{"id":23272,"date":"2015-05-06T20:47:32","date_gmt":"2015-05-06T18:47:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23272"},"modified":"2015-05-06T20:47:32","modified_gmt":"2015-05-06T18:47:32","slug":"destructia-lui-dorian-gray","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destructia-lui-dorian-gray\/","title":{"rendered":"Destruc\u0163ia lui Dorian Gray"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Oscar Wilde, <em>Portretul lui Dorian Gray,<\/em> traducerea \u015fi note de Antoaneta Ralian, introducere de Mihaela Anghelescu Irimia, Bucure\u015fti, Editura Humanitas Fiction, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>\u201eTo burn always with this hard, <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>gemlike flame, to maintain this ecstasy, is success in life.\u201c <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>(Walter Pater)<\/strong><\/p>\n<p>Exist\u0103 trei umbre \u00een Portretul lui Dorian Gray: Lordul Henry Wotton, Dorian Gray 2, crea\u0163ia luciferic\u0103 a lordului Henry \u015fi portretul propriu-zis, oglinda dec\u0103derii lui Dorian. Dorian \u00eenainte de c\u0103dere, cel \u201enemaculat\u201c &lt;unspotted&gt; (DG 46) poate fi numit Dorian Gray 1 \u00een contrast cu versiunea sa malefic\u0103 \u015fi nihilist\u0103, Dorian Gray 2. Capitolul 2 din romanul lui Wilde este cheia \u00eentregului roman, \u00een care umbra originar\u0103, lordul Henry, \u00eel creeaz\u0103 pe Dorian din prototipul inocent, curat al adolescentului fermec\u0103tor \u015fi incon\u015ftient. Acest capitol corespunde capitolului 3 din Genez\u0103, \u00een care \u015farpele \u00eei seduce pe Adam \u015fi Eva, macul\u00e2ndu-le inocen\u0163a primar\u0103.<br \/>\nDespre Dorian Gray 1 nu sunt multe de spus: \u201eEra ceva \u00een figura lui care \u00ee\u0163i inspira \u00eencredere pe dat\u0103. Radia \u00eentreaga candoare a tinere\u0163ii, dar \u015fi pasionata ei puritate\u201c (DG 46). \u00cenainte de a fi \u201etrezit\u201c de lordul Wotton din abisul incon\u015ftien\u0163ei-de-sine (o trezire la fel de brutal\u0103 ca cea a lui Neo din Matrix, c\u00e2nd alege pilula ro\u015fie), Dorian Gray \u00eenc\u0103 nu era un personaj. Frumuse\u0163ea sa fabuloas\u0103 \u00eel transforma \u00eentr-un obiect erotic deosebit, cei din jur proiect\u00e2ndu-\u015fi \u00een fiin\u0163a lui pasiunea, iubirea, prietenia &lt;\u00e9ros, ag\u00e1pe, phil\u00eda&gt;, \u00eenc\u0103rc\u00e2ndu-l \u015fi simboliz\u00e2ndu-l afectiv. Dorian Gray 1 este un vid de personalitate, un pre-individ, un copil, peste care nu au pogor\u00e2t zorii con\u015ftiin\u0163ei.<br \/>\nNu numai at\u00e2t, din fericire: dac\u0103 ar fi fost un vid pur, un neant absolut, nu s-ar fi metamorfozat niciodat\u0103. Aici argumentul nostru are coresponden\u0163e cu Geneza kierkegaardian\u0103: \u201es\u0103 fi fost animal, doar o clip\u0103 din via\u0163a lui, n-ar fi ajuns om \u00een veci\u201c, noteaz\u0103 filosoful danez, contrazic\u00e2nd versiunea biologic\u0103 a Facerii. Primul Dorian are un imens rezervor de poten\u0163ialitate: iat\u0103 ce ne fascineaz\u0103 la copii, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u00een care actualizarea ca o fund\u0103tur\u0103 ne incomodeaz\u0103 la b\u0103tr\u00e2ni. Acea poten\u0163ialitate are un caracter aproape pervers, din pricina contradic\u0163iei dintre puritate \u015fi dorul de infinit, presim\u0163irea necunoscutului sau c\u00e2ntecul de leb\u0103d\u0103 al incon\u015ftien\u0163ei, care anticipeaz\u0103 trezirea. Am putea spune c\u0103 un seduc\u0103tor ca Henry Wotton adulmec\u0103 parfumul anxiet\u0103\u0163ii, acel vis al sufletului despre spirit, acea contradic\u0163ie dintre inocen\u0163\u0103 \u015fi pofta de via\u0163\u0103, la fel cum \u015farpele din Genez\u0103 adulmec\u0103 at\u00e2t incompletitudinea cuplului originar, c\u00e2t \u015fi dorin\u0163a lor de transgresiune.<br \/>\n\u00centr-un pasaj autoreferen\u0163ial, cel care \u00eel va influen\u0163a pe Dorian, transform\u00e2ndu-l \u00een propria sa umbr\u0103, Wotton vorbe\u015fte despre natura influen\u0163ei: \u201e&lt;A&gt; influen\u0163a o persoan\u0103 \u00eenseamn\u0103 a o \u00eenvesti cu sufletul t\u0103u&#8230; Omul devine un ecou al muzicii altcuiva, un interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el\u201c (DG 48). A influen\u0163a \u00eenseamn\u0103 a face transfer de personalitate, a te imprima pe tine \u00eensu\u0163i \u00een textura fiin\u0163ei altuia, a-l reduplica pe cel\u0103lalt ca pe tine \u00eensu\u0163i. \u00cen aceast\u0103 linie de argumenta\u0163ie, \u015farpele din Genez\u0103 a vrut s\u0103-\u015fi imprime chipul asupra cuplului originar \u2013 a vrut s\u0103 devin\u0103 el \u00eensu\u015fi creatorul lor spiritual. Dac\u0103 Dumnezeu i-a creat fizic, \u015farpele i-a decreat \u015fi recreat spiritual.<br \/>\nCa s\u0103-l decreezi pe om, ca s\u0103-l faci s\u0103 cad\u0103, trebuie s\u0103-i oferi o nad\u0103 nemaipomenit\u0103: \u201eDin rodul pomului care este \u00een mijlocul gr\u0103dinii, a spus Dumnezeu: \u00abS\u0103 nu m\u00e2nca\u0163i din el, nici s\u0103 v\u0103 atinge\u0163i de el, ca s\u0103 nu muri\u0163i!\u00bb. Atunci \u015farpele zise c\u0103tre femeie: \u00abNu ve\u0163i muri deloc! Dar Dumnezeu \u015ftie c\u0103 \u00een ziua c\u00e2nd ve\u0163i m\u00e2nca din el, deschide-se-vor ochii vo\u015ftri \u015fi ve\u0163i fi ca Dumnezeu, cunosc\u00e2nd binele \u015fi r\u0103ul\u00bb\u201c (Gen. 3: 3-5). \u201eVe\u0163i fi ca Dumnezeu\u201c &lt;eritis sicut Deus&gt;, \u201evi se vor deschide ochii\u201c &lt;aperientur oculi vestri&gt;: celor doi li se promite totul, con\u015ftiin\u0163a de sine \u015fi accesul la Sein-ul absolut, \u00een care coincid esen\u0163a \u015fi existen\u0163a. \u201eOmul este, \u00een mod fundamental, dorin\u0163\u0103 de a fi Dumnezeu\u201c (Sartre) \u2013 promisiunea \u015farpelui st\u0103 la originea acestei dorin\u0163e nem\u0103surate. Dac\u0103 o privim din perspectiva cauzal\u0103 a inocen\u0163ei, c\u0103derea este o tragedie: dac\u0103 o privim din perspectiva teleologic\u0103 a na\u015fterii con\u015ftiin\u0163ei de sine, decrea\u0163ia din Eden e o revolu\u0163ie. \u201ePutem spune c\u0103 este istoria etern\u0103 a libert\u0103\u0163ii omului aceea s\u0103 ias\u0103 din toropeala \u00een care este el \u00een primii ani ai s\u0103i, s\u0103 ajung\u0103 \u00een genere la lumina con\u015ftiin\u0163ei, mai precis, s\u0103 existe pentru el binele \u015fi r\u0103ul\u201c (Hegel). Astfel, din punct de vedere hegelian, nu trebuie s\u0103 regret\u0103m inocen\u0163a pierdut\u0103, ci trebuie s\u0103 fim recunosc\u0103tori pentru darul con\u015ftiin\u0163ei de sine: Gr\u0103dina Edenului a fost o \u201e\u00eenchisoare\u201c pentru animale \u201elegate de necesitate natural\u0103&#8230; Gust\u00e2nd din pomul cunoa\u015fterii, umanitatea \u00ee\u015fi transcende natura animal\u0103 \u015fi devine asem\u0103n\u0103toare lui Dumnezeu\u201c (Jon Stewart).<br \/>\nLa fel ca \u015farpele, lordul Wotton \u00eei ofer\u0103 lui Dorian ce-i lipse\u015fte \u2013 fiin\u0163\u0103: \u201e\u0163elul vie\u0163ii este autodes\u0103v\u00e2r\u015firea, perfec\u0163ionarea eului. S\u0103 te cuno\u015fti bine pe tine \u00eensu\u0163i \u2013 asta e ceea ce urm\u0103rim fiecare din noi aici, pe p\u0103m\u00e2nt. \u00cen zilele noastre oamenii se tem de ei \u00een\u015fi\u015fi. Au uitat care este datoria noastr\u0103 suprem\u0103, cea pe care o avem fa\u0163\u0103 de noi \u00een\u015fine\u201c (DG 48). Scopul vie\u0163ii este transformarea \u201eeului\u201c, cunoa\u015fterea de sine; datoria fundamental\u0103 a Dasein-ului este fa\u0163\u0103 de sine \u00eensu\u015fi \u2013 iat\u0103 ce-i spune, \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103 Henry Wotton lui Dorian Gray: din cele trei propozi\u0163ii reiese amprenta individualit\u0103\u0163ii, laitmotivul Eului \u015fi al Sinelui. Dorian, fiind un \u201epre-individ\u201c, este fascinat de virtualitatea acestei Americi personale, i.e. personalitatea proprie. Atunci c\u00e2nd lordul \u00eei promite t\u00e2n\u0103rului sineitatea, Basil Hallward, pictorul care le face cuno\u015ftin\u0163\u0103, liantul dintre ispititor \u015fi cel ispitit, devine con\u015ftient \u201ede faptul c\u0103 pe chipul b\u0103iatului se ivise o expresie pe care nu i-o mai v\u0103zuse p\u00e2n\u0103 atunci\u201c (DG 49).<br \/>\nCum este ademenit Dorian? Cu idealul unei existen\u0163e totale \u015fto live out his life fully and completely\u0163, ce contrasteaz\u0103 cu via\u0163a netr\u0103it\u0103 a lui Dorian 1, petrecut\u0103 \u00een incubatorul incon\u015ftien\u0163ei: \u201eEu cred c\u0103, dac\u0103 un om \u015fi-ar tr\u0103i via\u0163a total, \u00een toat\u0103 plenitudinea ei, (&#8230;) cred c\u0103 omenirea ar resim\u0163i un asemenea impuls de bucurie, \u00eenc\u00e2t am uita de toate relele medievalismului \u015fi ne-am \u00eentoarce la idealul elenistic\u201c (DG 49). Trebuie s\u0103 dep\u0103\u015fim reprimarea \u015fi negarea, \u201eautomutilarea, care dateaz\u0103 din erele s\u0103lbatice\u201c (DG 49), mortificarea ascetic\u0103, fr\u00e2na moralei cre\u015ftine. \u201eFiecare impuls pe care ne str\u0103duim s\u0103-l \u00een\u0103bu\u015fim, dospe\u015fte \u00een spiritul nostru \u015fi ne otr\u0103ve\u015fte\u201c\u015fEvery impulse that we strive to strangle broods in the mind, and poisons us\u0163 (DG49), remarc\u0103 Wotton, emul\u00e2nd un aforism din The Marriage of Heaven and Hell: \u201eHe who desires, but acts not, breeds pestilence\u201c(Blake). Conflictul paradigmatic al epocii victoriene, cel dintre datorie \u015fi pasiune, este dizolvat prin cultivarea necondi\u0163ionat\u0103 \u015fi oarecum nihilist\u0103 a ispitei: \u201eUnicul mod de a evita o ispit\u0103 este s\u0103-i cedezi\u201c\u015fThe only way to get rid of a temptation is to yield to it\u0163\u00a0 (DG 49).<br \/>\nDup\u0103 cum am v\u0103zut, Wotton are un fler deosebit pentru aroma anxiet\u0103\u0163ii, \u00een\u0163eleas\u0103 kierkegaardian ca vis al sufletului despre spirit, pentru dorin\u0163a de transformare \u015fi \u201ep\u0103cat\u201c \u2013 \u201edac\u0103 exist\u0103 ceva ce se poate numi p\u0103cat\u201c (DG 48) \u2013 a inocentului: \u201eChiar dumneata, domnule Gray, cu tinere\u0163ea dumitate \u00eenfloritoare \u015fi adolescen\u0163a alb-trandafirie, ai avut \u015fi dumneata pasiuni care te-au speriat, g\u00e2nduri care te-au \u00eengrozit, reverii sau vise de noapte a c\u0103ror simpl\u0103 amintire \u00ee\u0163i st\u00e2rne\u015fte un val de ru\u015fine \u00een obraji &#8230;\u201c (DG 49)<br \/>\nImpactul discursului lordului este nemijlocit, devastator: cuvintele \u201e\u00eei atinser\u0103 o coard\u0103 secret\u0103 care nu se f\u0103cuse sim\u0163it\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci \u015fi care acum vibra \u015fi pulsa \u00eentr-un palpit foarte curios. P\u00e2n\u0103 acum, doar muzica \u00eel tulburase \u00een felul \u0103sta\u201c (DG 50). Autoritatea incon\u015ftien\u0163ei, domnia represiv\u0103 a ignoran\u0163ei (ca s\u0103 d\u0103m o tu\u015f\u0103 hegelian\u0103 argumentului) se apropie de sf\u00e2r\u015fit: \u201e\u00cen ochi \u00eei tremura o privire tem\u0103toare, ca a unui om trezit brusc din somn (s.m.)\u201c (DG 52). Scena din gr\u0103din\u0103, \u00een care Dorian se treze\u015fte, asemenea antecesorului s\u0103u, Adam, este cea \u00een care lordul Henry \u00eei expune principiul ontologic al hedonismului: \u201eSim\u0163urile sunt cele care t\u0103m\u0103duiesc cel mai bine sufletul, a\u015fa cum sufletul este cel ce t\u0103m\u0103duie\u015fte sim\u0163urile\u201c (DG 51). Prin senza\u0163ie ne vindec\u0103m de dezechilibrul provocat de intelect.<br \/>\nEpisodul din gr\u0103din\u0103 aminte\u015fte de atmosfera piesei Newborn Awakening a celor de la The Doors sau cu starea de spirit lui Louis din Interviu cu un Vampir dinaintea transform\u0103rii sale \u00een vampir: \u201eThat morning I was not yet a vampire, and I saw my last sunrise. I remember it completely, and yet I can\u2019t recall any sunrise before it. I watched its whole magnificence for the last time as if it were the first. And then I said farewell to sun light, and set out to become what I became\u201c. Ce-a doua na\u015ftere a lui Dorian (transformarea din Dorian Gray 1 \u00een Dorian Gray 2) este cea esen\u0163ial\u0103, cea spiritual\u0103: \u00eel transform\u0103 pe Dorian din \u201eobiect\u201c din \u201elucru\u201c frumos, pur, \u201enemaculat\u201c \u00eentr-un subiect fascinant \u015fi puternic, \u00eentr-un individ excep\u0163ional, care va fiin\u0163a \u015fi activa \u201edincolo de bine \u015fi de r\u0103u\u201c.<br \/>\nTrebuie s\u0103 subliniem c\u0103 recrea\u0163ia se sprijin\u0103 pe o decrea\u0163ie, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, \u00eenainte de na\u015fterea sa secund\u0103, Dorian a trecut \u2013 \u00een gr\u0103din\u0103 \u2013 printr-o moarte spiritual\u0103, printr-o rupere ontic\u0103 de inocen\u0163a sa prim\u0103, de nevinov\u0103\u0163ia sa vis\u0103toare \u015fi anxioas\u0103. Dorian Gray 2 va deveni, asemenea lordului Henry, o personalitate umbroas\u0103, atras\u0103 de demonismul tenebros al existen\u0163ei.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, traducerea \u015fi note de Antoaneta Ralian, introducere de Mihaela Anghelescu Irimia, Bucure\u015fti, Editura Humanitas Fiction, 2014 &nbsp; \u201eTo burn always with this hard, gemlike flame, to maintain this ecstasy, is success in life.\u201c (Walter Pater) Exist\u0103 trei umbre \u00een Portretul lui Dorian Gray: Lordul Henry Wotton, Dorian Gray 2,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destructia-lui-dorian-gray\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Destruc\u0163ia lui Dorian Gray<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14146,14147,14148],"class_list":["post-23272","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-oscar-wilde","tag-portretul-lui-dorian-gray","tag-traducerea-de-antoaneta-ralian"],"views":1275,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23272","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23272"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23272\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23272"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23272"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23272"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}