{"id":23107,"date":"2015-04-13T14:16:02","date_gmt":"2015-04-13T12:16:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23107"},"modified":"2015-04-13T14:16:02","modified_gmt":"2015-04-13T12:16:02","slug":"file-din-cronica-unei-familii-din-tinutul-muresului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/file-din-cronica-unei-familii-din-tinutul-muresului\/","title":{"rendered":"File din cronica unei familii din \u0163inutul Mure\u015fului"},"content":{"rendered":"

Fragmentele care urmeaz\u0103 provin dintr-o carte \u00een lucru. Volumul, al c\u0103rui titlu provizoriu este Cartea Neamului Pol – \u015etiucanu, \u00ee\u015fi propune s\u0103 redea via\u0163a unei familii de \u0163\u0103rani frunta\u015fi ardeleni declara\u0163i apoi chiaburi, p\u00e2n\u0103 la momentul c\u00e2nd, alunga\u0163i de ciuma ro\u015fie bol\u015fevic\u0103 \u015fi de pericolul colectiviz\u0103rii for\u0163ate, au fost nevoi\u0163i s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 totul \u015fi s\u0103 plece la ora\u015f. Ea este rezultatul unor cercet\u0103ri genealogice de peste cinci ani, timp \u00een care autorul a adunat un volum mare de informa\u0163ii din arhivele Bisericii Greco-Catolice ale Blajului sau din Arhivele Statului, din diferite biblioteci precum \u015fi din contacte cu persoane \u00een v\u00e2rst\u0103 care au furnizat informa\u0163ii importante legate de neamul Pol, \u015etiucanu \u2013 dup\u0103 cum acesta era cunoscut \u00een satul Lefaia din jude\u0163ul Mure\u015f. Informa\u0163iile ob\u0163inute au scos \u00een eviden\u0163\u0103 personalitatea puternic\u0103 a lui Ioan Pol -\u015etiucanu de la care se revendic\u0103 neamul, pe linie patern\u0103, prezent la Adunarea de f\u0103urire a Rom\u00e2niei Mari, pe C\u00e2mpia Libert\u0103\u0163ii de la Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918, precum \u015fi descenden\u0163a pe linie matern\u0103 dintr-un \u015fir lung de dasc\u0103li, preo\u0163i \u015fi\u00a0 protopopi, lumin\u0103tori ai satului.
\nDe\u015fi \u00een satul Ercea \u2013 Lefaia, sat ardelelan aflat sub domina\u0163ie austro-ungar\u0103, limba oficial\u0103 era limba maghiar\u0103, documentele din arhivele biserice\u015fti prezint\u0103 biserica drept o insul\u0103 de rom\u00e2nism, unde se folosea o limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 curat\u0103, nuan\u0163at\u0103, unde existau norme cu putere de lege. Ele \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 satul ca o entitate bine \u00eenchegat\u0103, condus\u0103 dup\u0103 obiceiuri, rosturi \u015fi reguli nescrise bine a\u015fezate.
\nHaina<\/strong>
\nIarna \u00ee\u015fi tr\u0103ie\u015fte ultimele zile, dar, pe Dos, pe versantul sudic al V\u0103ii Craco\u015fului, \u00eenc\u0103 mai este z\u0103pad\u0103 groas\u0103. Ambii versan\u0163i ai p\u00e2r\u00e2ului din vale, printre ac\u0103\u0163i, sunt \u00eenc\u0103 \u00eenz\u0103pezi\u0163i. Eu, un copil de vreo 4-5 ani, am pornit, singur, \u00eentr-o mic\u0103 aventur\u0103, la p\u00e2r\u00e2ul de din jos de cas\u0103. Port un uio\u015f de p\u0103nur\u0103 sur\u0103, pe cap, o c\u0103ciul\u0103 de blan\u0103 care fusese alb\u0103, dar acum are o culoare incert\u0103. \u00cen picioare, bocanci cump\u0103ra\u0163i de Tata, de la ora\u015f. Ne m\u0103sura lungimea t\u0103lpii cu un be\u0163iga\u015f, apoi, la ora\u015f cump\u0103ra \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea care se potrivea cu lungimea be\u0163iga\u015fului. <…> Trec, pe aceea\u015fi vale a p\u00e2r\u00e2ului, pe la o fost\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103, astupat\u0103 demult, se pare, cu b\u00e2rne de lemn, dar care, \u00een timp, s-au cam pr\u0103bu\u015fit \u015fi s-au acoperit cu vreascuri, frunze \u015fi \u0163\u0103r\u00e2n\u0103, form\u00e2nd o groap\u0103 destul de neprietenoas\u0103. <…> Locul mi se pare straniu, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu de ce. \u00cemi d\u0103 senza\u0163ia de ceva \u00eengropat, \u00eengropat dar nu de tot. M\u0103 uit, cam cu coada ochiului, spre fosta f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u015fi v\u0103d acolo ceva ce sem\u0103na a hain\u0103, par\u0163ial \u00eengropat\u0103 \u00een frunze \u015fi crengi de ac\u0103\u0163, printre petece de z\u0103pad\u0103. \u00cemi iau inima-n din\u0163i \u015fi cobor, nu foarte viteje\u015fte, pe peretele gropii, p\u00e2n\u0103 c\u0103tre fundul acesteia.\u00a0 Acolo – o bucat\u0103 de hain\u0103 de culoare kaki, par\u0163ial \u00eengropat\u0103, par\u0163ial putrezit\u0103. Hain\u0103 kaki!…Trebuie s\u0103 fie o hain\u0103 militar\u0103… De unde hain\u0103 militar\u0103, \u00een Craco\u015f, \u00een fosta f\u00e2nt\u00e2n\u0103, par\u0163ial astupat\u0103? De \u00eendat\u0103, g\u00e2ndul m\u0103 duce spre ceva nepl\u0103cut… R\u0103zboiul!
\n*<\/strong>
\nMama \u015fi surorile mele mai mari povesteau c\u0103 la noi au sta\u0163ionat nem\u0163ii. Au stat c\u00e2teva zile, s-au comportat prietene\u015fte cu surorile \u015fi cu Mama, le-au oferit macaroane cu carne, m\u00e2ncare cald\u0103 nem\u0163easc\u0103, adus\u0103 zilnic de la popota din Cr\u0103ie\u015fti, au glumit \u015fi s-au jucat cu surorile mele \u015fi cu cele din vecini. Aveau ni\u015fte cai mari, frumo\u015fi, pe care \u00eei foloseau la trasul tunurilor. Mama a trebuit s\u0103 evacueze vacile din grajd \u015fi s\u0103 le \u0163in\u0103 afar\u0103, legate de ac\u0103\u0163i, pentru ca nem\u0163ii s\u0103 poat\u0103 \u0163ine caii \u00een grajd. Mama r\u0103m\u0103sese singur\u0103, cu patru copii \u015fi gospod\u0103rie. Tata fusese nevoit, la fel ca al\u0163i b\u0103rba\u0163i rom\u00e2ni, s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 casa, familia \u015fi gospod\u0103ria \u015fi s\u0103 se refugieze \u00een Rom\u00e2nia. Acum, aici erau militari str\u0103ini, era r\u0103zboi… Noaptea se auzea zgomotul \u00eenfior\u0103tor al avioanelor care treceau pe cer, pe deasupra. Mama a primit ordin de la nem\u0163i s\u0103 camufleze geamurile cu h\u00e2rtie albastru-\u00eenchis, pentru a nu se z\u0103ri, noaptea, nici o lumin\u0103. De frica bombardamentelor, c\u00e2nd veneau avioane, Mama \u015fi copiii se refugiau \u00eentr-o pivin\u0163\u0103 s\u0103pat\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt, \u00een spatele casei, un fel de bunc\u0103r. Nem\u0163ii au stat destul de mult, apoi s-au retras repede, dar i-au luat Mamei porcul de t\u0103iat la Cr\u0103ciun. Nem\u0163ilor le-au luat locul, \u00een diminea\u0163a urm\u0103toare, trupele ruse\u015fti. Mama \u015fi cei patru copii, c\u0103ci sora mea mai mic\u0103 murise nu demult, s-au refugiat, repede, cu carul, la B\u0103la, la bunica.
\nRu\u015fii au venit de peste deal, de la vie. C\u00e2nd coborau prin lanul de cucuruz, Floarea, sora mea mai mare, care, atunci avea cam \u015fapte ani, a chemat-o pe Mama s\u0103 vin\u0103 s\u0103 vad\u0103 c\u00e2t de mul\u0163i oameni vin. Mama a venit: erau trupe de ru\u015fi. Norocul Mamei era c\u0103, pe vremea refugiului Tatii, Tetea Gligore, fratele ei vitreg de la B\u0103la, \u00een v\u00e2rst\u0103 de vreo cincisprezece ani, fusese trimis de Buna s\u0103 stea la noi, pentru o ajuta pe Mama. C\u00e2nd a v\u0103zut ru\u015fii, Mama i-a cerut lui Tetea Grigore s\u0103 suie copiii \u00een car \u015fi s\u0103-i duc\u0103, c\u00e2t mai repede, la B\u0103la. Ea, femeie t\u00e2n\u0103r\u0103, nu se putea expune riscului s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 aici. S-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u015fi lase copiii \u00een grija lui Tetea Gligore, iar ea a pornit, repede, prin p\u00e2r\u00e2u, printre ac\u0103\u0163i, \u015fi, pe drumul care urc\u0103 pe Dos, tot printre ac\u0103\u0163i, a luat-o, gr\u0103bit\u0103, c\u0103tre B\u0103la, \u00een a\u015fteptarea sosirii copiilor, cu carul.
\nNu \u015ftiu c\u00e2t au stat la noi ru\u015fii, \u015ftiu doar c\u0103, la \u00eentoarcerea de la B\u0103la a mamei, a surorilor mele mai mari \u015fi a fratelui meu, Onu, au g\u0103sit un dezastru. Casa \u015fi conia de var\u0103 erau pline de gunoi, de pene de g\u0103in\u0103, de vase nesp\u0103late, o dezordine general\u0103. Dar, cel pu\u0163in, pericolul a trecut. \u00cen afara mor\u0163ii micu\u0163ei Aurelia, peste care Mama a trebuit s\u0103 treac\u0103 singur\u0103, neav\u00e2ndu-l pe Tata al\u0103turi, erau, cu to\u0163ii acas\u0103, salva\u0163i. Nem\u0163ii \u015fi ru\u015fii au plecat. Via\u0163a trebuia s\u0103-\u015fi urmeze cursul.
\n*<\/strong>
\nA\u015fadar, aici a fost r\u0103zboi. Pe aici au trecut trupe de nem\u0163i \u015fi de ru\u015fi, deci, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu era chiar o a\u015fa mare minune s\u0103 g\u0103se\u015fti, dup\u0103 ceva mai bine de zece ani, o hain\u0103 militar\u0103 semi\u00eengropat\u0103. Cam a\u015fa st\u0103tea, deci, treaba! Dar, ceva curios, haina avea un \u015fir de din\u0163i m\u0103run\u0163i, din metal galben, din\u0163i alinia\u0163i, apropia\u0163i unul de altul. Ciudat, ce-o fi cu acei din\u0163i m\u0103run\u0163i, de metal galben? Nu mai v\u0103zusem a\u015fa ceva. \u00cemi mai fac un pic de curaj, \u00eentind m\u00e2na \u015fi prind, \u015fov\u0103ielnic, haina umed\u0103, rece \u015fi at\u00e2t de str\u0103in\u0103… \u00cencerc, destul de rezervat, s\u0103 rup c\u00e2\u0163iva din\u0163i\u015fori dar, nici vorb\u0103, erau at\u00e2t de bine prin\u015fi \u00eenc\u00e2t nu se putea \u00eendep\u0103rta niciunul. Nu puteam pleca f\u0103r\u0103 s\u0103 iau c\u00e2\u0163iva, dar, cum s\u0103 fac? Nu aveam cu ce s\u0103 m\u0103 ajut… Ba da… aveam! Aveam din\u0163ii mei! Prind haina putrezit\u0103, m\u0103 aplec \u015fi prind cu din\u0163ii cap\u0103tul \u015firului de din\u0163i\u015fori metalici. Str\u00e2ng din\u0163ii \u015fi trag cu m\u00e2na dar, nimic. Nu puteam scoate nimic. Nu mai \u00eencerc, c\u0103ci un gust nepl\u0103cut, de putred, un gust gre\u0163os \u00eemi r\u0103m\u00e2ne \u00een gur\u0103. Scuip repede \u015fi m\u0103 retrag, \u00eenfiorat. Groapa f\u00e2nt\u00e2nii astupate, haina militar\u0103 putred\u0103 \u015fi, \u00een final, gustul resping\u0103tor m-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat. Scuip din nou \u015fi p\u0103r\u0103sesc acest loc at\u00e2t de straniu acum dar care, ciudat, cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, fusese f\u00e2nt\u00e2na casei noastre.
\n\u015ecoala<\/strong>
\nEu am \u00eenceput \u015fcoala Pe Deal, la Lefaia, la \u201e\u015ecoala elementar\u0103 din Lefaia \u2013 c\u0103tun\u201c, a\u015fa scria deasupra intr\u0103rii. Mai bine zis, am \u00eenceput-o acas\u0103, ca autodidact, fur\u00e2nd de la fra\u0163ii mei mai mari, Simion \u015fi Aurelia. C\u00e2nd ei \u00ee\u015fi f\u0103ceau lec\u0163iile, copil curios, st\u0103team pe l\u00e2ng\u0103 ei \u015fi am prins \u015fi eu buchile, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, \u00eemi amintesc c\u0103 citeam rubrica Cum va fi vremea, din ziarul la care era Tata abonat \u015fi care era pus pe geamul u\u015fii, \u00eentre tind\u0103 \u015fi camera unde st\u0103team.
\n*<\/strong>
\nLa \u015fcoal\u0103 nu-mi amintesc s\u0103 fi fost \u015fedin\u0163e cu p\u0103rin\u0163ii. Ar fi fost, de altfel, dificil s\u0103-i aduni pe \u0163\u0103rani, la \u015fcoal\u0103, c\u00e2nd ei nu \u00ee\u015fi vedeau capul de c\u00e2t aveau de lucru la c\u00e2mp \u015fi \u00een gospod\u0103rie. \u00cen schimb, se obi\u015fnuia ca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, p\u0103rin\u0163ii s\u0103 mai treac\u0103 pe la \u015fcoal\u0103. Odat\u0103, \u00eentr-o iarn\u0103, Fironia, o femeie v\u0103duv\u0103, cu trei b\u0103ie\u0163i, dintre care unul era coleg de clas\u0103 cu mine, a venit la \u015fcoal\u0103 s\u0103 vad\u0103 ce \u015fi cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu copiii ei. \u015ei, ca s\u0103 nu piard\u0103 vremea, \u015fi-a adus furca, fusul \u015fi oare\u015fce de tors \u015fi, \u00een timp ce noi f\u0103ceam lec\u0163ia, ea torcea, l\u00e2ng\u0103 perete, unde \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul Damaschin i-a pus scaunul lui.
\n*<\/strong>
\n\u015ecoala din Lefaia era singura institu\u0163ie public\u0103 din micul sat Lefaia. Alt loc de \u00eentrunire, \u00een afar\u0103 de \u015fcoal\u0103, nu era. A\u015fa \u00eenc\u00e2t, \u00eentr-o iarn\u0103, probabil dup\u0103 Cr\u0103ciun, s-a organizat o serbare. Tineretul din sat, feciora\u015fii care terminaser\u0103 \u015fcoala, au fost aduna\u0163i \u015fi preg\u0103ti\u0163i de \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea mea din clasa a treia s\u0103 fac\u0103 o pies\u0103 de teatru. Era ceva cu o ac\u0163iune \u00een mediul s\u0103tesc. Fratele meu cel mai mare, Onu, avea \u015fi el un rol \u00een pies\u0103. Mergea seara la repeti\u0163ie \u015fi avea un caiet \u00een care \u00ee\u015fi scrisese rolul de actor. \u015f\u2026\u0163. \u00cemi amintesc doar o fraz\u0103 din rolul personajului jucat de Onu: \u201eApoi, mie mi-o l\u0103sat numa\u2019 hamu\u2019 \u015fi calu\u2019!\u201c
\nTutun<\/strong>
\nAltern\u00e2nd culturile, Tata sem\u0103na aici sfecl\u0103 sau tutun, t\u0103bac, cum i se zicea, c\u0103ci \u00eencepuse obligativitatea cultiv\u0103rii lui. <…> Nu \u015ftiu c\u00e2t c\u00e2\u015ftig \u00eensemna pentru p\u0103rin\u0163ii mei, \u015ftiu doar c\u0103 era ceva impus de regimul democrat-popular. Da\u2019 oare\u015fce profit tot aveau b\u0103rba\u0163ii, c\u0103ci nu mai cump\u0103rau tutun. Luau vreo dou\u0103 frunze usacte \u015fi le t\u0103iau, cu cu\u0163itul, m\u0103runt, m\u0103runt. T\u0103bacu\u2019 \u0103sta \u00eel puneau apoi \u00een tabacher\u0103, c\u0103 a\u015fa era, ca la domni, cu tabacher\u0103 sau, unde nu, cu un s\u0103cule\u0163 de p\u00e2nz\u0103. \u015e-apoi cum se scula omu\u2019 din pat, primu-nt\u00e2i\u00a0 lua un ziar, rupea o buc\u0103\u0163ic\u0103 de forma unui dreptunghi, punea t\u0103bacu pe ziar, r\u0103sucea apoi ziaru\u2019, lingea cu limba marginea foii \u015fi o lipea de rola de ziar cu tutun \u015fi, uite-a\u015fa, \u0163\u00e2gara era gata f\u0103cut\u0103 s\u0103-l o\u0163\u0103leasc\u0103 o \u0163\u00e2r\u0103 pe s\u0103racu\u2019 om, s\u0103 poat\u0103 \u015fi el s\u0103 porneasc\u0103 la treab\u0103. Tr\u0103g\u00e8 la fumu\u2019 \u0103la otr\u0103vitor de t\u0103bac ordinar \u015fi de h\u00e2rtie proast\u0103 de ziar combinat cu plumbul literelor \u015fi, pe l\u00e2ng\u0103 el, to\u0163i din cas\u0103, inclusiv copiii, c\u0103 nici nu se punea problema s\u0103 se duh\u0103neasc\u0103 afar\u0103. C\u00e2nd venea omu\u2019 la tine \u00een cas\u0103, se a\u015feza la mas\u0103 \u015fi, automat, f\u0103cea \u0163igara. <…> La noi \u00een familie nu erau fum\u0103tori nici Tata, nici fra\u0163ii mei mai mari. Tata era abonat la ziar, \u00eei umbla foaia, cum se zicea, iar vecinii veneau la Tata s\u0103 le dea buc\u0103\u0163i de ziare pentru duh\u0103nit.
\nLa mas\u0103<\/strong>
\nAvantajul casei \u00een c\u00e2mp este c\u0103 te afli, permanent, aproape de cas\u0103 \u015fi aproape de locul t\u0103u, po\u0163i merge la amiaz\u0103 acas\u0103 pentru m\u00e2ncare \u015fi odihn\u0103. De obicei, Mama se \u00eentorcea de la c\u00e2mp pu\u0163in mai devreme pentru a preg\u0103ti repede, repede, ceva de amiaz\u0103. Punea de m\u0103m\u0103lig\u0103, aduna repede ni\u015fte lobode din gr\u0103din\u0103 \u015fi f\u0103cea, \u00een grab\u0103 o ciorb\u0103. Pe mas\u0103, l\u00e2ng\u0103 farfuria cu ciorb\u0103, aveam, fiecare, c\u00e2te o ceap\u0103 verde, smulse recent din gr\u0103din\u0103. Tata venea \u015fi mesteca m\u0103m\u0103liga. \u00centre timp, pe plita fierbine a fiteului, \u00een tigaie, Mama f\u0103cea o omlet\u0103 din c\u00e2te ou\u0103 \u00eenc\u0103peau \u00een ea sau\u00a0 f\u0103cea ca\u015f fript: pr\u0103jea repede un pic de ceap\u0103, peste ea punea felii de ca\u015f, care se topea \u015fi se \u00eentindea c\u00e2nd se punea \u00een farfurie, spre deliciul nostru, al copiilor. Tot pentru operativitate, preg\u0103tea, fie m\u0103m\u0103lig\u0103 cu br\u00e2nz\u0103, fie bo\u0163. Bo\u0163ul se f\u0103cea individual. \u00centr-un bulg\u0103re de m\u0103m\u0103lig\u0103 cald\u0103, se introducea un bulg\u0103re de br\u00e2nz\u0103. Fierbin\u0163eala m\u0103m\u0103ligii topea br\u00e2nza, care se \u00eentindea \u015fi f\u0103cea din bo\u0163 o m\u00e2ncare rapid\u0103 \u015fi hr\u0103nitoare. P\u0103rin\u0163ii \u015fi cei mari m\u00e2ncau la mas\u0103, iar noi, cei mici, la o m\u0103su\u0163\u0103 joas\u0103, pe ni\u015fte scaune mici, f\u0103r\u0103 sp\u0103tar.
\n\u015etiucanu<\/strong>
\nMo\u015fu-to, \u015etiucanu, av\u00e8 cal \u015fi c\u0103ru\u0163\u0103. \u015e-apoi la drumu\u2019 \u0103la de ies\u0103 oblu \u00een sus, ca s\u0103 vad\u0103 drumu\u2019 c\u00e2nd vin\u00e8 n\u00f2ptea, o \u00eempl\u00e2ntat on ac\u0103\u0163. \u015ei dup-aia s-o f\u0103cut tufile elea de ac\u0103\u0163. Era petrec\u0103re\u0163 el, oi-oi-oi… \u015ei dup-aia o r\u0103mas v\u0103duv de t\u00e2n\u0103r \u015fi nu s-o mai rec\u0103s\u0103torit, nu pr\u00e8 s\u0103 f\u0103c\u00e8 d-\u00e8stea \u00een vremea aia, c\u0103 era relijia greco-catolic\u0103 tare sever\u0103 \u00een \u00e8lea treburi, c\u0103 z\u00e2c\u00e8 c\u0103 \u201cce Dumnezo o \u00eempreunat, om pe lume s\u0103 nu mai despart\u0103\u201d. Numa\u2019 dac\u0103 \u0163-o murit muierea, s\u0103 \u015fi luat una (la) care t\u0103t i-o murit b\u0103rbatu\u2019\u201d. \u015e\u00ee purta p\u0103ru\u2019 lung \u015f\u00ee colop mare \u015fi izmene, a\u015fa s\u0103 purta t\u0103t\u0103 lumea. \u015e\u00ee iarna cu ci\u00f2reci \u015fi opin\u015f\u2019 \u015f\u00ee c-om huio\u015f. Opin\u015file era din \u015foric de vac\u0103. \u015ffragment dintr-un interviu cu Gheorghe Buta, unul dintre cei mai v\u00e2rstnici vecini ai neamului Pol\u0163.
\nLea Marie<\/strong>
\nLa casa asta o tr\u0103it Lelea M\u00e1rie Pop, Lea Marie, cum \u00eei ziceam noi, pe care eu am cunoscut-o b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u015fi bolnav\u0103. <…> Lea Marie, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, avea tromboflebit\u0103. Picioarele ei erau mereu umflate \u015fi dureroase, cu supura\u0163ii continue, motiv pentru care \u00eei erau, permanent, bandajate cu c\u00e2rpe, care miroseau nepl\u0103cut. Venea la noi, cu bota, \u015fchiop\u0103t\u00e2nd, se a\u015feza \u015fi se pl\u00e2ngea permanent de nora ei, Lucre\u0163ia, cu care se \u00een\u0163elegea tare r\u0103u. St\u0103tea, povestea, iar Mama \u015fi Tata nu prea aveau timp s\u0103 o asculte, c\u0103ci erau prin\u015fi, permanent \u00een tot felul de treburi. Dup\u0103 o vreme, zicea: \u201eNo, m\u0103 duc acas\u0103!\u201d, dar nu se ducea, mai st\u0103tea \u015fi relua acelea\u015fi v\u0103ic\u0103reli. Dup\u0103 un timp, zicea iar\u0103\u015fi: \u201eNo, m\u0103 duc acas\u0103!\u201d. S-ar fi ridicat s\u0103 plece, dar, iar\u0103\u015fi mai avea altceva de zis \u015fi iar\u0103\u015fi mai st\u0103tea. Dup\u0103 un alt timp, repeta aceea\u015fi formul\u0103. Tata, om cu mult\u0103 r\u0103bdare \u015fi respect fa\u0163\u0103 de oricine, dar care deja cuno\u015ftea toate problemele Lelii Marie, \u00eei zicea: \u201eNo, du-te! Du-te, Lele Marie!\u201d. \u015e-apoi, mergea, cumva.
\nCiogu<\/strong>
\nDincolo de Capu\u2019 G\u00e2rlii, pe partea de sub Dos, era f\u00e2nea\u0163a lu\u2019 Ciogu, un b\u0103tr\u00e2n din Ercea, care venea \u015fi cosea \u015fi f\u0103cea f\u00e2nul. Cred c\u0103 e singurul b\u0103tr\u00e2n n\u0103scut \u00een secolul al nou\u0103sprezecelea pe care l-am cunoscut personal. Ciogu purta c\u0103ma\u015f\u0103 alb\u0103 lung\u0103, curea lat\u0103, izmene albe, iar pe cap, purta p\u0103l\u0103ria ardeleneasc\u0103 cu boruri late, exact a\u015fa cum arat\u0103 Mo\u015fu \u015etiucanu \u00een singura fotografie r\u0103mas\u0103 de la el. \u00cenafar\u0103 de port, Ciogu a r\u0103mas \u00een amintirea mea prin c\u00e2ntec. Cred c\u0103 era printre ultimii \u0163\u0103rani care mai c\u00e2ntau la lucru. Da\u2019 c\u00e2nta foarte tremurat: \u00c3-h\u0103-h\u0103-h\u0103!
\n\u00c3-h\u0103-h\u0103-h\u0103! \u00c3-h\u0103-h\u0103-h\u0103! Cred c\u0103 era un fel de a c\u00e2nta, specific genera\u0163iei lui, nepreluat de celelalte genera\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragmentele care urmeaz\u0103 provin dintr-o carte \u00een lucru. Volumul, al c\u0103rui titlu provizoriu este Cartea Neamului Pol – \u015etiucanu, \u00ee\u015fi propune s\u0103 redea via\u0163a unei familii de \u0163\u0103rani frunta\u015fi ardeleni declara\u0163i apoi chiaburi, p\u00e2n\u0103 la momentul c\u00e2nd, alunga\u0163i de ciuma ro\u015fie bol\u015fevic\u0103 \u015fi de pericolul colectiviz\u0103rii for\u0163ate, au fost nevoi\u0163i s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 totul \u015fi s\u0103… Cite\u0219te mai mult »File din cronica unei familii din \u0163inutul Mure\u015fului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[14055],"class_list":["post-23107","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-cartea-neamului-pol-stiucanu"],"views":1535,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23107","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23107"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23107\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23107"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23107"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23107"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}