ANDREEA HODOROG<\/p>\n
Ne \u00eentreb\u0103m deseori de ce \u00een unele situa\u0163ii ac\u0163ion\u0103m altfel dec\u00e2t am vrea sau am crede c\u0103 este bine. De ce facem afirma\u0163ii pe care, de fapt, nu le credem. De ce suntem de acord cu idei care nu ne apar\u0163in. Ca \u015fi cum arunc\u0103m deoparte propriile convingeri sau informa\u0163ii, adopt\u00e2ndu-le pe ale celorlal\u0163i. Ne blam\u0103m apoi c\u0103 nu suntem destul de puternici sau c\u0103 nu avem destul\u0103 \u00eencredere \u00een noi \u00een\u015fine. \u015ei ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 suntem singurii care facem astfel de lucruri. \u015ei care sunt motivele ce stau \u00een spatele ac\u0163iunilor noastre. Oameni care au studiat comportamentul uman \u00een astfel de situa\u0163ii ne dau ni\u015fte r\u0103spunsuri.
\nConformismul este definit ca un tip de influen\u0163\u0103 social\u0103, o presiune real\u0103 sau imaginar\u0103, care determin\u0103 schimbarea de g\u00e2ndire sau de comportament, cu scopul integr\u0103rii \u00eentr-un grup sau din dorin\u0163a de a avea dreptate sau de a fi de partea majorit\u0103\u0163ii.
\nPrimul experiment referitor la conformism a fost f\u0103cut \u00een 1932 de psihologul american Arthur Jenness care \u015fi-a pus subiec\u0163ii s\u0103 estimeze c\u00e2te boabe erau \u00eentr-un borcan. El i-a rugat s\u0103 le numere \u00eent\u00e2i individual, apoi s\u0103 dea o estimare de grup, pentru ca apoi s\u0103 estimeze num\u0103rul boabelor din nou individual. Experimentul a ar\u0103tat c\u0103, dup\u0103 sf\u0103tuirea cu membrii grupului, aproape to\u0163i subiec\u0163ii \u015fi-au schimbat estimarea ini\u0163ial\u0103, \u00een conformitate cu cea de grup.
\nUn alt experiment a fost realizat \u00een 1935 de psihologul Muzafer Sherif, care \u015fi-a adus subiec\u0163ii \u00eentr-o situa\u0163ie mai ambigu\u0103 dec\u00e2t cea a lui Jenness. El i-a pus \u00een fa\u0163a unei iluzii vizuale: un punct luminos proiectat pe un ecran \u00eentr-o camer\u0103 \u00eentunecat\u0103, punct care p\u0103rea s\u0103 se mi\u015fte, dar nu o f\u0103cea. Subiec\u0163ii au fost ruga\u0163i s\u0103 estimeze individual distan\u0163a pe care li se p\u0103rea c\u0103 se mi\u015fc\u0103 punctul luminos, iar apoi au fost grupa\u0163i c\u00e2te trei, astfel ca unul dintre ei s\u0103 aib\u0103 o p\u0103rere ini\u0163ial\u0103 diferit\u0103 de ceilal\u0163i doi. \u00cen final, persoana a c\u0103rei estimare diferea de cea a celorlal\u0163i s-a conformat majorit\u0103\u0163ii. Concluzia lui Sherif a fost aceea c\u0103, atunci c\u00e2nd sunt pu\u015fi \u00een situa\u0163ii ambigue, oamenii se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre al\u0163ii pentru ajutor, consider\u00e2nd c\u0103 ace\u015ftia pot de\u0163ine informa\u0163ia corect\u0103.
\nSunt mai mul\u0163i factori care contribuie la \u00eenclina\u0163ia c\u0103tre conformism. Nu toat\u0103 lumea r\u0103spunde la presiunea altora sau a societ\u0103\u0163ii. De exemplu, oamenii din culturile occidentale, individualiste sunt mai greu de influen\u0163at \u00een compara\u0163ie cu cei din culturile orientale.
\nUnul dintre cele mai influente experimente asupra conformismului este cel realizat de psihologul american Solomon Asch, \u00een 1951, prin care \u015fi-a dorit s\u0103 analizeze gradul \u00een care presiunea unui grup majoritar poate determina o persoan\u0103 s\u0103 se conformeze. Asch considera c\u0103 experimentul lui Sherif nu este concludent pentru c\u0103 subiec\u0163ii, fiind p\u0103c\u0103li\u0163i de iluzia optic\u0103, nu \u015ftiau r\u0103spunsul corect. Astfel, Asch a ales s\u0103 foloseasc\u0103 o situa\u0163ie clar\u0103. Participan\u0163ilor, care erau grupa\u0163i c\u00e2te \u015fapte sau nou\u0103, li se prezentau dou\u0103 cartona\u015fe cu linii. Pe unul dintre cartona\u015fe era o singur\u0103 linie, iar pe cel\u0103lalt trei, de dimensiuni diferite, doar una dintre ele fiind egal\u0103 cu linia de pe primul cartona\u015f. Un singur participant era un subiect real, restul fiind \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i ce aveau de f\u0103cut. Participan\u0163ii au fost ruga\u0163i s\u0103 spun\u0103 cu voce tare care dintre cele trei linii de pe cartona\u015ful al doilea era la fel ca aceea de pe primul, r\u0103spunsul corect nefiind greu de observat. Participantul real r\u0103m\u00e2nea ultimul s\u0103 r\u0103spund\u0103. \u00cen total au avut loc optsprezece probe, \u00een dou\u0103sprezece dintre ele, numite probe critice, participan\u0163ii fiind ruga\u0163i s\u0103 dea r\u0103spunsul gre\u015fit. \u00cen paralel, s-au format \u015fi grupuri de control, cu probe la care lua parte numai un participant real.
\nLa sf\u00e2r\u015fitul testelor rezultatele au ar\u0103tat c\u0103 32% din participan\u0163ii reali care au f\u0103cut parte din grupuri \u00een probele critice s-au conformat \u015fi au dat r\u0103spunsul evident incorect al majorit\u0103\u0163ii. \u00cen cele dou\u0103sprezece probe critice, 75% dintre participan\u0163ii reali s-au supus majorit\u0103\u0163ii cel pu\u0163in o dat\u0103 \u015fi doar 25% dintre participan\u0163i nu s-au conformat niciodat\u0103. \u00cen grupul de control, \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 presiune din partea celorlal\u0163i, mai pu\u0163in de 1% din participan\u0163i s-au conformat.
\nExperimentul lui Asch a fost criticat din mai multe puncte de vedere. \u00cen primul r\u00e2nd pentru lipsa de varietate \u015fi de reprezentativitate a subiec\u0163ilor. To\u0163i participan\u0163ii erau b\u0103rba\u0163i tineri, studen\u0163i la o facultate din SUA. N-au existat nici femei \u015fi nici persoane mai \u00een v\u00e2rst\u0103. O alt\u0103 problem\u0103 a fost legat\u0103 de faptul c\u0103 experimentul s-a bazat pe o problem\u0103 artificial\u0103, care nu poate fi reprezentativ\u0103 pentru ceea ce \u00eent\u00e2lnim \u00een via\u0163a real\u0103. \u015ei, bine\u00een\u0163eles, ca \u00een cazul multor experimente de acest fel, a existat \u015fi problema etic\u0103. Pe de-o parte, este posibil ca participan\u0163ii reali s\u0103 fi fost stresa\u0163i de faptul c\u0103 erau pu\u015fi \u00een situa\u0163ia de a contrazice majoritatea, iar, pe de alt\u0103 parte, ei au fost p\u0103c\u0103li\u0163i, ne\u015ftiind scopul real al experimentului \u015fi crez\u00e2nd c\u0103 particip\u0103 la un test de vedere. Este drept c\u0103, \u00een lipsa acestei minciuni, experimentul nu ar fi avut rost. \u015ei totu\u015fi, implica\u0163iile etice nu sunt nici pe departe la fel de grave precum \u00een cazul experimentului Stanford, pentru umilin\u0163a \u015fi suferin\u0163a de care au avut parte unii dintre participan\u0163i, sau precum \u00een cazul experimentului Little Albert, \u00een care un copil de c\u00e2teva luni a fost practic \u00eenv\u0103\u0163at sau educat s\u0103 se team\u0103 de un animal \u015fi s\u0103 simt\u0103 fric\u0103.
\n\u00cen replic\u0103 la experimentul lui Asch, psihologul francez de origine rom\u00e2n\u0103 Serge Moscovici a negat importan\u0163a influen\u0163ei majorit\u0103\u0163ii asupra minorit\u0103\u0163ii, consider\u00e2nd c\u0103 este la fel de posibil s\u0103 existe o influen\u0163\u0103 a minorit\u0103\u0163ii asupra majorit\u0103\u0163ii. El consider\u0103 c\u0103, dac\u0103 ar fi ca majoritatea s\u0103 dicteze \u00eentotdeauna minorit\u0103\u0163ii, am ajunge s\u0103 g\u00e2ndim cu to\u0163ii la fel. Astfel, Moscovici a realizat \u00een 1969 un experiment invers celui al lui Asch pentru a demonstra c\u0103 este posibil\u0103 influen\u0163area majorit\u0103\u0163ii de c\u0103tre minoritate. \u00cen locul unui singur subiect real printre mai mul\u0163i figuran\u0163i, el a ales doi actori \u015fi patru participan\u0163i reali. Ace\u015ftia au fost supu\u015fi aparent tot unui test de vedere. Participan\u0163ilor li s-au ar\u0103tat treizeci \u015fi \u015fase de plan\u015fe albastre, de nuan\u0163e diferite, fiind ruga\u0163i s\u0103 identifice cu voce tare culoarea fiec\u0103reia. \u00cen prima parte a experimentului cei doi actori au spus c\u0103 toate cele treizeci \u015fi \u015fase de plan\u015fe sunt verzi. \u00cen cea de-a doua parte au spus c\u0103 dou\u0103zeci \u015fi patru dintre plan\u015fe sunt verzi, iar restul albastre.
\n\u00cen cazul minorit\u0103\u0163ii consistente, cea din prima parte a experimentului, aceasta a avut un efect de 8,42% fa\u0163\u0103 de majoritate, \u00een timp ce minoritatea inconsistent\u0103, cea din a doua parte a experimentului, a avut un efect de doar 1,25%. 32% din to\u0163i participan\u0163ii au r\u0103spuns gre\u015fit cel pu\u0163in o dat\u0103. \u015ei studiul lui Moscovici a fost supus criticii, din acelea\u015fi motive ca \u00een cazul lui Asch. Experimentul era unul de laborator \u015fi nu putea fi raportat la situa\u0163ii reale, iar subiec\u0163ii ale\u015fi nu puteau forma un e\u015fantion reprezentativ, prin faptul c\u0103 Moscovici a ales doar tinere studente.
\nConcluziile studiului arat\u0103 c\u0103 minoritatea poate influen\u0163a majoritatea \u00een special \u00een condi\u0163iile \u00een care minoritatea este unit\u0103 \u015fi bine angrenat\u0103 \u00een scopurile ei. De altfel, putem observa \u00een istoria recent\u0103 c\u0103 multe dintre schimb\u0103rile sociale importante, cum ar fi mi\u015fc\u0103rile pentru drepturi egale pentru negri, femei sau homosexuali, au pornit de la evenimente izolate \u015fi de la grupuri nu foarte mari de persoane, dar reprezentative pentru cauza lor. Desigur, aceste schimb\u0103ri s-au \u00eentins pe perioade lungi de timp. \u00cen orice caz, cifrele arat\u0103 c\u0103, \u00eentr-o lupt\u0103 majoritatea vs minoritatea, cea dint\u00e2i iese \u00eenving\u0103toare. \u00cens\u0103 este clar c\u0103 at\u00e2t o majoritate, c\u00e2t \u015fi o minoritate pot exercita o influen\u0163\u0103 una asupra alteia, c\u0103 \u00eencercarea de a influen\u0163a creeaz\u0103 conflict \u015fi c\u0103 acest conflict poate fi generat at\u00e2t de majoritate, c\u00e2t \u015fi de minoritate.
\nDe\u015fi s-a observat c\u0103 structura societ\u0103\u0163ilor, \u00een special a celor occidentale, s-a schimbat de la momentele realiz\u0103rii experimentelor p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, acestea av\u00e2nd mai mult de-a face cu individualismul, problema conformismului poate r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103. Sunt numero\u015fi factori culturali, sociali, politici, economici, care \u0163in de ras\u0103, sex, v\u00e2rst\u0103 sau orientare sexual\u0103, care pot influen\u0163a oamenii c\u0103tre sau \u00eempotriva conformismului, indiferent dac\u0103 influen\u0163a vine dinspre majoritate sau dinspre minoritate. Iar motivele pentru care oamenii se conformeaz\u0103 sunt \u015fi ele diferite. Este posibil s\u0103 o facem nu numai pentru a fi agrea\u0163i sau pentru a dori s\u0103 facem parte dintre cei care au dreptate, ci \u015fi pentru a evita un conflict, din lipsa \u00eencrederii \u00een sine sau din pura convingere c\u0103 informa\u0163ia primit\u0103 de la al\u0163ii este cea corect\u0103. Aceasta implic\u0103 nu numai un r\u0103spuns public diferit, ci \u015fi o schimbare de p\u0103rere \u00een zona personal\u0103, a\u015fa cum este posibil ca p\u0103rerea exprimat\u0103 public s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 neschimbat\u0103, \u00een timp ce p\u0103rerea personal\u0103 s\u0103 se modifice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
ANDREEA HODOROG Ne \u00eentreb\u0103m deseori de ce \u00een unele situa\u0163ii ac\u0163ion\u0103m altfel dec\u00e2t am vrea sau am crede c\u0103 este bine. De ce facem afirma\u0163ii pe care, de fapt, nu le credem. De ce suntem de acord cu idei care nu ne apar\u0163in. Ca \u015fi cum arunc\u0103m deoparte propriile convingeri sau informa\u0163ii, adopt\u00e2ndu-le pe ale… Cite\u0219te mai mult »Ne conform\u0103m prea u\u015for?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14114,14111,14113,14112],"class_list":["post-23208","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-arthur-jenness-experiment-conformism","tag-despre-conformism","tag-experiment-psihologul-muzafer-sherif","tag-experimentul-solomon-asch"],"views":1379,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23208","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23208"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23208\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23208"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23208"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23208"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}