{"id":23159,"date":"2015-05-01T14:57:49","date_gmt":"2015-05-01T12:57:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23159"},"modified":"2015-05-01T14:57:49","modified_gmt":"2015-05-01T12:57:49","slug":"george-balaita-80-proiectul-romanului-total","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/george-balaita-80-proiectul-romanului-total\/","title":{"rendered":"George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 \u2013 80.  Proiectul romanului total"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen discu\u0163iile despre proz\u0103 din deceniul \u015fapte, s-a n\u0103scut \u00een critica noastr\u0103 fantasma romanului total. Privit\u0103 retrospectiv, pus\u0103 \u00eentr-un context mai larg, ideea avea motiv\u0103ri u\u015for descifrabile, de\u015fi ele nu au fost enun\u0163ate explicit. Eliberarea de dogmatism \u00eeng\u0103duia aceast\u0103 fantezie teoretic\u0103, prin care se imagina posibilitatea unui roman ne\u00eengr\u0103dit tematic \u015fi narativ. Cu alte cuvinte, se trecea de la romanul unei singure posibilit\u0103\u0163i, subordonat propagandistic, l\u0103sat \u00een urm\u0103 ca proz\u0103 a realismului socialist, la romanul tuturor posibilit\u0103\u0163ilor.<br \/>\n<strong>De la totalitarismul <\/strong><br \/>\n<strong>regimului politic <\/strong><br \/>\n<strong>la totalitarismul romanului<\/strong><br \/>\nO proz\u0103 liber\u0103 \u00eensemna \u015fansa de a aborda orice tem\u0103 \u015fi de a adopta orice tehnic\u0103 narativ\u0103. Dar s\u0103 cuprinzi toate temele \u015fi toate tehnicile narative \u00eentr-un singur roman era visul cel mai ambi\u0163ios al unui scriitor care \u00ee\u015fi imagina \u00een acest fel c\u0103 va putea cuprinde \u015fi transcrie realitatea total\u0103, dup\u0103 at\u00e2tea limit\u0103ri, par\u0163ialit\u0103\u0163i \u015fi direc\u0163ion\u0103ri obligatorii, impuse de proletcultismul din perioada stalinist\u0103 \u015fi prelungite \u00eenc\u0103 aproape un deceniu. Nu \u015ftiu exact cine a rostit primul formula magic\u0103, poate c\u0103 nu e destul de clar (de\u015fi eu am o b\u0103nuial\u0103, aproape de certitudine) de unde a venit ideea: de la prozatori (poate de la Nicolae Breban) sau de la critici (poate Nicolae Balot\u0103). Cert e c\u0103 \u00een scurt\u0103 vreme, mai ales dup\u0103 1968, ideea romanului total se afla pe buzele (\u00een scrisul) tuturor \u00een presa literar\u0103, devenind un criteriu valorizator. O ipotez\u0103 merit\u0103 enun\u0163at\u0103. Semnalul cred c\u0103 l-au dat traducerea de c\u0103tre Leonid Dimov a Istoriei romanului modern de R.-M. Alb\u00e9r\u00e8s la Editura Univers \u015fi prefa\u0163a lui Nicolae Balot\u0103. Urm\u00e2nd sugestiile criticului francez, criticul rom\u00e2n comenteaz\u0103 \u201en\u0103zuin\u0163a romanului spre totalitate\u201c, o totalitate ce \u201eimplic\u0103 o utilizare a tuturor mijloacelor de care dispune un nisus creator artistic\u201c (muzic\u0103, pictur\u0103, cinematografie), mai mult dec\u00e2t \u201eun transfer al mijloacelor de expresie ale tuturor genurilor literare \u00een sfera romanului\u201c \u2013 un totalitarism ce se manifest\u0103 \u015fi \u00een inten\u0163ionalitatea romanului de a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa totul, de a deveni o sum\u0103\u201c, r\u0103spunz\u00e2nd unei \u201epropensiuni cosmotice\u201c. Se \u00eembina un principiu extensiv (o \u00eensumare a genurilor literare \u015fi a artelor) cu un principiu intensiv (poetic, simbolic). De aici vor deriva multe din explica\u0163iile criticii noastre \u00een deceniul \u015fapte, chiar dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 romanul total se va transforma \u00eentr-o nebuloas\u0103, dac\u0103 nu chiar \u00eentr-un loc comun sem\u0103n\u0103tor de confuzii \u015fi stimulator de ambi\u0163ii de\u015farte sau poate c\u0103 numai exagerate. De\u015fi modelele erau notorii: Balzac, Proust, Faulkner, Joyce sunt cel mai frecvent invoca\u0163i.<br \/>\nCe ar fi \u00eensemnat romanul total pentru literatura rom\u00e2n\u0103 \u00een anii 1960 era mai greu de spus, dar exist\u0103 \u00een epoc\u0103 destule aproxim\u0103ri ale acestei utopii. Amintesc numai un r\u0103spuns, cel al lui Lucian Raicu, formulat spre sf\u00e2r\u015fitul anului 1968 \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103: \u201eNu un eveniment sau o stare de criz\u0103 efemer\u0103 consum\u0103 aceste romane, ci o substan\u0163\u0103 ad\u00e2nc\u0103, o \u00ab\u00eentrebare\u00bb privind totalitatea vie\u0163ii, ele nu trateaz\u0103 o \u00abtem\u0103\u00bb anume, nu-\u015fi propun s\u0103 elucideze cutare \u00abaspect\u00bb al raporturilor tipice unui mediu sau cine \u015ftie ce \u00abproblem\u0103\u00bb \u00eenc\u0103 insuficient dezb\u0103tut\u0103! Sunt c\u0103r\u0163i avide de un miez esen\u0163ial al lucrurilor, suger\u00e2nd o \u00abmetafizic\u0103\u00bb, o viziune central\u0103, coerent\u0103, capabil\u0103 s\u0103 integreze \u015fi p\u00e2n\u0103 la un punct s\u0103 explice derutanta diversitate a experien\u0163ei umane. \u00cen orice punct al lecturii ne-am situa, perspectiva ce ni se deschide include o totalitate omogen orientat\u0103. Romancierul ne ademene\u015fte \u00een c\u0103utarea patetic\u0103 a unei \u00abchei\u00bb universale, care s\u0103-i \u00eeng\u0103duie accesul liber pretutindeni unde este via\u0163\u0103\u201c (Romanul total, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, nr. 11 din 19 decembrie 1968). Atunci, \u00een 1968, Lucian Raicu credea c\u0103 poate ilustra aceast\u0103 aspira\u0163ie cu cele mai importante romane ale anului: Animale bolnave de Nicolae Breban, \u00cengerul a strigat\u00a0 de F\u0103nu\u015f Neagu, Intrusul de Marin Preda, Ce mult te-am iubit de Zaharia Stancu. Ilustr\u0103rile (cu excep\u0163ia lui Nicolae Breban) nu erau destul de conving\u0103toare, dup\u0103 cum putem aprecia ast\u0103zi. Ulterior, argumentele \u00een sprijinul romanului total vor fi romanele ciclului F de Dumitru Radu Popescu, romanele lui Augustin Buzura \u015fi, mai ales, Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni de Marin Preda, cel mai frecvent invocat. Sintagma nu s-a istoricizat, a persistat mult\u0103 vreme \u00een limbajul criticii, chiar dac\u0103 ulterior au ap\u0103rut \u015fi repro\u015furi legate de imprecizia \u015fi emfaza no\u0163iunii, un concept nebulos. Azi abia dac\u0103 mai este pomenit \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ultimul roman al lui Marin Preda. Nu e cu totul uitat \u015fi merit\u0103 s\u0103 ni-l reamintim ca un simptom al aspira\u0163iilor romanului rom\u00e2nesc din ultimele dou\u0103 decenii \u015fi jum\u0103tate ale regimului comunist. La v\u00e2rf, \u00een aspira\u0163ia spre romanul total, s-au prins sau erau prin\u015fi de critica literar\u0103, cei mai importan\u0163i prozatori ai perioadei. George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 nu era str\u0103in de aceast\u0103 competi\u0163ie. Dimpotriv\u0103! Dup\u0103 marele succes cu Lumea \u00een dou\u0103 zile (1975), prozatorul \u00ee\u015fi dezv\u0103luie proiectul unui mare roman, din care Ucenicul neascult\u0103tor (1977) nu ar fi dec\u00e2t un e\u015fantion, o prob\u0103 din laboratorul de crea\u0163ie, o pic\u0103tur\u0103 dintr-un ocean.<br \/>\n<strong>Domino \u2013 \u201eun roman vast\u201c<\/strong><br \/>\nMarele roman al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 nu aspir\u0103 s\u0103 fie o sum\u0103, o cronic\u0103 extins\u0103, \u00een sens balzacian, de\u015fi \u00een subsidiar ar fi \u015fi asta, ci cu totul altceva, o viziune cosmotic\u0103, genezic\u0103 \u015fi ontologic\u0103, asupra vie\u0163ii dintr-un anumit moment istoric, a vie\u0163ii privite \u00een generalitatea ei, dac\u0103 nu cumva exprimarea mea e prea preten\u0163ioas\u0103. Pentru a \u00een\u0163elege mai bine inten\u0163iile, s\u0103 urm\u0103rim explica\u0163iile scriitorului din prefa\u0163a la Ucenicul neascult\u0103tor \u015fi din alte surse (interviuri, confesiuni, cuprinse \u00een Opere III, Ed. Polirom, 2011). \u201eCartea aceasta \u2013 afirm\u0103 autorul \u00een mesajul c\u0103tre cititor \u2013 este o parte dintr-un roman vast. Nu un \u00abvolum\u00bb dintr-un \u00abciclu\u00bb, ci o parte \u00een care \u00eentregul se simte f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 dar numai ca o iradia\u0163ie, ca o promisiune, dac\u0103 vre\u0163i. Romanul \u00een \u00eentregime \u00eencearc\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 experien\u0163ele, \u00abformarea\u00bb unui om, privit nu ca un caz, ci ca o crea\u0163ie universal\u0103. Umila mea putere, bietul meu talent m\u0103 vor ajuta s\u0103 fac ceea ce r\u0103bdarea \u015fi munca m\u0103 \u00eendeamn\u0103?\u201c Personajul a c\u0103rui ucenicie de scriitor e relatat\u0103 este Naum Capdeaur, redactor la un ziar jude\u0163ean. El e ucenicul neascult\u0103tor a c\u0103rui via\u0163\u0103 \u015fi a c\u0103rui formare se vor afla \u00een centrul romanului, dar nu ca un caz politic sau moral sau de alt\u0103 natur\u0103, ci \u2013 dup\u0103 cum spune scriitorul \u2013 \u201eca o crea\u0163ie universal\u0103\u201c. Prozatorul \u015ftie c\u0103 va avea mult de lucru \u015fi solicit\u0103 \u00eencredere \u015fi r\u0103bdare. \u201eS\u0103 avem r\u0103bdare&#8230;\u201c \u2013 sunt \u015fi ultimele cuvinte din roman. P\u00e2n\u0103 acum, \u00een aprilie 2015, nu a ap\u0103rut continuarea, de\u015fi au trecut aproape patru decenii, din 1977, de la formularea proiectului \u015fi a promisiunii. \u00cen interviurile anilor urm\u0103tori, din 1980 \u00eencoace, scriitorul ne asigur\u0103 c\u0103 are scrise mii de pagini \u015fi nu ar mai lipsi dec\u00e2t s\u0103 le asambleze. Ba, la un moment dat, \u00eentr-un interviu din 2010 mi se pare, ne asigur\u0103 c\u0103 \u00een acel an romanul de peste dou\u0103 mii de pagini va ap\u0103rea, \u00een sf\u00e2r\u015fit. Nu a ap\u0103rut, de\u015fi era anun\u0163at la Editura Polirom, cu titlul Domino, care ar fi trebuit s\u0103 fie \u015fi titlul ini\u0163ial.<br \/>\n\u00cen prefa\u0163a la Ucenicul neascult\u0103tor, autorul prev\u0103zuse o apari\u0163ie \u00een trei etape a vastului roman: \u201e\u00cen inten\u0163ia mea de acum &lt;din 1977&gt;, romanul ar trebui s\u0103 apar\u0103 \u00een trei etape. Prima, cartea de fa\u0163\u0103 &lt;adic\u0103 Ucenicul neascult\u0103tor&gt;, este un fel de preludiu (semnalat printr-o aglomerare de sugestii \u00een chiar primul capitol), o medita\u0163ie discontinu\u0103, ca s\u0103 spun a\u015fa, asupra mediului \u00een care se formeaz\u0103 tinere\u0163ea eroului, aproximativ \u00eenceputul deceniului \u015fase, este o descriere a st\u0103rii febrile pe care orice c\u0103l\u0103tor o \u00eencearc\u0103 \u00eenaintea plec\u0103rii la drum lung, este \u015fi un efort de cuprindere a bucuriei \u015fi nelini\u015ftii ce \u0163i-o d\u0103 temelia odat\u0103 turnat\u0103 a casei pe care vrei s-o ridici. Ar urma o a doua parte care ar cuprinde experien\u0163a erotic\u0103 \u015fi, \u00eentr-un sens flaubertian, educa\u0163ia sentimental\u0103 a eroului meu. Dup\u0103 care s\u0103 se tip\u0103reasc\u0103 \u00een \u00eentregime romanul, el integr\u00e2nd, fire\u015fte, \u015fi cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i deja cunoscute\u201c. Ce deducem de aici? \u00cen primul r\u00e2nd c\u0103 viitorul roman nu va fi o trilogie, cum adesea s-a spus gre\u015fit. Prozatorul va dezmin\u0163i o asemenea a\u015fteptare \u015fi \u00een interviuri: nu o trilogie a promis, ci \u201eun roman vast\u201c, sinonim probabil cu romanul total imaginat ca rod al unei viziuni unitare despre multiplele planuri ale vie\u0163ii. \u201eTinere\u0163ea eroului\u201c, adic\u0103 a jurnalistului \u015fi viitorului scriitor Naum Capdeaur, este plasat\u0103 istoric \u015fi sociologic \u00een mediul politic al deceniului \u015fase, deci subiectul are inciden\u0163\u0103 inevitabil\u0103 cu a\u015fa zisul roman al obsedantului deceniu. Acest conjuncturalism ar fi putut s\u0103 afecteze n\u0103zuin\u0163a de generalitate. Observ\u0103m \u00een Ucenicul neascult\u0103tor mediul politic al prefacerilor sociale profunde (colectivizarea, industrializarea, osmoza dintre sat \u015fi ora\u015f), \u00een care sunt implicate personajele (activi\u015fti de partid ca Visarion Adam \u2013 unchiul personajului principal, jurnalistul Naum Capdeaur, \u015fi el nevoit s\u0103 scrie reportaje de pe \u015fantiere \u015fi din uzine). Am recitit de cur\u00e2nd romanul s\u0103 v\u0103d c\u00e2t de mult deranjeaz\u0103 aceste teme: scriitura flamboaiant\u0103 a lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 le absoarbe \u015fi le relativizeaz\u0103 \u00een pasta general\u0103 a unei existen\u0163e generice. Aspectele politice din deceniul \u015fase nu dep\u0103\u015fesc rolul de reper, de fundal, de constr\u00e2ngere \u015fi context \u00een care este nevoit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u015fi s\u0103 evolueze, s\u0103 se formeze personajul, viitor scriitor. De altfel, \u00een prefa\u0163a la Ucenicul neascult\u0103tor, de unde deducem proiectul romanului, autorul subliniaz\u0103 func\u0163ia documentar\u0103 a fundalului de epoc\u0103: \u201eMai pu\u0163in sau chiar absent din scen\u0103, \u00een aceast\u0103 prim\u0103 parte, eroul meu apare mai ales \u00een umbra unor oameni ai timpului. Nu cred c\u0103 \u00eentregul sufer\u0103 dac\u0103 cititorul (\u015fi \u00eenc\u0103 o dat\u0103 autorul) mediteaz\u0103 mai r\u0103bd\u0103tor asupra p\u0103r\u0163ilor. Dimpotriv\u0103! Mai mult: romanul av\u00e2nd \u015fi un caracter documentar, orice sugestie a cititorilor, din punct de vedere al documentului de epoc\u0103, este a\u015fteptat\u0103 \u015fi binevenit\u0103\u201c. Interesant\u0103 men\u0163iunea c\u0103 \u00een Ucenicul neascult\u0103tor personajul central \u201eapare \u00een umbra unor oameni ai timpului\u201c. Dou\u0103 sau trei asemenea raport\u0103ri, false ucenicii, sunt de men\u0163ionat.<br \/>\nMai \u00eent\u00e2i e evident c\u0103 Naum Capdeaur apare \u00een umbra unchiului s\u0103u, activistul de partid Visarion Adam, al treilea om ca rang, secretar \u00een regiunea de partid. Are \u015fi el, ca to\u0163i puternicii zilei, sentimentul puterii \u015fi m\u00e2ndria narcisiac\u0103 a rolului: \u201eVisarion Roman cobor\u00ee sc\u0103rile micului palat \u00een care el era al treilea om, \u00een ordinea puterii locale. Al treilea om \u00een palatul \u0103sta nu prea mare dar impun\u0103tor \u015fi plin de arogan\u0163a unor vremuri apuse \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, al treilea om din \u0163inut, de fapt regiunea, da, g\u00e2ndea el, a \u015faisprezecea parte a \u0163\u0103rii. Al treilea pe a \u015faisprezecea parte a \u0163\u0103rii. C\u00e2\u0163i kilometri p\u0103tra\u0163i? C\u00e2\u0163i locuitori? C\u00e2te institu\u0163ii? El, din neamul lui Adam, fiul b\u0103tr\u00e2nului Toma din Modra. Oho, serile c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163ai din greu, cu l\u0103comie \u015fi cuprins de oboseal\u0103 \u015fi de o mare m\u00e2ndrie c\u0103 tu e\u015fti \u015fi vei fi st\u0103p\u00e2nul lumii&#8230;\u201c (Ed. Albatros, 1977, p. 66-67).\u00a0 Dar sentimentul puterii e pentru el o form\u0103 de s\u0103n\u0103tate \u015fi de plenitudine a vie\u0163ii: \u201eAcum \u00eens\u0103, pe c\u00e2nd st\u0103tea \u00een ma\u015fina lui l\u00e2ng\u0103 \u015fofer \u015fi \u00een spate se tol\u0103nea pe o coast\u0103 fiul lui, Alexandru, \u00eei veni \u00een minte drumul lui la Albala, atunci c\u00e2nd plecase din Modra hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu se mai \u00eentoarc\u0103, dar nu sigur c\u0103 asta nu se va mai \u00eent\u00e2mpla, speriat \u015fi \u00eend\u00e2rjit \u015fi privind cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare viitorul. Hehe, c\u00e2t de schimb\u0103toare este via\u0163a omului \u015fi c\u00e2te \u00eemprejur\u0103ri o modific\u0103 \u015fi c\u00e2te cuvinte ajungi s\u0103 folose\u015fti \u015fi c\u00e2\u0163i oameni s\u0103 cuno\u015fti, doamne, minunat\u0103 e lumea \u015fi plin\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, s\u0103n\u0103tos s\u0103 fii \u015fi s\u0103 le faci pe toate fiindc\u0103 din ambi\u0163iile lui mari nu s-a ales mare lucru dar s\u0103n\u0103tos este \u015fi un fiu neascult\u0103tor are \u015fi poft\u0103 de via\u0163\u0103 c\u00e2t\u0103 vrei, \u015fi nu-i pare r\u0103u de niciunul din lucrurile f\u0103cute p\u00e2n\u0103 acum pe p\u0103m\u00e2nt&#8230;\u201c (p. 56). Am transcris aceste fraze din mai multe motive: s\u0103 se vad\u0103 scriitura arborescent\u0103 \u015fi preferin\u0163a scriitorului pentru un monolog interior transcris din proximitatea cititorului de g\u00e2nduri, care este scribul sau cronicarul, variante ale aceleia\u015fi voci narative (transla\u0163ia de la persoana a treia la persoana a doua a relat\u0103rii); am transcris apoi aceste fragmente pentru a ar\u0103ta st\u0103rile preferen\u0163iale relatate de roman, acelea legate de un sentiment al vie\u0163ii abstras pe c\u00e2t posibil din conjuncturi;\u00a0 se poate observa cum proza lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 iese din cli\u015feele romanului politic pentru a construi sau revela misterul vie\u0163ii ca o \u201ecrea\u0163ie universal\u0103\u201c, cum spusese \u00een primul paragraf din prefa\u0163\u0103.<br \/>\nNaum Capdeaur se afl\u0103 \u015fi \u00een preajma (nu \u00een umbra) actorilor Al. Ve\u015ftea \u015fi Chiric\u0103 Samca, ambii cu un gust extraordinar al spectacolului \u015fi al farsei. Un capitol \u00eentreg, Un diavol de iarmaroc (p. 295-336), dezvolt\u0103 cu ingenioase aluzii \u015fi intertextualit\u0103\u0163i livre\u015fti ideea imixtiunii\u00a0 diavolului \u00een istorie, \u00een via\u0163a social\u0103 sau intelectual\u0103, \u00een literatur\u0103, cu citate din Goethe, Dostoievski \u015fi cu referin\u0163e la mul\u0163i al\u0163ii. Un episod (3) din acest capitol poate fi citit \u00een cheia aluziei subversive, c\u00e2nd diavolul se imagineaz\u0103 ca \u201eomul de \u00eencredere al unui mic dictator dintr-o insul\u0103 din Atlantic\u201c (trimitere exotic\u0103 \u00een\u015fel\u0103toare pentru cenzur\u0103). Dictatorul e un \u201eprost actor, un cabotin incult \u015fi patetic (mai caraghios dec\u00e2t Mussolini, cine l-a v\u0103zut la tribun\u0103 \u015ftie), tot timpul \u00eenconjurat de o gard\u0103 de gorile travestite \u00een chelneri, subrete, hamali, func\u0163ionari, negustori, profesori, popi, militari, hingheri, fermieri \u015fi tot felul de consilieri \u015fi pierde var\u0103, boieri \u015fi cer\u015fetori, care cum se nimereau, ba \u015fi \u00een c\u00e2ini, pisici, canari \u015fi p\u0103uni, chiar \u015fi o Pas\u0103re Lyr\u0103. Hr\u0103nea un serviciu de siguran\u0163\u0103 care ar fi ajuns pentru un imperiu\u201c etc. (p. 302). Cu virtu\u0163i eseistice, monologul despre diavol se poate constitui \u015fi \u00eentr-o secven\u0163\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 pentru ucenicul neascult\u0103tor Naum Capdeaur. Dar cum el e neascult\u0103tor, nu va \u0163ine cont de aceast\u0103 posibil\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103.<br \/>\n<strong>Un roman fenomenologic?<\/strong><br \/>\nUn reflector al evolu\u0163iei scrisului lui Naum Capdeaur este Palaloga, fost primar, fost activist, exclus din partid, dintr-o genera\u0163ie anterioar\u0103 lui Visarion Adam. Palaloga, g\u00e2nditor independent, f\u0103r\u0103 relicvele vechii mentalit\u0103\u0163i, cel pu\u0163in aparent, \u00ee\u015fi afirm\u0103 r\u0103spicat opinia cum ar trebui s\u0103 fie romanul, transform\u00e2ndu-se \u00eentr-un raisonneur al autorului \u00een capitolul final al c\u0103r\u0163ii, un delegat oarecum paradoxal. Repudiaz\u0103 romanul-anchet\u0103 \u015fi vrea c\u0103r\u0163i care \u201es\u0103 vindece lumea de r\u0103ul vechi. Tratate de medicin\u0103 a sufletului\u201c (p. 403). Nu agreeaz\u0103 nici personajele inventate din activi\u015fti traumatiza\u0163i de schimbarea genera\u0163iilor (p. 409). Respinge \u015fi problematizarea cazurilor particulare (cum ar putea fi Visarion Adam). Refuz\u0103 \u015fi transcrierea experien\u0163elor \u00een posibile romane de analiz\u0103 psihologic\u0103, freudist\u0103 (p. 415). Palaloga are o solu\u0163ie, o op\u0163iune: \u201ePe mine \u015fafirm\u0103 el\u0163 am\u0103nuntele, descrierile, psihologiile, p\u0103ienjeni\u015ful rela\u0163iilor de tot felul nu m\u0103 atrag. Vreau o carte \u00absimpl\u0103\u00bb. \u00cen care s\u0103 simt marea mi\u015fcare. F\u0103r\u0103 cazuri particulare. O carte adev\u0103rat\u0103 cum sunt pove\u015ftile. Care s\u0103 cuprind\u0103 vremea noastr\u0103, fiindc\u0103 eu sunt un fiu al ei. \u015ei nu \u00eent\u00e2mpl\u0103rile unuia sau altuia, bizare, caraghioase, tragice sau comice. Marea \u00eentreag\u0103, nu o pic\u0103tur\u0103 de ap\u0103 la microscop. \u00cen\u0163elegi, Naume?&#8230; Nu e retoric\u0103\u201c (p. 412). Palaloga vrea s\u0103 vad\u0103 \u00een roman cum se desf\u0103\u015foar\u0103 \u201emarea mi\u015fcare\u201c, adic\u0103 schimbarea heraclitean\u0103 a lumii, nu mica schimbare de conjuncturi politice. Se imagineaz\u0103 ca opusul lui Visarion Adam, acesta din urm\u0103 incapabil s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 schimbarea ca pe o form\u0103 natural\u0103 a vie\u0163ii: \u201eVisarion, da, el este \u00abopusul\u00bb meu, uite, \u015fi eu \u00eel \u00een\u0163eleg pe el mai bine dec\u00e2t pe mine \u00eensumi! El nu crede \u00een schimbare. Pentru el mi\u015fcarea este aparen\u0163\u0103. El nu reu\u015fe\u015fte s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103 nici pe Heraclit. He, he, m\u00e2r\u00e2ie el \u015fi se arunc\u0103 \u00een apa r\u00e2ului, \u00eenoat\u0103, e voinic \u015fi s\u0103n\u0103tos acum, parc\u0103 n-a avut nici m\u0103car un guturai \u00een via\u0163a lui, se b\u0103l\u0103ce\u015fte, iese pe mal, he, he, cum adic\u0103, apa \u00een care sar eu acum \u00eenc\u0103 o dat\u0103 fiindc\u0103-i cald, nu-i tot asta ud\u0103 \u015fi r\u0103coroas\u0103 din care am ie\u015fit adineaori!?&#8230; Prin c\u00e2te a trecut, cum s-a schimbat via\u0163a lui, cum el \u00eensu\u015fi s-a schimbat \u015fi cum iubirea \u015fi suferin\u0163a au f\u0103cut din el altul, nu, el nu \u00abtr\u0103ie\u015fte\u00bb schimbarea lui, o accept\u0103 dar nu o \u00een\u0163elege. Urm\u0103re\u015fte-l. Vei vedea lucruri m\u0103runte din care se \u00een\u0163elege asta. Dar dac\u0103 el nu-\u015fi \u00een\u0163elege lunga \u015fi \u00eentortocheata lui via\u0163\u0103, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ea nu exist\u0103 \u015fi nu se dezvolt\u0103. \u00cen\u0163elegem noi pentru el \u015fi este bine \u015fi pentru el&#8230;\u201c (p. 414). \u00cen aceast\u0103 explica\u0163ie st\u0103 sensul depolitiz\u0103rii romanului \u00een viziunea lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103. Marele roman la care aspir\u0103 trebuie s\u0103 releve \u015fi s\u0103 privilegieze nu sensul politic, ci sensul heraclitean al marii schimb\u0103ri a lumii. Misterul vie\u0163ii. Miracolul vie\u0163ii. Aventura vie\u0163ii. Spectacolul vie\u0163ii. Povestea vie\u0163ii. Basmul vie\u0163ii. Nu doar cazuri \u015fi experien\u0163e, ci fenomene. \u015ei dintre toate, fenomenul cel mai uluitor: via\u0163a. Nu metafizica, ci fizica \u015fi energia vie\u0163ii, t\u0103r\u00e2murile \u015fi regnurile vie\u0163ii. Fenomenologia Marii Schimb\u0103ri, pe deasupra sau, mai bine zis, prin intermediul conjuncturilor, f\u0103r\u0103 a se opri la ele. Nu supralicitez o promisiune, scrutez o ipotez\u0103, estimez o \u015fans\u0103.<br \/>\nToate specula\u0163iile pe care le-am f\u0103cut p\u00e2n\u0103 aici despre romanul total al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 pot fi anulate de dou\u0103 observa\u0163ii. Prima ar putea fi o \u00eendoial\u0103, sub forma unei \u00eentreb\u0103ri. Nu cumva orice roman e fenomenologic? Nu, nu, categoric nu! George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 nu \u00eel nume\u015fte astfel, eu mi-am permis s\u0103 inventez aceast\u0103 categorie \u2013 riscant\u0103 teoretic. Dar scriitorul se delimiteaz\u0103 de alte tipuri de roman \u2013 realist, balzacian, politic, istoric, cazuistic, psihologic, mitic, fantastic, comportamentist, filosofic, eseistic, cinematografic, memorialistic, proustian etc. sau de orice alt\u0103 natur\u0103 ar fi el, de\u015fi are c\u00e2te ceva din fiecare. Nu e romanul unui caz, nu e romanul unei crize, nu e romanul unei experien\u0163e, nu e romanul unei con\u015ftiin\u0163e, nu e romanul unei m\u0103rturii, nu e romanul unei memorii recuperatoare, dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t e inevitabil s\u0103 fie c\u00e2te ceva din fiecare. Scribul nu datoreaz\u0103 nimic nim\u0103nui, to\u0163i ceilal\u0163i \u00eei datoreaz\u0103 totul, pentru c\u0103 numai prin el exist\u0103. El instituie o realitate, nu transcrie ceva preexistent. Interpret\u0103rile lui sunt suverane. A doua observa\u0163ie: am vorbit despre ceva (romanul total, romanul vast, Domino) ce nu exist\u0103. Deocamdat\u0103.<br \/>\nRomanul total al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 (nici el numit ca atare de autor, ci anun\u0163at doar ca \u201eun roman vast\u201c) nu a ap\u0103rut \u00eenc\u0103, e precum Cartea Milionarului, tetralogia lui \u015etefan B\u0103nulescu, o frumoas\u0103 promisiune, un proiect nerealizat. Iar\u0103\u015fi nu, nu, categoric nu! Marele Roman al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 exist\u0103 \u00een sertarele scriitorului, nu am nicio \u00eendoial\u0103, r\u0103m\u00e2ne numai ca autorul \u015fi editorul s\u0103 se decid\u0103 s\u0103-l publice. A spus-o de nenum\u0103rate ori \u00een interviuri \u015fi eu \u00eel cred. Iat\u0103 o m\u0103rturisire de acest fel \u00eentr-un interviu din 2007: \u201eEu scriu tot timpul aceea\u015fi carte care ia diferite forme. Una dintre ele este C\u00e2inele \u00een les\u0103. Alta a fost Lumea \u00een dou\u0103 zile. Alta a fost \u00eenceputul unei giganterii, pe care chiar am de g\u00e2nd s\u0103 o termin \u015fi care s-a numit Ucenicul neascult\u0103tor. N\u0103d\u0103jduiesc ca \u00een toamna asta s\u0103 reiau, s\u0103 public o parte important\u0103 dintre cele scrise p\u00e2n\u0103 acum. Cartea nu este numai imaginat\u0103, ci e scris\u0103 \u00een \u00eentregime, e vorba doar despre un montaj \u015fi, fire\u015fte, c\u00e2nd montezi, inventezi mereu, adaugi. Sau tai \u00een draci. Pl\u0103cerea scrisului m\u0103 diabolizeaz\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eemi \u015fi ajunge, e un fel de masochism de care m\u0103 las, n-am \u00eencotro, trebuie s-o spun, m\u0103 las ron\u0163\u0103it. \u00cemi place s\u0103 scriu, o fac aproape zilnic, f\u0103r\u0103 program \u015fi \u00eenainte de orice, pentru pl\u0103cerea mea\u201c (\u00een seria George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, Opere III, Ed. Polirom, 2011, p. 432). \u00cemi vine s\u0103 comentez \u00een stilul prozei lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103: Marele Roman exist\u0103, he, he, he, o s\u0103 vede\u0163i, oho!<br \/>\n<strong>Cubismul epic<\/strong><br \/>\nViitorul roman al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 are liniile trasate din Ucenicul neascult\u0103tor. Personajele sunt prefigurate de acolo, \u00een jurul t\u00e2n\u0103rului jurnalist Naum Capdeaur, scriitor \u00een formare. Nucleul ini\u0163ial \u00eel constituie o cronic\u0103 a neamului s\u0103u, o istorie a Adamilor, din care biografia lui Visarion Adam e numai un e\u015fantion sau un pretext, ar fi putut fi un roman separat. Reperele temporale exist\u0103: din anii 1950 \u015fi, probabil, p\u00e2n\u0103 azi (\u00een Opere III sunt publicate c\u00e2teva fragmente din Domino, iar referin\u0163ele temporale sunt postdecembriste). Tema dominant\u0103, laitmotivul ar fi lumea \u00een perpetu\u0103 schimbare. Toposul este configurat, cu principalele repere spa\u0163iale, unele perpetuate din Lumea \u00een dou\u0103 zile: ora\u015ful Albala (Bac\u0103ul), de sub creasta Muntelui Ou, cu centrul la Casa Zidit\u0103, un local patronat de Clara \u015fi Manuc Mardirosian; neamul Adamilor se trage din Modra, Palaloga din Nadra, tot din preajma ora\u015fului Albala. Dealu-Ocna (T\u00e2rgu-Ocna), mai pregnant \u00een Lumea \u00een dou\u0103 zile, e o amintire. Bucure\u015ftiul apare \u00een evad\u0103ri rare.<br \/>\nCompozi\u0163ia, structura epic\u0103 sunt probleme de organizare a unei materii narative imense. George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 vorbe\u015fte adesea despre romanul s\u0103u ca despre o construc\u0163ie din module epice, din cuburi care fac o piramid\u0103 gigantic\u0103, tocmai de aceea greu de restituit tipografic \u00eentr-un volum. Iat\u0103 o m\u0103rturisire din 1999: \u201eUcenicul neascult\u0103tor este o tez\u0103, \u015fi nu un titlu. I-am dat drumul atunci prea \u00een grab\u0103. Cartea este g\u00e2ndit\u0103 ca o piramid\u0103. Piramida e un ansamblu de cuburi. Cele cinci sute de pagini publicate sunt numai o \u00abprob\u0103 de laborator\u00bb, opt din cele dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte ale piramidei mele. Este scris\u0103 \u00een mare parte, mii de pagini. Dar \u00eenc\u0103 arat\u0103 ca un \u015fvai\u0163er. Am g\u00e2ndit-o \u00een tinere\u0163e ca pe o giganterie ce ar fi trebuit s\u0103-\u015fi sfideze propria condi\u0163ie: cantitatea. Cantitatea \u00een art\u0103 nu-mi spune, ca \u015fi alt\u0103dat\u0103, nimic. Rev\u0103d proiectul de atunci \u015fi m\u0103 crucesc. Un amestec imposibil de arogan\u0163\u0103, candoare, cinism, curiozitate, egoism, nep\u0103sare, poft\u0103 de via\u0163\u0103, de viu, interesat de boal\u0103 \u015fi moarte, o erotic\u0103 de tipul apelor freatice, un iresponsabil \u015fi primejdios transfer al sentimentelor \u00een emo\u0163ii, \u00een fine, un cazan uria\u015f \u00een care totul, toate fierb laolalt\u0103. (&#8230;) Poate am s\u0103 public c\u00e2teva segmente (cuburi!) separat. Dac\u0103 voi g\u0103si un editor cu bani, \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi bun-gust, a\u015f vrea s\u0103 apar\u0103 \u00eentr-un singur volum care s\u0103 nu dep\u0103\u015feasc\u0103 2500 de pagini, textul cules pe dou\u0103 coloane, litere m\u0103runte\u201c (\u00een Opere III, ed. cit., p. 384). Un proiect fabulos!<br \/>\nO scurt\u0103 z\u0103bav\u0103 ar mai fi necesar\u0103 pentru a l\u0103muri sintagma din titlu: de ce \u201eucenicul neascult\u0103tor\u201c? Un r\u0103spuns se g\u0103se\u015fte \u00een prefa\u0163a la romanul din 1977: \u201eorice om cu voca\u0163ia vie\u0163ii (fiindc\u0103 via\u0163a este etern\u0103 \u015fi moartea doar un fapt al vie\u0163ii, un element pasiv al crea\u0163iei, o clip\u0103 de odihn\u0103 \u00een pulsa\u0163ia ei ne\u00eentrerupt\u0103), a\u015fadar un om care tinde s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 propriul s\u0103u \u00abcaz\u00bb \u015fi s\u0103 capete drept de cet\u0103\u0163ean al universului este ne\u00eentrerupt un ucenic al vie\u0163ii \u015fi al tuturor \u015fcolilor, dar nu unul conformist \u015fi docil, ci unul care d\u0103 realit\u0103\u0163ii \u015fi experien\u0163ei propriul s\u0103u chip\u201c. Dac\u0103 Naum Capdeaur e un ucenic, el nu are un maestru (altul dec\u00e2t via\u0163a), astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 ne trezim \u00eentr-o alt\u0103 variant\u0103 a rela\u0163iei brebaniene dintre maestru \u015fi ucenic. Este evitat\u0103 o astfel de intersec\u0163ie sau coliziune. Romanul total al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 are inciden\u0163ele lui polemice ascunse, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 evite orice structuri tematice sau narative preexistente. At\u00e2t c\u00e2t e, desigur, omene\u015fte \u015fi artistice\u015fte posibil.<br \/>\n<strong>Via\u0163a dup\u0103 80 de ani<\/strong><br \/>\n\u00cen 17 aprilie 2015 George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 a \u00eemplinit 80 de ani. Proiectul Marelui Roman \u00eenc\u0103 mai a\u015fteapt\u0103, am\u00e2nat de peste patru sau cinci decenii \u015fi construit, cub cu cub, \u00een tot at\u00e2\u0163ia ani. \u00cen urm\u0103, scriitorul se \u00eentoarce cu pl\u0103cere mai ales la copil\u0103rie, mai pu\u0163in la adolescen\u0163\u0103, consider\u00e2nd ideal\u0103 \u015fi miraculoas\u0103 v\u00e2rsta de nou\u0103 ani \u015fi o mare speran\u0163\u0103 v\u00e2rsta de peste 80 de ani: \u201eV\u00e2rsta cu care \u00eencepe aventura b\u0103rbatului \u00een lume. Atunci via\u0163a este cu totul de partea lui, moartea nu exist\u0103. Bipedul inteligent de nou\u0103 ani \u015ftie tot. Cu timpul, formidabila \u00eenzestrare ini\u0163ial\u0103 se diminueaz\u0103 considerabil. Dac\u0103 destinul \u015fi \u00eent\u00e2mplarea \u015fi norocul \u00ee\u0163i \u00eeng\u0103duie s\u0103 traversezi nisipurile mi\u015fc\u0103toare dintre 80 \u015fi 90 de ani, cred unii, s-ar putea s\u0103 ai parte de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ie\u015fite din comun, s\u0103 recape\u0163i c\u00e2te ceva din ce p\u0103rea pierdut \u00een copil\u0103rie, s\u0103-l \u00eent\u00e2lne\u015fti, \u00eentre at\u00e2\u0163ia in\u015fi ascun\u015fi \u00een tine, pe cel mai reu\u015fit dintre ei. Un tip important \u00eentre feluri\u0163i p\u0103m\u00e2nteni muritori, Knut Hamsun, ar fi putut depune m\u0103rturie\u201c (\u00een Opere III, p. 245).<br \/>\nHeracliteanul George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 va putea depune \u015fi el m\u0103rturie c\u0103, dup\u0103 80 de ani, \u00eel va \u00eent\u00e2lni pe cel mai reu\u015fit dintre in\u015fii ascun\u015fi \u00een sine: Autorul Marelui Roman.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen discu\u0163iile despre proz\u0103 din deceniul \u015fapte, s-a n\u0103scut \u00een critica noastr\u0103 fantasma romanului total. Privit\u0103 retrospectiv, pus\u0103 \u00eentr-un context mai larg, ideea avea motiv\u0103ri u\u015for descifrabile, de\u015fi ele nu au fost enun\u0163ate explicit. Eliberarea de dogmatism \u00eeng\u0103duia aceast\u0103 fantezie teoretic\u0103, prin care se imagina posibilitatea unui roman ne\u00eengr\u0103dit tematic \u015fi narativ. Cu alte cuvinte,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/george-balaita-80-proiectul-romanului-total\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 \u2013 80.  Proiectul romanului total<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14089],"class_list":["post-23159","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romanele-lui-george-balaita"],"views":5583,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23159","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23159"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23159\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23159"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23159"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23159"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}