Ca \u015fi salvarea \u00een istorie, ca \u015fi nemurirea sau acele valori pe care le socotim definitive, sensul e adesea o iluzie cultural\u0103. A\u015fa cum bine a \u00een\u0163eles Cioran, cultura genereaz\u0103 sensuri de tot felul, unele asemeni unor podoabe de mare pre\u0163. Le propune cu destul\u0103 energie, \u00eentre\u0163ine cu grij\u0103 imaginea lor. Doar c\u0103 o face ca s\u0103 ascund\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tocmai lipsa de sens a existen\u0163ei. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sensul e destinat uneori s\u0103 mascheze absurdul ca atare, probabil e cea mai eficient\u0103 masc\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Caut\u0103 s\u0103 estompeze acea suferin\u0163\u0103 pe care con\u015ftiin\u0163a omului \u2013 cu problemele ei insolubile \u2013 o suport\u0103 intens \u015fi la nesf\u00e2r\u015fit. Terapeutica sa e profund echivoc\u0103, ambigu\u0103. C\u0103ci \u00ee\u0163i atrage mereu privirea dincolo de nonsensul celor date \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, \u00ee\u0163i ascunde jocul ca atare, iluzia pe care o produce.
\nDe ce \u00eens\u0103 himere, iluzii? \u00centruc\u00e2t, pe de o parte, sensurile pe care miz\u0103m \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 apar rupte de lume \u015fi de via\u0163\u0103, str\u0103ine vie\u0163ii noastre obi\u015fnuite. Pe de alt\u0103 parte, ele \u00een\u015fal\u0103 u\u015for, genereaz\u0103 lesne entuziasme naive. Am putea spune c\u0103 nu \u00eentotdeauna se \u00eent\u00e2mpl\u0103 astfel. Sigur, a\u015fa este, \u00eens\u0103 c\u00e2t\u0103 vreme noi \u00een\u015fine confec\u0163ion\u0103m la nesf\u00e2r\u015fit sensuri, st\u0103p\u00e2ni\u0163i cu totul de voin\u0163a expunerii de sine \u015fi a posesiunii, distan\u0163a lor fa\u0163\u0103 de ceea ce ne-ar fi cu adev\u0103rat propriu este imens\u0103. La fel \u015fi puterea de-a ne \u00een\u015fela singuri, de-a ne l\u0103sa du\u015fi acolo unde singuri proiect\u0103m un refugiu aparent inexpugnabil. O povestire a lui Borges se intituleaz\u0103 Abenjac\u00e1n el Bojar\u00ed, mort \u00een labirintul s\u0103u. Are ca motto un verset din Coran: \u201e…seam\u0103n\u0103 cu p\u0103ianjenii care \u00ee\u015fi \u0163es p\u00e2nza\u201c (XXIX, 41). Doi c\u0103l\u0103tori se v\u0103d deodat\u0103 \u00een fa\u0163a unei cl\u0103diri singuratice, aproape de \u0163\u0103rmul m\u0103rii. Cu ceva timp \u00een urm\u0103, \u00een una dintre camere murise proprietarul ei. Nimeni nu \u015fi-a putut explica decizia acestuia de a construi o cas\u0103 greu accesibil\u0103, cu nenum\u0103rate \u015fi lungi coridoare. Cum oamenii nu mai \u00een\u0163elegeau nimic, parohul locului le ofer\u0103 o nara\u0163iune, \u201ea exhumat povestea unui rege pe care Divinitatea l-a pedepsit pentru c\u0103 \u00ee\u015fi construise un labirint\u201c. Edificiul ar fi fost ridicat tocmai pentru a sc\u0103pa de amenin\u0163area mor\u0163ii, resim\u0163it\u0103 sub chipul desfigurat al cuiva ucis: \u201em\u0103 voi ascunde \u00een centrul unui labirint pentru ca fantasma lui s\u0103 tot r\u0103t\u0103ceasc\u0103\u201c. Ceea ce a \u015fi f\u0103cut, c\u0103ci, de \u00eendat\u0103 ce a ridicat cl\u0103direa, s-a refugiat \u00een mijlocul acesteia, iar din ziua aceea nimeni nu l-a mai v\u0103zut (1). Purta numele unui rege, Abenjac\u00e1n, \u00eens\u0103 putea s\u0103 nu fie dec\u00e2t un simplu supus care, dup\u0103 ce a jefuit regele \u00een pustiu, l-a atras \u00een construc\u0163ia izolat\u0103 pentru a-l ucide. Acolo \u015fi-a aflat \u015fi el \u00eenchisoarea de veci, exact \u00een locul unde s-a refugiat din fa\u0163a umbrei celui c\u0103ruia i-a luat numele. Ceva asem\u0103n\u0103tor se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu noi atunci c\u00e2nd, sedu\u015fi de unele sensuri ce par definitive, \u00een chiar nebunia voin\u0163ei noastre, ne pred\u0103m cu totul jocului acestora.
\nAr mai fi o explica\u0163ie. \u00centr-o privin\u0163\u0103, orice sens omenesc e o himer\u0103. Doar c\u0103 \u2013 s\u0103 ne amintim personajul ciudat din vechea mitologie \u2013 himera nu e deloc o simpl\u0103 \u00eenchipuire. Nu e o fic\u0163iune gratuit\u0103, ca \u00eentr-un simplu joc al nara\u0163iunii. Dimpotriv\u0103, face parte dintr-un scenariu simbolic \u2013 mitic sau religios alt\u0103dat\u0103, politic sau cotidian acum. Cei vechi, care au transpus \u00een form\u0103 narativ\u0103 con\u0163inutul unor mituri, \u00eenf\u0103\u0163i\u015fau Hymera \u00een felul unui monstru terifiant, fie tricefal (av\u00e2nd un cap de leu, unul de capricorn \u015fi un altul de \u015farpe), fie compus din p\u0103r\u0163i proprii unor regnuri diferite (capul de leu, trupul de capricorn \u015fi coada de \u015farpe). Acest monstru are \u00eens\u0103 o ascenden\u0163\u0103 divin\u0103 (\u201ecreatur\u0103 de origine zeiasc\u0103\u201c, se spune \u00een Iliada). S-ar fi n\u0103scut din \u00eenso\u0163irea Echidnei cu Typhon, \u00eenc\u00e2t este, a\u015fa cum afirm\u0103 Hesiod, \u201eo ar\u0103tare m\u0103rea\u0163\u0103 \u015fi \u00eenfrico\u015f\u0103toare, puternic\u0103 \u015fi agil\u0103\u201c(2). \u00censemnele sale profund antinomice \u2013 f\u0103ptur\u0103 minunat\u0103 \u015fi teribil\u0103, m\u0103rea\u0163\u0103 \u015fi \u00eenfrico\u015f\u0103toare \u2013 sunt u\u015for recognoscibile \u00een aceste cuvinte.
\nDe ce \u00eens\u0103 am putea crede c\u0103 orice sens comport\u0103 o latur\u0103 himeric\u0103? \u015etim bine c\u0103 sensul e asemeni tendin\u0163ei ideale \u00een economia mi\u015fc\u0103rii reale. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 natura sa nu e de fapt nici real\u0103, nici ideal\u0103, ci mai cur\u00e2nd un mixtum, un gen de idealitate real\u0103. \u00cen fond, sensul se constituie \u00een ordine simbolic\u0103 sau cultural\u0103, nu reprezint\u0103 ceva \u00een sine. S-ar putea vorbi \u00een unele situa\u0163ii de caracterul lui originar, \u00eens\u0103, \u00een ordine temporal\u0103, uman\u0103, se constituie ca atare \u00eentr-o anumit\u0103 experien\u0163\u0103. Cu toate acestea, nu \u00eenseamn\u0103 niciodat\u0103 simpl\u0103 \u00eenchipuire, imagine f\u0103r\u0103 consisten\u0163\u0103, n\u0103scocire van\u0103. Este mai cur\u00e2nd asemeni num\u0103rului sau, \u00een raza ideal\u0103 a acestuia, asemeni ordinii eterate pe care num\u0103rul o poate genera. Este analog cuv\u00e2ntului sau, mai cur\u00e2nd, sintagmei pe care cuv\u00e2ntul o face posibil\u0103. A\u015fadar, puterea sa e de ordine simbolic\u0103, \u00een felul celei matematice sau al celei gramaticale. Or, personajul mitic amintit mai sus, Hymera, nu a fost niciodat\u0103 socotit de cei vechi o simpl\u0103 \u00eenchipuire. Iar tripla sa constitu\u0163ie ne ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegem un aspect definitoriu al sensului. Anume, constituirea sa nu e simplu cerebral\u0103, noetic\u0103, nu \u00eenseamn\u0103 doar calcul sau proiec\u0163ie logic\u0103. Ci, deopotriv\u0103, act al voin\u0163ei \u2013 mai ales al acesteia \u2013 \u015fi expresie a sensibilit\u0103\u0163ii carnale. Survine \u00een acel punct indecis \u00een care se \u00eentretaie o imagine ideal\u0103 cu voin\u0163a real\u0103 \u015fi, deopotriv\u0103, cu afectele care se nasc \u00een via\u0163a trupului. Este o crea\u0163ie hibrid\u0103, mixt\u0103, impur\u0103. Devine posibil \u00een acel loc unde intersecteaz\u0103 inten\u0163ii radical diferite. De pild\u0103, acolo unde se confrunt\u0103 impulsurile primare, atavice, cu a\u015ftept\u0103rile noastre naive, inocente.
\n\u00cens\u0103 aceast\u0103 neobi\u015fnuit\u0103 impuritate a sensului nu e totul. C\u0103ci odat\u0103 acceptat ca atare, sensul poate func\u0163iona asemeni celor reale. Tinde s\u0103 scape idealit\u0103\u0163ii sale, valorii pur orientative. Nu mai \u00eenseamn\u0103 linia de orizont dup\u0103 care ne orient\u0103m, ci \u00eensu\u015fi p\u0103m\u00e2ntul sigur de sub picioare. Dovad\u0103 c\u0103, de cele mai multe ori, nu mai este deloc rev\u0103zut, c\u0103utat din nou, ci pur \u015fi simplu luat ca atare. Distan\u0163a nesf\u00e2r\u015fit\u0103 pe care idealitatea sa o \u00eentre\u0163ine nu mai apare \u00een fa\u0163a privirii. Dimpotriv\u0103, sensul se impune ca o putere dat\u0103, real\u0103, ajunge el \u00eensu\u015fi o for\u0163\u0103 vital\u0103. Caut\u0103 s\u0103 se afirme cu orice pre\u0163, s\u0103 reziste indiferent c\u00e2t \u015fi cum. Este ceea ce-l face, \u00eentr-o alt\u0103 privin\u0163\u0103, terifiant, asemeni suflului de foc al Hymerei. Nu doar cel dominat \u00eei va resim\u0163i for\u0163a teribil\u0103, ci \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 cel aflat \u00een raza sa de ac\u0163iune. Supune voin\u0163a care l-a voit \u015fi reprim\u0103 dorin\u0163a care i-a preg\u0103tit apari\u0163ia, se \u00eentoarce \u00eempotriva propriei sale na\u015fteri. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor uneori conteaz\u0103 doar elanul c\u0103tre un \u0163el oarecare, exaltarea pur\u0103, patosul gratuit sau, a\u015fa cum spune Nietzsche, av\u00e2ntul c\u0103tre neantul ca atare (Voin\u0163a de putere, \u00a7 12). Sensul mascheaz\u0103 astfel \u015fi mai bine ceea ce e himeric \u00een propria sa logic\u0103 \u015fi \u00een lumea vie\u0163ii unde a devenit posibil.
\nTocmai acest lucru avea s\u0103-l aib\u0103 \u00een aten\u0163ie Emil Cioran, faptul c\u0103 sensul \u2013 ceea ce numim de regul\u0103 sens \u2013 camufleaz\u0103 excelent nonsensul existen\u0163ei. Caut\u0103 s\u0103 justifice \u00een modul cel mai ra\u0163ional tot felul de indecizii \u015fi suferin\u0163e umane. Mascheaz\u0103 ceea ce r\u0103m\u00e2ne, pentru o anumit\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103, insolubil ca atare \u015fi neinteligibil. \u00centr-adev\u0103r, sensul poate deveni teribil, ca \u015fi chipul \u2013 m\u0103re\u0163 \u015fi totodat\u0103 \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u2013 al Hymerei din vechea mitologie. \u015ei aceasta \u00eentruc\u00e2t iluzia sa nu e o simpl\u0103 iluzie, ca multe altele. Irealitatea sa aparte, productiv\u0103, ofer\u0103 chip real celor voite sau dorite. Tocmai acest lucru a\u015f dori s\u0103 spun, c\u0103 sensul nu este o fic\u0163iune \u2013 util\u0103 sau atr\u0103g\u0103toare \u2013 printre altele. Ci reprezint\u0103 mai cur\u00e2nd mecanismul de producere a fic\u0163iunii utile, a iluziei care se ascunde pe sine. Reprezint\u0103 acel \u201eca \u015fi cum\u201c a c\u0103rui eficien\u0163\u0103 nu se compar\u0103 cu nici o alta dintre cele cunoscute (ar putea fi rev\u0103zut \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 Hans Vaihinger, cu Filosofia lui ca \u015fi cum). Constituie metoda \u00eens\u0103\u015fi de a produce realitate din cele ireale, de a ob\u0163ine eficien\u0163\u0103 \u00een jocul celor ideale, de a anun\u0163a c\u0103i sigure \u00een viziuni gratuite. Cred c\u0103 ar trebui aprofundat\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 \u00eens\u0103\u015fi geneza sensului, modul s\u0103u de constituire \u015fi impunere, o genealogie deloc obi\u015fnuit\u0103, care a\u015fteapt\u0103 \u00een continuare s\u0103 fie rescris\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
1 Cf. Jorge Lu\u00eds Borges, Moartea \u015fi busola, traducere de Darie Nov\u00e3ceanu, Editura Univers, Bucure\u015fti, 1972, pp. 294-302.
\n2 O variant\u00e3 a mitului ne spune c\u00e3 Hymera a fost crescut\u00e3 de regele Amisodaros, fiind folosit\u00e3 de acesta \u00een r\u00e3zboaiele cu adversarii s\u00e3i. Ca arm\u00e3 decisiv\u00e3, produce groaz\u00e3 cu focul aruncat pe gur\u00e3 \u015fi cu for\u0163a ei neobi\u015fnuit\u00e3. \u00cens\u00e3, cum tot ce e n\u00e3scut are \u015fi un sf\u00e2r\u015fit, este ucis\u00e3 la un moment dat de c\u00e3tre Belerofon, la \u00eendemnul regelui Iobates din Licia, el \u00eensu\u015fi terorizat de puterile monstrului.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Ca \u015fi salvarea \u00een istorie, ca \u015fi nemurirea sau acele valori pe care le socotim definitive, sensul e adesea o iluzie cultural\u0103. A\u015fa cum bine a \u00een\u0163eles Cioran, cultura genereaz\u0103 sensuri de tot felul, unele asemeni unor podoabe de mare pre\u0163. Le propune cu destul\u0103 energie, \u00eentre\u0163ine cu grij\u0103 imaginea lor. Doar c\u0103 o face… Cite\u0219te mai mult »Sensul, o iluzie cultural\u0103, o himer\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14150,14149,569,14151],"class_list":["post-23274","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-abenjacan-el-bojari","tag-borges","tag-cioran","tag-hans-vaihinger"],"views":1431,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23274","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23274"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23274\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23274"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23274"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23274"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}