De la prima privire fixat\u0103 asupra vastei opere pe care a \u00eemplinit-o (deja!) Aura Christi, \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 aceasta are ca azimut crea\u0163ia lui F.M.Dostoievski. Nu neap\u0103rat \u00een privin\u0163a discursului analitic, c\u00e2t mai ales \u00een cel al sistemului de g\u00e2ndire, ca perspectiv\u0103 de sondare a universurilor interioare ale omului aflat \u00een suferin\u0163\u0103. \u201eAxa operei dostoievskiene \u2013 ne atrage aten\u0163ia domnia sa \u2013 este, indiscutabil, suferin\u0163a. Dar, nota bene, nu orice tip de suferin\u0163\u0103. Suferin\u0163a care \u00eel \u00eenvie pe om, \u00eel red\u0103 pe omul din om\u201c. \u015ei, continu\u0103 observa\u0163ia: \u201eDostoievski nu este interesat de orice tip de om, ci de omul c\u0103zut \u015fi puternic, de ultimul dintre oameni, \u00een care explodeaz\u0103 nevoia de a reg\u0103si omul dinl\u0103untrul s\u0103u \u015fi, cum spune marele barbar undeva, \u00een paginile jurnaliere, parc\u0103, \u00absensul superior al vie\u0163ii\u00bb\u201c. De re\u0163inut aceast\u0103 observa\u0163ie \u00eentruc\u00e2t Aura Christi \u00eens\u0103\u015fi se reg\u0103se\u015fte pe sine prin suferin\u0163\u0103, dup\u0103 cum se confeseaz\u0103 \u00een preambulul unuia dintre cele mai complexe \u015fi mai profunde eseuri din literatura noastr\u0103 pe care \u00eel realizeaz\u0103, discut\u00e2nd la modul comparatist (\u201escris \u00een maniera artei interdisciplinare\u201c, spune Nicolae Breban) problemele con\u015ftientiz\u0103rii subteranit\u0103\u0163ii prin boal\u0103, a\u015fa cum apare la Dostoievski (\u201evizionarul profetic, isusiacul, solarul, apolinicul sau pravoslavnicul care crede \u015fi \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte credin\u0163a neocre\u015ftin\u0103\u201c) ca \u015fi la Nietzsche (\u201eacest peregrin prin arondismentul fiin\u0163ei\u201c). Este vorba de Dostoievski \u2013 Nietzsche. Elogiul suferin\u0163ei (Editura Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2013). Eseul se alc\u0103tuie\u015fte dintr-o serie de eseuri subsumate, pe tematici adiacente, care se conjug\u0103 toate armonic, \u00eentr-un ansamblu oarecum simfonic, \u00een care ideea central\u0103 subordoneaz\u0103 motivele ce sunt mereu reluate, mereu atacate, din varii unghiuri de interpretare posibil\u0103, \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 construc\u0163ie polifonic\u0103: \u201eTema suferin\u0163ei, tratat\u0103 sub semnul bel\u015fugului de via\u0163\u0103, este, firesc, aidoma unui uria\u015f fluviu, care, rev\u0103rs\u00e2ndu-se, a atins, \u00een timp ce scriam aceast\u0103 carte, afluen\u0163ii, izvoarele \u015fi r\u00e2urile din proximitate, \u00eenc\u00e2t, f\u0103r\u0103 voie aproape, am intrat \u015fi pe teritoriul altor motive majore, reg\u0103site \u00een opera celor doi g\u00e2nditori: viul, via\u0163a moartea, boala, subterana, amoralitatea, supraomul, Iisus Christos, credin\u0163a etc.\u201c Primul contact cu opera lui Dostoievski s-a f\u0103cut tocmai sub semnul suferin\u0163ei, pe care Aura Christi o m\u0103rturise\u015fte, cu con\u015ftiin\u0163a unei mari descoperiri pentru sine: \u201e\u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care, \u00een urma unor interven\u0163ii chirurgicale, f\u0103cute la celebra clinic\u0103 a profesorului Fiodorov, la Moskova, pentru a mi se stopa galoparea miopiei, eram \u00een imposibilitatea de a citi \u2013 handicap ce constituie pentru mine, dac\u0103 nu echivalentul apocalipsei, \u00een mod sigur, un scandal existen\u0163ial. \u00cen urma acestor experien\u0163e m-am ales cu iubirea de Dostoievski \u015fi cu o miopie ultraforte\u201c. Lectura i-o f\u0103cea tat\u0103l care \u201eeste desprins din lumea dostoievskian\u0103\u201c, \u00eempreun\u0103 cu care purta, mai apoi, discu\u0163ii \u201epe muchie de cu\u0163it (…) pe marginea scierilor marelui rus\u201c. Asta se \u00eent\u00e2mpla \u201e\u00een preistoria existen\u0163ei mele\u201c, dar dorin\u0163a de a p\u0103trunde \u00een acest domeniu al \u201esubteranismului\u201c universului uman, de acolo vine. C\u0103ut\u00e2nd a descifra omul din omul dostoievskian, de fapt se c\u0103uta \u015fi se descoperea pe sine, mereu mai mult, \u00een fiecare scriere a sa \u00een parte \u015fi \u00een toate la un loc (\u201eTot ce am f\u0103cut \u00ee\u015fi are r\u0103d\u0103cinile \u00een suferin\u0163\u0103\u201c, \u201edin obscurit\u0103\u0163ile suferin\u0163ei am crescut\u201c), p\u00e2n\u0103 la acest eseu (\u201eo imens\u0103 obr\u0103znicie\u201c) \u00een care descinde, prin sine, \u00een sinele lumii dostoievskiene, unde se simte \u201eca acas\u0103\u201c, pentru c\u0103 \u201eaici (\u00een opera marelui prozator rus) se vorbe\u015fte, se discut\u0103 \u015fi se iube\u015fte la limit\u0103, \u00een aerul firesc al imposibilului. Aici se d\u0103 totul, dincolo de limit\u0103, \u00een zodia excesului firesc. Definitiv. Aici se \u00eencearc\u0103, cu disperare dionisiac\u0103, s\u0103 se rezolve probleme cioplite din coasta esen\u0163ei. Aici se st\u0103 ochi \u00een ochi cu zeii. Aici te treze\u015fti \u00een\u015furubat pe fundalul abisului, \u00een m\u00e2lul c\u0103ruia te holbezi p\u00e2n\u0103 cineva te fixeaz\u0103 din str\u0103funduri savant contorsionate. Iar tu ai grij\u0103, \u00een tot acest timp, speriat de for\u0163a ce \u0163i s-a dat, \u0163i s-a \u00eeng\u0103duit, s\u0103 nu te transformi tu \u00eensu\u0163i \u00een monstru. Aici se caut\u0103 apocalipsa, apoteoza nihilismului, a jocului de a fi c\u00e2nd totul e imposibil, sufocant, intrat \u00een registrele pierzaniei. Aici se asist\u0103, cu inima tremur\u00e2nd\u0103, la r\u0103zboaie formatoare, la b\u0103t\u0103liile dintre contrariile mu\u015fcate de eriniile, fiarele, bestiile \u015fi mama suferin\u0163ei. Aici se pl\u00e2nge. Se sufer\u0103 enorm, dincolo de limit\u0103, \u00eentr-o tragic\u0103 \u015fi copil\u0103roas\u0103 disperare, iar fericirea are ramifica\u0163ii de sofisticate nervuri, crescute din m\u00e2lul deloc candid al suferin\u0163ei multiplicate, \u00eembl\u00e2nzite. Aici se glorific\u0103 suferin\u0163a, fiindc\u0103 ea face parte din prea plinul \u00eembel\u015fugat al vie\u0163ii, suferin\u0163a ar\u0103t\u00e2ndu-se, nu o dat\u0103, ca un alt pretext de a spune da existen\u0163ei. Aici \u00eenve\u0163i s\u0103 accep\u0163i ereditatea blestemat\u0103, pe care ai mo\u015ftenit-o \u015fi pe care, \u00een momente alese, o iube\u015fti de\u015fi labirinturile ei sunt un soi de anticamer\u0103 a mor\u0163ii. Aici descoperi at\u00e2ta viu, \u00eenc\u00e2t \u0163i se face fric\u0103 de graba cu care vei fi luat, f\u0103r\u0103 s\u0103 izbute\u015fti s\u0103 respiri totul, viul suferind st\u00e2nd la temelia tuturor lucrurilor (…) Aici se iube\u015fte, ca \u015fi c\u00e2nd \u00een secunda urm\u0103toare o stihie devastatoare ne va face una cu p\u0103m\u00e2ntul. Aici se moare discret, fiecare p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi demnitatea \u015fi nevoia de singur\u0103tate \u00een intimitatea \u00eengrozitoare a mor\u0163ii. Aici totul exist\u0103 sub semnul sf\u00e2r\u015fitului\u201c. E o sintez\u0103 aparte a scrisului dostoievskian, de o poeticitate subsumat\u0103 ce d\u0103 frenezie discursului din care face parte. Un discurs pe c\u00e2t de liber \u015fi degajat, pe at\u00e2t de concentrat \u00een densitate ideatic\u0103, analitic \u015fi debordant \u00een conexiuni, \u00een extinderi ale rela\u0163iilor circumstan\u0163iale cu marile literaturi ale culturii universale. \u00cen aceast\u0103 strategie exegetic\u0103, un rol aparte \u00eei acord\u0103 lui Fr. Nietzsche, \u00een care afl\u0103 un \u201eexeget geam\u0103n al suferin\u0163ei\u201c, cei doi titani ai timpului lor fiind at\u00e2t de \u201easem\u0103n\u0103tori \u015fi diferi\u0163i \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103\u201c, acesta din urm\u0103 \u201eun zeu imposibil de cuprins, o supra-entitate, care vede \u00een profunzimile labirintice ale abisului uman, vede \u015fi descrie haosul \u015fi tragediile, groz\u0103viile \u015fi uria\u015fa spaim\u0103 colc\u0103ind\u0103 acolo\u201c. Cercetarea paralel\u0103 a ideilor celor doi, cu aplicare riguroas\u0103 asupra textelor, asupra personajelor, e o demonstra\u0163ie de autentic\u0103 eleva\u0163ie spiritual\u0103. \u201e\u00cen paginile acestei scrieri \u2013 \u0163ine s\u0103-\u015fi previn\u0103 autoarea cititorii \u2013 poate, nu facem dec\u00e2t s\u0103 ascult\u0103m \u015fi s\u0103 urm\u0103rim cu luare-aminte \u2013 a\u015fa cum se cuvine \u2013 modul \u00een care dialogheaz\u0103, modul \u00een care se cheam\u0103 \u00ab\u00eentre ei pe deasupra \u00eentinderilor intermediare pustii ale timpului\u00bb c\u00e2\u0163iva magnifici cet\u0103\u0163eni ai Republicii Ale\u015filor\u201c. Ace\u015ftia sunt, \u00een primul r\u00e2nd, marii scriitori ru\u015fi ai secolului al nou\u0103sprezecelea: L.N.Tolstoi, A.S. Pu\u015fkin, Mihail Lermontov, N. V. Gogol \u015f.a., convoca\u0163i al\u0103turi de filosofii din acela\u015fi areal de preocup\u0103ri: \u015eestov, Merejkovski, Belinski, Berdiaev \u015f.a., orizontul deschiz\u00e2ndu-se larg \u015fi spre lumea occidental\u0103, \u00een corelarea ideilor dostoievskiene cu operele unor Thomas Mann, Herman Hesse, Robert Musil, Reiner Maria Rilke, Iris Murdoch etc., \u015fi nu mai pu\u0163in cu marii filosofi ai antichit\u0103\u0163ii (presocraticii), cu \u201emarele vinovat f\u0103r\u0103 vin\u0103\u201c: Iisus Hristos, \u00een analiza \u015fi interpretarea, fire\u015fte prin gril\u0103 dostoievskian\u0103 \u015fi nietzschean\u0103, a textelor biblice, incluz\u00e2ndu-l pe acesta \u00een r\u00e2ndul personajelor esen\u0163iale ale umanit\u0103\u0163ii dintotdeauna, personajul care se afl\u0103, de altfel, \u00een centrul operelor celor doi g\u00e2nditori, ca un continuu \u015fi multiplu reper de referin\u0163\u0103. \u00cen acest sens, Aura Christi \u00eel fixeaz\u0103 eseistic, pe coordonatele propriului comentariu, \u00een propria-i \u00een\u0163elegere a asum\u0103rii dostoievskiene: \u201eDostoievski transform\u0103 raiul \u015fi iadul, laolalt\u0103, \u00eentr-o dimensiune imanent\u0103 \u00eenainte de a fi transcendent\u0103, aduc\u00e2nd infernul \u015fi edenul \u00een via\u0163a l\u0103untric\u0103 a unor personaje purt\u0103toare ale ambiguit\u0103\u0163ii caracteriale. Fiecare dintre ace\u015fti eroi multipli locuiesc o realitate dedesubt, c\u0103ut\u00e2nd \u00een abisalitatea ei demetric\u0103 ideea unificatoare: Iisus. Un Iisus necunoscut alt\u0103dat\u0103, un Iisus care \u00eennobileaz\u0103 existen\u0163a uman\u0103 vie prin existen\u0163a Sa des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, bucur\u00e2ndu-se aici, cu noi, \u00een noi, de surplusul de via\u0163\u0103 construit\u0103 sub semnul evenimentului destinal \u015fi particip\u00e2nd la darul unic care este via\u0163a, \u00eemplinit\u0103 \u015fi prin suferin\u0163\u0103 \u2013 instrument al des\u0103v\u00e2r\u015firii de sine\u201c. (\u00cen parantez\u0103 fie zis, cred c\u0103 s-ar fi putut consulta cu folos, \u00een acest adev\u0103rat turnir comparatist, \u015fi cartea lui Mihail Dragomirescu, Via\u0163a lui Iisus, singura interpretare estetic\u0103 din literatura noastr\u0103, a vie\u0163ii \u015fi activit\u0103\u0163ii M\u00e2ntuitorului).
\nNietzsche, \u00een definirea Aurei Christi este cel care \u201evede \u00een profunzimile labirintice ale abisului uman, vede \u015fi descrie haosul \u015fi tragediile, groz\u0103viile \u015fi uria\u015fa spaim\u0103 colc\u0103ind\u0103 acolo\u201c. Din aceste afunduri col\u0103citoare de \u00eentreb\u0103ri esen\u0163iale asupra existen\u0163ei va fi ridicat \u201esupraomul nietzschean, Zarathustra\u201c prin care anun\u0163\u0103 \u201emoartea lui Dumnezeu\u201c. Dar, atrage aten\u0163ia cu aplomb autoarea eseului, \u201enici la Dostoievski, nici la Nietzsche nu e vorba de o moarte ultim\u0103, ci de o etap\u0103, un v\u00e2rf exploziv al nihilismului, care-\u015fi ruineaz\u0103 dincolo de limit\u0103, ultimele consecin\u0163e. Moartea lui Dumnezeu (…) se v\u0103de\u015fte \u00een opera celor doi g\u00e2nditori vizionari, profetici, ca un teren preg\u0103titor pentru rena\u015fterea lui Dumnezeu, \u015fi implicit, pentru rena\u015fterea omului, dar nu mai pu\u0163in pentru reg\u00e2ndirea raporturilor complexe dintre Om \u015fi Dumnezeu\u201c. Aceste \u201econstante tematice\u201c sunt urm\u0103rite \u015fi dezvoltate \u00een opera celor doi, \u00eentr-un \u201espa\u0163iu extramoral\u201c prin afirmarea unor eroi fundamental problematici. \u00centre ace\u015ftia, evident, Raskolnikov, M\u00e2\u015fkin, Karamazovii, \u00een investigarea c\u0103rora Aura Christi porne\u015fte, nici vorb\u0103 ca o spectatoare ce analizeaz\u0103 la rece comportamente, atitudini, implica\u0163ii, ci ca o participant\u0103 \u00eens\u0103\u015fi, dinl\u0103untrul acestor tenebre ale suferin\u0163ei, la diagnosticarea afectiv\u0103 a destinelor acestora. \u201ePrin Raskolnikov \u2013 ne spune Aura Christi \u2013 Dostoievski face unul dintre cele mai spectaculoase carotaje \u00een abisalitatea demetric\u0103 a \u00abomului din om\u00bb, a omului golit de om, a\u015fez\u00e2nd \u00een pagin\u0103 imposibilul: descrie mecanismul de func\u0163ionare a experien\u0163elor demetrice \u015fi a ecourilor acestora \u00een omul agonal al modernit\u0103\u0163ii \u2013 de aici interesul nostru maniacal fa\u0163\u0103 de acest personaj unic nu numai \u00een crea\u0163ia epic\u0103 dostoievskian\u0103. De aici, probabil, iubirea romancierului fa\u0163\u0103 de Rodion Raskolnikov \u2013 instrumentul prin care imposibilul a devenit o cale propice unor descoperiri unice privind \u00abomul din om\u00bb \u015fi realitatea abisal\u0103 cu sediul \u00een subterana uman\u0103\u201c. Cel\u0103lalt personaj dostoievskian, de o complexitate aparte \u00een dezv\u0103luirea subteranelor con\u015ftiin\u0163ei, prin\u0163ul M\u00e2\u015fkin, este \u015fi el caracterizat portretistic \u00eentr-un discurs eseistic: \u201eSmuls din iadul unei boli atroce \u015fi r\u0103mas cu toate acestea nevindecat, prin\u0163ul M\u00e2\u015fkin e trimis \u00een lume ca s\u0103 ne lumineze \u015fi s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 cu nes\u0103buin\u0163a soartei lui tembele. El are menirea de a ne \u00eenv\u0103\u0163a iubirea din noi \u00een\u015fine, \u00een primul r\u00e2nd, c\u0103ci e limpede c\u0103 lucrul cel mai greu din lume e s\u0103 te iube\u015fti pe tine \u00eensu\u0163i, dac\u0103 pornim de la premiza c\u0103 iubirea de sine presupune, \u00een primul r\u00e2nd, cunoa\u015ftere de sine (…) Apari\u0163ia lui M\u00e2\u015fkin \u00een lume e regizat\u0103 cu o diversiune. Arma predilect\u0103 folosit\u0103 de romancier, \u015fi \u00een acest roman, este a\u015fezat\u0103 sub semnul carnavalescului \u015fi al ambiguit\u0103\u0163ii caracterologice, a\u015fa \u00eenc\u00e2t o calitate a prin\u0163ului se reflect\u0103 \u00een alta, transformat\u0103 rapid \u00een masca unei entit\u0103\u0163i m\u00e2\u015fkiniene diferite. Eurile multiple, incluse \u00een psihicul m\u00e2\u015fkinian, mi\u015fc\u0103rile lor insidioase, subterane, sunt urm\u0103rite cu sufletul la gur\u0103, cu o r\u0103ceal\u0103 ce-\u0163i \u00eenghea\u0163\u0103 s\u00e2ngele\u201c.
\nCalitatea aparte a vastului eseu consacrat suferin\u0163ei, \u00eencorporat\u0103 \u015fi tratat\u0103, sub semnul medita\u0163iei filosofice, \u00een operele celor \u201edou\u0103 spirite gemene\u201c: Dostoievski \u015fi Nietzsche, pe care \u00eel elaboreaz\u0103 Aura Christi, const\u0103 \u00een tocmai analiza din interiorul conflictual al ad\u00e2ncurilor suflete\u015fti ale personajelor construite de ace\u015fti uria\u015fi creatori de lumi interioare, ea \u00eens\u0103\u015fi devenind \u00een cele din urm\u0103 eroina propriei sale investiga\u0163ii, a propriului s\u0103u roman\/eseu, \u00een care se ilumineaz\u0103, desigur analitic, metodic (\u201emetoda musilian\u0103\u201c), tocmai \u201eforma de existen\u0163\u0103 generativ\u0103, superlativ\u0103 \u015fi extatic\u0103, o autenticitate expansiv\u0103 a fiin\u0163ei fragile, pe care literatura o ajut\u0103 s\u0103 existe, \u015fi, uneori, o chiar substituie\u201c. Nu e singurul demers de amploare, la noi, \u00een privin\u0163a investiga\u0163iilor analitice dostoievskiene (Valeriu Cristea, Ion Iano\u015fi \u015f.a.) dar, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, e singular prin perspectiva de abordare analitic\u0103, comparatist\u0103, dintr-un unghi profund subiectiv \u015fi tocmai de aceea profund veridic, al lumilor subterane pe care le relev\u0103 operele scriitorului rus ca \u015fi a celui german. E, \u00een felul s\u0103u, un discurs analitic marcat de o profund\u0103 poeticitate a interpret\u0103rilor exegetice, adesea \u015focante prin ineditul revela\u0163iei lor critice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De la prima privire fixat\u0103 asupra vastei opere pe care a \u00eemplinit-o (deja!) Aura Christi, \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 aceasta are ca azimut crea\u0163ia lui F.M.Dostoievski. Nu neap\u0103rat \u00een privin\u0163a discursului analitic, c\u00e2t mai ales \u00een cel al sistemului de g\u00e2ndire, ca perspectiv\u0103 de sondare a universurilor interioare ale omului aflat \u00een suferin\u0163\u0103. \u201eAxa operei… Cite\u0219te mai mult »Elogiul suferin\u0163ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2059],"class_list":["post-23216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aura-christi"],"views":1305,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23216"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23216\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}