{"id":23100,"date":"2015-04-13T14:05:43","date_gmt":"2015-04-13T12:05:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23100"},"modified":"2015-04-13T14:05:43","modified_gmt":"2015-04-13T12:05:43","slug":"franz-kafka-scrisul-ca-mod-de-justificare-a-vietii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/franz-kafka-scrisul-ca-mod-de-justificare-a-vietii\/","title":{"rendered":"Franz Kafka, scrisul ca mod de justificare a vie\u0163ii"},"content":{"rendered":"

\u201eNu m-am r\u0103scump\u0103rat prin scris. Toat\u0103 via\u0163a mea am murit, iar acum voi muri cu adev\u0103rat\u201c (Scrisoare c\u0103tre Max Brod, Franz Kafka. Opere complete, IV, p. 333, trad. de Mircea Iv\u0103nescu, Editura Univers, Bucure\u015fti, 1998). Impresia final\u0103 a unui om care analizeaz\u0103 importan\u0163a postum\u0103 a scrisului s\u0103u. Iar din aceast\u0103 perspectiv\u0103 pare justificabil\u0103 ultima dorin\u0163\u0103 a scriitorului, sarcin\u0103 pe care i-o deleg\u0103 prietenului s\u00e3u Max Brod. Totu\u015fi, dac\u0103 am avea de f\u0103cut aceea\u015fi alegere, am condamna un scriitor la uitare ori i-am restitui un soclu pe care nu l-a construit dec\u00e2t fragil, aproape schizoid, \u00een timpul vie\u0163ii?<\/strong><\/em>
\n\u201eTestamentul meu va fi foarte simplu \u2013 te rog s\u0103 arzi totul\u201c (Preluare din Postfa\u0163a la Procesul, scris\u0103 de Max Brod). \u00cen fa\u0163a acestei intransigente cereri, nu pare a fi loc de interpret\u0103ri. Dar Brod m\u0103rturise\u015fte c\u0103 i-ar fi spus prietenului s\u0103u s\u0103 nu conteze pe el pentru a-i \u00eendeplini aceast\u00e3 ultim\u0103 dorin\u0163\u0103. \u00cen Postfa\u0163a de la Procesul, Brod se justific\u0103 pentru tr\u0103darea de care a fost \u00eenvinuit: \u201eConvins c\u0103 refuzul meu era serios, Franz ar fi trebuit s\u0103-\u015fi aleag\u0103 un alt executor testamentar dac\u0103 decizia lui ar fi fost absolut\u0103 \u015fi cu adev\u0103rat serioas\u0103\u201c. \u015ei este cu at\u00e2t mai greu s\u0103 \u00een\u0163elegem dorin\u0163a ultim\u0103 a scriitorului, cu c\u00e2t privim mai mult asupra modului \u00een care a scris \u015fi a supravegheat editarea scrierilor sale, de cele mai multe ori av\u00e2nd idei clare despre \u015fubrezimea unor proze ori despre forma plin\u0103 ca un ou pe care considera c\u0103 o au altele. \u00cen urma unei scurte analize a volumelor sale de coresponden\u0163e, se poate restabili leg\u0103tur\u0103 pe care Kafka a avut-o cu intermediarii c\u0103r\u0163ilor sale. Totdeauna ghidat de bunul s\u0103u prieten Max Brod, care vede \u00een el un mare scriitor, cu mult \u00eenainte de publicarea prozelor sale, Kafka \u00ee\u015fi \u00eencepe periplul \u00een lumea literar\u0103. Cafeneaua Corso, loc de \u00eent\u00e2lnire al arti\u015ftilor, g\u0103zduia un adev\u0103rat cenaclu literar, c\u0103ci Max Brod, Kafka \u015fi Oskar Baum, prozator \u015fi critic literar, \u00ee\u015fi citeau acolo crea\u0163iile literare, unul altuia. Faptul c\u00e3 \u00ee\u015fi citea scrierile prietenului nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 devine interesat s\u0103 fac\u0103 parte din cercuri elitiste, ci prefer\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 sub anonimatul muncii sale de func\u0163ionar. Ba mai mult, c\u00e2nd Max Brod \u00eei spune c\u00e3 i-a rostit numele \u00eentr-o conversa\u0163ie, Kafka parc\u0103 simte c\u00e3 \u00eei este perturbat\u0103 singur\u0103tatea, c\u0103 este descoperit: \u201e\u00eentr-un grup de nume care se termin\u0103 cu Meyrink (…) a introduce aici un nume cu o vocal\u0103 deschis\u0103 la sf\u00e2r\u015fit (numele lui Kafka) \u00eenseamn\u0103 s\u0103 salvezi via\u0163a acelor cuvinte. Pentru mine a devenit de acum o necuviin\u0163\u0103 s\u00e3 public ceva mai t\u00e2rziu, deoarece delicate\u0163ea acestui efort ar fi complet ruinat\u0103. \u015ei niciodat\u0103 n-a\u015f produce un efect care s\u0103 rivalizeze cu cel pe care-l cap\u0103t\u0103 numele meu \u00een fraza ta. (…) Acest nume va trebui uitat\u201c (Franz Kafka, Coresponden\u0163e, vol. I, p. 52).
\nDac\u0103 ne raport\u0103m la cunoscuta Scrisoare c\u0103tre tat\u0103, de aici reiese c\u0103 scrisul este un mod de a stabili un raport de for\u0163e \u00eentre el \u015fi figura patern\u0103, de\u015fi, la nivelul subcon\u015ftientului, niciodat\u0103 nu va reu\u015fi s\u00e3-i fie un egal. Fiul dore\u015fte s\u0103 restabileasc\u0103 o ordine interioar\u0103, caut\u0103 aprecierea Tat\u0103lui. \u201eAtunci c\u00e2nd scriem, ne adres\u0103m \u00een t\u0103cere unei fiin\u0163e ideale (…), unui tat\u0103 pe care am dorit s\u0103 \u00eel convingem de propria noastr\u0103 valoare\u201c (, Psihanaliza travaliului creator, p. 138). Tiraniei Tat\u0103lui, Kafka \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eei g\u0103seasc\u0103 un mijloc prin care s\u0103 i se opun\u0103, s\u0103 \u00eei reziste. Va alege scrisul ca alternativ\u0103 la suicid. Prin crea\u0163ie, scriitorul \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftige libertatea, s\u0103 distrug\u0103 astfel figura autorit\u0103\u0163ii paterne, \u201efigur\u0103 nu numai inhibant\u0103 \u015fi damnant\u0103, ci \u015fi, chiar mai ales, de o imposibil de dep\u0103\u015fit fecunditate\u201c (Didier Anzieu, op.cit., p. 38). \u00cen Scrisoarea c\u0103tre tat\u0103, Kafka m\u0103rturise\u015fte faptul c\u0103 tat\u0103l l-a privat de cuv\u00e2nt, interzic\u00e2ndu-i s\u0103 mai vorbeasc\u0103. Dorind recuperarea lucrului de care fusese lipsit, el \u00ee\u015fi ia revan\u015fa prin scris, fapt ce \u00eei d\u0103 sentimentul siguran\u0163ei: \u201eAici am reu\u015fit \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 m\u0103 desprind, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 ceva mai mare \u015fi folosind doar propriile mele for\u0163e, de tine (…). \u00centr-o oarecare m\u0103sur\u0103 m\u0103 aflam \u00een siguran\u0163\u0103, aveam putin\u0163a s\u0103 r\u0103suflu\u201c (Kafka 1984: 269). Scrisul devine astfel modul principal de a-\u015fi justifica via\u0163a, se confund\u0103 uneori cu o stare de ascez\u0103, de purificare: \u201ePentru scrierile mele am nevoie de solitudine, nu ca un pustnic, asta n-ar fi de ajuns, ci ca un mort. \u00cen acest sens, scrisul este un somn mai profund, deci \u00eenseamn\u0103 moarte \u015fi, a\u015fa cum nu vei scoate un mort din morm\u00e2ntul lui, tot astfel nu po\u0163i s\u0103 m\u0103 iei pe mine de la masa de scris \u00een timpul nop\u0163ii\u201c (Coresponden\u0163e, vol. II, Scrisoare c\u00e3tre Felice, p. 221). Din Coresponden\u0163e \u015fi din Jurnalul s\u0103u reiese c\u0103 lui Kafka \u00eei pl\u0103cea s\u0103 scrie noaptea, \u00een lini\u015ftea propriului c\u0103min ori a sanatoriului, dar existau perioade c\u00e2nd \u00ee\u015fi \u00eentrerupea activitatea literar\u0103. Prietenul s\u0103u Max Brod intervenea de fiecare dat\u0103 \u00eencuraj\u00e2ndu-l s\u00e3 scrie, ba oferindu-i \u015fi sugestii: s\u0103 scrie disciplinat, \u00een mod continuu, f\u0103r\u0103 a mai a\u015ftepta de fiecare dat\u0103 s\u0103-i vin\u0103 inspira\u0163ia (Coresponden\u0163e, v. I, p. 147). De\u015fi cu re\u0163ineri ce \u0163in de latura personal\u0103 a confesiunii, \u00een 1912 Kafka \u00eencepe s\u00e3 \u00eei trimit\u0103 lui Brod pagini din Jurnalul s\u0103u, anexate scrisorilor, m\u0103rturisindu-i: \u201edup\u0103 cum vei vedea, am mai tri\u015fat un pic, n-am avut \u00eencotro, fiindc\u0103 nu-mi era destinat doar mie, totul se datoreaz\u0103 naturii mele intime\u201c (Coresponden\u0163e, v. I, p. 156). Cu toate c\u0103 t\u00e2n\u0103rul scriitor trimite de multe ori semnale c\u0103 prefer\u0103 retragerea \u00een ad\u00e2ncul fiin\u0163ei sale agita\u0163iei din exterior, atunci c\u00e2nd va dori s\u00e3 fie publicat devine un om d\u00e2rz, aproape inflexibil. Convins c\u0103 povestirile la care lucreaz\u0103 nu sunt nici pe departe perfecte, recunoa\u015fte c\u0103 sunt fragmente care pot fi integrate \u00een texte mai mari, dar pledeaz\u0103 pentru p\u0103strarea lor ca atare. Exemplificatoare \u00een acest sens este discu\u0163ia pe care o are cu editorul Kurt Wolff \u2013 care preluase Editura Ernst Rowohlt \u2013 odat\u0103 cu publicarea povestirii Fochistul, primul capitol din romanul America, publicat ini\u0163ial de sine st\u0103t\u0103tor: \u201ece-i drept nu prea se observ\u0103 c\u00e3 \u00eei lipsesc urm\u00e3toarele 500 de pagini, complet nereu\u015fite, dar probabil c\u00e3 nu e destul de \u00eenchegat; este un fragment \u015fi a\u015fa va r\u0103m\u00e2ne, iar acest viitor \u00eei confer\u0103 capitolului omogenitate\u201c (Coresponden\u0163e, vol. II, p. 155).
\nScriitorul are drept de via\u0163\u0103 asupra operei sale. Este singurul \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 decid\u0103 cum se va prezenta textul s\u0103u \u00een fa\u0163a cititorilor. Kafka nu accept\u0103 nici un compromis \u00een vederea public\u0103rii, nici atunci c\u00e2nd invita\u0163ia vine din partea lui Robert Musil. Lui \u00eei va trimite Metamorfoza, dar povestirea va \u00eent\u00e2rzia s\u0103 apar\u0103, lucru datorat refuzului scriitorului de a o scurta cu o treime, a\u015fa cum i se ceruse. Grija pentru scrierile sale nu se manifest\u0103 numai la nivelul con\u0163inutului, c\u0103ci atunci c\u00e2nd, \u00een sf\u00e2r\u015fit, Metamorfoza este pe cale s\u00e3 fie publicat\u0103, scriitorul praghez trimite indica\u0163ii clare editurii, \u00eengrozit la g\u00e2ndul c\u0103 graficianul ar putea desena pe copert\u0103 un g\u00e2ndac: \u201eNu vreau s\u0103-i \u00eengr\u0103desc sfera de competen\u0163\u0103, ci doar s\u0103 adresez o rug\u0103minte, pornind de la faptul firesc c\u0103 eu cunosc mai bine povestirea. Insecta \u00eens\u0103\u015fi nu poate fi desenat\u0103. \u015ei nu poate fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103 nici m\u0103car de la distan\u0163\u0103\u201c (Coresponden\u0163e, vol. II, p. 173). Preocuparea lui Kafka pentru rodul muncii sale artistice se manifest\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici detalii, dorind s\u0103 stabileasc\u0103 o ordine clar\u0103 \u00een care povestirile care vor ap\u0103rea \u00een volum. Intransigent, el imagina un loc aparte pentru fiecare scriere, astfel c\u0103 nu putea vedea puse \u00eempreun\u0103 Colonia penitenciar\u0103 \u015fi Verdictul dec\u00e2t dac\u0103 \u00eentre ele, ca intermediar, se afla Metamorfoza: \u201e(…) publicarea lor independent\u0103, \u00een c\u00e2te un volum fiecare, Verdictul, care m\u0103 intereseaz\u0103 \u00een mod special, e foarte scurt, \u00eentr-adev\u0103r, dar este mai mult poezie dec\u00e2t povestire, are nevoie de spa\u0163iu liber \u00een jur \u015fi chiar merit\u0103 s\u0103-l primeasc\u0103\u201c (Coresponden\u0163e, vol. II, Scrisoarea c\u0103tre editur\u00e3, p. 244). Dup\u0103 momente de g\u00e2ndire, Kafka \u00eei cere editorului s\u0103 nu publice deocamdat\u0103 Colonia penitenciar\u0103, pentru c\u0103 \u201ecele dou\u0103 sau trei pagini dinaintea finalului sunt o simpl\u0103 \u00eens\u0103ilare; existen\u0163a lor trimite la o caren\u0163\u0103 mai profund\u0103, exist\u0103 acolo un vierme ce roade chiar miezul povestirii\u201c (Coresponden\u0163e, vol. II, Scrisoarea c\u0103tre editur\u0103, p. 388).
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte modul \u00een care scrierile antume ale scriitorului praghez au fost receptate \u00een epoc\u0103, pu\u0163inele m\u0103rturii confirm\u0103 p\u0103rerile pe care Kafka le avea despre sine, c\u0103ci nu se bucur\u0103 de prea mul\u0163i cititori. Au ap\u0103rut chiar \u015fi anecdote pe seama lipsei de succes, \u00eenc\u0103 de la prima carte ce cuprindea 18 proze scurte, adunate \u00een volumul Contempla\u0163ie din 1913. Cu acest prilej, unul dintre biografii s\u0103i poveste\u015fte despre uimirea pe care a avut-o Kafka \u00een momentul \u00een care a primit onorariul celor treisprezece volume v\u00e2ndute. El cump\u0103rase doar dou\u0103sprezece dintre acestea pentru a le d\u0103rui prietenilor, iar cel\u0103lalt exemplar nu-\u015fi putea imagina cine l-a cump\u0103rat. O alt\u0103 m\u0103rturie a ecourilor \u2013 aproape neauzite \u2013 este consemnat\u0103 de ziarul The Telegraph, \u00een 1917, unde un scriitor i-a scris lui Kafka: \u201eDomnule Kafka, m-a\u0163i \u00eentristat. I-am f\u0103cut cadou veri\u015foarei mele una dintre c\u0103r\u0163ile dumneavoastr\u0103, Metamorfoza, dar ea nu a \u00een\u0163eles povestea. Apoi, i-a dat-o mamei sale \u015fi nici ea nu a \u00een\u0163eles-o. \u00cen cele din urm\u0103, mama ei i-a dat cartea v\u0103rului meu, dar nici el nu s-a descurcat. \u015ei mi-au scris mie…\u201c. Nimeni nu \u015ftie dac\u0103 Franz Kafka i-a oferit vreun r\u0103spuns cititorului.
\nC\u00e2t despre receptarea postum\u0103, impunerea lui Franz Kafka \u00een r\u00e2ndurile scriitorilor importan\u0163i i se datoreaz\u0103 bunului prieten Max Brod, care nu numai c\u0103 a ales s\u0103 nu-i ard\u0103 opera, dar poate fi considerat primul editor al scriitorului praghez, datorit\u0103 eforturilor de recuperare \u015fi reconstituire a scrierilor. Convins c\u0103 operei postume a lui Kafka nu i se va da prea mare importan\u0163\u0103 din cauz\u0103 c\u0103 nu va putea exista un volum de opere complete f\u0103r\u0103 un roman, Max Brod \u00eencepe s\u0103 lucreze la Procesul, scriere pe care \u00eensu\u015fi Kafka o numise \u201ene\u00eencheiat\u0103 \u015fi de nepublicat\u201c. Va alc\u0103tui romanul din \u00een\u015firuiri de fragmente recuperate din foile lui Kafka \u015fi \u00eel va publica \u00een 1925, r\u0103spunz\u00e2nd criticilor c\u0103 este un roman de neterminat pentru c\u0103 poate fi continuat la infinit. Astfel, Max Brod induce \u00een mentalitatea contemporanilor s\u0103i ideea c\u0103 scriitura infinit\u0103 este specific\u0103 stilului kafkian. Ca urmare a acestei caracteriz\u0103ri, opiniile criticilor epocii nu vor \u00eent\u00e2rzia s\u0103 apar\u0103. Hermann Hesse vede \u00een Procesul un \u201e\u00eentreg \u00eenchegat, de\u015fi nu este vorba dec\u00e2t de un fragment\u201c. Mai t\u00e2rziu Brod va recunoa\u015fte c\u0103 a modificat textul kafkian mai mult dec\u00e2t pe alocuri, \u00eens\u0103, \u00een ciuda criticilor aduse, i se recunosc meritele efortului s\u00e3u de a face posibil\u0103 publicarea operei prietenului s\u0103u.
\nRevenind la dorin\u0163a ultim\u0103 a scriitorului, oare arderea c\u0103r\u0163ilor este legat\u0103 de con\u015ftientizarea imposibilit\u0103\u0163ii finaliz\u0103rii operei (Didier Anzieu, op. cit., pp. 151-155: arderea operelor este v\u0103zut\u0103 ca un gest al artistului de a \u00eencerca s\u0103 apere independen\u0163a scrierilor sale prin p\u0103strarea lor departe de public, operele fiind considerate adesea neterminate)? Sau, mai degrab\u0103, via\u0163a lui odat\u0103 \u00eencheiat\u0103, nu mai vede nici un rost pentru crea\u0163ia sa literar\u0103? Ca dispari\u0163ia lui Kafka din aceast\u0103 lume s\u0103 fie una total\u0103, discret\u0103, a\u015fa cum \u015fi-a dorit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, de ce s\u0103 mai lase vreo urm\u0103? Unii vor considera paradoxal\u0103 aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 de sinucidere a scriitorului Kafka prin arderea operei, iar gestul poate fi privit, de asemenea, ca exprimare a ata\u015f\u0103rii fa\u0163\u0103 de prozele sale. Rod al multor nop\u0163i nedormite, de lupt\u0103 cu boala \u015fi cu propriii demoni, scrierile \u00eei apar\u0163in cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. Iar faptul c\u0103 multe dintre ele nu sunt dec\u00e2t fragmente se datoreaz\u0103, poate, stilului artistului. La fel cum afirma de at\u00e2tea ori \u00een discu\u0163iile cu editorii s\u0103i, prin intermediul scrisorilor, c\u0103 el este singurul \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 decid\u0103 asupra fiec\u0103rui detaliu ce \u0163ine de con\u0163inutul, de forma \u015fi de publicarea prozelor sale, este de luat \u00een considerare faptul c\u0103, prin dispari\u0163ia tuturor textelor scrise de el, s-ar \u00eempiedica orice interven\u0163ie \u00een crea\u0163ia sa. \u00cen cele din urm\u0103, a\u015fa cum arat\u0103 \u00een Prologul la Nuvele exemplare, se poate ca una dintre temerile cele mai mari s\u00e3 fie modificarea oric\u0103rui \u00een\u0163eles originar: \u201ede s-ar \u00eent\u00e2mpla cine \u015ftie cum ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura acestor Nuvele s\u0103 strecoare \u00een cititorul lor vreo dorin\u0163\u0103 sau vreun g\u00e2nd necurat, mi-a\u015f t\u0103ia mai degrab\u0103 m\u00e2na cu care le-am scris dec\u00e2t s\u0103 le scot \u00een lume\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eNu m-am r\u0103scump\u0103rat prin scris. Toat\u0103 via\u0163a mea am murit, iar acum voi muri cu adev\u0103rat\u201c (Scrisoare c\u0103tre Max Brod, Franz Kafka. Opere complete, IV, p. 333, trad. de Mircea Iv\u0103nescu, Editura Univers, Bucure\u015fti, 1998). Impresia final\u0103 a unui om care analizeaz\u0103 importan\u0163a postum\u0103 a scrisului s\u0103u. Iar din aceast\u0103 perspectiv\u0103 pare justificabil\u0103 ultima dorin\u0163\u0103… Cite\u0219te mai mult »Franz Kafka, scrisul ca mod de justificare a vie\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[14049,14050],"class_list":["post-23100","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-franz-kafka","tag-scrisoare-catre-max-brod"],"views":1784,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23100","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23100"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23100\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23100"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23100"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23100"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}