{"id":2320,"date":"2010-04-15T05:55:25","date_gmt":"2010-04-15T03:55:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2320"},"modified":"2010-04-15T05:58:16","modified_gmt":"2010-04-15T03:58:16","slug":"o-luam-de-la-capat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-luam-de-la-capat\/","title":{"rendered":"O luam de la capat"},"content":{"rendered":"<p>E vineri seara. Vinerea Mare. C\u00e2tiva dintre angajatii companiei, \u00eenca la datorie, se hotarasc sa mearga sa bea ceva la barul de peste drum, un banal Irish Bar cu un barman simpatic, bere ieftina si uneori karaoke. Sunt patru baieti si o fata, toti \u00een jur de douazeci si cinci de ani. Cel mai mare are douazeci si sase, un par slinos care \u00eei at\u00e2rna pe umeri, inele late de argint pe fiecare deget (imitatie Johnny Depp \u00een \u201ePiratii din Caraibe\u201c) si o atitudine de rebel fara cauza. Ceilalti baieti nu ies cu nimic din tipar. Sunt oameni normali, unul poarta ochelari, altul o camasa cadrilata, pe al treilea chiar nu ti-l aduci aminte cu nimic. Fata e mica, abia a terminat facultatea si asta e a doua slujba, prima buna cum ar veni, \u00eentr-o multinationala. Are si cartela pentru lift pe care o tine m\u00e2ndra pe masa, cu un bilet portocaliu pe care scrie \u201eSa nu o mai pierzi!\u201c, de care r\u00e2d baietii. E sprintara, naiva si f\u00e2s\u00e2ie precum sampania, misc\u00e2ndu-se \u00een continuu si pun\u00e2nd \u00eentrebari despre c\u00e2te-n luna si \u00een soare. Mai t\u00e2rziu apare si colegul ei de apartament, care e manager la raionul de carne de la Kaufland si posibil iubit. Nu are nimic \u00een comun cu IT-istii de la masa si nici cu \u201eJohnny\u201c, care e traducatorul firmei si prin urmare poet. Managerul de la Kaufland \u00eencearca sa le spuna o poveste despre problemele pe care le are \u00eencerc\u00e2nd sa aproximeze cantitatea de carne pe care trebuie sa o comande si cum niciodata nu nimereste ce trebuie, uneori trec ore p\u00e2na la urmatoarea livrare si sta r\u00e2z\u00e2nd cu sufletul la gura sa nu vina managerul general, neamt, pe care nu \u00eel intereseaza ca tirul de la compania de transport \u00eent\u00e2rzie cinci ore sau ca magazinul a avut un flux neasteptat de mare de clienti. Conversatia moare destul de repede, \u00eenecata \u00een c\u00e2teva halbe de bere pe care barmanul le livreaza cu c\u00e2te doua paie pentru fiecare, puse unul \u00eentr-altul ca sa faca un tub lung si cu o forma stranie prin care gasca sa se \u00eembete mai repede, caci stie toata lumea ca daca bei alcohol cu paiul te \u00eembeti rapid si strasnic.<br \/>\nDupa cel de al doilea r\u00e2nd de halbe \u201eJohnny\u201c le face strengar cu ochiul IT-istilor.<br \/>\n\u2013 No, merem? zice si ceilalti \u00eencep sa r\u00e2da pe sub mustata, arunc\u00e2nd priviri catre fata care nu trebuie sa stie unde merg ei fiindca ar putea sa p\u00e2rasca \u2013 nu de alta, dar vorbeste mereu prea mult si fara sa se g\u00e2ndeasca.<br \/>\n\u2013 Noi mergem, \u00eei zic, venim \u00een c\u00e2teva minute.<br \/>\n\u2013 Da&#8217; unde plecati? \u00eei \u00eentreaba r\u00e2z\u00e2nd nedumerita si putin insultata, simtindu-se lasata pe-afara.<br \/>\n\u2013 Sa luam tigari, raspunde \u201eJohnny\u201c, scutur\u00e2ndu-si pletele si-apoi o ia m\u00e2ndru spre iesire, cu un mers leganat, deschiz\u00e2nd calea celorlalti care \u00eel urmeaza \u00een sir indian.<br \/>\nFata si colegul ei de apartament ram\u00e2n singuri la masa. Ea danseaza pe scaun \u00een ritmul muzicii, \u00eei face semn barmanului sa \u00eei aduca o Cola, \u00eel \u00eentreaba daca or sa aiba karaoke \u00een seara asta si lasa suparata buza jos c\u00e2nd aude ca nu.<br \/>\n\u2013 No, merem la cumparaturi? \u00eentreaba proaspatul ei iubit, de data asta \u00een calitate de coleg de apartament. Stii ca m\u00e2ne-i scurt programul, poim\u00e2ine \u00eenchis si p-orma luni la fel, program scurt.<br \/>\n\u2013 Da, da, merem, zice ea cu ochii pierduti \u00een muzica. Unde-or fi ceilalti? se \u00eentreaba cu voce tare, \u00eenca un pic suparata ca nu a fost inclusa \u00een gasca baieteasca.<br \/>\nTimpul trece repede si peste un sfert de ora apar din nou ceilalti, merg\u00e2nd cu totii leganat de data asta, \u201eJohnny\u201c \u00een fruntea haitei. IT-istii au priviri confuze, ca de oameni beti, doar ca nu sunt intoxicati de alcohol, ci de marijuana, pe care au fumat-o cu m\u00e2ndrie \u00een balconul birourilor goale.<br \/>\nSe aseaza cu totii din nou la masa. Fata \u00eencearca sa scoata de la ei unde au fost si ce au facut, lucru care \u00eei face sa r\u00e2njeasca. E parte din farmecul escapadei.<br \/>\n\u2013 Si? Ce planuri aveti de Paste? \u00eentreaba baiatul responsabil cu carnea, scrum\u00e2nd linistit \u00een scrumiera, fara pic de curiozitate.<br \/>\n\u201eJohnny\u201c ignora \u00eentrebarea, sorbind absent din bere. Unul dintre IT-isti e pierdut cu ochii la perete, \u00eentr-un poster publicitar al unei firme de whiskey.<br \/>\n\u2013 Eh, ce sa facem, raspunde celalalt r\u00e2njit, mergem acasa, ne \u00eembatam prastie, vomitam, ne trezim cu durere de cap a doua zi si-o luam de la capat. Nu ba?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E vineri seara. Vinerea Mare. C\u00e2tiva dintre angajatii companiei, \u00eenca la datorie, se hotarasc sa mearga sa bea ceva la barul de peste drum, un banal Irish Bar cu un barman simpatic, bere ieftina si uneori karaoke. Sunt patru baieti si o fata, toti \u00een jur de douazeci si cinci de ani. Cel mai mare&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-luam-de-la-capat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O luam de la capat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1915,1913,1916,1914],"class_list":["post-2320","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-angajati-multinationala","tag-la-bere-cu-colegii","tag-tineri","tag-vinerea-mare"],"views":2718,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2320","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2320"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2320\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2320"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2320"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2320"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}