{"id":23282,"date":"2015-05-06T21:00:30","date_gmt":"2015-05-06T19:00:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23282"},"modified":"2015-05-06T21:00:30","modified_gmt":"2015-05-06T19:00:30","slug":"principiul-incertitudinii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/principiul-incertitudinii\/","title":{"rendered":"Principiul Incertitudinii"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Octavian Mihalcea, <em>Bestii \u015fi basme,<\/em> Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 81 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Cel mai recent volum, bilingv, al poetului Octavian Mihalcea (Bestii \u015fi basme, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014) beneficiaz\u0103 de o excelent\u0103 traducere \u00een limba francez\u0103 a Ioanei Tric\u0103 \u015fi de tulbur\u0103toarele desene ale pictorului Alex Ivanov. Desigur, nu mul\u0163imea poemelor d\u0103 valoare unei ie\u015firi la scen\u0103 deschis\u0103, dar o parcimonioas\u0103 selec\u0163ie (cum \u00eent\u00e2lnim aici) este \u00een avantajul poetului prin posibilitatea unei focaliz\u0103ri mai intense asupra actului poetic \u00een sine.<br \/>\nLegile (fizicii) se ascund, spune autorul \u00eentr-un poem care d\u0103 titlul volumului, iar aceast\u0103 observa\u0163ie se strecoar\u0103 subtil \u00een toat\u0103 substan\u0163a c\u0103r\u0163ii. Octavian Mihalcea \u00eenscrie poezia \u00eentr-o alt\u0103 configura\u0163ie, permi\u0163\u00e2ndu-\u015fi s\u0103 situeze efectul poetic nu \u00eentr-o rela\u0163ie strict lingvistic\u0103, dup\u0103 legile semiologiei \u015fi nici \u00eentr-o rela\u0163ie interpretativ\u0103, dup\u0103 legile hermeneuticii. Poetul apeleaz\u0103 la principiul incertitudinii (nu al lui Heisenberg, de\u015fi, prin extensie, orice sens duce la o colec\u0163ie de probabilit\u0103\u0163i), pe care \u00eel rela\u0163ioneaz\u0103 cu diversele situ\u0103ri ale receptorului de poezie: \u201e\u00eenva\u0163\u0103-m\u0103 s\u0103 mu\u015fc apele verzi\/ a\u015fa cum \u00eei place semnului t\u0103u\/\/ transmiterea poate \u00eencepe dup\u0103\/ multe pauze neacoperite\/ cu efect \u00eent\u00e2rziat sigur s\u0103rat\/\/ vremea ne face s\u0103 intr\u0103m \u00een ascunz\u0103tori\/ ro\u015ful nostru din transele de noapte\/\/ c\u0103ut\u0103m malul\/\/ dou\u0103 lacuri vecine\/\/ \u00eenc\u0103 arde steaua princiar\u0103\/ c\u00e2nd urm\u0103rim drumul fierului\/\/ \u00eencercare a nisipurilor arse\u201c (Transe de noapte).\u00a0 Astfel, spa\u0163iul \u00een care imaginea poetic\u0103 se proiecteaz\u0103 nu mai este avut \u00een vedere dup\u0103 legile fizicii, el este modelat de geometrii ascunse, care fac posibil\u0103 neglijarea continuit\u0103\u0163ii \u00een receptare. Spa\u0163iile, geometriile, legile sunt \u201esimple nuan\u0163e \u00een\u015fel\u0103toare\u201c pe care nu le mai putem folosi \u00een configurarea unei interpret\u0103ri deschise, cu efecte controlate. Sun\u0103 oare a manifest suprarealist, unde singura regul\u0103 admis\u0103 este cea a libert\u0103\u0163ii absolute a inspira\u0163iei? G\u00e2ndirea liber\u0103, inven\u0163ia necontrolat\u0103, nest\u0103vilirea limitelor sunt termeni care fac de mult timp corp comun cu poezia: \u201ec\u0103tre toate por\u0163ile sacre ce au curs \u00een bezn\u0103\/ c\u0103tre toate cor\u0103biile scufundate \u00een zorii\/ nun\u0163ilor de fier\/ c\u0103tre toate focurile trudind pe maluri mi\u015fc\u0103toare\/\/ acest oracol al oglinzilor \u00eenveninate cu aur\/ aceast\u0103 dezgolire \u00eengropat\u0103 \u00een ploaie\/\/ pe malul ud se fabric\u0103 vise\u201c (Visele se fabric\u0103). Dar experimentul automatismului, al dicteului g\u00e2ndirii a r\u0103mas undeva pe un teren \u00eemprejmuit cu semne de aten\u0163ionare.<br \/>\nOctavian Mihalcea a evitat cu deta\u015fare mirajul \u201efunc\u0163iei demiurgice a imagina\u0163iei\u201c \u015fi al miraculosului topit \u00een spaimele demonilor nocturni. \u015ei-a desprins \u015fi e\u015farfa cu vorbele lui Paul Eluard \u2013 poetul e cel care \u00eensufle\u0163e\u015fte. \u00cen configurarea spa\u0163iului s\u0103u poetic, aceste nuan\u0163e s-au deplasat spre vibra\u0163ii subtile,\u00a0 contopindu-se \u00een altfel de geometrii \u00een care, a\u015fa cum citam, legile se ascund: \u201erivier\u0103 \u2013 parte comun\u0103\/\/ s\u0103geata te urm\u0103re\u015fte\/ c\u00e2nd spa\u0163iul se bifurc\u0103\/ universal\/ contra oric\u0103rei topiri\/\/ rou\u0103 lucind \u00een\/ r\u0103ni de rou\u0103\u201c (Poem lucind). Dar ele se ascund pentru a-l determina pe cititor s\u0103 le caute, s\u0103 le descopere \u015fi prin ele s\u0103-i interpreteze lectura \u00eentr-un \u201ejoc al \u00eennoirii\u201c cum scria Eugen Negrici. Prin acest act inedit \u015fi inovator, lectorul devine aproape coautor, \u00eentr-un joc auctorial sui-generis.<br \/>\nEste, \u00eentr-un fel, o cedare de suveranitate din partea poetului, recompensat\u0103 \u00eens\u0103 de probabilitatea ivirii unor lectori surprinz\u0103tori care vor confirma acea posibilitate evocat\u0103 de Harold Bloom, ca sensul unui poem s\u0103 fie (deja) un alt poem.<br \/>\n\u00cen Bestii \u015fi basme nu apare de altfel vreun semn de suprema\u0163ie egocentric\u0103, de exprimare orgolioas\u0103 a unicit\u0103\u0163ii vocii poetice sau de clamare a sacralit\u0103\u0163ii vizionare. Fiecare vers este o \u00eencercare de ag\u0103\u0163are a privirii, de stimulare \u00een dep\u0103\u015firea limitelor interpretative. Propriu-zis, nu mai reg\u0103sim un discurs poetic, o aglomerare de tenta\u0163ii metaforice, de chem\u0103ri patetice ori t\u00e2nguiri pasionale. Poezia devine un actant stimulativ, ie\u015fit din sfera conjecturii oferite de senzorialitate: \u201epodul pe sub care am trecut\/ lun\u0103 incert\u0103 sau viitor \u00eentreb\u0103tor\/\/ culorile somnului variaz\u0103 \u00eent\u00e2lnirile\/ dincolo de veghea sim\u0163ului\/ po\u0163i deschide ochii\/\/ pe linia intr\u0103rii nu este dec\u00e2t tunelul\/ cald cald cald \u00een extaz\/\/ intrarea lumii noastre se vrea singur\u0103\/ etap\u0103 jubiliar\u0103 dus-\u00eentors\/ simbol deschis pe veci\u201c (Singura intrare).<br \/>\nObservam \u00eentr-un comentariu la volumul Epicriza, publicat de Octavian Mihalcea \u00een 2011, o anume c\u0103utare a contrastului \u00een raport cu efectul oglinzii, prin care realitatea cap\u0103t\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 r\u0103sturnarea imaginii \u015fi o dubl\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare a percep\u0163iei asupra ei. \u00cen Bestii \u015fi basme aceast\u0103 percep\u0163ie\u00a0 provoac\u0103 sincope \u015fi apoi tres\u0103riri paradoxale, l\u0103s\u00e2nd tulbur\u0103toarea impresie c\u0103 orice eviden\u0163\u0103 e o ascundere \u015fi orice fenomen indicibil prepar\u0103 o nou\u0103 lege&#8230; La aceasta contribuie \u015fi ilustra\u0163ia lui Alex Ivanov, care trimite mult mai direct la tema sugerat\u0103 de titlul volumului. Prin tehnica sa compozi\u0163ional\u0103 inconfundabil\u0103, sunt deschise ferestre spre simbolistica lui Gilbert Durand \u015fi Ren\u00e9 Gu\u00e9non, dar \u015fi a personific\u0103rii incorporalului \u00een \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri mitice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Octavian Mihalcea, Bestii \u015fi basme, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 81 p. Cel mai recent volum, bilingv, al poetului Octavian Mihalcea (Bestii \u015fi basme, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014) beneficiaz\u0103 de o excelent\u0103 traducere \u00een limba francez\u0103 a Ioanei Tric\u0103 \u015fi de tulbur\u0103toarele desene ale pictorului Alex Ivanov. Desigur, nu mul\u0163imea poemelor d\u0103 valoare unei ie\u015firi la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/principiul-incertitudinii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Principiul Incertitudinii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14163,14162,14164],"class_list":["post-23282","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bestii-si-basme","tag-octavian-mihalcea","tag-poezia"],"views":1092,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23282","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23282"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23282\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23282"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23282"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23282"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}