Mi-a pl\u0103cut enorm s\u0103 aflu c\u0103, odat\u0103, un sihastru cre\u015ftin, retras definitiv \u00een lumea de\u015fertului, alerga mai tot timpul c\u00e2nd \u00eentr-o parte c\u00e2nd \u00een alta \u015fi striga din r\u0103sputeri: \u201eAm un r\u0103spuns! Am un r\u0103spuns! Cine are o \u00eentrebare?\u201c Probabil a a\u015fteptat la nesf\u00e2r\u015fit s\u0103 afle cine e preg\u0103tit cu o \u00eentrebare. Ne d\u0103m seama, pentru r\u0103spunsul lui nu era deloc u\u015for a formula o anumit\u0103 \u00eentrebare. Iar f\u0103r\u0103 \u00eentrebarea potrivit\u0103 r\u0103spunsul ar fi fost, pentru oricare altul, ca \u015fi absent. Ecoul acelui strig\u0103t de alt\u0103dat\u0103 s-ar putea auzi \u015fi ast\u0103zi \u00een aerul uscat al de\u015fertului.
\nSuntem cumva \u015fi noi acum \u00een c\u0103utarea unei anumite \u00eentreb\u0103ri? Avem noi vreun r\u0103spuns care a\u015fteapt\u0103 deja o \u00eentrebare? Greu de spus. De regul\u0103 noi credem c\u0103 totul se petrece altfel, cel pu\u0163in \u00een via\u0163a comun\u0103. Pur \u015fi simplu avem destule \u00eentreb\u0103ri, prea multe, ne vedem deja asedia\u0163i de num\u0103rul \u015fi urgen\u0163a lor, unele socotite de noi grave, ultimative. Iar lipsa pe care o sim\u0163im prive\u015fte tocmai r\u0103spunsurile potrivite (\u201eeficiente\u201c, \u00een limbajul acestui timp). Nu ne pl\u00e2ngem de absen\u0163a unor \u00eentreb\u0103ri, ci de r\u0103spunsurile noastre. Exact acestea ne apar insuficiente \u015fi nesigure. Nu ne ajung r\u0103spunsurile avute, vrem mereu altele noi, mai eficiente \u015fi mai precise. \u00centreb\u0103ri se ivesc tot timpul, din ce \u00een ce mai complicate. Se nasc odat\u0103 cu nevoia noastr\u0103 de ac\u0163iune \u015fi eficien\u0163\u0103, \u00eenso\u0163esc voin\u0163a \u00een expansiunea ei f\u0103r\u0103 limite. Prin urmare, a\u015ftept\u0103m mereu r\u0103spunsuri sigure, c\u00e2t mai clare, la mul\u0163imea nesf\u00e2r\u015fit\u0103 de \u00eentreb\u0103ri. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pustnicul de alt\u0103dat\u0103, care c\u0103uta \u00een de\u015fert o \u00eentrebare la r\u0103spunsul pe care-l ducea cu sine, poate s\u0103 ne apar\u0103 ast\u0103zi asemeni unui nebun.
\nE bine totu\u015fi s\u0103 ne amintim de figura acelui pustnic. El avea un r\u0103spuns, simplu \u015fi liber, care devenise pentru el un adev\u0103rat crez de via\u0163\u0103. Noi avem multe \u00eentreb\u0103ri, unele \u00een infla\u0163ie necontrolat\u0103, cu o arborescen\u0163\u0103 oarecum fractalic\u0103, altele naive sau prost formulate, dar \u015fi \u00eentreb\u0103ri destul de ciudate, \u201etenebroase\u201c, \u00eendeosebi cu privire la cele ultime \u015fi la rostul celor existente. Nu e de mirare c\u0103 r\u0103spunsurile nu ne satisfac niciodat\u0103, le socotim cel mult provizorii, bune doar pentru a c\u0103uta un posibil drum c\u0103tre altele noi.
\nFaptul c\u0103 ne pl\u00e2ngem tocmai de r\u0103spunsurile noastre e c\u00e2t se poate de evident c\u00e2nd \u00een joc se afl\u0103 \u00eens\u0103\u015fi problema sensului, mai cu seam\u0103 sensul propriei existen\u0163e. La o astfel de \u00eentrebare, se va spune, nu reu\u015fim niciodat\u0103 s\u0103 r\u0103spundem \u00een chip potrivit, cel mai adesea nu putem r\u0103spunde \u00een nici un fel. Suntem tenta\u0163i s\u0103 o suspect\u0103m de obscuritate, s\u0103 o socotim fie inutil\u0103, prost formulat\u0103, fie de-a dreptul f\u0103r\u0103 sens. Desigur, cei aten\u0163i la accep\u0163iunile ei diferite pot s\u0103-i recunoasc\u0103 un anumit sens1. La fel \u015fi cei sensibili la unele chestiuni metafizice, dispu\u015fi s\u0103 o vad\u0103 inevitabil\u0103 la un moment dat \u015fi semnificativ\u0103 \u00een ordine existen\u0163ial\u0103. \u00cen rest, ne consol\u0103m cu ceea ce s-a spus de multe ori, anume c\u0103 \u00eentreb\u0103rile de acest fel nu au cum s\u0103 ob\u0163in\u0103 r\u0103spunsuri potrivite, cel mai adesea nu ob\u0163in nici un r\u0103spuns. Cum nu pot fi bine st\u0103p\u00e2nite logic \u015fi cum nu par s\u0103 fie utile \u00een via\u0163a cotidian\u0103, imediat\u0103, s-ar cere abandonate pentru totdeauna.
\nDac\u0103 l\u0103s\u0103m \u00een urm\u0103 aceast\u0103 atitudine de prim\u0103 instan\u0163\u0103, ce vom putea atunci spune? Avem noi oare \u2013 c\u00e2nd realmente ni s-ar cere a\u015fa ceva \u2013 \u00eentrebarea preg\u0103tit\u0103 pentru ceea ce se petrece cu noi sau pentru ceea ce se afl\u0103 \u00een fa\u0163a noastr\u0103? \u015etim bine c\u0103 o \u00eentrebare potrivit\u0103, proprie, nu se las\u0103 formulat\u0103 oricum. Nu po\u0163i s\u0103 repe\u0163i \u00eentocmai o \u00eentrebare \u2013 auzit\u0103 cine \u015ftie cum \u2013 \u015fi s\u0103 crezi c\u0103 ea \u00ee\u0163i apar\u0163ine. Nu po\u0163i s\u0103 o reiei a\u015fa cum o afli la altcineva. Nu-\u0163i po\u0163i propune s\u0103 o formulezi doar pentru c\u0103 ai auzit c\u0103 a\u015fa se cuvine \u00een unele momente. \u00cen astfel de situa\u0163ii \u00eentrebarea nu te exprim\u0103 ca atare, nu-\u0163i apar\u0163ine, \u00een gura ta poate fi lipsit\u0103 de sens2. Ca s\u0103 revin la exemplul de mai sus, nu te vei \u00eentreba care e sensul vie\u0163ii doar pentru c\u0103 a\u015fa se cade uneori. O astfel de \u00eentrebare \u2013 totu\u015fi complicat\u0103 \u015fi aparte, chiar stranie \u2013 te poate ocoli mult\u0103 vreme. De altfel, nici nu e nevoie s\u0103-\u0163i pui neap\u0103rat aceast\u0103 \u00eentrebare. Vreau s\u0103 spun c\u0103 ea nu apare ca o obliga\u0163ie, o sarcin\u0103 comun\u0103, nu reprezint\u0103 o regul\u0103 f\u0103r\u0103 de care nu s-ar putea tr\u0103i \u00een comunitate. Ar fi absolut hilar, de pild\u0103, ca \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 oarecare, c\u00e2nd \u00ee\u0163i bei singur cafeaua, s\u0103-\u0163i aminte\u015fti deodat\u0103 c\u0103 exist\u0103 o \u00eentrebare cu totul aparte, serioas\u0103, important\u0103, la care e bine din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 meditezi, \u00een consecin\u0163\u0103 o vei formula \u00een c\u00e2teva cuvinte \u015fi te vei g\u00e2ndi la ea cu aten\u0163ie, vei \u00eencerca s\u0103 vezi ce anume vrea s\u0103 spun\u0103 \u015fi cum s-ar putea r\u0103spunde, r\u0103m\u00e2i o vreme \u00een preajma ei, ca apoi, mul\u0163umit c\u0103 \u0163i-ai f\u0103cut aceast\u0103 datorie de \u201efiin\u0163\u0103 contemplativ\u0103\u201c, \u00ee\u0163i vezi mai departe de propriile tale griji cotidiene. Cu greu s-ar putea imagina ceva mai nefericit \u00een ordine omeneasc\u0103!
\nC\u0103utarea unui sens nu are cum s\u0103 fie o sarcin\u0103 comun\u0103, cotidian\u0103. Cel mai adesea nu se cere a\u015fa ceva, nu are rost un asemenea efort al min\u0163ii. Ce am spune despre cel care, medit\u00e2nd ziua \u00eentreag\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu propria sa via\u0163\u0103, s-ar \u00eentreba iar \u015fi iar care e sensul acesteia? Sau despre acela care ar face drumuri lungi, mereu reluate, ca s\u0103-i \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe cei socoti\u0163i cu adev\u0103rat \u00een\u0163elep\u0163i \u015fi s\u0103-i \u00eentrebe neap\u0103rat cu privire la rostul propriei sale vie\u0163i? Nu ar fi din partea lor o dovad\u0103 limpede de sminteal\u0103?
\n\u00cen definitiv, o asemenea \u00eentrebare ne va \u00eent\u00e2mpina ea \u00eens\u0103\u015fi la un moment dat, vine singur\u0103 la timpul ei, nu trebuie s\u0103 o solicit\u0103m oric\u00e2nd sau oricum. Nu se cere elaborat\u0103 \u00een urma unei decizii de peste zi. Dac\u0103 avem sentimentul c\u0103 ne e str\u0103in\u0103 sau c\u0103 ne las\u0103 prea mult \u00een pace, e un semn c\u0103 nu exclude buna dispozi\u0163ie a spiritului. Cel mai adesea, \u00eens\u0103, ea se apropie ca o umbr\u0103 c\u0103zut\u0103 din senin. Bun\u0103oar\u0103, asemeni unei indispozi\u0163ii vagi, imprevizibile, f\u0103r\u0103 nici o cauz\u0103 limpede. Sau asemeni unei temeri difuze, ca atunci c\u00e2nd, de\u015fi a\u015ftep\u0163i ceva de mult\u0103 vreme, nu \u015ftii ce anume. Este mai t\u0103cut\u0103 sau mai discret\u0103 dec\u00e2t altele, greu sesizabil\u0103. Nu survine ca atare dac\u0103 mintea \u015fi sim\u0163urile nu sunt \u00eendeajuns preg\u0103tite, dac\u0103 nu e treaz de pild\u0103 sim\u0163ul propriilor limite. Poate, \u00een unele situa\u0163ii, s\u0103 r\u0103scoleasc\u0103 totul cu violen\u0163\u0103, pun\u00e2nd st\u0103p\u00e2nire pe carnea \u015fi nervii celui \u00een cauz\u0103, asemenea unei teribile obsesii. Survine cel mai adesea indirect, oblic, de pild\u0103 odat\u0103 cu descoperirea lipsei de sens3. Atunci, ceea ce p\u0103rea mult\u0103 vreme \u00een ordine se dovede\u015fte brusc problematic. Raportul cu sine \u015fi cu lumea devine realmente o problem\u0103 \u2013 \u00een accep\u0163iunea etimologic\u0103 a cuv\u00e2ntului, ai deodat\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 o alternativ\u0103 f\u0103r\u0103 solu\u0163ie, o bifurca\u0163ie cu privire la care nu mai po\u0163i s\u0103 decizi ca p\u00e2n\u0103 atunci. \u00centr-o astfel de situa\u0163ie \u00eentrebarea se afl\u0103 de fapt \u00een\u0103untrul t\u0103u, este deja acolo f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost chemat\u0103 ca atare.
\nDe aceast\u0103 dat\u0103, at\u00e2t sensul \u00eentreb\u0103rii c\u00e2t \u015fi cel al unui posibil r\u0103spuns difer\u0103 enorm de ceea ce numim \u00een mod obi\u015fnuit cu aceste cuvinte. \u00centrebarea nu vine spre a fi rezolvat\u0103, iar r\u0103spunsul nu elimin\u0103 \u00eentrebarea. Nu se clarific\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 argumentativ\u0103, obi\u015fnuit logic\u0103, nu se rezolv\u0103 pur \u015fi simplu. Dimpotriv\u0103, se cer asumate ca atare, fapt care se petrece atunci c\u00e2nd cineva simte aceast\u0103 nevoie \u015fi poate s\u0103 le fac\u0103 loc \u00een propriul s\u0103u mod de via\u0163\u0103. Le va experimenta atunci el \u00eensu\u015fi, solitar, doar astfel put\u00e2nd spune c\u0103 le aprofundeaz\u0103 dup\u0103 puterile sale. Prin urmare, cu o astfel de \u00eentrebare se \u00eent\u00e2rzie mult, uneori la nesf\u00e2r\u015fit, dincoace de orice loc al discu\u0163iei. Nu e vorba acum de buna elaborare a unei propozi\u0163ii. Nici de ra\u0163ionamente \u015fi cerin\u0163e analitice, care, importante \u00een ordinea logic\u0103 a discursului, nu se pot substitui celor asumate \u00een ordine existen\u0163ial\u0103. De pild\u0103, preg\u0103tirea pentru un posibil r\u0103spuns \u2013 care, acum, ia forma unei atitudini, a unui mod de via\u0163\u0103 \u2013 poate s\u0103 valoreze oric\u00e2t prin ea \u00eens\u0103\u015fi. Cu alte cuvinte, r\u0103spunsul ca atare se afl\u0103 \u00een chiar grija de sine pentru un posibil r\u0103spuns. La fel \u015fi \u00eentrebarea privind sensul propriu, aceasta nu mai \u00eenseamn\u0103 nicidecum o simpl\u0103 propozi\u0163ie.
\nPustnicul invocat mai sus nu a\u015ftepta de fapt c\u00e2teva cuvinte, o propozi\u0163ie interogativ\u0103, un g\u00e2nd bine formulat. Din c\u00e2te cred, a\u015ftepta mai cur\u00e2nd un mod propriu al c\u0103ut\u0103rii de sine. Par destul de preten\u0163ioase aceste cuvinte, sun\u0103 aproape emfatic, \u00eens\u0103 nu cred c\u0103 un om \u015fi-ar cheltui \u00eentreaga via\u0163\u0103 doar pentru a auzi de la al\u0163ii o \u00eentrebare bine ticluit\u0103, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ast\u0103zi \u00een unele jocuri de societate, mondene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mi-a pl\u0103cut enorm s\u0103 aflu c\u0103, odat\u0103, un sihastru cre\u015ftin, retras definitiv \u00een lumea de\u015fertului, alerga mai tot timpul c\u00e2nd \u00eentr-o parte c\u00e2nd \u00een alta \u015fi striga din r\u0103sputeri: \u201eAm un r\u0103spuns! Am un r\u0103spuns! Cine are o \u00eentrebare?\u201c Probabil a a\u015fteptat la nesf\u00e2r\u015fit s\u0103 afle cine e preg\u0103tit cu o \u00eentrebare. Ne d\u0103m seama,… Cite\u0219te mai mult »Multe r\u0103spunsuri \u015fi nici o \u00eentrebare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14109],"class_list":["post-23202","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-despre-intrebari-si-raspunsuri"],"views":1332,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23202","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23202"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23202\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23202"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23202"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23202"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}