{"id":23115,"date":"2015-04-13T14:23:45","date_gmt":"2015-04-13T12:23:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23115"},"modified":"2015-04-13T14:23:45","modified_gmt":"2015-04-13T12:23:45","slug":"psihoterapeutul-trebuie-sa-fie-intr-un-fel-mereu-un-incepator","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/psihoterapeutul-trebuie-sa-fie-intr-un-fel-mereu-un-incepator\/","title":{"rendered":"Psihoterapeutul trebuie s\u0103 fie, \u00eentr-un fel, mereu un \u00eencep\u0103tor"},"content":{"rendered":"

JIM WILSON \u00een dialog cu DORIN-LIVIU B\u00ceTFOI<\/strong><\/p>\n

Pe psihoterapeutul Jim Wilson l-am \u00eent\u00e2lnit \u00een 2010, la Congresul European de Psihoterapie de la Bucure\u015fti, evolu\u00e2nd \u00een cadrul unui atelier intitulat \u201eTerapie familial\u0103 centrat\u0103 pe copil \u2013 crearea unui teatru al posibilit\u0103\u0163ilor\u201c. Titlu nedezmin\u0163it de desf\u0103\u015furarea atelierului, care a fost o multipl\u0103 punere \u00een scen\u0103, \u201epe acte\u201c. Jim Wilson este psihoterapeut sistemic britanic \u015fi co-director al organiza\u0163iei \u201ePartners for Collaborative Solutions\u201c. Ideea principal\u0103 a fost cea a spontaneit\u0103\u0163ii \u00een psihoterapie: avem nevoie de pa\u015fi, de un algoritm, ne spune Jim Wilson \u015fi \u00een cadrul acestui interviu, dar mai presus de toate avem nevoie s\u0103 reflect\u0103m la complexitatea \u015fi imprevizibilitatea profesiei de psihoterapeut.<\/p>\n

JIM WILSON:<\/strong> Capacitatea, deschiderea \u00een a observa ceea ce fac oamenii \u015fi cum r\u0103spund situa\u0163iilor, iat\u0103 dup\u0103 ce trebuie s\u0103 se ghideze un psihoterapeut, mai degrab\u0103 dec\u00e2t dup\u0103 teoretizarea ori planificarea \u00een exces, a ceea ce ai de f\u0103cut \u015fi a modului \u00een care ar trebui s\u0103 reac\u0163ionezi ca psihoterapeut. Iar aceasta necesit\u0103 mult\u0103 practic\u0103, pentru c\u0103 trebuie s\u0103 fii foarte deschis \u00een a evalua cu un ochi critic ceea ce faci, pe de o parte. \u015ei trebuie s\u0103 fii deschis c\u0103tre impulsurile \u015fi manifest\u0103rile spontane, pe de alt\u0103 parte. Prin urmare, ambele aceste dimensiuni ale practicii trebuie avute \u00een vedere.<\/p>\n

DORIN-LIVIU B\u00ceTFOI:<\/strong> Vorbi\u0163i despre pa\u015fi care trebuie urma\u0163i, dar totodat\u0103, cumva dimpotriv\u0103, despre rolul spontaneit\u0103\u0163ii, al creativit\u0103\u0163ii \u00een psihoterapie. Cum vede\u0163i rela\u0163ia dintre aceste dou\u0103 aspecte de conciliat?<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Cred c\u0103 \u015ftiin\u0163a unor pa\u015fi de urmat le este necesar\u0103 mai ales psihoterapeu\u0163ilor \u00eencep\u0103tori, pentru a le oferi un context pentru munca \u015fi g\u00e2ndurile lor. Se vor sim\u0163i astfel mult mai \u00een siguran\u0163\u0103. Este ca \u015fi cum ai \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 c\u00e2n\u0163i la un instrument muzical: \u00cenve\u0163i mai \u00eent\u00e2i no\u0163iunile elementare, iar printr-o practic\u0103 permanent\u0103 devii, \u00een timp, mai \u00eencrez\u0103tor \u00een ceea ce ai \u00eenv\u0103\u0163at. La fel e \u015fi \u00een psihoterapie, avem nevoie s\u0103 fim \u00eencrez\u0103tori cu privire la ceea ce g\u00e2ndim \u015fi facem. Pentru ca apoi, dup\u0103 o vreme, s\u0103 devenim mai fluen\u0163i \u00een ceea ce facem \u015fi totodat\u0103 mai spontani, pentru c\u0103 nu ne mai sim\u0163im at\u00e2t de constr\u00e2n\u015fi de modelele proprii, de teoriile \u00een care credem \u015fi de fo\u015ftii mentori.<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> Cred c\u0103 am \u00een\u0163eles. V-a\u015f \u00eentreba, \u00eens\u0103: Este acesta un pas necesar \u00een cariera oric\u0103rui psihoterapeut? Cu alte cuvinte: Cum ajunge un psihoterapeut s\u0103 \u015ftie, s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103 trebuie s\u0103 progreseze \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie?<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Cred c\u0103 psihoterapeutul trebuie s\u0103 aib\u0103 constant o atitudine prin care s\u0103 nu ia lucrurile de-a gata. Ca psihoterapeut trebuie s\u0103 fii, \u00eentr-un fel, mereu un \u00eencep\u0103tor. S\u0103 men\u0163ii lucrurile mereu vii, mereu noi. Iar pentru a face acest lucru, paradoxal, trebuie s\u0103 studiezi, o dat\u0103, \u015fi s\u0103 prive\u015fti cu un ochi critic la ceea ce faci. \u015ei trebuie s\u0103-\u0163i \u00eeng\u0103dui \u0163ie \u00eensu\u0163i s\u0103 comi\u0163i gre\u015feli, s\u0103 meditezi la acestea, s\u0103 le corectezi \u015fi \u00een cele din urm\u0103 s\u0103 te str\u0103duie\u015fti mai mult.
\nCred c\u0103 psihoterapeu\u0163ii \u00eencep\u0103tori au nevoie s\u0103 se bazeze \u015fi pe altcineva dec\u00e2t pe ei \u00een\u015fi\u015fi, pe cineva care s\u0103 le dea o direc\u0163ie. O direc\u0163ie sau o idee despre cum e bine s\u0103 procedeze \u2013 despre cum s\u0103 conduc\u0103, de pild\u0103, un interviu \u00eentr-o terapie de familie. De cineva care s\u0103 le dea ni\u015fte indica\u0163ii tehnice, ori sfaturi bune despre cum s\u0103 conduc\u0103 o \u015fedin\u0163\u0103 terapeutic\u0103. Precum spuneam, dup\u0103 o vreme \u00eencepi s\u0103 improvizezi, ca un muzician, ca \u00een jazz. \u00cenve\u0163i faptul c\u0103 ai de-a face cu mintea, dar totodat\u0103 cu sufletul, cu inima.<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> Ce \u00eenseamn\u0103, \u00een psihoterapie, s\u0103 \u00eenve\u0163i din gre\u015feli? Poate progresa terapia \u00een urma unor gre\u015feli pe care le faci?<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Absolut! Gre\u015fim \u00een mod frecvent. Dar cea mai mare gre\u015feal\u0103 este s\u0103 nu-\u0163i dai seama c\u0103 faci gre\u015feli. Prin urmare, dac\u0103 nu dai dovad\u0103 de g\u00e2ndire critic\u0103 \u00een aceast\u0103 profesie, cu privire la ceea ce faci, \u015fi dac\u0103 \u00ee\u0163i dai prea mult cu p\u0103rerea, dac\u0103 te crezi deja foarte \u00eenv\u0103\u0163at \u2013 acestea sunt cele mai mari gre\u015feli dintre toate! Sunt cele mai mari pentru c\u0103 sunt gre\u015feli neanalizate, pentru c\u0103 psihoterapeutul devine prea arogant, prea \u00eendr\u0103gostit de propriul s\u0103u adev\u0103r.
\nA\u015fadar ai nevoie de ceea ce eu numesc modestie sistematic\u0103, de con\u015ftiin\u0163a faptului c\u0103 de\u0163ii doar o parte din context. \u015ei c\u0103 trebuie s\u0103 ai competen\u0163a necesar\u0103 pentru a crea acest context. Un context \u00een care creativitatea s\u0103 apar\u0103 de la sine. Psihoterapeutul \u00eencearc\u0103 s\u0103 stabileasc\u0103 un context care e creativ pentru toat\u0103 lumea, nu doar pentru terapeut, ori pentru client. Ci pentru ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentre terapeut \u015fi client.
\nPrin urmare, analogia cu muzica este una foarte bun\u0103. \u00cenve\u0163i \u00eent\u00e2i s\u0103 c\u00e2n\u0163i, iar mai t\u00e2rziu, dup\u0103 o vreme, \u00eencepi s\u0103-\u0163i formezi propriul stil. Iar acest fapt este sim\u0163it ca eliberator. Da, pentru c\u0103 este eliberator s\u0103 \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 nu trebuie s\u0103 fii precum \u2013 s\u0103 spunem \u2013 \u201efreudienii\u201c, sau \u201eadlerienii\u201c, ori precum al\u0163ii… Dar \u00eenve\u0163i de la to\u0163i ace\u015ftia, iar apoi treci la ceva foarte important: \u00ee\u0163i descoperi propriul t\u0103u stil.<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> Dar nu e oare, aceasta, chiar dilema perpetu\u0103 a psihoterapiei: S\u0103 men\u0163ii cadrul terapiei, setting-ul, iar \u00een acela\u015fi timp s\u0103 mergi dincolo de acest setting?<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Iat\u0103 o \u00eentrebare foarte bun\u0103! Psihoterapia conteaz\u0103, e important\u0103 pentru c\u0103 ambii ei actan\u0163i, psihoterapeutul \u015fi clientul, creeaz\u0103 \u00eempreun\u0103 un context, un context \u00een care ei cred. Prin urmare, mai degrab\u0103 dec\u00e2t psihanalitic\u0103, ori sistemic\u0103, ori cognitiv-comportamental\u0103, psihoterapia este crea\u0163ia celor doi. \u015ei nu e vorba doar despre rela\u0163ia dintre terapeut \u015fi clientul s\u0103u. Dar \u015fi despre contextul acesteia. Iat\u0103, prin urmare, un \u2013 s\u0103-i spunem \u2013 ritual, care are loc \u00eentr-o camer\u0103, un ritual terapeutic care \u00eencepe s\u0103 simbolizeze ceva, care \u00eenlesne\u015fte accesul la ceva important. Clientul \u015fi terapeutul particip\u0103 la acest ritual. E nevoie prin urmare de o structur\u0103. E nevoie de un cadru formal. E nevoie de o tensiune. E nevoie de experien\u0163\u0103 pentru ca lucrurile s\u0103 se produc\u0103 spontan. Dac\u0103 acest cadru este fie prea lax, fie prea rigid sau str\u00e2mt, terapia nu va func\u0163iona. E nevoie de imagina\u0163ie. \u015ei din nou spun: e nevoie de o structur\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp de o libertate pe care \u0163i-o iei de la aceast\u0103 structur\u0103. Ne afl\u0103m \u00eentr-o situa\u0163ie paradoxal\u0103.<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> A\u0163i vorbit \u00een cadrul atelierului de la Congresul European de Psihoterapie de la Bucure\u015fti despre nevoia de context, \u00een binom cu spontaneitatea.<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Da. Era \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cei doi copii despre care am discutat, nu-i a\u015fa?<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> Da.<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Ei bine, cei doi copii erau speria\u0163i. Terapeutul era \u015fi el speriat. Ok, de acord: Putem fi pu\u0163in speria\u0163i! E uman, e necesar. A fost nevoie s\u0103 simt sentimentele din acea camer\u0103, din acel cadru. Dar, dac\u0103 e prea mult\u0103 fric\u0103, atunci nu mai e \u00een regul\u0103. Trebuie s\u0103 ai totu\u015fi o anumit\u0103 siguran\u0163\u0103, pentru a putea improviza. E nevoie s\u0103 fii pu\u0163in cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt. Dar, foarte important \u2013 iar aici situa\u0163ia terapeutic\u0103 se deosebe\u015fte de muzic\u0103 ori de pictur\u0103, dac\u0103 e s\u0103 urm\u0103m analogiile pe care le-am f\u0103cut \u2013 e vorba despre o cunoa\u015ftere \u015fi despre o abilitate de rela\u0163ionare. Ca \u015fi despre o dimensiune etic\u0103. Deci, f\u0103c\u00e2nd aceast\u0103 munc\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t s\u0103 aju\u0163i aceast\u0103 persoan\u0103 ori aceast\u0103 familie, ai de-a face cu \u201eun produs uman\u201c… nu cu o munc\u0103 abstract\u0103.<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> Care sunt impresiile dv. despre ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een atelierul de la Bucuer\u015fti? A\u0163i avut o rela\u0163ie bun\u0103 cu sala?<\/p>\n

J.W.:<\/strong> O, da! De\u015fi mul\u0163i veneau de la cafea \u2013 \u015fi am avut ceea ce \u00een englez\u0103 numim \u201eun start fals\u201c. \u015ei am mai avut de-a face, cumva, \u015fi cu bariera limbii. Dar apoi am stat \u015fi m-am g\u00e2ndit: Ei bine, dar chiar acesta e \u00eenceputul! Iat\u0103 \u00eenceputul, ci nu o obstruc\u0163ie, cum mi s-a p\u0103rut ini\u0163ial! Trebuie deci s\u0103 pornim chiar de-aici. Iar apoi a \u00eenceput o \u00eentreag\u0103 discu\u0163ie, cu o mul\u0163ime de persoane… Odat\u0103 ce mi-am dat seama de asta, m-am relaxat.<\/p>\n

D.L.B.:<\/strong> V\u0103 pot \u00eentreba ceva mai personal? De ce sunte\u0163i interesat \u00een mod special de creativitate \u00een psihoterapie? Exist\u0103 o miz\u0103 personal\u0103 aici, o miz\u0103 a dv.?<\/p>\n

J.W.:<\/strong> Pentru a r\u0103spunde cred c\u0103 trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem la o etap\u0103 timpurie a dezvolt\u0103rii mele ca psihoterapeut. Am lucrat ca terapeut familial vreme de 25 de ani. \u015ei am antrenat terapeu\u0163i vreme de 18 ani. Sunt foarte con\u015ftient acum c\u0103 exist\u0103 at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea posibilit\u0103\u0163i ale profesiei, mult mai multe dec\u00e2t credeam \u00eenainte. Iar motivul principal \u2013 \u015fi de fapt cred c\u0103 ajung cu acesta la esen\u0163a r\u0103spunsului meu \u2013 este c\u0103 \u00een Marea Britanie exista \u00een anii \u201980 o atitudine \u201ereligioas\u0103\u201c, s\u0103 o numim astfel, referitoare la comportamentul psihoterapeutului, adic\u0103 se credea c\u0103 el trebuie s\u0103 se poarte cu clien\u0163ii \u00eentr-un fel distant, constr\u00e2ng\u0103tor, restr\u00e2ng\u0103tor. Psihoterapeu\u0163ii se cenzurau de la a explora \u00eentr-un mod mai creator rela\u0163ia lor cu clien\u0163ii. \u015ei cred c\u0103 am fost foarte dezam\u0103git de felul \u00een care profesau mul\u0163i terapeu\u0163i familiali, care de\u0163ineau ideile \u015fi cuvintele a\u015fa-zis \u201ecorecte\u201c. Dar care \u00een acest fel pierdeau ceva din sim\u0163irea lor \u015fi din libertatea lor. A\u015fa c\u0103 am devenit interesat despre cum pot s\u0103 m\u0103 ajut pe mine \u015fi cum pot s\u0103-i ajut \u015fi pe al\u0163ii pentru a fi mult mai umani cu clien\u0163ii, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp psihoterapeu\u0163i. Iar asta m-a inspirat s\u0103 descop\u0103r lucruri noi. \u00cendeosebi \u00een lucrul cu copiii, pentru c\u0103 ei te pot \u00eenv\u0103\u0163a cum s\u0103 fii un bun psihoterapeut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

JIM WILSON \u00een dialog cu DORIN-LIVIU B\u00ceTFOI Pe psihoterapeutul Jim Wilson l-am \u00eent\u00e2lnit \u00een 2010, la Congresul European de Psihoterapie de la Bucure\u015fti, evolu\u00e2nd \u00een cadrul unui atelier intitulat \u201eTerapie familial\u0103 centrat\u0103 pe copil \u2013 crearea unui teatru al posibilit\u0103\u0163ilor\u201c. Titlu nedezmin\u0163it de desf\u0103\u015furarea atelierului, care a fost o multipl\u0103 punere \u00een scen\u0103, \u201epe acte\u201c.… Cite\u0219te mai mult »Psihoterapeutul trebuie s\u0103 fie, \u00eentr-un fel, mereu un \u00eencep\u0103tor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[14058],"class_list":["post-23115","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-interviu-cu-jim-wilson"],"views":1811,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23115","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23115"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23115\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23115"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23115"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23115"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}