\u00cen primul num\u0103r din Pro Saeculum, revist\u0103 na\u0163ional\u0103 de cultur\u0103, literatur\u0103 \u015fi art\u0103 ce apare \u00een ora\u015ful Unirii, doamna Rodica L\u0103z\u0103rescu culege \u00eentr-un editorial suculent semnele \u201ebune\u201c (?) ale anului abia \u00eenceput. Culege mai \u00eent\u00e2i o \u201eexcelent\u0103, dar involuntar\u0103 lec\u0163ie despre libertatea de expresie\u201c servit\u0103, \u201esub anonimat\u201c, de Ochiul magic al \u201ecruci\u015f\u0103torului\u201c presei culturale din Rom\u00e2nia \u015fi conchide, impar\u0163ial\u0103 (ca toate rom\u00e2ncele), cu o vorb\u0103 \u00een\u0163eleapt\u0103 \u00eemprumutat\u0103 de la Andrei Ple\u015fu: \u201eLibertatea de expresie nu e libertatea s\u0103-\u0163i pui poalele-n cap \u015fi s\u0103-\u0163i ba\u0163i joc de al\u0163ii\u201c. Din p\u0103cate, sau din fericire pentru ei, unii cred invers, adic\u0103 \u201eceea ce nu-i interzis, e permis\u201c: \u00ee\u015fi pun poalele-n cap, \u00een scris ca \u015fi \u00een caricaturi. O fi un \u201esemn\u201c bun?! Culege \u015fi semnul, curios, dat de un legiuitor anapoda care amestec\u0103 \u201ede-a valma\u201c, \u00eentr-un ghiveci incomestibil, reviste respectabile, unele de mare tradi\u0163ie, cu altele, de duzin\u0103 \u2013 toate socotitie \u00eens\u0103 de \u201eutilitate public\u0103\u201c \u015fi, ca atare, ajutate s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din mila, \u201epom\u0103nuirea\u201c, zice Caragiale, a statului, care \u00een fond tot public\u0103 e: o fi un \u201esemn\u201c bun?! Nu uit\u0103 eminenta editorialist\u0103 s\u0103 \u00een\u015fire \u015fi povestea \u201esemnului\u201c democratic n\u0103scut sub pretextul Premiului Na\u0163ional Eminescu de la Boto\u015fani: \u201es-au cerut \u2013 scrie dna L\u0103z\u0103rescu \u2013 demisia juriului \u015fi interven\u0163ia DNA (…) se cere \u201e\u00abdovada\u00bb privind activitatea USR\u201c \u015fi se ajunge p\u00e2n\u0103 la… capul lui Mo\u0163oc \u015fi, \u201edup\u0103 dou\u0103 mii de ani\u201c, e readus \u00een scen\u0103 \u2013 scena public\u0103! \u2013 tiranul Caligula \u201ecare \u015fi-a f\u0103cut calul senator\u201c! Exigen\u0163e \u00eenalte, preten\u0163ii pr\u0103p\u0103stioase, suspiciuni \u00eentemeiate?! Tr\u0103im, ori\u015fice s-ar zice, \u00een c\u00e2rca anxiosului personaj din Grand Hotel Victoria Rom\u00e2n\u0103, cel ce \u00eentr-o noapte agitat\u0103 de nesomn simte enorm \u015fi vede monstruos. \u00cen concluzie, concluzia editorialistei, \u201eN\u0103v\u0103le\u015fte politicul peste noi \u015fi, cum bine se \u015ftie \u015fi se practic\u0103, un scandal se stinge cu un scandal \u015fi mai mare, de care, har Domnului, nu ducem lips\u0103!\u201c Via\u0163a literar\u0103 s-a infectat \u015fi ea cu moravurile lumii \u015fi vie\u0163ii politice. Mul\u0163i \u015fi-au p\u0103r\u0103sit \u201eturnurile de filde\u015f\u201c unde erau, nu-i a\u015fa?, \u201eau dessus de la mel\u00e9e\u201c \u015fi au n\u0103v\u0103lit \u00een politic\u0103. Nu e r\u0103u, dar nici bine nu e. Pro Saeculum nu face, din c\u00e2te \u00eemi dau seama, politic\u0103. Nici politic\u0103 literar\u0103 nu face. Face, cu mijloace pa\u015fnice, doar politica literaturii. Trec\u00e2nd la literatur\u0103, citim un fragment din serialul epopeic \u00eenchinat de Dumitru Radu Popescu \u201eTragediei veri\u015fanilor mioritici\u201c. Citim Gluma, t\u0103ioas\u0103 \u015fi abisal\u0103, a lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 din Rondul de noapte, rubrica sa din revista foc\u015f\u0103nean\u0103. Observ\u0103m \u00een fug\u0103 faptul c\u0103 marii scriitori au \u00eenceput s\u0103 se mute \u00een provincie. Paginile revistei sunt onorate de contribu\u0163iile str\u0103lucite ale unui editor \u015fi prozator ca Niculae Gheran, de un ilustru profesor, eseist \u015fi critic literar ca Ion Vlad de la Cluj, care, \u00eentr-o cronic\u0103 intitulat\u0103 Arta de a fi… prozator consacr\u0103 o privire global\u0103 \u015fi caracterizant\u0103 tetralogiei Arta de a fi p\u0103guba\u015f, \u00een care marele editor al lui Rebreanu ne-a f\u0103cut surpriza de a-\u015fi \u00eembr\u0103ca, la senectute, haina p\u0103r\u0103sit\u0103 a tinere\u0163ii sale de redutabil povestitor \u015fi autor satiric: am\u00e2narea acestei voca\u0163ii nu a mic\u015forat cu nimic, din contr\u0103, a p\u0103strat intacte prospe\u0163imea \u015fi farmecul dint\u00e2i \u00een scene \u015fi tablouri memorabile din via\u0163a societ\u0103\u0163ii \u015fi a culturii rom\u00e2ne\u015fti dintr-un veac \u00eentreg. Niculae Gheran, scrie Ion Vlad, \u201ee un povestitor inspirat, recre\u00e2nd \u00een spa\u0163iul acestor povestiri decameronice un univers estompat de timp sau reg\u0103sit \u00een inepuizabile \u015fi savuroase taifasuri\u201c. \u00cen doar dou\u0103 r\u00e2nduri ale ilustrului profesor tob\u0103 de carte avem concentrat \u015fi definit \u201egenul proxim\u201c \u00een care se \u00eencadreaz\u0103 tetralogia lui Niculae Gheran: \u00eentre Decameronul lui Boccaccio \u015fi \u201ec\u0103utarea timpului pierdut\u201c din epopeea proustian\u0103. \u00centins pe mai multe pagini din aceast\u0103 revist\u0103 c\u00e2t o carte, capitolul exegezelor literare este ilustrat de critici \u015fi istorici literari reputa\u0163i, cu \u00eendelungat\u0103 activitate, dar \u015fi de al\u0163ii, tineri mult instrui\u0163i \u015fi subtili interpre\u0163i apar\u0163in\u00e2nd noilor contingente de comentatori literari pe care revista, nu ne \u00eendoim, e onorat\u0103 s\u0103-i publice cu un cuvenit \u201eabuz\u201c de \u00eencredere \u015fi de generozitate. Dintre cei \u201evechi\u201c atrag aten\u0163ia Theodor Codreanu cu Antigeneza lui D.R. Popescu \u015fi Constantin Cuble\u015fan despre D.R. Popescu \u2013 romanele de \u00eenceput. Ambele exegeze apar sub sigla \u201eAnul D.R.P.\u201c. Theodor
\nCodreanu trece \u00een revist\u0103 \u015fi adnoteaz\u0103 c\u00e2teva semne ale recept\u0103rii critice a operei lui D.R. Popescu de-a lungul vremii. Dl Codreanu e nemul\u0163umit de unele viziuni critice, pe care nu le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte, \u015fi aduce corect\u0103ri altora cu care, \u00een mare, este de acord. Observ\u0103 cu anume sagacitate dificult\u0103\u0163ile, ezit\u0103rile \u015fi jum\u0103t\u0103\u0163ile de m\u0103sur\u0103 cu care critica a fost \u00een genere nevoit\u0103 s\u0103 opereze \u00een vechiul regim: pus\u0103 \u00een fa\u0163a unor romane cu con\u0163inut exploziv, \u00een care adev\u0103rul fic\u0163iunii, incendiar, era de neocolit, critica mai potolea focul \u015fi, \u00eentruc\u00e2tva, \u201esurdiniza\u201c \u0163ip\u0103tul, cu buna inten\u0163ie de a nu \u201ea\u0163\u00e2\u0163a\u201c aten\u0163ia \u015fi interven\u0163ia castratoare a cenzurii. Primii nemul\u0163umi\u0163i erau, de bun\u0103 seam\u0103, scriitorii, romancierii, \u00eenainte ca oficialitatea s\u0103-i nemul\u0163umeasc\u0103 a doua \u2013 \u015fi deseori: ultima! \u2013 oar\u0103: interzic\u00e2nd manuscrisul sau pun\u00e2nd cartea la index, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u201e\u015furubul\u201c mai sl\u0103bea. Via\u0163a c\u0103r\u0163ilor \u00een dictatur\u0103 e o aventur\u0103 cu final imprevizibil… Dl Codreanu \u015ftie mult\u0103 carte, dar nu toat\u0103 folosit\u0103 cum trebuie. A citit mult\u0103 teorie, e la curent cu ultimele nout\u0103\u0163i \u00een critic\u0103 \u015fi estetic\u0103, a chiar inventat un concept literar sau\/\u015fi estetic: e un ideolog literar redutabil \u015fi combativ. Partea proast\u0103 cu exegeza dlui Codreanu const\u0103, mi se pare, \u00eentr-un soi de tezism invaziv, mai mult sau mai pu\u0163in voluntar: pare c\u0103 interpretul \u2013 altfel cititor subtil \u015fi, bibliografic, extrem de informat \u2013 cite\u015fte mai pu\u0163in din pl\u0103cerea de a citi, pentru ea \u00eens\u0103\u015fi, literatura (romanul, nuvela, etc.) lui D.R. Popescu, \u015fi mai mult pentru a-\u015fi ilustra \u015fi sus\u0163ine, didactic \u015fi ideologic propriile teze \u015fi ipoteze dinainte stabilite. Pe scurt, premeditat\u0103 cu aparat sau chiar preconceput\u0103, lectura lui, \u00eencorsetat\u0103, e lipsit\u0103 de inocen\u0163\u0103 \u015fi de surpriz\u0103. \u00cemb\u00e2csit\u0103 pe alocuri cu tipare \u201etransmoderniste\u201c, cu Dostoievski, Nietzsche \u015fi al\u0163ii, lectura nu mai e liber\u0103 \u015fi bucuroas\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi, iar literatura lui D.R. Popescu se vede somat\u0103 ori chemat\u0103 (invitat\u0103!) s\u0103 ilustreze subaltern, ca o slug\u0103 devotat\u0103, tezele \u015fi ipotezele interpretului. O asemenea r\u0103sturnare copernican\u0103 (\u201etransmodernist\u0103\u201c?!) a raportului dintre text \u015fi un interpret evadat din chinga \u201ecitiorului de serviciu\u201c (\u00een serviciul literaturii!) nu-i deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, ci, agresiv\u0103, e un canon \u00een virtutea c\u0103ruia, umilit, textul se preschimb\u0103 \u00een pretext, iar literatura se… canone\u015fte sub comanda interpretului s\u0103u. Canonirea asta tinde s\u0103 fac\u0103 epoc\u0103 \u00een noua critic\u0103 \u015fi istorie literar\u0103… \u00cen treac\u0103t fie spus, dac\u0103 e totu\u015fi vorba de o afinitate electiv\u0103, de identificarea unor tipare catalitice \u015fi modelatoare \u00een proza lui D.R. Popescu, mult mai mult dec\u00e2t despre Dostoievski ori Nietzsche se poate vorbi despre… umbra lui Shakespeare cu \u201epoli\u0163ismul\u201c, \u201eancheta\u201c ori p\u00e2nda lui Polonius (intrigantul de dup\u0103 cortin\u0103 sau perdea) \u015fi culoarea s\u00e2ngerie din marile lui tragedii sau, pe de alt\u0103 parte, cu inocen\u0163a r\u0103nit\u0103 a lui Hamlet \u015fi candoarea ucis\u0103 a Ofeliei. Eposul unor nuvele, acela din ciclul F ca \u015fi \u00een V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103 nu este dostoievskian, ci… homeric, \u201eepopeic\u201c \u015fi \u00een\u0163esat cu mitologie popular\u0103 \u00een versiuni secularizate \u015fi desacralizate, cum sunt eseurile, \u201epl\u00e2ngerile\u201c \u00eentristate \u015fi sarcastice pe care scriitorul le dedic\u0103 de la o vreme \u00eencoace ,,Miori\u0163ei\u201c \u015fi \u201ecrimei din rai\u201c s\u0103v\u00e2r\u015fite acolo… O excelent\u0103, oportun\u0103 \u00eentoarcere la text \u00eent\u00e2lnim \u00een considera\u0163iile lui Constantin Cuble\u015fan despre romanele de \u00eenceput ale lui D.R. Popescu. Recitindu-le cu prospe\u0163ime \u015fi cu o inocen\u0163\u0103 lipit\u0103 de text, criticul observ\u0103 acolo subtextul ascuns \u00een tematica (\u00een acord cu canonul vremii!) abordat\u0103 de prozator. S\u0103 recitim cu Constantin Cuble\u015fan o proz\u0103 pe tema colectiviz\u0103rii \u015fi s\u0103 observ\u0103m, sub \u00eendrumarea ochiului \u201einocent\u201c, cum (cine) sunt colectivi\u015ftii. Constantin Cuble\u015fan constat\u0103 c\u0103 prozatorul \u00eel preia \u00een unele privin\u0163e \u00een aceste proze de \u00eenceput pe Marin Preda (cel care i-a criticat pe \u201ef\u0103c\u0103torii de cuvinte\u201c repro\u015f\u00e2ndu-le c\u0103 se \u201ejoac\u0103\u201c tinere\u015fte \u015fi se copil\u0103resc \u00een loc s\u0103 fie \u201eserio\u015fi\u201c cu via\u0163a reflectat\u0103 \u00een literatur\u0103!). Prelua, a\u015fadar, un fel de \u201emorome\u0163ianism\u201c: \u00eens\u0103 unul scos din \u201eagor\u0103\u201c, din ritualul\u00a0 petrecut \u00een \u201epoiana lui Iocan\u201c \u015fi mutat, \u00een joac\u0103, \u00eentr-o \u201ec\u0103ru\u0163\u0103 cu paia\u0163e\u201c ori la… circ! Iat\u0103 replica unuia care \u201evrea s\u0103 arunce rogojina afar\u0103 din cas\u0103\u201c \u015fi s\u0103 intre \u00een \u201ecolectiv\u0103\u201c ca \u201es\u0103 scap \u015fi de pureci, c\u0103, slav\u0103 Domnului, am pureci de pot \u00eemprumuta la tot satul… Uite cracul acesta vechi \u2013 spune hazliul personaj \u2013 \u00eel rup \u015fi-l calc \u00een picioare.<\/p>\n
Asta e tot ce mi-a dat burghezia \u015fi regele\u201c, mai zice morome\u0163ianul, rug\u00e2ndu-se s\u0103 fie primit \u00een \u201ebiseric\u0103\u201c, adic\u0103 \u00een \u201ecolectiv\u0103\u201c. Acesta, un Matei C\u0103l\u0103ra\u015fu, scrie Constantin Cuble\u015fan \u201eare ceva din h\u00e2tro\u015fenia lui Moromete, fiind un mucalit \u015fi un zurbagiu, mereu dispus s\u0103 ia totul \u00een r\u0103sp\u0103r\u201c. Cum vedem, supratema \u015fi \u201eactantul\u201c s\u0103u pun tema \u00eens\u0103\u015fi \u00een deriziune. Cu \u201ecracul\u201c lui vechi \u015fi jerpelit mo\u015ftenit de la burghezie \u015fi de la rege, acest Matei C\u0103l\u0103ra\u015fu e un bufon \u00een devenire, dac\u0103 nu un \u201esabotor\u201c(!) care \u201eia \u00een r\u0103sp\u0103r\u201c o tem\u0103 \u00eenalt\u0103, sacrosanct\u0103, la ordinea zilei, tema colectiviz\u0103rii. De altfel, prefigura\u0163i \u00een povestiri \u015fi \u00een\u00a0 romanele de \u00eenceput, \u201ebufonii\u201c ace\u015ftia (\u201epitici \u00een gr\u0103dina de var\u0103\u201c!) vor prelua puterea literaturii \u015fi vor st\u0103p\u00e2ni \u201elumea pe dos\u201c din capodoperele viitoare ale lui Dumitru Radu Popescu. Ele alc\u0103tuiesc un epos, o povestire f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit \u00een care demitizarea are loc concomitent cu mitizarea marilor teme ale epocii de aur, dac\u0103 nu chiar cu un pas mai devreme: este calea regal\u0103 a \u201ev\u00e2n\u0103torii\u201c romane\u015fti \u00een care s-a \u00eenfundat f\u0103r\u0103 sc\u0103pare acest mare scriitor al nostru. Admirabil\u0103, lectura lui Constantin Cuble\u015fan, o recitire cu ochii pe text descoper\u0103 \u201eb\u00e2lciul vital\u201c \u00een care se mi\u015fc\u0103 \u015fi tr\u0103iesc ori se prefac eroii lumii lui D.R. Popescu.
\nPrezent cu o Glum\u0103 despre care am dat seama \u00een num\u0103rul trecut, George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, proasp\u0103tul octogenar, beneficiaz\u0103 de c\u00e2teva lecturi excep\u0163ionale, veritabile exegeze sub semn\u0103turi pe care, spre ru\u015finea mea, nu le-am \u00eent\u00e2lnit (sau nu le-am observat p\u00e2n\u0103 acum!):\u00a0 Mihaela-Adelina Chis\u0103r-Viziru, cu o excursie fermec\u0103toare \u015fi profund\u0103 pe urmele \u201emomentelor preliminare, dar hot\u0103r\u00e2toare \u00een ceea ce prive\u015fte revela\u0163ia romanului total\u201c pe care prozatorul nostru \u00eel scrie \u00eentruna cu amintirea perpetu\u0103 a \u201etavanului co\u015fcovit\u201c din odaia morarului dintr-o \u201emoar\u0103 veche de sub munte, la marginea unei p\u0103duri de tei, \u00eentins pe o lavi\u0163\u0103 \u00eengust\u0103 \u015fi \u00eenalt\u0103\u201c. Tavanul de b\u00e2rne afumate \u00eei treze\u015fte, asemeni madlenei lui Proust, amintirea casei bunicii: impulsul creator primit (resim\u0163it) atunci \u015fi acolo nu s-a mai potolit \u015fi n-a \u00eencetat p\u00e2n\u0103 azi. O exegez\u0103 insolit\u0103 \u015fi admirabil\u0103 prin ineditul ei scrie Elena P\u00e2rlog, Despre un dialog al textelor \u00een care descoper\u0103 \u201eparfumul sadovenian\u201c din marele text romanesc scris f\u0103r\u0103 oprire de George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103. Identificarea \u201elocurilor sadoveniene,, \u00een opera lui G. B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 este o \u00eentreprindere spectaculoas\u0103 \u015fi conving\u0103toare, a\u015fa cum n-am citit (aflat) s\u0103 se fi f\u0103cut. R\u0103m\u00e2ne ca autorul s\u0103 confirme ori s\u0103 infirme incitanta \u015fi fertila ipotez\u0103: \u00eenclin s\u0103 cred c\u0103 va fi \u00eenc\u00e2ntat. Eseul (aniversar) Sur\u00e2sul mefistofelic al romancierului de Petre Isachi se ocup\u0103 cu \u201easpira\u0163ia c\u0103tre romanul total (utopie poietic\u0103)\u201c \u015fi \u201einfrarealismul, hiperrealismul \u015fi intertextualitatea (care) configureaz\u0103 metaromanul polifonic\u201c. \u00cen pofida cantit\u0103\u0163ii de \u201ebarbarisme\u201c care n\u0103p\u0103desc din loc \u00een loc textul, eseul dlui Petre Isachi merit\u0103 toat\u0103 aten\u0163ia cititorilor Lumii \u00een dou\u0103 zile \u015fi ai Ucenicului neascult\u0103tor, p\u0103r\u0163i ale \u201eromanului total\u201c pe care \u00eel scrie de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 azi acest \u201euzurpator prin voca\u0163ie\u201c (apud Petre Isachi).
\nCum \u201ea murit\u201c cineva prima oar\u0103 \u00een 1974 citim \u00eentr-o scrisoare extraordinar\u0103 a lui\u00a0 Niculae Gheran trimis\u0103 celui \u201e\u00eentors din mor\u0163i\u201c. \u201eDrept s\u0103-\u0163i spun \u2013 \u00eei scrie \u00ab\u00eenviatu\u00bbMircea Zaciu lui N. Gheran \u2013 mi s-a p\u0103rut extrem de ciudat s\u0103 asist la reac\u0163iile… \u00abpostume\u00bb ale diver\u015filor prieteni, amici, cunoscu\u0163i. Undeva, trebuie s\u0103 recunosc, acest \u00abtest\u00bb mi-a \u00eent\u0103rit convingerea c\u0103 am numero\u015fi prieteni sinceri, care m-au \u00abpl\u00e2ns\u00bb din toat\u0103 inima (…) E pl\u0103cut s\u0103 \u015ftii c\u0103 ai prieteni pe care un hazard i-a \u00abverificat\u00bb. De alt\u0103 parte, am avut \u015fi sentimentul, straniu de tot, c\u0103 moartea a f\u0103cut o eroare, c\u0103 altcineva a murit \u00een locul meu, c\u0103 de fapt eu eram cel sortit…\u201c. Cel murit \u00een numele lui, diferit printr-o singur\u0103 \u015fi nefast\u0103 liter\u0103!, era un Zahiu, \u201eom serios, bine preg\u0103tit,\u00a0 trebuia s\u0103 preia direc\u0163ia Editurii politice etc. Bietul, am \u00eenc\u0103 senza\u0163ia c\u0103 a murit \u00een locul meu\u201c. Testul hazardului care \u201everific\u0103\u201c ar putea intra \u00een codul bunelor maniere: abia a\u015fa ai putea \u015fti la ce s\u0103 te a\u015ftep\u0163i \u015fi s\u0103 iei m\u0103suri cu un ceas mai devreme. La ce bun?!
\nPro Saeculum este o revist\u0103 \u201eprovincial\u0103\u201c, dar na\u0163ional\u0103, de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103 literar\u0103 \u015fi intelectual\u0103, \u00eentrec\u00e2nd alte surate ce-\u015fi dau ochii peste cap ca s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia sau, cum spunea Andrei Ple\u015fu, \u201es\u0103-\u0163i pui poalele-n cap \u015fi s\u0103-\u0163i ba\u0163i joc de al\u0163ii\u201c \u00een numele libert\u0103\u0163ii de a fi z\u0103rit… \u00cen foarte multe privin\u0163e Pro Saeculum este o veritabil\u0103 carte de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi o lec\u0163ie, repetat\u0103 cu fiecare num\u0103r, de modestie salubr\u0103 \u015fi bun sim\u0163 exemplar. M\u0103 opresc aici, de\u015fi ar mai fi multe de spus: revista de la Foc\u015fani reprezint\u0103 o frumoas\u0103 insul\u0103 lini\u015ftit\u0103 \u015fi creatoare \u00eentr-un ocean r\u0103v\u0103\u015fit de tempest\u0103 \u015fi de \u201escandaluri\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen primul num\u0103r din Pro Saeculum, revist\u0103 na\u0163ional\u0103 de cultur\u0103, literatur\u0103 \u015fi art\u0103 ce apare \u00een ora\u015ful Unirii, doamna Rodica L\u0103z\u0103rescu culege \u00eentr-un editorial suculent semnele \u201ebune\u201c (?) ale anului abia \u00eenceput. Culege mai \u00eent\u00e2i o \u201eexcelent\u0103, dar involuntar\u0103 lec\u0163ie despre libertatea de expresie\u201c servit\u0103, \u201esub anonimat\u201c, de Ochiul magic al \u201ecruci\u015f\u0103torului\u201c presei culturale din… Cite\u0219te mai mult »O insul\u0103 lini\u015ftit\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8424,14135,8795],"class_list":["post-23262","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pro-saeculum","tag-premiului-national-eminescu","tag-rodica-lazarescu"],"views":1668,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23262","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23262"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23262\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}