Un editorial foarte frumos \u015fi just \u00een toate p\u0103r\u0163ile lui componente semneaz\u0103 Nicolae Manolescu \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 din preajma Pa\u015ftelui (nr. 15-16 din 10 aprilie 2015, \u015fi nu din 2014 cum a observat \u00een paginile revistei cusurgiul ochi de Argus al unui c\u00e2rcota\u015f cu orice pre\u0163!). E, din c\u00e2te se vede, un editorial programatic, articol de direc\u0163ie intitulat \u201ePolitica noastr\u0103 literar\u0103\u201c. De la Mihail Kog\u0103lniceanu cu Introduc\u0163ia lui la Dacia literar\u0103, marile reviste au proclamat \u015fi reluat \u00een paginile lor cele dou\u0103 inflexibile principii menite s\u0103 orienteze \u015fi s\u0103 explice politica literar\u0103 a unei publica\u0163ii de r\u0103sunet na\u0163ional: obiectivitatea \u015fi spiritul critic. A fi obiectiv, o spune \u015fi N. Manolescu pe urmele marelui pa\u015foptist, vas\u0103zic\u0103 a privi \u015fi discuta cartea, \u201eiar nu persoana\u201c. Ce \u00eenseamn\u0103 a fi obiectiv? \u201e\u00censeamn\u0103 a \u0163ine c\u00e2t mai pu\u0163in cont de via\u0163a literar\u0103 \u2013 scrie N.M. \u2013, c\u00e2t mai mult de autori \u015fi de opere, independent de raporturile personale dintre redactorii no\u015ftri \u015fi membri ai comunit\u0103\u0163ii literare. Via\u0163a literar\u0103 este, inutil a o spune, format\u0103 din individualit\u0103\u0163i diverse \u015fi puternice, \u00eemp\u0103r\u0163ite \u00een grup\u0103ri \u015fi tabere, m\u00e2nate de interese deseori ireconciliabile\u201c. Mai departe citim c\u0103 \u201enoi public\u0103m pe toat\u0103 lumea\u201c, \u201eRom\u00e2nia literar\u0103 nu are o clientel\u0103 proprie\u201c, \u201eiubim \u015fi noi polemica\u201c, \u201eDoar c\u0103 noi o \u00een\u0163elegem ca pe un schimb de idei, de opinii, nu ca pe un atac la persoan\u0103\u201c. \u015ei, \u00een continuare, \u201eCronicarii no\u015ftri \u00ee\u015fi spun p\u0103rerea \u00een deplin\u0103 libertate\u201c, nimeni din redac\u0163ie \u201enu \u00ee\u015fi amestec\u0103 cerneala cu a lor\u201c \u015fi, \u00een fine, \u201eCeea ce conteaz\u0103 pentru noi este valoarea c\u0103r\u0163ilor, nicidecum considerente extraliterare. Nu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 valoarea se poate discuta\u201c. \u015ei disputa \u2013 ar mai fi de ad\u0103ugat. M\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 asemenea idei \u015fi norme de conduit\u0103 literar\u0103 ar putea fi contestate ori puse \u00een chip serios la \u00eendoial\u0103 de cineva: ele sunt o expresie ideal\u0103, de nu chiar idealist\u0103 sau idealizat\u0103, a unei g\u00e2ndiri critice \u015fi obiective asupra valorilor literare autentice, indiferent din ce zon\u0103 a \u201evie\u0163ii literare\u201c provin \u015fi de direc\u0163ia literar\u0103 pe care o exprim\u0103. Ceea ce poate \u00eens\u0103 pune un mic semn de \u00eentrebare \u00een dreptul idealismului luminos \u015fi al bunei credin\u0163e sub semnul c\u0103rora editorialistul situeaz\u0103 justele \u015fi frumoasele sale idei este mica fraz\u0103 cu care el \u00ee\u015fi \u00eencheie considera\u0163iile despre \u201epolitica noastr\u0103 literar\u0103\u201c: \u201eAm sim\u0163it nevoia acestor, altminteri banale, preciz\u0103ri \u2013 avertizeaz\u0103 reputatul critic \u2013 pentru c\u0103 observ tot mai des cum reviste, alt\u0103dat\u0103 de prestigiu, \u00ee\u015fi marcheaz\u0103 teritoriul precum unele animale \u015fi nu procedeaz\u0103 obiectiv, ci \u00een raport cu interesele bisericu\u0163elor literare pe care le reprezint\u0103\u201c. Gluma din compara\u0163ia cu \u201eunele animale\u201c \u2013 cel pu\u0163in ireveren\u0163ioas\u0103! \u2013 e nelalocul ei. Ca s\u0103 nu mai spun c\u0103 a compara comportamentul revistelor, c\u00e2t ar fi de sectare \u015fi subiective, cu obiceiul rasei canine de a-\u015fi \u201emarca\u201c \u00eentr-un anumit fel teritoriul e a nedrept\u0103\u0163i grav respectiva \u201eras\u0103\u201c \u00een comportamentul(!) c\u0103reia \u201emarcarea\u201c cu pricina semnific\u0103 dorin\u0163a vie \u015fi imperioas\u0103 de a-\u015fi face bine sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a, \u015fi, eventual, nostalgia \u00eemperecherii. \u00cen fine, pe de alt\u0103 parte, \u201eobiectivitatea\u201c reclamat\u0103 de critic nu-i, vorba altui mare critic, \u201e\u00een chestie\u201c!, fiindc\u0103 lumea literar\u0103 \u2013 ca orice alt\u0103 lume la urma urmei \u2013 nu-i pur \u015fi simplu un monolit invincibil, o gard\u0103 de fier invulnerabil\u0103 sau o cazemat\u0103 prev\u0103zut\u0103 cu creneluri de neatins; din contr\u0103, aceast\u0103 lume este fatalmente compus\u0103 dintr-o mul\u0163ime de \u201ebisericu\u0163e\u201c, numite laic, \u201egrupuri\u201c literare exceptate de la ceea ce \u00een\u0163elegem \u00een mod obi\u015fnuit prin \u201eobiectivitate\u201c. Cum s\u0103 fie obiectiv\u0103 o \u201ebisericu\u0163\u0103\u201c?! Ca \u015fi \u00een alte zone ale vie\u0163ii spirituale, se impun \u015fi aici un fel de ecumenism, arta compromisului, o toleran\u0163\u0103 reciproc\u0103 sau, m\u0103car, un armisti\u0163iu. Altfel… Altminteri sumarul acestui num\u0103r (dublu) al Rom\u00e2niei literare, de o varietate \u015fi expresivitate remarcabile, satisface din plin a\u015ftept\u0103rile bunilor cititori ai revistei. Printre cele mai valoroase contribu\u0163ii e de citat (\u015fi citit) \u00een primul r\u00e2nd un interviu excep\u0163ional acordat de Radu Ciobanu Simonei Sora \u015fi lui Claudiu Constantinescu. Prozatorul Radu Ciobanu (n. 1935, Timi\u015foara) tr\u0103ie\u015fte acum \u00een Germania \u015fi a r\u0103mas \u00een memoria cititorilor fideli gra\u0163ie unor romane istorice precum Crepuscul (1971, Premiul Uniunii Scriitorilor), Treptele Diotimei (1973), Nemuritorul albastru (1976), V\u0103mile nop\u0163ii (1980), Heralzii (1983), C\u0103l\u0103re\u0163ul de fum (1984). Dup\u0103 1990 mai scrie un Mic dic\u0163ionar de cultur\u0103 religioas\u0103 (1984), Dic\u0163ionarul rostirilor biblice (1996), Jurnal. 1980-1984, Scara interioar\u0103 (1999). Personajele centrale ale romanelor sale istorice sunt un Petru Rare\u015f, Horea sau Miron Costin, adic\u0103 un \u201epescar\u201c de oameni, un \u201emason\u201c \u015fi un intelectual cu mai multe fe\u0163e \u015fi alte figuri poliedrice precum acestea \u2013 eroi mereu \u201eactuali\u201c prin anumite tr\u0103s\u0103turi ale lor \u015fi ale contextului istoric \u00een care evolueaz\u0103. \u201eAm \u00eenceput s\u0103 le recitesc recent \u2013 scrie \u00een introducere Simona Sora \u2013 \u015fi am fost din nou uimit\u0103 nu doar de actualitatea lor \u00eentreag\u0103, c\u00e2t de extraordinara prospe\u0163ime a scrisului. Noii prozatori de azi l-au citit f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, iar dac\u0103 nu, ar trebui s-o fac\u0103 din pur egoism creator\u201c. \u201eDe ce crede\u0163i c\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, acum, nu se scrie roman istoric adev\u0103rat?\u201c R\u0103spunsul e demn de toat\u0103 aten\u0163ia cititorilor, inclusiv ori mai ales a noilor valuri de tineri scriitori: \u201eEu cred c\u0103 romanul istoric se deosebe\u015fte de cel contemporan sau actual doar prin exotismul temporal. \u00cen rest el poate fi subsumat \u00eentrutotul defini\u0163iei pe care a dat-o Milan Kundera romanului: \u00abMarea form\u0103 a prozei prin care autorul, prin intermediul unor euri experimentale (personaje) examineaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t c\u00e2teva teme ale existen\u0163ei\u00bb. Romanul istoric este adev\u0103rat atunci c\u00e2nd nu mizeaz\u0103 pe anecdotic, pe senza\u0163ional, pe violen\u0163\u0103, pe pitoresc, ci c\u00e2nd, f\u0103r\u0103 a refuza coabitarea cu mitul, mediteaz\u0103 pe o tem\u0103 pe care i-a impus-o explorarea existen\u0163ei dintr-un timp revolut \u015fi c\u0103reia-i descoper\u0103 \u2013 cu uimire, cu bucurie sau cu oroare \u2013 coresponden\u0163e \u00een contemporaneitate (…) Nu se mai scrie azi roman istoric adev\u0103rat pentru c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o vreme a superficialit\u0103\u0163ii, cum bine a\u0163i spus chiar dumneavoastr\u0103; seriozitatea \u015fi temeinicia au fost excedate de cotidianul derizoriu, de pasti\u015f\u0103 \u015fi ironie, de un soi de a folosi libertatea pentru a t\u00e2r\u00ee \u00een b\u0103\u015fc\u0103lie orice, de mizerabilism, de consumism, de entertainment… \u00een fine, graba de a deveni \u00abvizibil\u00bb cu orice pre\u0163, prin orice concesie, orice compromis, orice re\u0163et\u0103 de succes imediat. Unii numesc asta \u00abnoua sensibilitate\u00bb. Or, un roman e o treab\u0103 serioas\u0103 care presupune cale lung\u0103, de unul singur, documentare, construc\u0163ie, idei \u015fi idealuri, credin\u0163e \u015fi convingeri, ce n-au nimic de-a face cu toate astea.\u201c E limpede: autorul C\u0103l\u0103re\u0163ului de fum vorbe\u015fte \u00een alt \u201eidiom\u201c, din ce \u00een ce mai necunoscut \u015fi inaccesibil celor ce vin \u015fi noilor cititori. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 romanul istoric a pierit de tot, chiar dac\u0103 i-a mai sc\u0103zut gloria de odinioar\u0103. I-a\u015f fi oferit, chiar cu riscul de a nu-l convinge, c\u00e2teva exemple de romane istorice de azi, scrise \u00een zilele noastre \u015fi \u00een \u201elimbajul\u201c \u00een\u0163eles de cititorul gr\u0103bit \u015fi f\u0103r\u0103 mult timp la dispozi\u0163ie. I-a\u015f fi dat, bun\u0103oar\u0103, Zilele regelui de unul din fra\u0163ii Florian, prozator remarcabil dintre \u201ecei ce vin\u201c \u015fi un roman fermec\u0103tor \u00een felul s\u0103u \u201eminimalist\u201c, ca s\u0103 fiu \u00een ton cu moda.\u00a0 \u00cens\u0103, \u00een cazul dat, nu-i vorba de \u201emod\u0103\u201c, ci de un experiment reu\u015fit.<\/p>\n
Mai sunt \u015fi altele. \u00cens\u0103 \u00een general Radu Ciobanu are dreptate: romanul istoric \u201eadev\u0103rat\u201c, av\u00e2nd adic\u0103 un con\u0163inut istoric \u00een care clopotul actualit\u0103\u0163ii bate foarte tare nu s-a mai scris \u00een acest sfert de secol \u015fi nu se \u00eentrev\u0103d speran\u0163e s\u0103 se mai scrie. Confesiunile romancierului sunt pilduitoare \u00een raport cu \u201egraba\u201c, \u201ederizoriul\u201c, \u201emizerabilismul\u201c \u015fi cu acel \u201esoi de a folosi libertatea pentru a t\u00e2r\u00ee \u00een b\u0103\u015fc\u0103lie orice\u201c (cite\u015fte: credin\u0163e religioase, evenimente istorice, eroi na\u0163ionali, voievozi, lupt\u0103tori carismatici ca Horea, Avram Iancu etc.). Cum \u015fi-a scris prozatorul \u201eromanele istorice adev\u0103rate\u201c? \u201eCu program, desigur, la fel de sever ca al unui slujba\u015f la un patron haps\u00e2n. Patronul e romanul \u00eensu\u015fi, c\u00e2nd devine obsesie \u015fi intri sub st\u0103p\u00e2nirea lui. Iar eludarea document\u0103rii e de neconceput. Pentru Nemuritorul albastru documentarea a durat patru ani, iar scrisul efectiv, peste 400 de pagini, nou\u0103 luni.\u201c Radu Ciobanu are \u015fi o teorie extrem de interesant\u0103 despre un \u201ePrincipiu al Echilibrului \u00een al c\u0103rui caracter imanent \u015fi implacabil m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nez s\u0103 cred. Cum, fiind \u00eenzestrat cu ra\u0163iune, nu pot s\u0103 renun\u0163 la ideea unei causa causarum, \u00een existen\u0163a unei Entit\u0103\u0163i Supreme pe care acolo (\u00een romanul Steaua fiec\u0103ruia \u2013 n.n.) am numit-o Principiul Ordinii \u015fi Echilibrului, care func\u0163ioneaz\u0103 ca un fel de feedback. Implozia spectaculoas\u0103 a comunismului ar fi una dintre manifest\u0103rile sale, c\u00e2nd dezechilibrul a atins masa critic\u0103. Cum va ac\u0163iona acum, c\u00e2nd din nou ne apropiem de o mas\u0103 critic\u0103, la scar\u0103 global\u0103… cine ar putea risca o predic\u0163ie? Oricum \u00eens\u0103, mi se pare sigur c\u0103, \u00eentr-un fel sau altul,\u00a0 echilibrul va fi restabilit.\u201c Ce pre\u0163 \u00eei va costa pe oameni \u2013 care, vorba lui Marin Preda, au o singur\u0103 via\u0163\u0103 \u2013 acest \u201e\u00eentr-un fel sau altul\u201c (!) \u00een care echilibrul va fi restabilit?<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un editorial foarte frumos \u015fi just \u00een toate p\u0103r\u0163ile lui componente semneaz\u0103 Nicolae Manolescu \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 din preajma Pa\u015ftelui (nr. 15-16 din 10 aprilie 2015, \u015fi nu din 2014 cum a observat \u00een paginile revistei cusurgiul ochi de Argus al unui c\u00e2rcota\u015f cu orice pre\u0163!). E, din c\u00e2te se vede, un editorial programatic, articol… Cite\u0219te mai mult »B\u0103tr\u00e2na corabie \u015fi matelo\u0163ii ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[124,482],"class_list":["post-23128","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-manolescu","tag-romania-literara"],"views":1322,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23128","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23128"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23128\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23128"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23128"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23128"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}