{"id":23225,"date":"2015-05-01T16:36:15","date_gmt":"2015-05-01T14:36:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23225"},"modified":"2015-05-01T16:36:15","modified_gmt":"2015-05-01T14:36:15","slug":"mircea-martin-75","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-martin-75\/","title":{"rendered":"Mircea Martin \u2013 75"},"content":{"rendered":"

Predilec\u0163ii interpretative<\/strong><\/p>\n

\u00cen Singura critic\u0103, pentru Mircea Martin, actualitatea lui Lovinescu (\u201ela treizeci \u015fi cinci de ani de la moarte\u201c) \u0163ine, circular, de faptul c\u0103 Lovinescu a determinat perioada ce i-a urmat. Vorbind, mai departe, de o anumit\u0103 \u201edatorie\u201c a unei epoci pentru un asemenea personaj, Martin \u00ee\u015fi prezice, involuntar poate, profilul ast\u0103zi. Nu doar ca o alternativ\u0103 (cum, la fel, independent, profilul s\u0103u devine curiozitate ca abatere de la regula consecven\u0163ei), ci mai ales ca strategie implicit\u0103.
\nSitua\u0163ia standard pe care o poate \u00eent\u00e2lni cititorul lui Mircea Martin este urm\u0103toarea: c\u0103r\u0163ile sale sunt compendii de eseuri cu nodurile la vedere, printr-o reorganizare teoretic\u0103 explicit\u0103. \u015ei se prea poate ca rezisten\u0163a \u00een timp a unor teorii sau a unui teoretician, indiferent de butade, s\u0103 nu \u0163in\u0103 de aplicabilitatea teoriei la contemporaneitate, ci de felul \u00een care ea provoac\u0103 polemic contemporaneitatea. La fel cum se prea poate ca influen\u0163a unui critic s\u0103 nu \u0163in\u0103 de regimul referen\u0163ial care \u00eel nominalizeaz\u0103, ci de provoc\u0103rile polemice pe care le comport\u0103.
\nDin acest al doilea g\u00e2nd se na\u015fte o realitate: mai toate textele despre g\u00e2ndirea critic\u0103 \u015fi teoretic\u0103 \u00e0 la Mircea Martin devin teorii \u00een stadiu embrionar. Nu doar faptul c\u0103 profilul critic al lui Mircea Martin devine un case study pentru un subiect care caut\u0103 punctele de autoritate \u00een discursul criticii, dar mai ales rafinamentul \u015fi subtilitatea teoretic\u0103 sunt nad\u0103 pentru comentatori: felul \u00een care aparenta pasivitate e dublat\u0103 de un spirit polemic prin excelen\u0163\u0103 esen\u0163ialist. Probabil pentru c\u0103 foarte rar \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc apar critici cu un regim preponderent re\u0163inut (aproape indiferen\u0163i fa\u0163\u0103 de cecurile \u00een alb de autoritate pe care le ofer\u0103 critica de \u00eent\u00e2mpinare) care s\u0103 fie at\u00e2t de influen\u0163i pentru problematicile esen\u0163iale ale istoriei mentalitare \u015fi literare: problema genera\u0163iei, problema raportului dintre critic\u0103 \u015fi literatur\u0103, problema complexului cultural, problema teoriei literare str\u0103ine \u015fi a comunic\u0103rii ei cu cea autohton\u0103 etc. \u00cens\u0103, dac\u0103 pentru a descifra teoria literar\u0103 inserat\u0103 \u00een cronicile congenerilor este nevoie de o decantare a acesteia \u00een volumele ulterioare \u015fi dac\u0103 ea trebuie s\u0103 fie scoas\u0103 ca o sum\u0103 teoretic\u0103 dintr-o imens\u0103 baz\u0103 de date speculativ\u0103, Mircea Martin exploateaz\u0103 exact acest numitor comun teoretic pentru a da de \u00een\u0163eles, \u00een virtual, cum ar fi ar\u0103tat cariera sa de cronicar literar pur-s\u00e2nge. Iar aceste virtualit\u0103\u0163i, al\u0103turi de faptul c\u0103 numele unui critic literar circul\u0103 mereu pe c\u0103i diferite, indiferent de frecven\u0163a cronicilor, au f\u0103cut \u00een diferite perioade din textele lui Mircea Martin focare critice mai relevante dec\u00e2t practicarea genului prin cronica literar\u0103.
\nAstfel, mai rar un critic cu un profil idiopatic precum cel al lui Mircea Martin. Absolut imun fa\u0163\u0103 de tenta\u0163iile autoritare exersate \u00een genere de critica rom\u00e2neasc\u0103, el propune, pe \u00eentreg parcursul s\u0103u cultural, nu doar un alt mod de a face critic\u0103 literar\u0103, ci, \u00een mod esen\u0163ial, o teorie literar\u0103 polemic\u0103 pur-s\u00e2nge \u00een spatele pretextului profilurilor critice. Se poate citi printre r\u00e2nduri cum dorin\u0163a de autoritate este permanent subminat\u0103 de un proiect de anatomie a criticii autohton. Interesat de mecanismele prin care critica ajunge s\u0103 aib\u0103 autoritate mai mult dec\u00e2t de autoritatea ei \u00een sine, interesat de a stabili mereu raportul dintre critic\u0103 \u015fi literatur\u0103, Mircea Martin a devenit, chiar \u00een pofida practicii restr\u00e2nse de cronic\u0103 literar\u0103, una din vocile cele mai importante ale teoriei literare postbelice. \u015ei acest profil este cel pu\u0163in ciudat \u00een spa\u0163iul criticii literare \u015faizeciste (\u00een repetate r\u00e2nduri catalogat\u0103 drept non-conceptualizant\u0103, lipsit\u0103 de apetit teoretic \u015fi preponderent speculativ\u0103 sau impresionist\u0103 \u2013 un fel \u00een care interesul major al ierarhiilor \u00eempiedic\u0103 desfacerea factorilor care conduc la acestea), mai ales dac\u0103 lu\u0103m \u00een calcul recompensele (capital literar) de care au parte cronicarii perioadei. M\u0103 refer mai ales la recompense de profil critic, autoritatea \u015fi capitalul social. \u00cens\u0103 felul lui Mircea Martin de a face teorie literar\u0103 este, dac\u0103 nu camuflat de critic\u0103, m\u0103car decis de felul \u00een care, folosindu-se de profilurile critice pe care le supune unor radiografii ca de ni\u015fte pretexte. De observat cum \u201enegociatorul \u00eemp\u0103c\u0103rii foiletoni\u015ftilor cu teoreticienii\u201c (Mihaela Ursa \u00een Vatra, nr. 12\/ 2010) nu face din aceast\u0103 colaborare un ideal programatic sec, ci o pledoarie pentru organicitate. Mai mult, \u0163inta sa fiind o \u201esingur\u0103 critic\u0103\u201c dincolo de \u201emodele critice\u201c, evolu\u0163iei organice (defectuase deseori) a rela\u0163iei dintre literatur\u0103 \u015fi interpretare i se iart\u0103 mai toate neajunsurile; ele devin indispensabile unui mecanism auto-reglabil: \u00een definitiv, de la a-\u015fi culpabiliza omiterea \u00een volumul de debut a unui Mircea Iv\u0103nescu sau Leonid Dimov p\u00e2n\u0103 la a-i ierta lui Sainte-Beuve slaba aderen\u0163\u0103 la Baudelaire, exigen\u0163ele \u015fi momentele de mea culpa sunt impersonale \u00een stilul lui Martin tocmai pentru c\u0103 \u00eei apar ca defaz\u0103ri benigne.
\n\u00cens\u0103 dup\u0103 acela\u015fi principiu pe care se a\u015faz\u0103 \u00eentreaga stilistic\u0103 a lui Martin (aceea a niciunei fraze \u00een plus, un fel de urgen\u0163\u0103 \u015fi de iminen\u0163\u0103 a scriiturii care nu face \u00eens\u0103 nicio concesie con\u0163inutului), probabil c\u0103 interesul pentru marginal (at\u00e2t de des manifestat mai ales \u00een discu\u0163ia despre mentalit\u0103\u0163i) a infestat doar conceptele propuse, nu \u015fi alegerea autorilor recenza\u0163i. \u015ei nu c\u0103 ar fi \u00een sine o pierdere de vreme aplecarea permanent\u0103 asupra \u00eentregii mase de text \u00eenainte de a se decide centrul acesteia. Dar pe Martin pare s\u0103 \u00eel fi interesat mereu de ce se ajunge \u015fi ce se poate discuta \u00een acel punct. \u00cen Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie, de\u015fi analizele de poezie, proz\u0103 \u015fi critic\u0103 pot p\u0103rea \u00een prim\u0103 faz\u0103 u\u015for dependente de textul-subiect (ni\u015fte close readings care rareori aduc \u00een discu\u0163ie un context mai larg \u2013 dar c\u00e2nd o fac, viziunea e \u00een mare form\u0103: \u201eProza rom\u00e2n\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 dispune de artizani str\u0103luci\u0163i. \u00cei lipsesc \u00eens\u0103 arhitec\u0163ii\u201c \u2013, acesta poate fi citit doar subiacent \u015fi este apoi explicat polemic \u00een a patra parte a volumului), Mircea Martin tr\u0103deaz\u0103 predilec\u0163ii interpretative: spre exemplu, v\u00e2rfurile genera\u0163iei \u015faizeci sunt exclusiv poetici impersonale, metafizice. A\u015fadar, pe l\u00e2ng\u0103 repro\u015ful subtil al lui Simion (care \u00eel nume\u015fte \u201eglosator fin, discret, pe marginea c\u0103r\u0163ilor \u00een genere bune\u201c \u2013 adic\u0103 prizate de perioad\u0103 \u2013 observa\u0163ie valabil\u0103 \u015fi pentru Singura critic\u0103) de a-\u015fi fi ales mai ales autorii valoro\u015fi, exist\u0103 \u015fi o uniformitate a interpret\u0103rii, justificat\u0103 de autor prin op\u0163iune. Specificul lui Mircea Martin din volumul de debut, de la formul\u0103rile savuroase din interiorul \u015fi mai ales finalurile cronicilor p\u00e2n\u0103 la \u00eencet\u0103\u0163enirea r\u0103d\u0103cinilor, devine o marc\u0103 personal\u0103 \u00een mai toate c\u0103r\u0163ile urm\u0103toare. Un fel \u00een care anatomia \u00eel va trimite mereu c\u0103tre o polemic\u0103 a genurilor, dintr-o \u00een\u0163elegere a infidelit\u0103\u0163ii criticii fa\u0163\u0103 de text \u00een general. C\u00e2nd panorameaz\u0103 demersurile critice (singura op\u0163iune fidel\u0103 a lui Mircea Martin fiind, mai departe, critica criticii), teoreticianul cere \u201ezdruncinarea tradi\u0163iei\u201c, o radicalizare a \u201eop\u0163iunilor\u201c \u015fi caut\u0103 noutatea demersurilor critice. Vede at\u00e2t la criticii francezi, c\u00e2t \u015fi la colegii de genera\u0163ie ups and downs, \u00eei taxeaz\u0103 deseori din interior (dac\u0103 e s\u0103 lu\u0103m numai faptul c\u0103 uneori caracterul memorabil al unor idei vine din chiar negativitatea lor). \u015ei e ciudat cum aceast\u0103 polemic\u0103 nu aduce a r\u0103fuial\u0103, ci a obsesie structural\u0103: func\u0163ionalitatea teoriei \u015fi alternativele din interiorul ei. Op\u0163iunile ulterioare \u00eei vor decide parcursul: Mircea Martin va fi devenit mai departe, prin aceast\u0103 pledoarie pentru \u201eop\u0163iune \u015fi zdruncinare\u201c, exact \u201euniversitarul deschis c\u0103tre modernitate\u201c pe care \u00eel vedea el \u00eensu\u015fi \u00een Marcel Raymond.
\nF\u0103r\u0103 pic de striden\u0163\u0103 (nici m\u0103car \u00een sus\u0163inerea unei \u00eentregi genera\u0163ii nou\u0103zeciste la \u00eenceputurile acesteia prin Universitas), gestionarea discursului literar \u0163ine pentru Mircea Martin de o politic\u0103 a selec\u0163iei, a op\u0163iunii. Demararea unuia dintre proiectele majore de critic\u0103 a criticii, importarea c\u00e2torva dintre resursele teoretice indispensabile ast\u0103zi (dac\u0103 nu a unui \u00eentreg model cultural), cultivarea unei anumite aristocra\u0163ii a selec\u0163iei ca pretext pentru aceast\u0103 anatomie a criticii, analizele excelente ale mentalit\u0103\u0163ilor, catedra \u015fi sus\u0163inerea tinerilor nou\u0103zeci\u015fti de la Universitas vorbesc ast\u0103zi despre un profil critic complet \u015fi paradoxal \u00een fotografia de grup, pentru care impunerea \u015fi autoritatea au venit firesc, de la sine.\u00a0\u00a0 (\u015etefan Baghiu)<\/strong><\/em><\/p>\n

Un diagnostician al culturii rom\u00e2ne<\/strong><\/p>\n

\u00cenc\u0103 de la debutul \u00een volum, pe c\u00e2nd nu \u00eemplinise \u00eenc\u0103 30 de ani, era evident c\u0103 Mircea Martin f\u0103cea figur\u0103 aparte \u00een interiorul genera\u0163iei sale. Discret, f\u0103r\u0103 apetit pentru polemici sau revizuiri radicale, dar \u00een acela\u015fi timp ferm \u015fi tran\u015fant atunci c\u00e2nd contextul o cere, criticul propunea o alt\u0103 raportare la actualitate dec\u00e2t cea a unei genera\u0163ii care \u015fi-a f\u0103cut din foiletonistic\u0103 un program. De aceea a \u015fi fost b\u0103nuit, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul carierei sale, de lips\u0103 de nerv. \u00cen mod paradoxal \u015fi nu prea, primul s\u0103u volum, Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie (o colec\u0163ie de cronici care dep\u0103\u015fea \u00eens\u0103 mizele comentariului punctual), a reprezentat desp\u0103r\u0163irea de cronica literar\u0103, pentru care, s-a spus, nu era \u00eenzestrat. Motivul l-ar fi reprezentat caracterul elaborat \u015fi profunzimea cronicilor sale. Criticul era, \u00een limbajul corporatist de azi, \u201esupracalificat\u201c \u00een raport cu munca de jos a cronicii literare.
\nAceast\u0103 reorientare timpurie a criticii lui Mircea Martin (care a cochetat cu foiletonistica prin emula\u0163ie cu colegii de genera\u0163ie) nu poate fi motivat\u0103, \u00eens\u0103, prin absen\u0163a talentului de cronicar \u2013 Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 azi unul dintre cele mai memorabile volume de cronici ale literaturii postbelice \u2013, ci mai degrab\u0103 printr-o op\u0163iune de temperament intelectual. \u00cen mod paradoxal, absen\u0163a tuturor calit\u0103\u0163ilor care au asigurat succesul unei genera\u0163ii constituie garan\u0163ia autorit\u0103\u0163ii lui Mircea Martin. Omniprezen\u0163a, at\u00e2t pe terenul istoriei literare, c\u00e2t \u015fi al foiletonisticii, a celor mai mul\u0163i dintre criticii \u015faizeci\u015fti, e \u00eenlocuit\u0103, \u00een cazul s\u0103u, de o recluziune aristocratic\u0103 \u00een obsesii \u015fi teme personale. Ceea ce n-a dus la sl\u0103birea credibilit\u0103\u0163ii lui Mircea Martin cu privire la temele actualit\u0103\u0163ii, ci, \u00een mod paradoxal, tocmai la cre\u015fterea ei. Astfel \u00eenc\u00e2t toate lu\u0103rile sale de pozi\u0163ie \u00een problemele mai generale ale criticii \u015fi literaturii rom\u00e2ne postbelice sunt at\u00e2t rezultatul unei nevoi de clarificare, c\u00e2t mai ales al unei nevoi de autoclarificare. Ceea ce-l impune pe Mircea Martin \u00een primul r\u00e2nd e, a\u015fadar, nu flexibilitatea comunic\u0103rii \u2013 criticul nu se poate exprima, ca mul\u0163i dintre colegii de genera\u0163ie, despre orice tem\u0103 literar\u0103 \u2013, c\u00e2t stringen\u0163a ei. Criticul a luat cuv\u00e2ntul numai c\u00e2nd o necesitate exterioar\u0103 a coincis f\u0103r\u0103 rest cu o urgen\u0163\u0103 interioar\u0103.
\nNici deficitul cantitativ al scrierilor lui Mircea Martin n-a contribuit la sl\u0103birea autorit\u0103\u0163ii sale. Raportat la \u00eentinderea operei, criticul e, cu siguran\u0163\u0103, cel mai creditat nume al criticii noastre postbelice. Faptul e explicabil, pe de o parte, prin ac\u0163iunea de fundal, strict institu\u0163ional\u0103. Pasiunea pentru abstract \u015fi setea de impar\u0163ialitate au f\u0103cut din critic un excelent conduc\u0103tor de institu\u0163ii culturale, de la cenacluri literare p\u00e2n\u0103 la reviste, edituri, sau coordonarea unor proiecte de larg\u0103 anvergur\u0103. Mircea Martin a sprijinit, practic, prin girul propriei persoane, o parte considerabil\u0103 din proiectele literaturii \u015fi culturii rom\u00e2ne din ultimele decenii. Astfel \u00eenc\u00e2t mae\u015ftrii vizibili, permanent prezen\u0163i \u00een arena actualit\u0103\u0163ii, au fost egala\u0163i \u00een prestigiu de acest magistru din umbr\u0103, extrem de selectiv \u015fi de exigent. Nu cred c\u0103-i exagerat s\u0103 se spun\u0103 c\u0103, de la debutul publicistic de la jum\u0103tatea anilor \u201860, Mircea Martin a vegheat, discret dar neobosit, la bunul curs al literaturii rom\u00e2ne. Pu\u0163inul rodaj \u00een actualitate i-a asigurat, de altfel, \u015fi cea mai rapid\u0103 adaptare la modific\u0103rile de context. De\u015fi nu \u015fi-a schimbat scrisul de la Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie p\u00e2n\u0103 azi, criticul \u015fi-a revizuit tacit ideologia din relieful lui. At\u00e2t de clamata autonomie a esteticului, singura ideologie posibil\u0103 \u00een timpul comunismului, n-a devenit un blocaj de receptare critic\u0103, a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul altor nume din genera\u0163ia sa, ci platforma pe care au fost acceptate o serie de valori cultural-ideologice mai largi. Analizele de dup\u0103 \u201890, nesistematizate \u00eenc\u0103 \u00een volum, dar \u015fi numerele tematice din Cuv\u00e2ntul, reprezint\u0103 o pledoarie pentru reconcilierea esteticului cu compartimente intelectuale refulate timp de mai multe decenii. Ca mentalitate, Mircea Martin e cel mai t\u00e2n\u0103r dintre \u015faizeci\u015fti.
\n\u015ei mai e ceva: de\u015fi a scris relativ pu\u0163in \u00een compara\u0163ie cu colegii de genera\u0163ie, criticul a vizat doar problemele de ansamblu ale culturii rom\u00e2ne. A dep\u0103\u015fit, adic\u0103, destul de repede etapa \u201especializat\u0103\u201c, oarecum punctual\u0103, a discu\u0163iilor despre c\u0103r\u0163ile genera\u0163iei sale (prin Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie) sau despre fenomenul \u015ecolii de la Geneva (\u00een Critic\u0103 \u015fi profunzime) pentru a se dedica unor teme de amploare. Prin
\nG. C\u0103linescu \u015fi complexele literaturii rom\u00e2ne, Mircea Martin a p\u0103r\u0103sit definitiv abordarea \u00eengust estetic\u0103 a fenomenului literar, propun\u00e2nd o reflec\u0163ie asupra identit\u0103\u0163ii culturii rom\u00e2ne \u00een ansamblul ei. Un demers extrem de curajos \u015fi de riscant \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care tema identit\u0103\u0163ii era pe deplin confiscat\u0103 ideologic. Dincolo de aporturile punctuale ale volumului, despre care am scris pe larg cu alt\u0103 ocazie, a vorbi despre \u201ecomplexele\u201c literaturii rom\u00e2ne \u00eensemna a arunca \u00een nonsens bruiajul protocronist al epocii. Dar \u015fi a respinge abordarea strict literar\u0103 a fenomenului.
\n\u015ei asta, pentru c\u0103 Mircea Martin nu poate g\u00e2ndi dec\u00e2t pe spa\u0163ii largi. Calitatea de diagnostician al culturii rom\u00e2ne \u00een ansamblul ei a devenit evident\u0103 mai ales dup\u0103 Revolu\u0163ie, c\u00e2nd criticul a fost preocupat de clarificarea unor concepte centrale ale epocii totalitare. Articolele din revista 22 despre Cultura rom\u00e2n\u0103 \u00eentre na\u0163ionalism \u015fi ceau\u015fism (2002-2003) reprezint\u0103, al\u0103turi de Despre estetismul socialist din Rom\u00e2nia literar\u0103 (2004), cea mai consistent\u0103 \u00eencercare de evaluare conceptual\u0103 a literaturii rom\u00e2ne postbelice. De\u015fi Mircea Martin nu coboar\u0103 aproape niciodat\u0103 \u00een particularit\u0103\u0163ile fenomenului, el reu\u015fe\u015fte \u2013 apel\u00e2nd la un fel de distant reading \u00een contrapondere perfect\u0103 cu close-reading-ul practicat la \u00eenceputul carierei \u2013 s\u0103 explice sintetic, dar \u00een acela\u015fi timp extrem de nuan\u0163at (Sanda Cordo\u015f, \u00een Vatra, nr. 10\/2009), mi\u015fc\u0103rile de idei ale epocii.
\nRecitite acum, dou\u0103 mi se par liniile de for\u0163\u0103 ale argumentelor lui Mircea Martin. E de re\u0163inut, \u00een primul r\u00e2nd, observa\u0163ia c\u0103 trecerea de la marxismul pur \u015fi dur al anilor \u201950 la estetismul dominant al anilor \u201970-\u201980 se face pe poarta larg deschis\u0103 a recuper\u0103rii valorilor na\u0163ionale. Spre deosebire de Occident, care a v\u0103zut, \u00een a doua parte a secolului trecut, \u00een na\u0163ional o dimensiune frenatoare din punct de vedere cultural, \u00een Rom\u00e2nia sub comunism el a reprezentat o valoare catalizatoare. Cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 nu s-a transformat \u00een na\u0163ionalism, odat\u0103 cu deform\u0103rile protocroniste, observ\u0103 criticul. \u00cen al doilea r\u00e2nd, e de re\u0163inut \u2013 ca una dintre catalog\u0103rile cele mai cuprinz\u0103toare ale epocii \u2013 sintagma de \u201eestetism socialist\u201c. Mircea Martin apeleaz\u0103 la acest oximoron care, dac\u0103 lumea cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 ar fi fost mai receptiv\u0103 la concepte, ar fi trebuit s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 discu\u0163ii \u015fi dezbateri, tocmai pentru a sublinia caracterul paradoxal al ideologiei literare de sub comunism: de\u015fi accentul asupra dimensiunii estetice a operelor e o condi\u0163ie sine qua non a reprofesionaliz\u0103rii domeniului la jum\u0103tatea deceniului \u015fapte, nu-i mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103, de la un punct \u00eencolo, insisten\u0163a asupra purismului estetic \u00eencepe s\u0103 devin\u0103 nociv\u0103 \u015fi… nefireasc\u0103. \u201eNiciunde \u00een Estul european comunist nu s-a manifestat o asemenea propensiune generalizat\u0103 c\u0103tre estetic\u201c, noteaz\u0103 Mircea Martin, care \u00eenceteaz\u0103 de a mai fi criticul sau istoricul ideilor totalitariste, pentru a intra pentru o clip\u0103 \u00een postura antropologului \u015fi a sociologului. Unul dintre simptomele cele mai interesante ale epocii i se pare \u201eestetizarea existen\u0163ei \u00eense\u015fi\u201c, \u00een\u0163elegerea \u201escrisului ca existen\u0163\u0103\u201c: \u201eCeea ce \u00eenseamn\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, a lua scrisul, arta, literatura foarte \u00een serios, dar \u015fi a acorda vie\u0163ii doar (sau \u00een chip esen\u0163ial) un sens estetic. Esteticul devenit mod de existen\u0163\u0103 reprezint\u0103 nu at\u00e2t un mod de a tr\u0103i literatura, c\u00e2t de a tr\u0103i via\u0163a dup\u0103 modelul literaturii, de a tr\u0103i, de fapt, \u00eentr-o lume alternativ\u0103\u201c. Esteticul, sugereaz\u0103 Mircea Martin, a devenit, pentru o parte consistent\u0103 a litera\u0163ilor rom\u00e2ni, nu doar un criteriu de evaluare profesional\u0103, ci o form\u0103 de soteriologie. Departe, \u00eens\u0103, de a se disocia violent de aceast\u0103 perspectiv\u0103, a\u015fa cum\u00a0 f\u0103cut-o Eugen Negrici \u00een Iluziile literaturii rom\u00e2ne, Mircea Martin accept\u0103 c\u0103, \u00een condi\u0163iile ideologiz\u0103rii extreme a culturii de dup\u0103 1948, religia esteticului a reprezentat o perfect justificabil\u0103 \u201e\u00eentoarcere a refulatului\u201c.
\nDe unde reiese c\u0103 proiectul \u201ecomplexelor\u201c literaturii rom\u00e2ne (bruiat\u0103 permanent de probleme identitare), r\u0103mas neterminat, n-a p\u0103r\u0103sit, totu\u015fi, niciodat\u0103 preocup\u0103rile criticului. \u015ei c\u0103, dac\u0103 Mircea Martin a renun\u0163at la ocupa\u0163ia pedestr\u0103 a coment\u0103rii literaturii la zi, ba chiar la aceea pragmatic\u0103 a public\u0103rii de volume de autor, asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 istoricul ideilor rom\u00e2ne\u015fti nu mai poate fixa teme de reflec\u0163ie pentru actualitate. De altfel, nu m\u0103 pot ab\u0163ine s\u0103 nu remarc un alt paradox \u00e0 la Mircea Martin: pe m\u0103sur\u0103 ce criticul devine tot mai zg\u00e2rcit cu num\u0103rul de pagini oferite spre publicare, temele lui de reflec\u0163ie devin tot mai ample, capabile s\u0103 solu\u0163ioneze (precum conceptele amintite mai sus) dileme acute ale culturii rom\u00e2ne. De aceea, t\u0103cerile lungi trebuie \u00een\u0163elese \u00een cazul s\u0103u ca exigen\u0163e ale sintezei. Sper doar ca mediul cultural autohton s\u0103 \u015ftie s\u0103 profite de parcimonia fecund\u0103 a profesorului \u015fi \u00een urm\u0103toarele decenii. La mul\u0163i ani, Mircea Martin!\u00a0\u00a0 (Alex Goldi\u015e)<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Predilec\u0163ii interpretative \u00cen Singura critic\u0103, pentru Mircea Martin, actualitatea lui Lovinescu (\u201ela treizeci \u015fi cinci de ani de la moarte\u201c) \u0163ine, circular, de faptul c\u0103 Lovinescu a determinat perioada ce i-a urmat. Vorbind, mai departe, de o anumit\u0103 \u201edatorie\u201c a unei epoci pentru un asemenea personaj, Martin \u00ee\u015fi prezice, involuntar poate, profilul ast\u0103zi. Nu doar… Cite\u0219te mai mult »Mircea Martin \u2013 75<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[469,14121],"class_list":["post-23225","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-martin","tag-singura-critica"],"views":1363,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23225","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23225"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23225\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23225"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23225"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23225"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}