi\u015f, cum \u00ee\u015fi va aminti mai t\u00e2rziu, pentru a nu fi surprins de \u201epatron\u201c, care detesta, \u00een sine, \u00eendeletnicirea. Manuel Scorza va absolvi Colegiul Militar \u201eLeoncio Prado\u201c, acela\u015fi care, peste c\u00e2\u0163iva ani, avea s\u0103-l oripileze \u015fi pe un alt viitor scriitor, Vargas Llosa. Manifest\u0103 interes pentru politic\u0103 \u015fi activeaz\u0103 clandestin \u00eentr-o celul\u0103 APRA (Alian\u0163a Popular\u0103 Revolu\u0163ionar\u0103 American\u0103). Din 1946, este student la Litere, la Universitatea Na\u0163ional\u0103 \u201eSan Marcos\u201c. La putere vine pre\u015fedintele Bustamante Rivero, alesul partidelor de st\u00e2nga \u015fi urmeaz\u0103 o perioad\u0103 de deschidere democratic\u0103 promi\u0163\u0103toare. Scorza se \u00eenscrie \u00een APRA. \u00cen 1948, \u00een urma loviturii de stat a generalului Odria, care instaureaz\u0103 dictatura militar\u0103, t\u00e2n\u0103rul de 20 de ani este acuzat de regim de implicare \u00een activit\u0103\u0163i subversive. Este \u00eenchis pentru pu\u0163in timp, \u00een \u00eemprejur\u0103ri destul de confuze, apoi va fi obligat s\u0103 plece \u00een exil. Cu mici \u00eentreruperi, Scorza va r\u0103m\u00e2ne toat\u0103 via\u0163a un exilat. Peregrineaz\u0103 \u00een Argentina, Brazilia, Chile, iar \u00een 1952 se stabile\u015fte \u00een Mexic, unde \u00ee\u015fi continu\u0103 studiile. La \u201eJocurile Florale de Poezie\u201c, organizate cu prilejul anivers\u0103rii Universit\u0103\u0163ii Na\u0163ionale Autonome din Mexic la 400 de ani de la fondare, se va clasa pe locul I, cu poemul C\u00e2ntec pentru minerii din Bolivia. \u00cen 1954 p\u0103r\u0103se\u015fte APRA, adres\u00e2ndu-i o scrisoare deschis\u0103 liderului partidului, extrem de critic\u0103, intitulat\u0103 Good Bye Mr Haya, publicat\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een ziarul mexican El Popular, apoi \u015fi \u00eentr-o publica\u0163ie din \u0163ar\u0103. \u201eAm intrat \u00een APRA \u2013 \u00ee\u015fi va explica mai t\u00e2rziu dezam\u0103girea personal\u0103 \u2013, pentru c\u0103 aveam o viziune mitologic\u0103 asupra acestui partid\u201c, viziune care, \u00eens\u0103, avea s\u0103 constate ulterior, \u201enu corespundea realit\u0103\u0163ii.\u201c \u201eCredeam c\u0103 APRA va face revolu\u0163ia.\u201c (1) Unele voci vor interpreta aceast\u0103 dovad\u0103 de fermitate privind direc\u0163ia politic\u0103 drept inflexibilitate sau chiar radicalism.
\n\u00cen 1955 debuteaz\u0103 ca poet de respira\u0163ie nerudian\u0103, cu volumul Impreca\u0163iile, \u00eenchinat iubirii \u015fi patriei. V\u0103de\u015fte acela\u015fi tip de retoric\u0103 \u015fi nu-i lipse\u015fte nici patosul specific latino-american. \u00cen 1956 se \u00eentoarce \u00een Per\u00fa, \u00eentr-o perioad\u0103, politic, mai favorabil\u0103, sub pre\u015fedin\u0163ia lui Manuel Prado. I se acord\u0103 Premiul Na\u0163ional de Poezie \u201eJos\u00e9 Santos Chocano\u201c. \u00cencepe o etap\u0103 nou\u0103 \u00een cariera sa.
\nPu\u0163ini dintre cititorii rom\u00e2ni vor fi cunosc\u00e2nd, poate, performan\u0163ele editoriale ale scriitorului, cele care l-au f\u0103cut pe Alejo Carpentier s\u0103 vorbeasc\u0103 despre \u201emiracolul Scorza\u201c. La sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201950 ai secolului trecut, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 precum Per\u00fa-ul, \u00een care cartea era un produs destinat unei singure categorii de consumatori \u2013 boga\u0163ii \u2013, iar libr\u0103riile erau at\u00e2t de rare, \u00eenc\u00e2t o re\u0163ea de distribu\u0163ie era de neimaginat pentru c\u0103 nici nu ar fi avut vreun rost, Scorza a lansat Festivalurile C\u0103r\u0163ii. A reu\u015fit s\u0103 redirec\u0163ioneze cartea spre oamenii de r\u00e2nd. A scos tiraje de p\u00e2n\u0103 la 10.000 de exemplare cu tipar offset; le-a promovat \u00een campanii pentru lectur\u0103; a f\u0103cut din apari\u0163ia c\u0103r\u0163ilor evenimente cu participarea unor scriitori peruani din \u0163ar\u0103 \u015fi din exil; a construit un public c\u0103ruia \u00eei punea la \u00eendem\u00e2n\u0103 carte la un pre\u0163 popular, cu v\u00e2nzare la chio\u015fc. \u00cen cadrul acestei mi\u015fc\u0103ri, cunoscut\u0103 sub numele de Populibros, a fost lansat\u0103 \u015fi Prima serie de Autori peruani. \u201e …noi v\u00e2nduser\u0103m 100.000 de c\u0103r\u0163i \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u2013 avea s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 Scorza, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care librarii vindeau 100 \u00eentr-un an\u201c (2) \u00centr-o \u0163ar\u0103, trebuie s\u0103 preciz\u0103m, \u00een care editorul se pl\u00e2ngea c\u0103 avea de \u00eenfruntat \u015fi \u00abcalomnia la adresa poporului\u00bb cu privire la a\u015fa-zisul s\u0103u dezinteres fa\u0163\u0103 de c\u0103r\u0163i\u201c. A fost un adev\u0103rat boom, \u00ee\u015fi va aminti cu satisfac\u0163ie Scorza. \u00centr-un an au ap\u0103rut nici mai mult nici mai pu\u0163in de 15 edituri \u015fi s-au lansat 4 milioane de c\u0103r\u0163i.\u201c (3). Dar efortul \u015fi extraordinarele abilit\u0103\u0163i ale editorului nu s-au oprit aici. Va fonda \u201eEditora Latinoamericana\u201c \u015fi va extinde organizarea Festivalurilor C\u0103r\u0163ii la scar\u0103 continental\u0103, asum\u00e2ndu-\u015fi totodat\u0103 publicarea unei serii de autori str\u0103ini. S-a spus c\u0103 Manuel Scorza a fost, la vremea sa, autorul celui mai generos proiect cultural peruan. A avut, \u00een orice caz, marele merit de a pune cartea \u00eentr-un circuit interna\u0163ional, de a educa publicul autohton \u015fi continental, preg\u0103tindu-l pentru extraordinarul boom care, \u00eencep\u00e2nd din anii \u201960, le va aduce\u00a0 o celebritate mult mai durabil\u0103 dec\u00e2t a sa, scriitorilor latino-americani.
\nP\u00e2n\u0103 \u00een 1970, Scorza \u00ee\u015fi va edita \u015fi reedita propriile volume: Desp\u0103r\u0163irile (1959), Dezam\u0103girile magului (1961), Recviem pentru un gentilom (1962), Poezie de dragoste, (1963), Valsul reptilelor (1970), care \u00eei vor consolida statutul de poet angajat, \u201epl\u0103cut auzului \u015fi lacrimii\u201c, cum \u00eel va defini compatriotul s\u0103u, Luis Alberto S\u00e1nchez, scriitor \u015fi critic literar. De asemenea, va c\u00e2\u015ftiga notorietate, ca jurnalist \u015fi eseist.
\nInteresant este \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een 1961 se decide s\u0103 \u00ee\u015fi for\u0163eze destinul. Devine combatant \u00een r\u0103zboiul \u0163\u0103r\u0103nesc din Anzi, consilier politic al Mi\u015fc\u0103rii Ob\u015fte\u015fti din Per\u00fa \u015fi romancier. De\u015fi acuzat de \u201eatentat la siguran\u0163a statului\u201c, nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 redacteze peti\u0163ii, manifeste \u015fi materiale protestatare \u00een care denun\u0163\u0103 practicile abuzive, anacronismul feudalismului agrar \u015fi ocuparea ilegal\u0103 de c\u0103tre Compania american\u0103 Cerro de Pasco Corporation a p\u0103m\u00e2nturilor apar\u0163in\u00e2nd indienilor din regiunea central\u0103 a Anzilor peruani. Rupe, \u00een fine, urzeala anonimatului, a \u201er\u0103zboiului t\u0103cut\u201c \u00een care indienii au fost sacrifica\u0163i timp de sute de ani dup\u0103 Conquista \u015fi face un act de justi\u0163ie social\u0103 aduc\u00e2ndu-i \u00een contemporaneitate, cu revendic\u0103rile, cu drepturile \u00een fa\u0163a Legii, cu demnitatea lor de cet\u0103\u0163eni peruani. Coordonarea fronturilor, care, \u00een viziunea lui Scorza ar fi trebuit s\u0103 amplifice b\u0103t\u0103lia final\u0103, unind sudul \u015fi centrul regiunii andine, respectiv satele din jurul ora\u015felor Cuzco \u015fi Cerro de Pasco, e\u015fueaz\u0103 \u015fi represaliile sunt cumplite. Autorit\u0103\u0163ile statului recurg la solu\u0163ia criminal\u0103, la un abominabil \u2013 al c\u00e2telea, oare? \u2013 masacru. R\u0103zboiul nu-l c\u00e2\u015ftig\u0103 viii, ci \u015fi de ast\u0103-dat\u0103 mor\u0163ii, c\u0103rora corpora\u0163ia american\u0103 \u00een marea-i \u201em\u0103rinimie\u201c le va ceda \u2013 tot din p\u0103m\u00e2nturile lor \u2013 c\u00e2teva parcele necesare \u00eenfiin\u0163\u0103rii a trei cimitire. Acestea sunt, \u00een mare, realit\u0103\u0163ile, iar gra\u0163ie romanelor scorziene, eroismul r\u0103scula\u0163ilor va deveni legendar.
\nCum a fost \u00eens\u0103 posibil\u0103 o at\u00e2t de rapid\u0103 \u015fi memorabil\u0103 transpunere a acestei istorii \u00een literatur\u0103? \u00cen scurta perioad\u0103 premerg\u0103toare dezastrului, Scorza a profitat de c\u0103l\u0103toriile clandestine \u015fi de \u015federea la Cerro de Pasco pentru a-\u015fi aduna documenta\u0163ia necesar\u0103 viitoarelor romane. \u00centr-un interviu pe care i l-a dat, \u00een 1983, Modestei Su\u00e1rez, scriitorul \u00ee\u015fi va aminti aceast\u0103 \u00eentreprindere extrem de riscant\u0103: \u201eAm cutreierat zona mai multe s\u0103pt\u0103m\u00e2ni adun\u00e2nd m\u0103rturii. Iar pe baza acestor m\u0103rturii am f\u0103cut cartea. (4) La modul concret, am avut dou\u0103 tipuri de informa\u0163ie. \u00cent\u00e2i: o parte dintre lucruri le-am tr\u0103it \u015fi le-am v\u0103zut; cealalt\u0103 parte, partea fundamental\u0103, nu am v\u0103zut-o, \u00eens\u0103 am \u00eenregistrat-o, o am pe benzi. (…) \u00cen 1962, Cerro de Pasco a fost continuu \u00een stare de asediu. Era foarte greu s\u0103 te mi\u015fti cum voiai, era foarte periculos. Dar eu m\u0103 g\u0103seam acolo fiindc\u0103 inten\u0163ionam s\u0103 scriu o cronic\u0103, iar cronica a devenit roman\u201c.
\nCur\u00e2nd, Scorza avea s\u0103 simt\u0103, \u00eens\u0103, c\u0103 \u201eorizontul \u00eei era \u00eenchis\u201c (5). Era obiectul tuturor adversit\u0103\u0163ilor \u015fi calomniilor, mai vechi \u015fi mai noi, o \u0163int\u0103 u\u015foar\u0103 pentru denigratori, fiind h\u0103r\u0163uit deopotriv\u0103 de oamenii legii \u015fi de creditori. \u00centr-o scrisoare publicat\u0103 \u00een Caretas \u00een 15 februarie 2010 \u015fi adresat\u0103, \u00een replic\u0103, lui Rodolfo Hinostroza, care, la mai bine de un sfert de veac de la moartea scriitorului \u00eenc\u0103 \u00eel mai def\u0103ima pe Scorza, acuz\u00e2ndu-l, \u00een \u201eafacerea\u201cPopulibros, de mercantilism, Cecilia Scorza Hare, fiica acestuia, din a doua c\u0103s\u0103torie, va ap\u0103ra memoria tat\u0103lui s\u0103u, admirabil: \u201eTat\u0103l meu a avut curajul s\u0103 difuzeze cultura \u00een r\u00e2ndul unor categorii de popula\u0163ie care nu aveau acces la libr\u0103riile, oricum, pu\u0163ine. \u015ei a reu\u015fit acest lucru unindu-i pe corporati\u015fti \u00een Patronatul C\u0103r\u0163ii, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 ca Per\u00fa-ul, \u00een care nu existau edituri. Baz\u00e2ndu-se pe succesul acestei experien\u0163e, a creat Populibros, idee pe care la scurt\u0103 vreme avea s\u0103 o transpun\u0103 \u015fi \u00een alte \u0163\u0103ri hispanoamericane, cu colaborarea lui Juan Liscano \u00een Venezuela, Alberto Zalamea \u00een Columbia, Jorge Icaza \u00een Ecuador, Miguel \u00c1ngel Asturias \u00een America Central\u0103 \u015fi Alejo Carpentier \u00een Cuba. \u015ei abia acolo a \u00eenceput s\u0103 se duc\u0103 totul de r\u00e2p\u0103. \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 a fost un promotor curajos, de un extraordinar dinamism \u015fi cu imagina\u0163ie, Manuel Scorza nu a fost \u015fi un administrator abil\u201c. (…) \u201e \u00cen urma acestei experien\u0163e nu s-a umplut de bani, ci de datorii.\u201c
\nDup\u0103 spusele Ceciliei, scriitorul ajunsese \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie la limita suportabilit\u0103\u0163ii, fiind nevoit s\u0103 ia o hot\u0103r\u00e2re: p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu-\u015fi va publica \u201emarele poem epic despre T\u00fapac Amaru pe care \u00eel compunea pentru a-i exalta pe insurgen\u0163i\u201c, c\u0103ci \u201enu-l satisf\u0103cea. Demoralizat, a decis s\u0103 plece din Per\u00fa, \u00eenso\u0163it de mama mea. A plecat la sf\u00e2r\u015fitul lui 1967 lu\u00e2nd cu el \u00eenregistr\u0103rile convorbirilor f\u0103cute cu ob\u015ftenii din Yanahuanca, Huarautambo \u015fi Chinche, hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u015fi \u00eemprumute condeiul celor care nu aveau glas \u015fi s\u0103 transpun\u0103 ceea ce voise s\u0103 exprime \u00een C\u00e2ntecul lui T\u00fapac Amaru \u00eentr-o saga, iar aceasta s\u0103 dea m\u0103rturie despre luptele ob\u015ftenilor. La Paris a ocupat un post de lector la \u00c9cole Normale de Saint-Cloud, iar mama, unul la Universitatea Vincennes, fiind totodat\u0103 interpret\u0103 la conferin\u0163ele interna\u0163ionale la UNESCO. Au locuit la mezaninul unei libr\u0103rii de pe cheiul Saint-Michel, pe care librarul \u00eel \u00eenchiria mobilat.\u201c (6) Dac\u0103 e s\u0103-i d\u0103m crezare lui Claude Couffon, bunul s\u0103u traduc\u0103tor francez, venise din Per\u00fa cu un capitol din primul roman, la care lucra. Aceluia\u015fi Claude Couffon \u00eei apar\u0163ine \u015fi m\u0103rturia (7), potrivit c\u0103reia, Scorza se \u00eent\u00e2lnea la Paris cu o seam\u0103 de mari scriitori latino-americani: \u201e\u00cen apartamentul s\u0103u de l\u00e2ng\u0103 Notre-Dame, pe care \u015ftia s\u0103-l transforme \u00eentr-un salon magic pentru a-\u015fi primi prietenii: Juan Rulfo, Ernesto S\u00e1bato, Julio Ramon Ribeyro, Alfredo Bryce Echenique, Jorge Enrique Adoum….\u201c De acum \u00eencolo, exilul s\u0103u va fi (aproape) definitiv.
\n\u00cen 1970, Scorza debuteaz\u0103 ca romancier \u00een Spania, la Editura Planeta din Barcelona, cu Bat tobele pentru Rancas \u015fi repurteaz\u0103 un succes r\u0103sun\u0103tor. \u00cen Per\u00fa, impactul este nea\u015fteptat, autorul dob\u00e2nde\u015fte \u00eenc\u0103 \u015fi mai mare notorietate. \u00cen r\u00e2ndul politicienilor cartea produce \u00eens\u0103 stupoare. Apoi, brusc, puterea realizeaz\u0103 situa\u0163ia de criz\u0103 \u00een r\u00e2ndul popula\u0163iei indiene, at\u00e2t de ignorat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, \u00eenc\u00e2t p\u0103rea inexistent\u0103. O asemenea receptare readuce fic\u0163iunea la realitate, pe autor \u00een arena politicii. Pe politicieni \u00eei oblig\u0103 la o strategie. Realitatea \u015fi autorul vor fi mult mai cu aten\u0163ie citi\u0163i. Profit\u00e2nd de uria\u015ful val de simpatie popular\u0103 \u015fi sus\u0163inut de un grup de scriitori peruani, Scorza se \u00eentoarce \u00een \u0163ar\u0103 pentru a cere eliberarea lui H\u00e9ctor Chac\u00f3n, erou al revoltei din Anzi \u015fi al c\u0103r\u0163ii sale. Mai \u00eent\u00e2i, \u00eens\u0103, pune la cale un dialog \u00een revista Caretas cu \u00eensu\u015fi H\u00e9ctor Chac\u00f3n, \u00een care acesta va declara din \u00eenchisoarea Sepa, c\u0103 isp\u0103\u015fise 11 din cei 25 de ani de condamnare pentru vina de a fi \u201e executat un tr\u0103d\u0103tor al ob\u015ftei din Yanacocha\u201c. Anun\u0163\u00e2ndu-\u015fi decizia de amnistiere, Generalul Velasco Alvarado va recunoa\u015fte \u00een H\u00e9ctor Chac\u00f3n \u201eun simbol al suferin\u0163ei ob\u015ftenilor din Per\u00fa\u201c \u015fi, \u00een 28 iulie 1971, \u00eel va elibera. De unde se vede c\u00e2t de mult depinde, uneori, soarta oamenilor, a scriitorilor \u015fi a literaturii lor, de pre\u015fedin\u0163i! Acolo, fire\u015fte, unde nu e democra\u0163ie. Oricum, de ast\u0103-dat\u0103, Scorza nu a avut dec\u00e2t de c\u00e2\u015ftigat.
\nUrm\u0103toarele patru romane ale pentalogiei, R\u0103zboiul t\u0103cut: Garabombo Invizibilul (1972), C\u0103l\u0103re\u0163ul f\u0103r\u0103 somn \u015fi C\u00e2ntecul lui Agapito Robles (1977), Morm\u00e2ntul Fulgerului (1979) \u2013 despre care autorul va spune c\u0103 \u201eeste cea mai matur\u0103 \u015fi, poate cea mai bun\u0103 carte\u201c a sa \u2013 vor fi publicate la scurt timp unul dup\u0103 altul, \u00eentre 1972 \u015fi 1979, fiind traduse \u00een aproape 40 de limbi. Acest interval \u2013 \u00een care Scorza va fi mistuit de cea mai mare febr\u0103 a scrisului \u2013 este \u015fi cel \u00een care ne-am intersectat.
\n\u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut ca \u00een 1972, la terminarea Facult\u0103\u0163ii, fostul meu profesor de literatur\u0103 spaniol\u0103, Paul Alexandru Georgescu, s\u0103 \u00eemi pun\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 o carte. De fapt, m\u0103 provoca la un pariu: m\u0103 \u00eencumetam s\u0103 o traduc? Aveam curajul? M\u0103 incitau dificult\u0103\u0163ile de limb\u0103? M\u0103 tenta s\u0103-mi verific competen\u0163a? S\u0103 \u00eemi exersez imagina\u0163ia? Vedeam, \u00een sf\u00e2r\u015fit, miza acestei c\u0103r\u0163i de o asemenea for\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2t a fost capabil\u0103 s\u0103 elibereze un om din \u00eenchisoare? S\u0103 oblige un guvern autoritar s\u0103 repare o injusti\u0163ie, repliindu-se la presiunea autorului ei? Vedeam, cum s\u0103 nu v\u0103d \u015fi s\u0103 nu doresc s\u0103 fac, la r\u00e2ndul meu, cunoscut\u0103 o carte cu astfel de puteri miraculoase, c\u00e2nd \u015fi \u00een Rom\u00e2nia aveam \u2013 chiar dac\u0103, diferit\u0103 \u2013 tot o dictatur\u0103?
\nDar, dac\u0103 cineva a avut \u00eentr-adev\u0103r curaj, d\u00e2nd pe m\u00e2na unei \u00eencep\u0103toare Bat tobele pentru Rancas, un roman at\u00e2t de special \u015fi de greu de tradus, acela a fost profesorul Romul Munteanu, pe atunci directorul Editurii Univers. El mi-a \u00eenlesnit \u015fi contactul cu scriitorul, cu care se cuno\u015ftea, iar dup\u0103 apari\u0163ia primului roman, mi-a propus s\u0103 traduc toat\u0103 pentalogia.<\/p>\n

*
\nCoresponden\u0163a mea cu Manuel Scorza a avut loc \u2013 cu elanuri \u00eentrerupte de t\u0103ceri, de o parte \u015fi de cealalt\u0103 \u2013 \u00eentre 1975 \u015fi 1979, perioad\u0103 care, practic, coincide cu traducerea \u015fi apari\u0163ia, \u00een rom\u00e2n\u0103, a romanelor Bat tobele pentru Rancas \u015fi C\u0103l\u0103re\u0163ul f\u0103r\u0103 somn. Ne-am \u00eemprietenit f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri \u015fi taton\u0103ri, am fraternizat f\u0103r\u0103 cuvinte mari \u015fi ne-am dorit s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim la Bucure\u015fti sau la Paris \u2013 ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103. \u00cen schimb, ne-a legat \u2013 mai str\u00e2ns, dec\u00e2t ar fi putut s-o fac\u0103, poate, oricare alt\u0103 \u00eent\u00e2lnire, \u015fi mai mult dec\u00e2t toate scrisorile la un loc \u2013 intimitatea romanelor sale, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea magiei textului, nu pe una, ci pe c\u00e2teva sute de pagini. \u015ei pe urm\u0103, au existat \u015fi dou\u0103 evenimente, ne\u00eendoielnic, la fel de \u00eensemnate pentru am\u00e2ndoi. Pentru mine, cartea sa, Bat tobele pentru Rancas a constituit, \u00een 1975, debutul ca traduc\u0103toare. Pentru Manuel Scorza, traducerea mea, debutul s\u0103u \u00een literele rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen 10 martie, \u00een acela\u015fi an, abia \u00eentors dintr-o c\u0103l\u0103torie \u00een Per\u00fa \u015fi \u00een Mexic \u015fi confirm\u00e2ndu-mi primirea volumului Bat tobele pentru Rancas, ap\u0103rut la Editura Univers \u2013 semnat cu fostul meu nume de familie, Teodorescu \u2013, \u00eemi scria printre altele: \u201eTraducerea este un act de generozitate c\u0103ruia nu \u00eentotdeauna i se face dreptate, cum ar trebui, dar de ast\u0103-dat\u0103, drag\u0103 Angela, da\u0163i-mi voie s\u0103 v\u0103 spun c\u00e2t de mult v\u0103 apreciez \u015fi v\u0103 stimez munca. Dac\u0103 romanul meu poate s\u0103 contribuie la cunoa\u015fterea dramei \u0163\u0103rii mele \u00een Rom\u00e2nia, lucrul acesta este posibil gra\u0163ie muncii r\u0103bd\u0103toare \u015fi calit\u0103\u0163ii prozei dumneavoastr\u0103. N\u0103d\u0103jduiesc c\u0103 acesta va fi \u00eenceputul unei prietenii, iar cu aceast\u0103 credin\u0163\u0103 v\u0103 trimit Istoria lui Garabombo Invizibilul (8), al doilea volum al Baladei. \u00cen cur\u00e2nd se vor publica urm\u0103toarele c\u0103r\u0163i, Raymundo Herrera, c\u0103l\u0103re\u0163ul f\u0103r\u0103 somn (9), despre care ve\u0163i g\u0103si informa\u0163ii pe foaia al\u0103turat\u0103 \u2013 , Balada lui Agapito Robles (10) \u015fi Morm\u00e2ntul Fulgerului. A treia \u015fi a patra sunt deja la editor, iar acum sunt la jum\u0103tatea celei de a cincea c\u0103r\u0163i pe care v-o voi trimite la timpul cuvenit, la fel \u015fi Poezia incomplet\u0103, sub tipar la Universitatea din (Ciudad de) Mexic(o). Ve\u0163i primi, de asemenea, \u015fi un num\u0103r din Crisis care con\u0163ine material despre Bat tobele pentru Rancas (…)\u201c
\nRela\u0163ia, fire\u015fte, s-a \u00eenc\u0103lzit pe m\u0103sura satisfac\u0163iei pe care ne-o d\u0103dea desf\u0103\u015furarea proiectului. Se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 fim am\u00e2ndoi angaja\u0163i \u00eentr-o pasionant\u0103 aventur\u0103 de a scrie, traduce \u015fi propaga romanele \u00eentr-o c\u00e2t mai bun\u0103 ritmicitate, aventur\u0103 \u00een care cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 Scorza implicase \u015fi al\u0163i traduc\u0103tori. \u015ei cred c\u0103 buna gestionare a rela\u0163iilor cu traduc\u0103torii, cu editorii \u015fi cu jurnali\u015ftii culturali, ca \u015fi apari\u0163ia mai mult sau mai pu\u0163in simultan\u0103 a romanelor sale pe toate meridianele, \u00een at\u00e2t de multe Capitale culturale, s-au datorat nu doar talentului extraordinar de scriitor, ci \u015fi experien\u0163ei pe care Scorza o avea ca editor de carte, promotor \u015fi impresar. Revistele literare \u015fi-au deschis paginile, aveam \u015fi \u00een lumea cultural\u0103 de la noi cuno\u015ftin\u0163e comune care \u00eel sus\u0163ineau. \u00cen 15 aprilie 1975, Scorza m\u0103 aten\u0163iona c\u0103 nu primise \u00eenc\u0103 revista Secolul XX, a\u015fa cum \u00eel anun\u0163asem. Era ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 vad\u0103 num\u0103rul \u00een care publicasem un fragment din C\u00e2ntecul lui Agapito Robles, \u00eenso\u0163it de un comentariu despre autor. M\u0103 ruga, de asemenea, s\u0103 le transmit salut\u0103ri Cristinei \u015fi lui Dan H\u0103ulic\u0103 ( \u00eei cunoscuse probabil la Paris), c\u0103rora le p\u0103stra o foarte bun\u0103 amintire. \u00cen 11 februarie 1976, \u00eemi scria \u00eentr-o explozie de bucurie c\u0103 \u201eGarabombo tocmai a ap\u0103rut \u00een Fran\u0163a\u201c. Era vorba \u00eens\u0103 despre edi\u0163ia a doua, tradus\u0103 de Couffon \u015fi scoas\u0103 de Editura Grasset, c\u0103ci prima ap\u0103ruse \u00een 1972 purt\u00e2nd pe una dintre clapete unica fotografie a lui Garabombo, alt\u0103 legendar\u0103 c\u0103petenie a revoltei din Anzi, iar pe coperta a IV-a, o recomandare a lui Alejo Carpentier.
\n\u015ei, totu\u015fi, sim\u0163eam din scrisori c\u0103 \u00een spatele vedetei, c\u0103reia romanele \u00eei aduceau o uria\u015f\u0103 faim\u0103 \u2013 din Fran\u0163a p\u00e2n\u0103 \u00een Brazilia, din Statele Unite p\u00e2n\u0103 \u00een Olanda, Marea Britanie, Turcia, Suedia, Portugalia, Finlanda sau Spania etc., etc., omul era \u00eempov\u0103rat de griji \u015fi tr\u0103ia destul de nea\u015fezat la Paris. \u00cen 1975 \u201376, Scorza \u00eemi trimitea scrisorile din 15, rue Jussieu, \u00een ianuarie 1977, din 16, rue Gracieuse, din acela\u015fi arrondissment 5, \u00een 79, din 5 Bul (sic!) Sebastopol. \u00cen plin\u0103 glorie interna\u0163ional\u0103, scriitorul traversa o perioad\u0103 dramatic\u0103 de fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri, de c\u0103ut\u0103ri, de ne\u00eempliniri, de speran\u0163e de \u00eentoarcere \u00een Per\u00fa, minate de entuziasme pripite \u015fi mari decep\u0163ii, dar \u015fi, \u00een ciuda tuturor greut\u0103\u0163ilor, de crea\u0163ie intens\u0103. Cel pu\u0163in a\u015fa mi se dest\u0103inuia \u00een 4 ianuarie 1977:
\nDrag\u0103 Angela,<\/p>\n

Ce simpatic\u0103, urarea ta de Anul Nou (11) pentru care \u00ee\u0163i mul\u0163umesc \u015fi \u0163i-o \u00eentorc din inim\u0103. M\u0103 bucur c\u0103 gra\u0163ie talentului \u015fi prieteniei tale, Fermin devine, cum spui, vizibil (12) pentru cititorii rom\u00e2ni, \u015fi regret c\u0103 nu putem, a\u015fa cum a\u015f dori, s\u0103-l s\u0103rb\u0103torim \u00eempreun\u0103. Tr\u0103iesc zile grele, o dat\u0103 pentru c\u0103 de-abia am sc\u0103pat de un divor\u0163 dificil (13) (s\u0103 existe un r\u0103zboi mai r\u0103u dec\u00e2t r\u0103zboiul civil?), \u015fi apoi, pentru c\u0103, din p\u0103cate, e posibil s\u0103 izbucneasc\u0103 un r\u0103zboi \u00eentre Per\u00fa, Chile \u015fi Ecuador, o dram\u0103 \u00eentre fra\u0163i, \u00eentre popoare s\u0103race, dorit, fire\u015fte, de Marile Interese. D\u0103 Doamne, s\u0103 nu se \u00eent\u00e2mple nimic r\u0103u: uneori sunt optimist, alteori, pesimist. C\u00e2t despre urarea ta, Feliz libro nuevo!, sper ca peste c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni s\u0103-\u0163i parvin\u0103 \u2013 deodat\u0103 \u2013 C\u0103l\u0103re\u0163ul f\u0103r\u0103 somn \u015fi C\u00e2ntecul lui Agapito Robles (Balada a patra). \u00centre timp, m-am decis s\u0103 \u00eencep Morm\u00e2ntul Fulgerului. Scriu un roman comic, care, asemenea tuturor celorlalte, este tragic \u015fi alegoric: sunt mul\u0163umit de ceea ce am scris.
\nTe iube\u015fte
\nManuel Scorza<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, c\u0103r\u0163ile mi-au parvenit, trimise nu de Monte \u00c1vila Editores, ci chiar de autor, \u00eempreun\u0103 cu celebra fotografie publicat\u0103 ini\u0163ial \u00een revista Caretas, \u00een care Scorza, apare c\u0103lare, al\u0103turi de H\u00e9ctor Chac\u00f3n alias Nictalopul, protagonistul din Bat tobele pentru Rancas.
\n\u00cen 1978, Scorza candideaz\u0103 \u00een Per\u00fa la alegerile legislative pentru FOCEP (Frente Obrero Campesino Estudiantil y Popular \u2013 Frontul Muncitoresc \u0162\u0103r\u0103nesc Studen\u0163esc \u015fi Popular), al c\u0103rui secretar na\u0163ional devine \u00een anul urm\u0103tor, iar \u00een 1980, vicepre\u015fedinte. \u00cen 1979 candideaz\u0103 la Premiul Nobel pentru Literatur\u0103 pe care p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul moment sper\u0103 c\u0103 \u00eel va c\u00e2\u015ftiga. Laureatul va fi \u00eens\u0103 poetul grec Odysseus Elytis.
\nDescurajarea lui era, \u00eens\u0103, destul de evident\u0103 cu multe luni \u00eenainte de a se confrunta cu acest ultim e\u015fec. Cel pu\u0163in a\u015fa rezult\u0103 din scrisoarea din 7 mai 1979, de altfel, \u015fi ultima pe care mi-a trimis-o:
\nDrag\u0103 Angela,<\/p>\n

Fire\u015fte c\u0103 nimeni nu r\u0103spunde ur\u0103rilor primite de Anul Nou abia \u00een mai, dar uite, acum a\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103. \u015ei cel mai r\u0103u este c\u0103 port cu mine fotografia ta \u015fi a lui Matei (14) prin multe \u0163\u0103ri, mereu cu g\u00e2ndul s\u0103-\u0163i scriu o scrisoare lung\u0103 (\u015fi s\u0103 le ar\u0103t scriitorilor frumuse\u0163ea traduc\u0103toarei mele…), dar am avut ni\u015fte luni \u00eengrozitoare. Mai \u00eent\u00e2i \u00een Paris, apoi a urmat o c\u0103l\u0103torie (frumoas\u0103, dar crunt\u0103) \u00een Mexic, dificult\u0103\u0163i \u00een Venezuela, \u015fi pe urm\u0103 \u00een Per\u00fa, unde m\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103 m\u0103 re\u00eentorc p\u0103r\u0103sind Europa. Mi-am l\u0103sat apartamentul, am renun\u0163at la postul de la \u00c9cole Normale f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiesc c\u0103 m\u0103 voi lovi \u00een Per\u00fa de at\u00e2t de dure obstacole (despre care voi scrie c\u00e2ndva), \u00eenc\u00e2t m-am v\u0103zut silit s\u0103-mi schimb planurile \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een Europa. Nu mi-a fost u\u015for, pentru c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 asta, m-au mai scuturat \u015fi v\u00e2nturile unor mari furtuni spirituale. \u201eV\u00e2ntul care \u00eendoaie copacii \u2013 spune Nietzsche \u2013 este invizibil\u201c. Iar Keats: \u201eSuntem regi \u00een vise, cer\u015fetori atunci c\u00e2nd ne trezim\u201c. Nu mi-a foslosit la nimic c\u0103 am scris cea mai bun\u0103 carte a mea \u2013 Morm\u00e2ntul Fulgerului \u2013 , care a ap\u0103rut \u00een martie \u00een Mexic \u015fi prea pu\u0163in proiectele altor romane. Din ra\u0163iuni prea lungi ca s\u0103 le povestesc, a trebuit s\u0103-mi schimb de atunci de mai multe ori apartamentul, iar acum stau \u00eentr-unul pe care mi l-a \u00eemprumutat Mercedes Sosa, marea c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 argentinean\u0103. \u015ei \u00een toate apartamentele, st\u0103 a\u015fezat\u0103 fie pe o etajer\u0103, fie deasupra unui \u015femineu, frumoasa fotografie a lui Matei ar\u0103t\u00e2ndu-se lumii, \u00eempreun\u0103 cu tine, \u00eentr-o aur\u0103 de calm. \u015ei mereu cu g\u00e2ndul s\u0103 scriu o scrisoare lung\u0103, nemail\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103-mi fure timpul tot soiul de alte lucruri care, \u00een fond, vor fi \u00eentotdeauna mai pu\u0163in importante dec\u00e2t prietenia. Dup\u0103 scris mi te \u00eenchipuiam altfel, acum \u00eens\u0103, v\u0103z\u00e2ndu-te, \u015ftiu cum e\u015fti. Mi s-a spus c\u0103 traduci C\u0103l\u0103re\u0163ul \u015fi c\u0103, probabil, vei traduce \u015fi celelalte romane. Numai de \u0163i-ar trimite (editorul n.n.) mai repede Morm\u00e2ntul Fulgerului. Dac\u0103-mi parvin exemplarele pe care le-am cerut editurii Secolul XXI, din Mexic, \u00ee\u0163i trimit eu unul, ca s\u0103-mi c\u00e2\u015ftig \u00een felul acesta iertarea pentru t\u0103cerea prea lung\u0103. \u00cen fond, ar fi putut fi oarecum ca \u00een C\u0103l\u0103re\u0163, unde se schimb\u0103 datele \u00een calendar (15): s\u0103 r\u0103spund la urarea de Anul Nou dup\u0103 ce Matei va fi ajuns deja universitar. Dar adev\u0103rul este c\u0103 am avut, a\u015fa cum spuneam, zile grele. Am \u00eenceput s\u0103 scriu chiar \u015fi o carte, Vara Neagr\u0103, dup\u0103 care mi-am dat seama c\u0103 nu puteam exorciza fantasmele \u015fi c\u0103 cel mai bine era s\u0103 \u00eencerc s\u0103 scriu istoria halucinatului, a nebunului, a \u00een\u0163eleptului, ceea ce am \u015fi f\u0103cut dup\u0103 aceea. Balada (16) s-a \u00eencheiat \u015fi \u00eencepe alt\u0103 epoc\u0103. Vorbesc, bine\u00een\u0163eles, cifrat, \u00een cuvinte pe care f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 numai eu le \u00een\u0163eleg, dar o fac pentru c\u0103 dac\u0103 \u0163i-a\u015f povesti ce spun acum, ar \u00eensemna s\u0103 m\u0103 desf\u0103\u015for pe lungimea unor c\u0103r\u0163i \u015fi, pe urm\u0103, e \u015fi frumos uneori s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i pielea misterului. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Angela, ce vreau s\u0103-\u0163i spun este c\u0103 m-am bucurat foarte mult s\u0103 te v\u0103d, s\u0103-l v\u0103d pe Matei, m\u0103 bucur la g\u00e2ndul c\u0103 poate voi veni cur\u00e2nd \u00een Rom\u00e2nia, c\u0103 fotografia ta \u00eempodobe\u015fte casele prin care b\u00e2ntui acum pribeag, aproape \u015fi departe de lumina care te dore\u015fte,
\nManuel Scorza<\/p>\n

La \u00eenceputul lui 1983, scriitorul \u00ee\u015fi va vedea ap\u0103rut la Barcelona, la Plaza&Jan\u00e9s, romanul Dansul nemi\u015fcat. Tot \u00een 1983, \u00een decembrie, la Bucure\u015fti avea s\u0103 ias\u0103 de sub tipar C\u00e2ntecul lui Agapito Robles, pe care \u00eens\u0103, de\u015fi \u00eel a\u015ftepta demult cu ner\u0103bdare, Scorza nu mai era la Paris s\u0103-l primeasc\u0103. \u00cen 27 noiembrie, un Boeing 747 care f\u0103cea cursa Paris-Bogota, se spulberase pr\u0103bu\u015findu-se cu un minut \u00eenainte de aterizare la 8 kilometri de aeroportul din Madrid \u015fi \u00eel \u00een\u0103l\u0163ase, cu totul surprinz\u0103tor, la ceruri. L-a mutat acolo definitiv \u2013 la o \u00een\u0103l\u0163ime infinit mai mare dec\u00e2t cea pe care o sfideaz\u0103 Cerro de Pasco \u2013, la o adres\u0103 necunoscut\u0103. L-a \u00eenso\u0163it \u00een teribilul zbor spre locul ceresc manuscrisul ultimului s\u0103u roman \u2013 Adev\u0103rata Descoperire a Europei \u2013 la a c\u0103rui corectur\u0103, dup\u0103 spusele primei sale so\u0163ii, Lydia Scorza Hoyle, lucra. O copie l\u0103sase \u00eens\u0103, c\u00e2ndva, din pruden\u0163\u0103, \u015fi acas\u0103. M\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 acest roman a ajuns s\u0103 vad\u0103 vreodat\u0103 lumina tiparului, \u00een vreun loc anume, pe p\u0103m\u00e2nt \u2013 dup\u0103 \u015ftiin\u0163a mea, nu. Mai cur\u00e2nd \u00eenclin s\u0103 cred c\u0103 \u015fade \u015fi acum deschis pe genunchii autorului \u2013 nestingherit \u00een frumoasa-i des\u0103v\u00e2r\u015fire, sub aripa eternit\u0103\u0163ii.
\nTot restul operei lui Manuel Scorza r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 aici, cu noi. R\u0103m\u00e2ne poetul, r\u0103m\u00e2ne romancierul: nu trebuie dec\u00e2t s\u0103-i citim. \u015ei s\u0103-i recitim.
\nRomancierul s-a impus aservindu-\u015fi prestigiul, dar mai ales darurile poetului. Lui \u00eei datoreaz\u0103 plasticitatea, for\u0163a limbajului \u015fi imagina\u0163ia exaltant\u0103. Toate la un loc, \u00eempreun\u0103 cu pasionalitatea disperat\u0103 \u2013 tragic\u0103 \u015fi comic\u0103, deopotriv\u0103 \u2013, cu inspira\u0163ia debordant\u0103, pe m\u0103sura vitalit\u0103\u0163ii sale, au contribuit la consolidarea unui stil auctorial foarte personal. Personajele sale sunt memorabile, la fel \u015fi scrisul. Orice fragment, c\u00e2t de mic, din opera sa \u2013 din orice roman, din orice pagin\u0103 \u2013 \u00eei poart\u0103 marca. \u00centreaga proz\u0103 scorzian\u0103 este construit\u0103 pe un discurs revoltat, indiferent dac\u0103 printr-o \u015ffichiuitoare ironie, prin expresii licen\u0163ioase, impreca\u0163ii asurzitoare sau strig\u0103te \u00een\u0103bu\u015fite. Frazele lui se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 \u015fi se zv\u00e2rcolesc, c\u00e2te una se lupt\u0103 parc\u0103 \u015fi cu sine, cuvintele sunt incendiare, av\u00e2nd \u00eens\u0103 deseori \u015fi un halou de t\u0103cere grav\u0103 pe care o iradiaz\u0103, devenind astfel ele \u00eensele spectrale, \u00eenc\u0103rcate de solemnitate \u015fi tensiune, asemenea stindardelor de r\u0103zboi scrut\u00e2nd \u00eencruntate orizontul \u00een a\u015fteptarea unei b\u0103t\u0103lii decisive; \u00eens\u00e2ngerate, zburlite, zg\u00e2l\u0163\u00e2ite parc\u0103 de rafalele v\u00e2nturilor seculare, sunt f\u0103cute s\u0103 \u00eemb\u0103rb\u0103teze, s\u0103 reziste, s\u0103 nu se \u00eenchine: s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 trainic \u00eenfipte \u00een amintirea noastr\u0103 cu tot cu crestele ame\u0163itoare \u015fi aerul rarefiat al Anzilor centrali peruani. Toate romanele lui Scorza vor arbora steagurile ob\u015ftilor pe care locuitorii satelor risipite pe v\u0103ile r\u00e2urilor Chaupihuaranga \u015fi Huallaga \u2013 Yanuahuanca, Chinche, Huarautambo, Yanacocha, Yanachanca, Cochabamba \u2013 le-au purtat, \u00eentre 1950 \u015fi 1962, \u00een r\u0103zboaiele lor, \u00eempotriva invadatorilor \u015fi opresorilor, locali \u015fi transna\u0163ionali, care i-au deposedat de p\u0103m\u00e2nturi. Antiimperialismul \u015fi antiamericanismul scriitorului nu se putea valorifica altfel mai bine dec\u00e2t \u00een sus\u0163inerea cauzei lor.
\nDar s\u0103 ne g\u00e2ndim pu\u0163in la lumea \u00een care tr\u0103im: i-ar putea face, ast\u0103zi, vreun serviciu lui Manuel Scorza, perpetu\u0103rii operei sale \u2013 \u00een Per\u00fa sau oriunde \u00een lumea globalizat\u0103 \u2013, antiimperialismul \u015fi antiamericanismul? Dar st\u00e2ngismul? Chiar dac\u0103 nu acestea au distrus, \u00een primul r\u00e2nd, memoria scriitorului, au \u015fi ele, a\u015f spune, negre\u015fit, o contribu\u0163ie.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. \u00cen Prolog la Fulgerul perpetuu, Omagiu de Jaime Guadalupe Bobadilla.
\n2.Vezi Dunia Gras, Manuel Scorza \u015fi Interna\u0163ionalizarea Pie\u0163ei Literare latino-americane: de la Patronatul C\u0103r\u0163ii Peruane la Organiza\u0163ia continental\u0103 a Festivalurilor C\u0103r\u0163ii.
\n3. Idem.
\n4. Este vorba despre primul s\u0103u roman, Bat tobele pentru Rancas.
\n5. Cecilia Scorza Hares, \u00een Caretas, 15 februarie 2010.
\n6. Idem.
\n7. Adio lui Manuel Scorza, Insula Nr. 446\/1984.
\n8, 9, 10. Scriitorul, dup\u0103 cum se va vedea, va da ulterior alte titluri romanelor sale: Garabombo Invizibilul, C\u0103l\u0103re\u0163ul f\u0103r\u0103 somn, C\u00e2ntecul lui Agapito Robles
\n11. \u00cen spaniol\u0103, joc de cuvinte: \u00een loc de \u201eFeliz Ano Nuevo!\u201c, \u201eFeliz Libro Nuevo !\u201c \u00een tr. \u00een loc de \u201eAn Nou fericit!\u201c, \u201eCarte nou\u0103 fericit\u0103!\u201c
\n12. Scriitorul folose\u015fte prenumele eroului s\u0103u, Garabombo, care \u00een realitate se nume\u015fte Fermin Espinoza, \u015fi se refer\u0103 la apari\u0163ia, la Bucure\u015fti, \u00een noiembrie 1976, a celui de al doilea roman al s\u0103u, Garabombo Invizibilul.
\n13. Este vorba despre divor\u0163ul de a doua so\u0163ie, Cecilia Scorza Hare.
\n14. Fiul meu, atunci \u00een v\u00e2rst\u0103 de patru luni. Fotografia nu i-o trimisesem din cochet\u0103rie; era un mod de a-i spune de ce t\u0103cusem at\u00e2t \u00een ultimul an.
\n15. Aluzie la capitolul 15, Decaden\u0163a artei po\u015ftale din romanul C\u0103l\u0103re\u0163ul f\u0103r\u0103 somn.
\n16. M. Scorza folose\u015fte subtitlul de Balad\u0103 sau C\u00e2nt, suger\u00e2nd c\u0103 romanele sale c\u00e2nt\u0103 eroismul asemenea unor Chansons de gestes.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La nici 32 de ani de la dispari\u0163ia sa \u015fi la doar 50 de la boom-ul latino-american care a orientat gustul publicului spre literatura realist-magic\u0103, Manuel Scorza, unul dintre cei mai mari scriitori peruani, cel mai popular \u00een \u0163ara sa \u015fi \u00een America Latin\u0103, cel mai tradus \u00een anii \u201970 ai secolului trecut, \u00een Occident,… Cite\u0219te mai mult »Manuel Scorza. De la fic\u0163iune la realitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14167,14166,6396,14169,14168],"class_list":["post-23286","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-antiamericanismul","tag-antiimperialismul","tag-manuel-scorza","tag-romanele-lui-scorza","tag-stangismul"],"views":1423,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23286","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23286"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23286\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23286"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23286"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23286"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}