\u201eFerruccio spunea c\u0103 acela care scrie pentru a face comentarii despre via\u0163\u0103 are impresia c\u0103 e mult mai important comentariul dec\u00e2t ceea ce comenteaz\u0103, chiar dac\u0103 nu-\u015fi d\u0103 seama de asta. Tu, care scrii despre via\u0163\u0103, ce crezi?\u201c (Antonio Tabucchi, Tristano moare, traducere de Vasile Mitu, Ia\u015fi, Polirom, 2009, p.132). Eu, care scriu despre via\u0163\u0103 (\u00een loc s-o tr\u0103iesc), nu cred nimic precis. Deocamdat\u0103. Voi medita. \u015etiu doar c\u0103 iluzia antinomiei dintre via\u0163\u0103 \u015fi c\u0103r\u0163i, dintre ceea ce se petrece \u015fi ceea ce se pricepe, este proprie \u00eendeosebi filosofilor. Numai ei pot crede c\u0103 via\u0163a \u015fi comentariul se exclud, c\u0103 scrisul \u015fi cititul ucid orice via\u0163\u0103 (\u015fi nu invers), c\u0103 o astfel de opozi\u0163ie este contrar\u0103 \u015fi contradictorie, c\u0103 unul din termeni este mai pre\u0163ios dec\u00e2t cel\u0103lalt \u015fi c\u0103 am\u00e2ndoi laolalt\u0103 sunt incompatibili. Ori comentezi, ori tr\u0103ie\u015fti. Ori cite\u015fti, ori sim\u0163i.
\n\u00cemi ve\u0163i repro\u015fa, probabil, faptul c\u0103 am scos afirma\u0163iile de mai sus din contextul lor. \u00cemi ve\u0163i aminti, desigur, c\u0103 Lucius Annaeus Seneca nu ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 punem pe foc c\u0103r\u0163ile, de\u015fi consemneaz\u0103 cu simpatie incendiul bibliotecii din Alexandria. C\u0103 Michel de Montaigne a fost un cititor \u00eend\u00e2rjit (chiar dac\u0103 nu avea r\u0103bdare \u015fi s\u0103rea de la o carte la alta) \u015fi c\u0103 eseurile lui sunt pline de citate, de fragmente din scriitorii latini, din stoici \u015fi sceptici. C\u0103 Walt Whitman se afla \u00eenc\u0103 sub influen\u0163a lui Emerson \u015fi c\u0103, oricum, el a fost un poet, un vis\u0103tor, un posedat, iar poe\u0163ii nu compun argumente sau inferen\u0163e condi\u0163ionale, ci se las\u0103 \u00een voia impulsurilor private, fiind ni\u015fte inspira\u0163i c\u0103l\u0103uzi\u0163i de Muze \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m inaccesibil muritorilor de r\u00e2nd. C\u0103 Tristano moare este o fic\u0163iune \u015fi c\u0103 nu trebuie s\u0103-i atribuim autorului opiniile personajelor. Bine\u00een\u0163eles. Din p\u0103cate, \u00een eseul de fa\u0163\u0103, nu voi cita pagini \u00eentregi, nu po\u0163i face o carte doar din citate, o crestoma\u0163ie, de\u015fi se practic\u0103. Seneca, Marcus Aurelius, Plotin \u015fi, mai t\u00e2rziu, Shakespeare \u015fi Milton au citit doar crestoma\u0163ii, \u201ecommonplace books\u201c, florilegii.
\nFragmentele de mai sus sunt menite s\u0103 ofere cel mult o sugestie, o tendin\u0163\u0103, un semn despre o (in)dispozi\u0163ie uman\u0103 str\u0103veche: din pricini variate, unii savan\u0163i (\u015fi nu cei de r\u00e2nd) n-au iubit c\u0103r\u0163ile \u015fi nici n-au g\u0103sit de cuviin\u0163\u0103 s\u0103 laude aceast\u0103 iubire (pretins f\u0103\u0163arnic\u0103), numit\u0103 bibliofilie. Au privit c\u0103r\u0163ile cu mai mult\u0103 precau\u0163ie \u015fi mefien\u0163\u0103 dec\u00e2t cititorii de azi, au fost sobri, nu s-au l\u0103sat \u00een voia pl\u0103cerilor \u201evinovate\u201c, au practicat exclusiv virtu\u0163ile, iar lectura nu face parte din r\u00e2ndul lor, este un viciu nepedepsit, un impuls ira\u0163ional…
\nCu toate acestea, am fost dintotdeauna mirat s\u0103 g\u0103sesc \u00een scrierile celor mai \u00eenver\u015funa\u0163i literatori (inclusiv \u015fi mai ales \u00een lucr\u0103rile filosofilor), \u00een tratatele unor indivizi care \u015fi-au petrecut toat\u0103 existen\u0163a la masa de scris, \u00een\u015fir\u00e2nd propozi\u0163ie dup\u0103 propozi\u0163ii, silogism dup\u0103 silogism \u015fi vers dup\u0103 vers, opozi\u0163ia \u00eendoielnic\u0103 dintre via\u0163\u0103 \u015fi comentariu, dintre experien\u0163\u0103 \u015fi lectur\u0103, dintre tr\u0103irea efectiv\u0103 \u015fi tr\u0103irea livresc\u0103, \u00een \u015fi prin imagina\u0163ie, care nu ar fi o tr\u0103ire propriu-zis\u0103, ci un succedaneu, un simulacru. Altfel spus, lectura nu ar fi ea \u00eens\u0103\u015fi o experien\u0163\u0103 propriu-zis\u0103, veritabil\u0103, chiar dac\u0103 unii vorbesc de \u201eexperien\u0163a lecturii\u201c. Ea nu ar fi \u00eenso\u0163it\u0103 de senza\u0163ii, de afecte (ar consta exclusiv \u00een identificarea unui sens), nu l-ar modifica pe om, \u015fi, \u00een concluzie, ar fi mai bine s\u0103 renun\u0163\u0103m complet la ea \u2013 ori s\u0103 citim foarte pu\u0163in \u015fi numai dintr-un singur autor: cel ce sus\u0163ine c\u0103 lectura nu ar fi o experien\u0163\u0103 veritabil\u0103. Ea caut\u0103 s\u0103 prind\u0103 un \u00een\u0163eles, s\u0103 descifreze o no\u0163iune printr-o opera\u0163iune pur ratiocinativ\u0103, e o colec\u0163ie de abduc\u0163ii. Nimic mai mult. M\u0103 tem c\u0103 Seneca nu era departe de o atare idee. \u015ei nici Montaigne. Citeau cu mintea \u00een loc s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi cu inima.
\nExperien\u0163a autentic\u0103, fac adaos scriitorii cu pricina, este cu totul \u015fi cu totul altceva, nu implic\u0103 lecturi, medita\u0163ii, e ceva de-a dreptul sublim. Altfel spus, cartea (& biblioteca, \u00een general) ne-ar \u00eendep\u0103rta de via\u0163\u0103, i-ar lua locul \u015fi ar anula sublimitatea experien\u0163ei. Am tr\u0103i, citind-o, o existen\u0163\u0103 de m\u00e2na a doua, am cunoa\u015fte lumea indirect, prin intermediar, prin ni\u015fte ochi str\u0103ini, ne-am limita s\u0103 coment\u0103m \u015fi am confunda comentariul cu via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi. Ne-am sustrage societ\u0103\u0163ii active, ne-am refugia \u00eentr-un cotlon izolat, \u00een sine. I-am ignora pe ceilal\u0163i. Lectura ar fi \u2013 nici mai mult, dar nici mai pu\u0163in \u2013 o pasivitate…
\n\u00cendr\u0103znesc s\u0103-i rog pe to\u0163i apologe\u0163ii experien\u0163elor fruste s\u0103-mi spun\u0103, \u00een acest caz, ce \u00een\u0163eleg prin termenul \u201evia\u0163\u0103\u201c, s\u0103 o rezume printr-un verb de ac\u0163iune. S\u0103 descrie ce pricep ei prin sintagma retorilor latini, vita activa.
\nM\u0103car Gustave Flaubert a \u00een\u0163eles prin via\u0163\u0103 una \u015fi bun\u0103: a scrie. A scrie bine. A compune enun\u0163uri des\u0103v\u00e2r\u015fite. \u015ei a avut grij\u0103 s\u0103 ne anun\u0163e cu surle \u015fi tr\u00e2mbi\u0163e credin\u0163a lui. Via\u0163a i se p\u0103rea ceva oribil, hidos \u015fi singura lui bucurie venea din scris. A\u015fa a \u00een\u0163eles el fericirea: o bucurie din care lipse\u015fte cu totul elementul sensibil, chiar dac\u0103 nu poate fi descris\u0103 dec\u00e2t \u00een termeni sensibili, cum vom vedea. Nu-i pricep deloc, \u00een schimb, pe cei care \u00een\u0163eleg prin via\u0163\u0103, asemenea lui Flaubert, a scrie de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara, a comenta scrupulos tot felul de nimicuri, a crea autof(r)ic\u0163iuni, poezii, romane, a adnota, dar fac urbi et orbi apologia vie\u0163ii pure \u015fi simple, a vie\u0163ii nealterate de scris (\u015fi lectur\u0103), a Intui\u0163iei, a experien\u0163ei, a factorului energetic \u015fi volitiv ca structur\u0103 \u015fi finalitate a lumii, cum credea Schopenhauer.
\nLa mistici este, cu siguran\u0163\u0103, mai simplu. Ei v\u0103d totul \u00een opozi\u0163ii ferme, 0 sau 1, tertium non datur, dup\u0103 modelul: \u201ecine nu este cu Mine e \u00eempotriva Mea\u201c (Matei, 12: 30; Luca, 11: 23). Pe la 1125-1130, Sf\u00e2ntul Bernard de Clairvaux \u00eei cere unui anume Henry Murdach, un discipol tr\u0103itor \u00eentr-o aba\u0163ie din Anglia, s\u0103 lase c\u0103r\u0163ile, studiul, lectura \u015fi s\u0103 vin\u0103 \u00een p\u0103durea de l\u00e2ng\u0103 m\u0103n\u0103stirea francez\u0103 Vauclair, ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 adev\u0103rata experien\u0163\u0103: \u201evei \u00eenv\u0103\u0163a mai mult de la st\u00e2nci \u015fi copaci dec\u00e2t din magi\u015ftri \u015fi tratate stufoase\u201c. Sau, mai aproape de originalul latin: \u201eOn apprend beaucoup plus de choses dans les bois que dans les livres; les arbres et les rochers vous enseigneront des choses que vous ne sauriez entendre ailleurs\u201c (Lettre 106). Avea \u00een felul lui dreptate. Pe atunci a te ruga \u00eensemna mult mai mult dec\u00e2t a citi \u015fi a scrie \u00eentr-o bibliotec\u0103 friguroas\u0103. Trebuia s\u0103 te \u00eembraci foarte gros, nu se f\u0103cea foc \u00een scriptorium de teama unui incendiu. \u00censemna, de asemenea, mult mai mult dec\u00e2t a tr\u0103i simpliciter. \u00cen Evul Mediu, a vie\u0163ui \u015fi a fi autentic implicau, \u00eenainte de orice, s\u0103 te rogi ne\u00eencetat, cum ceruse Apostolul. Femeile, lucr\u0103torii, artizanii, constructorii catedralelor, nobilii (oricum, ni\u015fte neciopli\u0163i \u015fi ni\u015fte barbari) nu tr\u0103iau autentic, nu citeau, nu se rugau ne\u00eencetat, aveau altele de f\u0103cut, mai urgente, \u00ee\u015fi tr\u0103iau pur \u015fi simplu necazurile \u015fi bucuriile. F\u0103r\u0103 comentarii.
\nConform principiului Sf\u00e2ntului Bernard, \u201ecredo ut experiar\u201c (considerat de el mai presus dec\u00e2t vechiul \u201ecredo ut intelligam\u201c), experien\u0163ele propriu-zise erau de natur\u0103 strict spiritual\u0103: experien\u0163a Cuv\u00e2ntului, experien\u0163a cotidian\u0103 a absen\u0163ei lui Dumnezeu, experien\u0163a p\u0103catului…
\n\u00cen treac\u0103t fie zis, erau multe p\u0103duri pe vremea abatelui Bernard de Clairvaux, incomparabil mai multe ca ast\u0103zi, toat\u0103 Europa era acoperit\u0103 de p\u0103duri, asce\u0163ii vie\u0163uiau \u00een scorburi, c\u00e2ntau psalmii lui David, repetau obsesiv versete din Biblie, beau rou\u0103 \u015fi m\u00e2ncau miere s\u0103lbatic\u0103. Deci, Sf\u00e2ntul Bernard \u00een\u0163elegea prin experien\u0163\u0103 o tr\u0103ire de ordin superior, spiritual, netrupesc, inefabil, o \u00eentre\u0163esere de energii umano-divine, care consta \u00een sesizarea fulger\u0103toare a divinului \u015fi \u00een mu\u0163enie.
\nA fost, totu\u015fi, un mistic moderat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eFerruccio spunea c\u0103 acela care scrie pentru a face comentarii despre via\u0163\u0103 are impresia c\u0103 e mult mai important comentariul dec\u00e2t ceea ce comenteaz\u0103, chiar dac\u0103 nu-\u015fi d\u0103 seama de asta. Tu, care scrii despre via\u0163\u0103, ce crezi?\u201c (Antonio Tabucchi, Tristano moare, traducere de Vasile Mitu, Ia\u015fi, Polirom, 2009, p.132). Eu, care scriu despre via\u0163\u0103… Cite\u0219te mai mult »Nu mai privi\u0163i prin ochii mor\u0163ilor…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14143,14145,14144],"class_list":["post-23270","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-antonio-tabucchi","tag-traducere-de-vasile-mitu","tag-tristano-moare"],"views":1425,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23270","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23270"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23270\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23270"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23270"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23270"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}