S-a spus despre spa\u0163iul virtual c\u0103 ar fi toxic, c\u00e3 el ar genera depresii \u015fi alte boli psihice. \u00cens\u0103 avem un exemplu care vine s\u0103 infirme toate aceste teorii. Este vorba despre o carte cu dou\u0103 personaje. El, un mare poet, ea, o bun\u00e3 traduc\u0103toare din Nabokov \u015fi autoare de proz\u0103 scurt\u0103. Am\u00e2ndoi pasiona\u0163i de blog-uri. Blogul lui se nume\u015fte \u201eHobbitul\u201c, al ei, \u201eFloribunda\u201c.
\nEl este un \u00eemp\u0103timit \u015fi al Facebook-ului. Cartea s-a scris timp de trei ani \u015fi s-a n\u0103scut din acest dialog. Astfel se poate caracteriza, \u00een linii mari, volumul\u00a0 Cad castane din castani. Amintiri de ieri \u015fi azi, ap\u0103rut, anul trecut la Editura Polirom. Protagoni\u015fti: Emil Brumaru \u015fi Veronica D. Niculescu. Volumul, al c\u0103rui titlu reproduce un vers al lui Emil Brumaru, nu este unul tipic de interviuri. El intr\u0103 \u00een categoria pove\u015ftii, unde via\u0163a diurn\u0103 se tope\u015fte \u00een amintiri, unde realitatea cap\u0103t\u0103 dimensiunile basmului, unde poezia st\u0103 pitit\u0103 dup\u0103 fiecare cuv\u00e2nt, propozi\u0163ie, fraz\u0103. Ne sunt aduse \u00een fa\u0163\u0103 multe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din copil\u0103ria, adolescen\u0163a \u015fi tinere\u0163ea celor doi protagoni\u015fti. Afl\u0103m, de exemplu, despre singur\u0103t\u0103\u0163ile de la 13, 14, 15 ani ale lui Emil Brumaru petrecute \u00een biblioteca, ticsit\u0103 cu romane engleze\u015fti, ale unchiului s\u0103u, nenea Mitic\u0103 din Curtea de Arge\u015f, despre anii petrecu\u0163i de Veronica D. Niculescu la Pite\u015fti. Pentru Emil Brumaru singur\u0103tatea este un lux: \u201eSingur\u0103tatea, ce posibilitate fermec\u0103toare, ce lux, \u00een fond, s\u0103-\u0163i permi\u0163i s\u0103 te l\u0103f\u0103i \u00een ea! O cau\u0163i, te obi\u015fnuie\u015fti cu d\u00e2nsa, de\u015fi ai zile c\u00e2nd aproape c\u0103 urli de plictiseal\u0103… Am c\u0103utat-o mereu, acum nu m\u0103 mai pot debarasa de felul acesta de a tr\u0103i, nutrit mai mult cu lecturi dec\u00e2t cu mototoleala zilnic\u0103 a unei vie\u0163i ce pare c\u0103 curge \u00een plin hazard…\u201c.\u00a0 Nu lipsesc nici \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de la Dolhasca, unde Emil Brumaru a practicat medicina, iar dup\u0103 12-13 ani, \u00een 1975, \u015fi-a luat ma\u015fina de scris \u201eConsul\u201c \u015fi a plecat, \u015fi nici cele de la Bucure\u015fti, unde Veronica D. Niculescu \u015fi-a f\u0103cut studiile \u015fi a fost angajat\u0103 la o multina\u0163ional\u0103. A avut puterea de a renun\u0163a \u015fi a se duce \u00eentr-un ora\u015f lini\u015ftit \u2013 Sibiu \u2013, unde scrie proz\u0103 scurt\u0103, basme \u015fi traduce din Beckett (pentru care a fost distins\u0103 cu premiul USR Sibiu), Don DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, transpuneri \u00een premier\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103.
\n\u00cen fapt, cartea este imn \u00eenchinat spa\u0163iului livresc, unde via\u0163a celor doi se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een pasiunea pentru Cehov \u015fi Shakespeare (la Emil Brumaru) \u015fi travaliul sisific al traducerii lui Nabokov. Via\u0163a diurn\u0103 este, practic, suspendat\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-i-se loc livrescului, pasiunii pentru lectur\u0103, pentru scris. Toate inconvenientele unei vie\u0163i de zi cu zi sunt trecute \u00een planul secund (depresia \u015fi dezordinea din bibliotec\u0103\u00a0 ale lui Emil Brumaru, participarea la diverse evenimente culturale din Sibiu ale Veronic\u0103i D. Niculescu), ced\u00e2nd locul unei plaje largi \u00een care personajele lui Cehov, cele ale lui Shakespeare, Dostoievski\u00a0 sau cele ale lui Nabokov \u0163es o metarealitate \u00een care cei doi \u00ee\u015fi duc via\u0163a, chiar dac\u0103 unul se afl\u0103 la Ia\u015fi, iar cel\u0103lalt la Sibiu.
\n\u00cent\u00e2lnirea dintre cei doi se face \u00eentr-un spa\u0163iu virtual, pe o durat\u0103 de trei ani (\u00eentre 2008-2011), iar rodul ei a n\u0103scut rubrica \u201eDiabloguri\u201c din revista ie\u015fean\u0103 Suplimentul de Cultur\u0103.\u00a0 Un loc important \u00een acest \u201edialog\u201c \u00eel ocup\u0103 problematica re-lecturii. Emil Brumaru dore\u015fte cu ardoare s\u0103 termine romanul Omul f\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi al lui Musil sau s\u0103 citeasc\u0103\/ re-citeasc\u0103 senin, pe \u00eendelete, f\u0103r\u0103 grab\u0103 pe Dostoievski, Kafka sau Cehov. Dar mai are un g\u00e2nd legat de limba rom\u00e2n\u0103. \u201eFixul meu este c\u0103 foarte pu\u0163ini scriitori cunosc cu adev\u0103rat limba rom\u00e2n\u0103… De unde un soi de superficialitate a textului, de alunecare pe deasupra, f\u0103r\u0103 a sim\u0163i gustul, savoarea, nemaipomenita muzic\u0103 secret\u0103 a limbajului… \u015fi o face disponibil\u0103 \u015fi cititorului\u201c. Acest g\u00e2nd ar trebui luat \u00een seam\u0103, mai ales ast\u0103zi, c\u00e2nd mul\u0163i bat la poarta literaturii, dar pu\u0163ini sunt aceia care tr\u0103iesc \u00een limba rom\u00e2n\u0103 ca \u00eentr-o patrie a lor, parafraz\u00e2ndu-l pe Nichita St\u0103nescu. \u00cen opinia am\u00e2ndurora re-lectura este absolut necesar\u0103, pentru c\u0103 te face s\u0103 sesizezi mult mai bine nuan\u0163ele, s\u0103 \u00een\u0163elegi personajele \u015fi s\u0103 fii mai atent la mesaj. Pentru c\u0103 \u201eeroii… eroinele nu mor cu adev\u0103rat dec\u00e2t c\u00e2nd noi, cititorii, d\u0103m col\u0163ul! Iar dac\u0103 cr\u0103p\u0103m, r\u0103m\u00e2n mereu \u015fi mereu al\u0163ii s\u0103-i \u0163in\u0103 \u00een via\u0163\u0103\u201c \u2013 spune Emil Brumaru, care l-a citit pe Proust ani \u015fi ani la r\u00e2nd, \u00eencet, pe \u00eendelete. \u00cen acela\u015fi ton, Veronica D. Niculescu este de p\u0103rere c\u0103 \u201electurile sunt, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ceva intim. Un act de cucerire \u015fi luare \u00een posesie, trup la trup, implic\u0103 pl\u0103cere \u015fi tain\u0103\u201c. \u00cenclin\u0103m s\u0103-i d\u0103m dreptate pentru c\u0103 lectura este, poate, actul cel mai intim al omului evoluat, f\u0103r\u0103 de care spiritul nu ar putea s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 \u015fi re-lectura este factor determinant \u00een fixarea \u015fi dezvoltarea ideii pe care o ai despre scriitor \u015fi personajele lui. Nu este nici locul, nici momentul s\u0103 dezvolt\u0103m aceast\u0103 idee despre care s-au scris o mul\u0163ime de c\u0103r\u0163i de teorie literar\u0103.
\nRevenind la cartea noastr\u0103, ea tr\u0103ie\u015fte nu numai prin adev\u0103rurile spuse despre lectur\u0103, ci \u015fi prin poeticitate. Este un volum care muste\u015fte de poezie, de la descrierea naturii din jurul casei Veronic\u0103i D. Niculescu p\u00e2n\u0103 la privirea foarte atent\u0103 asupra scrisului, a condi\u0163iei scriitorului. \u00cen finalul volumului este inserat \u015fi un basm, Peste mun\u0163i \u015fi peste v\u0103i trece un balaur, \u00een care personajele particip\u0103 la construirea lui narativ\u0103. Este o narare liric\u0103, o privire a autorilor \u00eenl\u0103untrul basmului, un fel de basm-\u00een-basm, care ne aduce aminte de lumea mirific\u0103 a naturii \u015fi a copil\u0103riei. \u00cen fapt, cei doi nu sunt la prima \u00eencercare. Ei au mai scris \u00eempreun\u0103 basmul Prin\u0163esei Repede-Repede.
\nCartea Cad castane din castani este un demers virtual \u015fi publicistic, \u00eentins pe aproape 200 de pagini, de o deosebit\u0103 sinceritate, poezie, un adev\u0103rat laborator de crea\u0163ie a doi autori care tr\u0103iesc clip\u0103 de clip\u0103 \u00een spa\u0163iul livresc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-a spus despre spa\u0163iul virtual c\u0103 ar fi toxic, c\u00e3 el ar genera depresii \u015fi alte boli psihice. \u00cens\u0103 avem un exemplu care vine s\u0103 infirme toate aceste teorii. Este vorba despre o carte cu dou\u0103 personaje. El, un mare poet, ea, o bun\u00e3 traduc\u0103toare din Nabokov \u015fi autoare de proz\u0103 scurt\u0103. Am\u00e2ndoi pasiona\u0163i de… Cite\u0219te mai mult »Spa\u0163iul virtual, loc al tr\u0103irilor livre\u015fti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5224,8312,14117],"class_list":["post-23214","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-emil-brumaru","tag-veronica-d-niculescu","tag-volumul-cad-castane-din-castani-amintiri-de-ieri-si-azi"],"views":915,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23214","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23214"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23214\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23214"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23214"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23214"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}