La ie\u015firea din scena vie\u0163ii, G\u00fcnter Grass, autor al unor c\u0103r\u0163i \u201erebele \u015fi excesive\u201c, cum le caracterizeaz\u0103 prozatorul britanic Lawrence Norfolk, al celebrului roman politic Toba de tinichea, care i-a adus Premiul Nobel, a fost omagiat mai cur\u00e2nd de personalit\u0103\u0163i din lumea politic\u0103 german\u0103 dec\u00e2t de confra\u0163i. Unul dintre liderii politici germani nu a ezitat s\u0103-l compare ca importan\u0163\u0103 cu Goethe. Dar dincolo de retorica politicienilor \u015fi a oamenilor de stat, de obicei g\u0103unoas\u0103 \u015fi \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri, trebuie spus c\u0103 G\u00fcnter Grass a fost o con\u015ftiin\u0163\u0103, o mare con\u015ftiin\u0163\u0103, nu doar a Germaniei, ci a Europei postbelice. Personalitate complex\u0103 \u015fi contradictorie, cu o ferm\u0103 orientare de st\u00e2nga, dup\u0103 o juvenil\u0103 trecere pe la extrema dreapt\u0103, el a fost admirat \u015fi poate chiar iubit \u00eent\u00e2i de toate ca scriitor, dar \u015fi ca cet\u0103\u0163ean al \u0163\u0103rii lui \u015fi al continentului nostru at\u00e2t de greu \u00eencercat. A fost \u00eens\u0103 \u015fi contestat vehement, mai ales pentru opiniile politice \u015fi judec\u0103\u0163ile sale privind ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Europa \u015fi \u00een lume de-a lungul celor peste 75 de ani care s-au scurs de la declan\u015farea R\u0103zboiului Al Doilea Mondial. Nu a pl\u0103cut multora, iar unii l-au pus, a\u015fa-zic\u00e2nd, la zid, acuz\u00e2ndu-l de inconsecven\u0163\u0103, nesinceritate \u015fi chiar de imoralitate. Romanul autobiografic Decojind ceapa, ap\u0103rut c\u00e2nd G\u00fcnter Grass era octogenar, a provocat o adev\u0103rat\u0103 furtun\u0103. La apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii, un gazetar de la Der Spiegel ataca \u00eentreaga genera\u0163ie a marelui scriitor, ca fiind schizofrenic\u0103 \u015fi marcat\u0103 iremediabil de ideologia\u00a0 nazist\u0103, iar pe deasupra, la\u015f\u0103, ne\u00eenstare a-\u015fi recunoa\u015fte ru\u015finea \u015fi vina! M\u0103 mir c\u0103 nu a cerut \u015fi condamnarea la moarte a celor din at\u00e2t de demonizata genera\u0163ie care nu s-au \u00eenvrednicit \u2013 nu-i a\u015fa?! \u2013 s\u0103 se spovedeasc\u0103 la tribunalul de nimeni \u015fi nimic legitimat al unor ziari\u015fti justi\u0163iari \u2013 mul\u0163i, c\u00e2t\u0103 frunz\u0103, c\u00e2t\u0103 iarb\u0103 \u2013 de tipul celui de la Der Spiegel, care nu-\u015fi ascund ura fa\u0163\u0103 de intelectuali \u015fi \u00eendeosebi fa\u0163\u0103 de scriitori \u015fi arti\u015fti. Dar vocile de tinichea trec \u015fi valorile r\u0103m\u00e2n. G\u00fcnter Grass a m\u0103rturisit cu o sinceritate \u015focant\u0103: \u201e…povara, eticheta \u015fi stigmatul le pot furniza eu singur. Ca membru \u00een Tineretul Hitlerist, am fost, desigur, un t\u00e2n\u0103r nazist. Credincios p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u201c. O spovedanie (tardiv\u0103!) care a f\u0103cut mare v\u00e2lv\u0103. Ceea ce e uimitor este \u00eens\u0103 c\u0103 el nu a ratat nici o experien\u0163\u0103 dintre multele, nu pu\u0163ine terifiante, ce i-a fost dat s\u0103 le tr\u0103iasc\u0103. Convertit\u0103 \u00eentr-un mare destin, biografia sa ne ofer\u0103 spectacolul victoriei unui \u00eenvins care, pentru a birui, a \u00eenv\u0103\u0163at, cum spune undeva, s\u0103 e\u015fueze!
\nG\u00fcnter Grass pare s\u0103 \u00eempart\u0103 biografiile \u2013 poate prea tran\u015fant \u2013 \u00een dou\u0103 categorii: gre\u015fite \u015fi corecte. Pe a sa \u00eenclin\u0103 s\u0103 o considere mai mult gre\u015fit\u0103, oricum aflat\u0103 sub semnul unui start cum nu se poate mai prost \u015fi mai invalidant, c\u00e2nd, minor fiind, cu o copil\u0103rie fracturat\u0103 (\u201eOdat\u0103 cu \u00eenceputul r\u0103zboiului, copil\u0103ria mea se sf\u00e2r\u015fise\u201c), atras de uniform\u0103 \u015fi de deviza \u201eTineretul trebuie s\u0103 fie condus de tineret\u201c (un slogan care sun\u0103 a gol, dar care \u00een anumite momente ale istoriei s-a dovedit mobilizator), intr\u0103 cu elan \u00een organiza\u0163ia tineretului hitlerist (\u201e\u0163\u00e2ncii\u201c, \u201emicii cerceta\u015fi\u201c), ajung\u00e2nd apoi tunar-tanchist al Waffen SS, \u00een p\u0103durile Boemiei. \u201eIstoria se ascundea \u00een spatele ei \u00eense\u015fi \u015fi se transforma c\u00e2t ai clipi \u00een legend\u0103\u201c, rememoreaz\u0103 prozatorul. \u015ei, e de observat, nimic nu p\u0103trunde mai ad\u00e2nc \u015fi mai insidios \u00een sufletul unui adolescent, al unui t\u00e2n\u0103r, dec\u00e2t legendele, miturile, din p\u0103cate \u015fi cele false, cultivate de diver\u015fi papagali paranoici, cu prec\u0103dere \u00een momente-limit\u0103 ale istoriei: r\u0103zboaie, \u201erevolu\u0163ii\u201c, epoci de tranzi\u0163ie. Numai c\u0103, peste toate acestea, marele scriitor are dreptate c\u00e2nd spune: \u201eNimic nu ne ofer\u0103 informa\u0163ii despre ceea ce se petrece \u00een mintea unui b\u0103iat de cincisprezece ani care vrea de bun\u0103voie s\u0103 se duc\u0103 neap\u0103rat acolo unde se lupt\u0103 \u015fi \u2013 lucru pe care l-ar putea b\u0103nui sau chiar cunoa\u015fte din c\u0103r\u0163i \u2013 unde moartea face ravagii. B\u0103nuielile se perind\u0103 una dup\u0103 alta: s\u0103 fi fost asaltul unor torente afective ce d\u0103deau pe dinafar\u0103, cheful de a ac\u0163iona de capul meu, dorin\u0163a de a cre\u015fte mai repede, de a ajunge adult, b\u0103rbat \u00eentre b\u0103rba\u0163i?\u201c
\nTanchist, miner, prizonier \u00eentr-un lag\u0103r american, cioplitor de pietre funerare, dar \u015fi sculptor-artist sau pictor mai mult dec\u00e2t promi\u0163\u0103tor, poet, prozator, adolescentul \u015fi, apoi, t\u00e2n\u0103rul G\u00fcnter Grass traverseaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r repede multe etape, dintre care unele dramatice \u00eendeosebi \u00een plan afectiv. Dintre cele decisive, \u00een primul r\u00e2nd privind op\u0163iunea politic\u0103, se deta\u015feaz\u0103 perioada mineritului (\u201eViitorul e-n lignit\u201c \u2013 era o deviz\u0103 \u00een fa\u0163a dezastrului provocat de r\u0103zboi). Asist\u0103 \u00een acel mediu muncitoresc de o duritate maxim\u0103 la \u00eenfruntarea extremelor, cea fascist\u0103, ce \u00eei era deja cunoscut\u0103, cu st\u00e2nga radical\u0103. Balan\u0163a (G\u00fcnter Grass este n\u0103scut \u00een Zodia Balan\u0163ei) se \u00eenclin\u0103, \u00een ceea ce-l prive\u015fte, spre st\u00e2nga, spre social-democra\u0163ie, influen\u0163at de discursul contaminant al unui miner pe nume Schumacher: \u201eDup\u0103 ani de \u00eenchisoare \u00een perioada nazist\u0103, se transformase \u00eentr-un ascet. Un sf\u00e2nt st\u00e2lpnic se f\u0103cea auzit. El chema la \u00eennoirea na\u0163iunii. Din ruine trebuia s\u0103 se nasc\u0103, dup\u0103 via\u0163a lui sever\u0103, o Germanie social\u0103 \u015fi democrat\u0103. Fiecare cuv\u00e2nt era o lovitur\u0103 de baros de fier. \u00cempotriva voin\u0163ei mele \u2013 c\u0103ci, de fapt, strig\u0103tele m\u0103 f\u0103ceau s\u0103 iau distan\u0163\u0103 \u2013 tovar\u0103\u015ful Schumacher m-a convins\u201c.
\nDup\u0103 r\u0103zboi, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd \u201ese celebra supravie\u0163uirea\u201c, G\u00fcnter Grass tr\u0103ie\u015fte ani de zile \u00eentr-un c\u0103min de b\u0103tr\u00e2ni din D\u00fcsseldorf Rath, administrat de franciscani, unde i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u00eentreaga priveli\u015fte a decrepitudinii fiin\u0163ei umane; o mic\u0103 lume crepuscular\u0103 vegheat\u0103 de un c\u0103lug\u0103r, personaj cobor\u00e2t parc\u0103 din veacuri demult apuse. Aici, hr\u0103nindu-se cu nelipsitul terci de gri\u015f cu lapte, la care se ad\u0103ugau dou\u0103 felii de p\u00e2ine intermediar\u0103, un bo\u0163 de margarin\u0103 \u015fi magiunul de prune, existen\u0163a era totu\u015fi suportabil\u0103 fa\u0163\u0103 de cea a majorit\u0103\u0163ii germanilor \u00een a c\u0103ror \u0163ar\u0103 \u201enu numai casele erau transformate \u00een ruine\u201c, dar \u201efiec\u0103ruia \u00eei lipsea c\u00e2te cineva\u201c. G\u00fcnter Grass va evoca \u00een amintitul roman autobiografic acei ani petrecu\u0163i \u00een c\u0103minul de b\u0103tr\u00e2ni. Este o pagin\u0103 de mare literatur\u0103 \u00eenc\u0103lzit\u0103 de umorul, chiar dac\u0103 trist, al povestirii unei bizare misiuni: programul de ie\u015fire cu o capr\u0103, pe numele ei Genoveva, la p\u0103scut, sub ochii curio\u015fi ai numero\u015filor vizitatori ai c\u0103minului, \u0163int\u0103 a ironiilor surorilor medicale ie\u015fite \u015fi ele s\u0103 se plimbe \u00een grupuri vesele, distr\u00e2ndu-se copios \u015fi umilitor pe seama \u201eaccesoriului tragicomic al unei capre recalcitrante cu ugeru-n v\u00e2nt\u201c \u015fi \u201ea celei mai ridicole perechi cu putin\u0163\u0103…\u201c.\u00a0 Ar fi absurd s\u0103 le fi pretins acelor tinere femei, la farmecele c\u0103rora r\u00e2vnea, f\u0103r\u0103 speran\u0163e, t\u00e2n\u0103rul b\u0103rbat, de a fi intuit cumva destinul caraghiosului \u00eenso\u0163itor al zv\u0103p\u0103iatului, dar at\u00e2t de utilului patruped, cu at\u00e2t mai pu\u0163in faptul c\u0103 va deveni un scriitor celebru, laureat al Premiului Nobel.
\nDup\u0103 multe decenii, decojind ceapa memoriei, care, \u201etocat\u0103 strat cu strat, declan\u015feaz\u0103 lacrimi ce tulbur\u0103 privirea\u201c, achit\u00e2ndu-\u015fi o datorie veche, G\u00fcnter Grass retr\u0103ie\u015fte un \u00eenceput de drum \u015fi un parcurs mult mai r\u0103scolitor, dec\u00e2t m\u0103rturisirea unei erori generate de o iluzie: \u201e\u00cen general, desf\u0103\u015furarea cronologic\u0103 a pove\u015ftii mele m\u0103 str\u00e2nge ca un corset. O, de-a\u015f putea acum s\u0103 v\u00e2slesc \u00eenapoi \u015fi s\u0103 acostez pe una din plajele de la Marea Baltic\u0103 pe care, copil fiind, \u00eens\u0103ilam cet\u0103\u0163i de nisip ud… O, de-a\u015f mai \u015fedea o dat\u0103 la fereastra podului \u015fi de-a\u015f putea s\u0103 citesc, pierdut de mine \u00eensumi, ca niciodat\u0103 dup\u0103 aceea… Sau s\u0103 m\u0103 ciucesc o dat\u0103 sub p\u00e2nza de cort (\u00een lag\u0103rul american\u00a0 \u2013 nota mea) cu camaradul meu Joseph (Joseph Ratzinger, devenit Papa Benedict al XVI-lea \u2013 nota mea) \u015fi s\u0103 juc\u0103m viitorul la zaruri, atunci c\u00e2nd acesta p\u0103rea \u00eenc\u0103 proasp\u0103t \u015fi imaculat… Joseph a avut zarul cel mai mare… A\u015fa se face c\u0103 eu am ajuns, din p\u0103cate, doar scriitor, el, \u00eens\u0103…\u201c
\nPovestindu-\u015fi via\u0163a, \u00een spe\u0163\u0103 adolescen\u0163a \u015fi prima tinere\u0163e, nu i-a fost deloc u\u015for s\u0103-\u015fi reaminteasc\u0103 atmosfera postbelic\u0103 \u2013 \u201ehaita noilor \u00eembog\u0103\u0163i\u0163i\u201c care \u201ese umfla \u00een pene, exhib\u00e2ndu-\u015fi bog\u0103\u0163ia\u201c, sau s\u0103 constate \u00eenc\u0103 o dat\u0103, la v\u00e2rsta de 80 de ani, adev\u0103rul crud c\u0103, de obicei, intelectualii \u201ee\u015fueaz\u0103 \u00een propriul lor orgoliu\u201c. E mai mult dec\u00e2t traumatizant apoi, scriind, s\u0103 retr\u0103ie\u015fti drama propriei tale familii care, atunci c\u00e2nd \u201eau venit ru\u015fii\u201c, a fost, practic, strivit\u0103 (mama scriitorului fiind violat\u0103 de solda\u0163ii sovietici, dar reu\u015find s\u0103-\u015fi salveze de la un astfel de co\u015fmar fiica). Paginile, numeroase, \u00een care o evoc\u0103 pe mama sa, moart\u0103 \u00een 1954, c\u0103reia \u00eei datoreaz\u0103 tot, inclusiv cariera\u00a0 de scriitor (\u201e…\u015fi dup\u0103 moartea ei mi se uit\u0103 peste um\u0103r \u015fi zice\u00a0 \u00abTaie asta, e ur\u00e2t\u00bb \u2013 , dar eu nu o ascult dec\u00e2t rareori \u015fi, c\u00e2nd o ascult, e prea t\u00e2rziu…\u201c) sunt cele mai r\u0103scolitoare. Dou\u0103 fiin\u0163e care s-au nemurit reciproc.
\nG\u00fcnter Grass nu acuz\u0103 \u015fi nu condamn\u0103 pe cineva anume, c\u0103ci, a\u015fa cum las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103, de cea mai mare tragedie pe care a tr\u0103it-o umanitatea to\u0163i suntem vinova\u0163i. Vina tragic\u0103, ar spune marea poet\u0103 \u015fi eseist\u0103 Ileana M\u0103l\u0103ncioiu. Supravie\u0163uitorii cataclismului nu pot \u00eencremeni \u00eens\u0103 \u00een aceast\u0103 vin\u0103. Via\u0163a trebuie s\u0103 continue. \u015ei nu merg\u00e2nd cu spatele \u00eenainte \u015fi cu fa\u0163a spre trecut. Este, \u00een fond, lec\u0163ia memorabil\u0103 pe care mama scriitorului, victim\u0103 a r\u0103zboiului, o d\u0103 celui ce c\u00e2ndva era \u201emicul ei Peer Gynt\u201c. Oricum \u2013 \u201etrecutul trebuie l\u0103sat s\u0103 se odihneasc\u0103\u201c, abia apoi poate fi scris\u0103 \u015fi cartea m\u0103rturisitoare. C\u00e2t timp trebuie l\u0103sat s\u0103 se odihneasc\u0103? Greu de spus. De pild\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua vizitei la Dachau: \u201eA trecut ceva timp p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am priceput \u00een salturi \u015fi am recunoscut ezitant c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu sau, mai exact, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau s\u0103 \u015ftiu, luasem parte la o crim\u0103 care, cu anii, nu a devenit mai pu\u0163in grav\u0103, nu vrea s\u0103 se prescrie, de care \u00eenc\u0103 mai suf\u0103r ca de o boal\u0103\u201c.
\nLa apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii autobiografice Decojind coaja, Michael Jurgs, biograful lui G\u00fcnter Grass, afirma c\u0103 ea \u00eenseamn\u0103 \u201emoartea unei institu\u0163ii morale\u201c. Cuvinte grele, cuvinte nedrepte, rostite parc\u0103 \u00een stare de \u015foc. Numai timpul este \u00eens\u0103 judec\u0103torul suprem. O va dovedi probabil o dat\u0103 \u00een plus posteritatea marelui scriitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La ie\u015firea din scena vie\u0163ii, G\u00fcnter Grass, autor al unor c\u0103r\u0163i \u201erebele \u015fi excesive\u201c, cum le caracterizeaz\u0103 prozatorul britanic Lawrence Norfolk, al celebrului roman politic Toba de tinichea, care i-a adus Premiul Nobel, a fost omagiat mai cur\u00e2nd de personalit\u0103\u0163i din lumea politic\u0103 german\u0103 dec\u00e2t de confra\u0163i. Unul dintre liderii politici germani nu a ezitat… Cite\u0219te mai mult »Victoria unui \u00eenvins<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14118],"class_list":["post-23218","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gunter-grass"],"views":1047,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23218","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23218"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23218\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23218"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23218"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23218"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}