Prin v\u0103z omul se ridic\u0103 deasupra abisului \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor al lumii. De aceea orbirea este at\u00e2t de \u00eengrozitoare: f\u0103r\u0103 v\u0103z lumea se descoper\u0103 \u00een \u00eentreaga ei monstruozitate. Ce este o mare dezl\u0103n\u0163uit\u0103? Un vuiet, un muget pentru auz, o r\u0103ceal\u0103 de ghea\u0163\u0103 pentru sim\u0163ul termic, o uleioas\u0103 senza\u0163ie tactil\u0103, un gust s\u0103rat \u015fi cleios. Ce este aceea\u015fi mare pentru v\u0103z? O splendid\u0103 manifestare a naturii dezl\u0103n\u0163uite, o ipostaz\u0103 a sublimului, o cutremur\u0103toare\u00a0 tr\u0103ire estetic\u0103 a frumuse\u0163ii sau a divinit\u0103\u0163ii lumii.
\nNietzsche a sesizat acest lucru \u00een Na\u015fterea tragediei: apolinicul \u0163ine de v\u0103z, dionisiacul de auz. Tragicul dintr-o tragedie este reprezentat de cor, de muzica abisal\u0103 a tumultului \u015fi torentului \u00eentunecos \u015fi vulcanic al lumii, \u00een timp ce dimensiunea cosmic\u0103 apar\u0163ine reprezent\u0103rii vizuale, reprezent\u0103rii scenice. Aristotel, dar \u015fi Heidegger privilegiaz\u0103 v\u0103zul \u00eentre toate sim\u0163urile omului. Este sim\u0163ul suprem \u015fi primordial \u2013 cel prin care toate celelalte \u00ee\u015fi afl\u0103 \u00eemplinirea \u015fi rostul. Toate celelalte sim\u0163uri par s\u0103 fie create \u00een slujba v\u0103zului, \u00eenspre v\u0103z, urm\u0103rindu-l \u015fi aspir\u00e2nd spre el, v\u0103zul predetermin\u00e2ndu-le teleologic.
\nContemplarea pentru Aristotel, pre-vederea sau previziunea pentru Heidegger sunt scopuri ultime, respectiv structuri fundamentale ale fiin\u0163ei umane c\u00e2t\u0103 vreme \u00een\u0163elegerea \u00eens\u0103\u015fi \u0163ine \u00een mod esen\u0163ial de sfera vizualului \u015fi a vizibilului. A \u00een\u0163elege \u00eenseamn\u0103 \u201ea vedea\u201c, o concep\u0163ie asupra lumii este o \u201eviziune\u201c sau \u201eo privire\u201c asupra lucrurilor.
\nMetafizica luminii este o sintagm\u0103 nepotrivit\u0103, c\u0103ci absolut orice metafizic\u0103 este o metafizic\u0103 a luminii. De la Platon p\u00e2n\u0103 la J. L. Marion toat\u0103 reflec\u0163ia filosofic\u0103 este o reflec\u0163ie asupra vizibilului. Vederea a\u015faz\u0103 lucrurile lumii \u00eentr-o dimensiune a formei, a ordinii \u015fi prin aceasta atenueaz\u0103, neteze\u015fte, amelioreaz\u0103, \u00eendulce\u015fte, \u00eenmoaie, \u00eembl\u00e2nze\u015fte realitatea. Pentru c\u0103 pune distan\u0163e? Pentru c\u0103 v\u0103zul, dup\u0103 ce absoarbe imaginea unui lucru, o proiecteaz\u0103 instituind un interval salvator \u00eentre subiect \u015fi obiect, origine a cunoa\u015fterii \u015fi a existen\u0163ei umane \u00een general? Prin oricare alt sim\u0163 omul este confundat \u015fi scufundat \u00een obiectul percep\u0163iei sale, indistinct, altfel dec\u00e2t \u00een mod foarte vag, de percep\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi. Cu excep\u0163ia v\u0103zului, celelalte sim\u0163uri tr\u0103iesc ca senza\u0163ii interne, l\u0103untrice stimulii exteriori. Doar \u00een m\u0103sura \u00een care orice sim\u0163 \u201eparticip\u0103\u201c la v\u0103z, se poate vorbi, cel pu\u0163in in nuce, de o distan\u0163\u0103 subiect-obiect.
\nOric\u00e2t de oribil, de resping\u0103tor ar fi un aspect al realit\u0103\u0163ii, prin v\u0103z el devine suportabil, \u00een vreme ce acela\u015fi aspect, dac\u0103 ar putea fi auzit, ne-ar \u00eennebuni pe loc. Pune\u0163i ur\u00e2\u0163enia unui om sau a unui loc \u00een sunete \u015fi imaginea acustic\u0103 v\u0103 va sfredeli creierul \u015fi \u00eensu\u015fi miezul fiin\u0163ei. Imagina\u0163i-v\u0103 c\u0103 toat\u0103 durerea t\u0103cut\u0103 a lumii ar prinde glas, c\u0103 murmurele solitare ale bolnavilor p\u0103r\u0103si\u0163i ar deveni audibile, c\u0103 toate horc\u0103ielile agonice, pl\u00e2nsetele \u015fi suspinele, strig\u0103tele \u015fi rugile s-ar ridica din toate cotloanele \u015fi ungherele suferin\u0163ei, c\u0103 vaporii \u015fi aburii durerii s-ar \u00een\u0103l\u0163a precum un nor deasupra lumii, un nor sonor, norul strig\u0103telor la cer! C\u0103 acest nor ar trimite ploi de urlete \u015fi vaiere asupra p\u0103m\u00e2ntului \u00eentr-o apocalips\u0103 sonor\u0103! Nimeni n-ar putea \u00eendura \u0163ip\u0103tul manifest al ad\u00e2ncurilor vie\u0163ii\u2026
\nDac\u0103 am auzi toate sunetele mute pe care via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi le produce \u00een mi\u015fcarea ei spre ea \u00eens\u0103\u015fi \u2013\u00a0 de la fream\u0103tul t\u00e2r\u00e2toarelor p\u00e2n\u0103 la zbieretele liliecilor, de la fojg\u0103iala p\u0103ianjenilor \u015fi viermilor p\u00e2n\u0103 la v\u00e2nzoleala \u015fobolanilor, de la cronc\u0103nitul corbilor p\u00e2n\u0103 la l\u0103tratul \u015facalilor, de la \u0163ipetele p\u0103s\u0103rilor de noapte p\u00e2n\u0103 la r\u00e2setele maimu\u0163elor \u015fi de la toat\u0103 larma necuv\u00e2nt\u0103toarelor p\u00e2n\u0103 la cea f\u0103cut\u0103 de fiin\u0163ele cu urlet articulat \u2013, am \u00een\u0163elege c\u0103 universul este un vuiet continuu, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u015fi ucig\u0103tor. \u015ei \u00eenc\u0103 am l\u0103sat la o parte toat\u0103 a\u015fa-zisa \u201emuzic\u0103 a sferelor\u201c, din fericire inaudibil\u0103, c\u0103ci dac\u0103 s-ar propaga p\u00e2n\u0103 la noi teribilele zgomote pe care trebuie c\u0103 le produc exploziile solare, erup\u0163iile, ciocnirile corpurilor cere\u015fti, bubuiturile cosmice, mor\u0163ile stelelor, craniile noastre ar plesni ca ni\u015fte boabe de struguri strivite \u00eentre degete. Numai un naiv primitiv ca Pitagora \u00ee\u015fi putea imagina muzica sferelor ca pe o armonie sublim\u0103, pl\u0103cut\u0103 pentru un prezumtiv auz. \u00cen realitate, armonia \u00een discu\u0163ie, de-ar putea fi auzit\u0103, ar descuraja pentru totdeauna orice ureche ar \u00eencerca s\u0103 se mai iveasc\u0103 vreodat\u0103.
\nExist\u0103 o m\u0103rturie important\u0103 \u00een sensul celor spuse. Ea \u00eei apar\u0163ine lui Ernst Munch, care a sim\u0163it la un moment dat, \u00een toat\u0103 concrete\u0163ea lui material\u0103, \u0163ip\u0103tul sau strig\u0103tul lumii, experien\u0163\u0103 care a n\u0103scut celebra pictur\u0103 cu acela\u015fi nume. \u201eAm sim\u0163it, spune Munch, un strig\u0103t str\u0103b\u0103t\u00e2nd natura.\u201c Personajul reprezentat este \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat astup\u00e2ndu-\u015fi urechile \u00eentr-un disperat gest de ap\u0103rare \u00een fa\u0163a sfredelitorului sunet \u015fi cu gura deschiz\u00e2ndu-se larg \u00eentr-un strig\u0103t. Strig\u0103tul lumii se contope\u015fte cu strig\u0103tul celui care-l aude, nici o distan\u0163\u0103 nu mai separ\u0103 obiectul de subiectul percep\u0163iei, lumea se dizolv\u0103 \u00eentr-unul \u015fi acela\u015fi act al \u0163ip\u0103tului lumii \u015fi omului. Nici o reprezentare a sf\u00e2r\u015fitului lumii nu este mai fidel\u0103 dec\u00e2t aceast\u0103 apocalips\u0103 a lui Munch.
\nVederea pune surdin\u0103 peste vuietul lumii, f\u0103c\u00e2ndu-l pe om s\u0103 se delecteze cu formele ei, cu iluzia cosmosului, cu spectacolul suprapus haosului. \u201eFiat lux!\u201c Cuv\u00e2ntul \u00eensu\u015fi \u00eenseamn\u0103 sunet vizual, ca \u015fi muzica. Ne \u00eenconjur\u0103m de muzic\u0103 \u015fi de cuvinte pentru a pune o barier\u0103 \u00eentre strig\u0103tul \u00eengrozitor al lumii \u015fi noi, pentru a traduce \u00eentr-o limb\u0103 familiar\u0103, cunoscut\u0103, zgomotele amorfe ale lumii. Muzica nu poate fi descris\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-un registru vizual, cromatic. C\u00e2nd reauzim sunetele naturii, nu facem dec\u00e2t s\u0103 auzim muzica prin care le-am tradus \u00eentr-un limbaj uman. \u015ei facem astfel \u00eentruc\u00e2t nu exist\u0103 nici un limbaj al naturii, natura este mut\u0103 \u015fi surd\u0103, natura nu poate s\u0103 ofere nimic nevoii noastre de sens. V\u0103zul \u00eens\u0103 satisface nevoia noastr\u0103 de sens prin simpla sa ac\u0163iune: vedem forme, vedem contururi, vedem configura\u0163ii. Lucrul are un sens prin el \u00eensu\u015fi, prin forma pe care o are. Ce sens are un munte? Acela de a fi un munte. Ce sens are o ap\u0103? Acela de a fi o ap\u0103. Ce sens are un tigru? Acela de a fi un tigru. Ce sens are un om? Acela de a fi un om. A vedea \u00eenseamn\u0103 a percepe sensul imanent unui lucru, imanent \u015fi indiscutabil. Un lucru este ceea ce este. Nu exist\u0103 nici un lucru v\u0103zut care s\u0103 nu poate fi luat ca atare, drept ceea ce este, nimic altceva dec\u00e2t ceea ce este. Oric\u00e2t de absurd, oric\u00e2t de neobi\u015fnuit, oric\u00e2t de miraculos ar fi \u2013 prin vedere el intr\u0103 \u00een aria de la sine \u00een\u0163elesului, \u00een sfera eviden\u0163ei. De altfel, eviden\u0163a nu este nimic altceva dec\u00e2t ceea ce se vede! C\u00e2nd Dumnezeu a rostit \u201eFiat lux!\u201c, s\u0103 se fac\u0103 lumin\u0103, el a creat organul de percep\u0163ie al sensului. Pentru a fi, un lucru nu trebuie dec\u00e2t s\u0103 fie v\u0103zut. V\u0103zut, iar nu pip\u0103it sau ascultat sau mirosit sau gustat. Da, se va spune, dar nu doar omul vede. Sigur, nu doar omul vede, dar s-ar putea ca natura sau Dumnezeu s\u0103 caute, prin toate \u00eencerc\u0103rile pe care le face, acea privire asupra ei \/ lui \u00eensu\u015fi, ating\u00e2ndu-\u015fi culmea \u00een privirea cea mai liber\u0103, cea mai contemplativ\u0103, cea mai pur\u0103. Nu revine toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea oriental\u0103, oric\u00e2t de ezoteric\u0103, la acela\u015fi principiu: prive\u015fte lumea a\u015fa cum este, las\u0103-te deschis \u00eenspre formele ei, prime\u015fte, percepe, accept\u0103, alung\u0103-\u0163i oricare alt g\u00e2nd din minte \u00een afar\u0103 de pura \u015fi simpla percep\u0163ie a realit\u0103\u0163ii, a lumii? V\u0103zul, simpla vedere asupra lucrurilor, privirea asupra lucrului ca lucru, eliberat\u0103 de orice g\u00e2nd sau de orice prejudecat\u0103, \u00een limbajul fenomenologic, \u00eentoarcerea la lucrurile \u00eensele, \u00een acela\u015fi limbaj, este scopul, destina\u0163ia \u00eentregii activit\u0103\u0163i mintale. Mintea trebuie s\u0103-\u015fi reaproprie v\u0103zul, s\u0103 \u00eenve\u0163e de la ochi, s\u0103-\u015fi deschid\u0103 ochii.
\nLimbajul uman este un limbaj cu sens. A rosti \u00eenseamn\u0103 a (de)numi un lucru v\u0103zut. Acesta este un m\u0103r. Aceasta este o piatr\u0103. Acela este un b\u0103rbat. Sunetele limbii sunt sunete vizuale, sunt sunete impregnate de privire. Limbajul uman este v\u0103z articulat. Din acest motiv, orbii din na\u015ftere au probleme majore de limbaj, fapt descris de Ernst Cassirer \u00een Eseu despre om. P\u00e2n\u0103 ce s\u0103 li se formeze \u201eimaginile vizuale\u201c \u2013 pentru care mintea lor, ca orice minte uman\u0103, este preg\u0103tit\u0103 s\u0103 le aib\u0103 \u2013 \u00een urma unei atente \u00eendrum\u0103ri \u015fi educa\u0163ii, limbajul r\u0103m\u00e2ne extrem de problematic. Dac\u0103 pentru un v\u0103z\u0103tor asocierea dintre lucru \u015fi cuv\u00e2nt este simpl\u0103, pentru un nev\u0103z\u0103tor acela\u015fi proces este foarte complicat \u00eentruc\u00e2t imaginea lucrului se formeaz\u0103 \u00eentr-un mod extrem de dificil \u00een absen\u0163a v\u0103zului. Nu exist\u0103 o imagine tactil\u0103 a lucrului, exist\u0103 numai o imagine vizual\u0103 a lui pe care doar \u00een urma combin\u0103rii dintre pip\u0103it \u015fi descrieri \u015fi-o poate forma sau aproxima.
\nNe putem imagina o minte exclusiv vizual\u0103, dar niciodat\u0103 o minte exclusiv auditiv\u0103 sau tactil\u0103 sau gustativ\u0103. Mintea este v\u0103z\u0103toare \u00een esen\u0163a ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prin v\u0103z omul se ridic\u0103 deasupra abisului \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor al lumii. De aceea orbirea este at\u00e2t de \u00eengrozitoare: f\u0103r\u0103 v\u0103z lumea se descoper\u0103 \u00een \u00eentreaga ei monstruozitate. Ce este o mare dezl\u0103n\u0163uit\u0103? Un vuiet, un muget pentru auz, o r\u0103ceal\u0103 de ghea\u0163\u0103 pentru sim\u0163ul termic, o uleioas\u0103 senza\u0163ie tactil\u0103, un gust s\u0103rat \u015fi cleios. Ce este… Cite\u0219te mai mult »Despre v\u0103z ca organ al sensului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[14059],"class_list":["post-23117","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-organ-al-sensului"],"views":3196,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23117","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23117"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23117\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23117"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23117"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23117"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}