Prima mare \u201edezvr\u0103jire\u201c \u00een ceea ce prive\u015fte cunoa\u015fterea a f\u0103cut-o Platon \u00een Mitul Pe\u015fterii, acesta ar\u0103t\u00e2nd aici c\u0103 omul sufer\u0103 de un viciu sau de o ignoran\u0163\u0103 fundamental\u0103, aceea de a nu putea cunoa\u015fte \u201elumea realit\u0103\u0163ii\u201d, el l\u0103s\u00e2ndu-se prins \u015fi captivat de \u201elumea umbrelor\u201d, respectiv de t\u0103r\u00e2mul imaginarului \u015fi iluzoriului \u00een care imaginile lucrurilor sunt luate drept realitate, a\u015fa cum \u00een pe\u015fter\u0103 prizonierii, lega\u0163i de g\u00e2t, de m\u00e2ini \u015fi de picioare pentru a nu putea privi dec\u00e2t \u00eenainte, consider\u0103 umbrele proiectate de focul din pe\u015fter\u0103 drept realitate.<\/p>\n
Platon are, a\u015fadar, \u00een vedere o distinc\u0163ie crucial\u0103, aceea dintre imagine \u015fi realitate sau dintre iluzie \u015fi realitate. \u201eDezvr\u0103jirea\u201d, ca solu\u0163ie a ie\u015firii din iluzie \u015fi a intr\u0103rii \u00een realitate, este posibil\u0103 doar prin \u201edezlegarea\u201c prizonierului astfel \u00eenc\u00e2t acesta s\u0103 nu mai priveasc\u0103 doar \u00eenainte, ci s\u0103-\u015fi poat\u0103 \u00eentoarce sau r\u0103suci privirea spre ceea ce st\u0103 \u00een spatele ei, adic\u0103 spre cauz\u0103, spre sursa de lumin\u0103, caz \u00een care el ar ie\u015fi din pe\u015fter\u0103 \u015fi ar putea \u00eentrez\u0103ri realitatea neumbrit\u0103 \u015fi nemodificat\u0103, realitatea a\u015fa cum este ea.
\nO astfel de \u201edezvr\u0103jire\u201c este necesar\u0103 nu doar \u00een domeniul cunoa\u015fterii lumii, ci \u015fi \u00een domeniul cunoa\u015fterii omului, \u00een domeniul cunoa\u015fterii sinelui, a subiectului sau a ceea ce numim, generic, Eul nostru, \u00een privin\u0163a c\u0103ruia persist\u0103 una dintre cele mai mari \u015fi mai \u00eenr\u0103d\u0103cinate ignoran\u0163e.
\nAsemenea prizonierilor din pe\u015ftera lui Platon, care, vr\u0103ji\u0163i de imaginile reflectate ale lucrurilor, le confundau cu realitatea, plas\u00e2ndu-se astfel \u00een sfera iluziei, noi, la r\u00e2ndu-ne, vr\u0103ji\u0163i, captiva\u0163i \u015fi hipnotiza\u0163i de imaginile reflectate ale Eului nostru, ajungem s\u0103-l confund\u0103m cu propria noastr\u0103 realitate, instituind astfel una dintre cele mai mari iluzii ale omului, iluzia c\u0103 Eul ar putea avea propria identitate, c\u0103 \u201eEu\u201c a\u015f putea fi identic cu \u201eEu\u201c, c\u0103 \u201eEu\u201c a\u015f putea fi identicul meu.
\n\u00cen realitate \u00eens\u0103, structura Eului nu se bazeaz\u0103 pe identitate, pe \u201eEu\u201c sunt \u201eEu\u201d, ci pe identificare (cu altceva, altcineva), respectiv pe \u201eEu\u201c sunt \u201eAltul\u201d.
\nDar ce \u00eenseamn\u0103 oare c\u0103 Eul este Altul? Psihanaliza ne spune c\u0103 Eul se formeaz\u0103 prin identificarea cu propria imagine reflectat\u0103, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Eul nu se vede direct, ci doar indirect, prin intermediul imaginii reflectate. Atunci c\u00e2nd subiectul \u00ee\u015fi vede imaginea reflectat\u0103, \u00een oglind\u0103 sau \u00een cel\u0103lalt, el se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103, se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de sine, deoarece se confund\u0103 \u015fi se identific\u0103 cu acea imagine, care este Altul, \u015fi care reprezint\u0103 momentul constitutiv al Alt-er\u0103rii de sine, ca genez\u0103 a Eului.
\nCine nu se recunoa\u015fte \u00een mitul lui Narcis, cel care se \u00eendr\u0103goste\u015fte de propria imagine? Este de-ajuns, a\u015fadar, s\u0103 te vezi o dat\u0103 pentru a fi prins, vr\u0103jit, captivat \u015fi orbit de propria imagine oglindit\u0103, de propria umbr\u0103, de acest \u201eneant luminos\u201c sau de aceast\u0103 carapace a unei identit\u0103\u0163i str\u0103ine, ca expresie a unei false \u015fi iluzorii identit\u0103\u0163i.
\nDeosebit de semnificativ\u0103 este, \u00een acest sens, contribu\u0163ia psihanalistului francez Jacques Lacan cu privire la stadiul oglinzii. Considerat punctul de referin\u0163\u0103 al \u00eentregii opere lacaniene, stadiul oglinzii (stade du miroir) reprezint\u0103 un argument c\u00e2t se poate de solid, de \u015ftiin\u0163ific \u015fi de conving\u0103tor \u00een sensul \u201edezvr\u0103jirii\u201c Eului, adic\u0103 al demont\u0103rii \u015fi deconstruirii iluziei lui, al structurii sale imaginare \u015fi iluzorii, care d\u0103 seama de faptul c\u0103 Eul nu are o realitate proprie, autonom\u0103 \u015fi de sine st\u0103t\u0103toare, ci este la origine… Altul.
\nConceput ini\u0163ial ca stadiu al dezvolt\u0103rii copilului \u00eentre 6 \u015fi 18 luni, conceptul de stadiu al oglinzii pune mai pu\u0163in accent pe componenta istoric\u0103 \u015fi mai mult pe componenta structural\u0103, adic\u0103 pe acea structur\u0103 a subiectivit\u0103\u0163ii umane numit\u0103 de Lacan paradigma ordinii imaginare, \u00een care subiectul e prins, vr\u0103jit, captivat \u015fi hipnotizat de propria imagine.
\nStadiul oglinzii trimite, astfel, la Mitul lui Narcis, luat \u00een sensul lui cel mai ad\u00e2nc, acela de neputin\u0163\u0103, de insuficien\u0163\u0103 vital\u0103 a copilului, de prematuritate care constituie cauza alien\u0103rii imaginare \u00een oglind\u0103. Dat fiind c\u0103 sistemul vizual al copilului e mai avansat dec\u00e2t cel motric, acest lucru permite copilului s\u0103-\u015fi vad\u0103 imaginea \u00een oglind\u0103 \u00eenainte de a ajunge la controlul mi\u015fc\u0103rilor corporale. Rezult\u0103 de aici un contrast cu necoordonarea corpului, resim\u0163it ca un corp fragmentat, \u015fi o rivalitate cu propria imagine, ceea ce d\u0103 na\u015ftere unei tensiuni agresive \u00eentre subiect \u015fi imagine, tensiune rezolvat\u0103 prin identificarea subiectului cu imaginea.
\nConstituirea Eului are loc, deci, prin procesul identific\u0103rii cu propria imagine reflectat\u0103, moment descris de Lacan ca fiind unul de jubilare. \u201eBucuria copilului e datorat\u0103 triumfului s\u0103u imaginar \u00een anticiparea unui grad de coordonare muscular\u0103 pe care nu a atins-o \u00eenc\u0103 \u00een realitate\u201c (Dylan Evans, Dic\u0163ionar introductiv de psihanaliz\u0103 lacanian\u0103, p. 276, Editura Paralela 45, Pite\u015fti, 2005). Astfel, imaginarul, ca t\u0103r\u00e2m al imaginii, are de la bun \u00eenceput caracterul de aparen\u0163\u0103, am\u0103gire, \u00een\u015felare, fascina\u0163ie, seduc\u0163ie, principalele sale iluzii fiind cele de integralitate, sintez\u0103, autonomie, dualitate \u015fi, \u00een special, de similaritate (asem\u0103nare).
\nEul se formeaz\u0103 prin identificarea cu seam\u0103nul sau cu imaginea reflectat\u0103, adic\u0103 cu imaginea ideal\u0103 a lui \u00eensu\u015fi, \u00een care Eul \u015fi seam\u0103nul, imaginea reflectat\u0103, formeaz\u0103 rela\u0163ia dual\u0103 prototipal\u0103, care este o rela\u0163ie fundamental narcisic\u0103. Narcisismului \u00eei este constitutiv\u0103 agresivitatea, \u00een sensul acelei rivalit\u0103\u0163i continue cu sine \u00eensu\u015fi, \u00een \u00eencercarea subiectului de a men\u0163ine identificarea n\u0103scut\u0103 \u00een stadiul oglinzii. Aceast\u0103 identificare narcisic\u0103 reprezint\u0103 cauza fundamental\u0103 a alien\u0103rii subiectului ce sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een carapacea unei identit\u0103\u0163i str\u0103ine, false \u015fi iluzorii.
\nEul este, a\u015fadar, la origine Altul, \u00een sensul c\u0103 Eul nu reprezint\u0103 dec\u00e2t o sum\u0103 de identific\u0103ri succesive, adic\u0103 un \u201eAltul\u201c pentru el \u00eensu\u015fi, c\u0103ci subiectul se repereaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een Altul, \u00een Cel\u0103lalt. Prin aceasta, Lacan subliniaz\u0103 \u015fi denun\u0163\u0103, totodat\u0103, caracterul imaginar, de n\u0103luc\u0103, de aparen\u0163\u0103, de iluzie pe care \u00eel ia Eul \u00eentr-o exterioritate radical\u0103 \u00een raport cu subiectul.
\nStadiul oglinzii arat\u0103, prin urmare, c\u0103 Eul este rezultatul unei \u00een\u0163elegeri gre\u015fite, deoarece introduce subiectul \u00een ordinea imaginar\u0103. Acest imaginar are o putere captivant\u0103 asupra subiectului datorit\u0103 efectului \u201ehipnotic\u201c al imaginii reflectate de care e neap\u0103rat necesar s\u0103 ne deta\u015f\u0103m pentru a \u00eentrez\u0103ri realitatea subiectului.
\nOper\u00e2nd doar \u00een registrul imaginarului, adic\u0103 al imaginilor sau al \u201eumbrelor luminoase\u201d, Eul nu poate avea \u015fi nu poate primi nicio \u00eentemeiere ontologic\u0103, el r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la stadiul de simpl\u0103 \u201eiluzie optic\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei\u201d, dup\u0103 cum s-a pronun\u0163at Einstein, gr\u0103bindu-se s\u0103 adauge c\u0103 valoarea real\u0103 a subiectului st\u0103 \u201edoar \u00een m\u0103sura \u015fi sensul \u00een care a reu\u015fit s\u0103 se elibereze de eul s\u0103u\u201d, adic\u0103 de iluzia care oculta con\u015ftiin\u0163a realit\u0103\u0163ii subiectului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prima mare \u201edezvr\u0103jire\u201c \u00een ceea ce prive\u015fte cunoa\u015fterea a f\u0103cut-o Platon \u00een Mitul Pe\u015fterii, acesta ar\u0103t\u00e2nd aici c\u0103 omul sufer\u0103 de un viciu sau de o ignoran\u0163\u0103 fundamental\u0103, aceea de a nu putea cunoa\u015fte \u201elumea realit\u0103\u0163ii\u201d, el l\u0103s\u00e2ndu-se prins \u015fi captivat de \u201elumea umbrelor\u201d, respectiv de t\u0103r\u00e2mul imaginarului \u015fi iluzoriului \u00een care imaginile lucrurilor sunt… Cite\u0219te mai mult »Eul este Altul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14110],"class_list":["post-23206","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-iluzie-si-realitate"],"views":3027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23206","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23206"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23206\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23206"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23206"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23206"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}