{"id":23090,"date":"2015-04-13T13:56:33","date_gmt":"2015-04-13T11:56:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23090"},"modified":"2015-04-13T13:56:33","modified_gmt":"2015-04-13T11:56:33","slug":"ruda-saraca-a-artei-in-plina-glorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ruda-saraca-a-artei-in-plina-glorie\/","title":{"rendered":"Ruda s\u0103rac\u0103 a Artei \u2013  \u00cen plin\u0103 glorie!"},"content":{"rendered":"<p>\u201eEu nu sunt interesant\u0103. Tu e\u015fti artist\u0103. Tu \u0163ipi. Tu ai drame. Eu am doar via\u0163a. Dar \u015fi eu aud muzica. \u00cen capul meu.\u201c Acestea sunt cuvintele lui Miss Belzer, traduc\u0103toarea discret\u0103 \u015fi rafinat\u0103 din When She Danced, piesa lui Martin Sherman care are \u00een centru rela\u0163ia zbuciumat\u0103 dintre marea dansatoare Isadora Duncan \u015fi poetul rus Serghei Esenin. \u00cen 2012, R\u0103zvan Mazilu a montat textul lui Sherman la Teatrul Odeon, valorific\u00e2nd nu doar intensitatea rela\u0163iei dintre cei doi arti\u015fti, ci \u015fi ambiguitatea raportului dintre creator \u015fi spectator. \u00cen interpretarea memorabil\u0103 a Oanei \u015etef\u0103nescu, Miss Belzer st\u0103 la por\u0163ile Artei cu admira\u0163ie \u015fi pietate, con\u015ftiin\u0163a non-apartenen\u0163ei la \u201emasa ale\u015filor\u201c refuz\u00e2ndu-i intrarea.<br \/>\n\u00cen ultimii ani, regizorul \u015fi coregraful R\u0103zvan Mazilu se arat\u0103 din ce \u00een ce mai preocupat de texte \u015fi concepte scenice capabile s\u0103 activeze resorturile incitante ale metateatralit\u0103\u0163ii. Astfel se face c\u0103 imaginea artistului \u2013 fie divin, demonic, deghizat, denudat, paia\u0163\u0103, impostor sau icoan\u0103 a geniului \u2013 circul\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere \u00een opera sa \u00eentr-o serie de spectacole de altfel foarte diferite stilistic \u015fi filosofic, precum C\u00e2nd Isadora dansa, The Full Monty, \u015earaiman sau Cabaret \u015fi, \u00eencep\u00e2nd cu martie 2015, \u00cen plin\u0103 glorie.<br \/>\nAcesta din urm\u0103 este titlul celui mai recent spectacol semnat de R\u0103zvan Mazilu \u015fi asistenta sa de regie, Monica Similea, la Teatrul de Comedie, montarea profil\u00e2ndu-se ca oglind\u0103 inversat\u0103 a tuturor acestor Hannah Belzer care sufer\u0103 \u00een t\u0103cere. C\u0103ci Florence Foster Jenkins, \u201ecea mai proast\u0103 solist\u0103 de oper\u0103 din lume\u201c, nu poate \u015fi, mai ales, nu vrea deloc s\u0103 tac\u0103. Piesa Glorious! (2005) a dramaturgului englez Peter Quilter prezint\u0103 \u201epovestea adev\u0103rat\u0103\u201c a femeii care a f\u0103cut furori \u00een New York-ul anilor \u201940 prin \u00eencerc\u0103rile dezastruoase de a aborda repertoriul de oper\u0103, m\u00e2nat\u0103 numai de o pasiune devoratoare pentru muzic\u0103 \u015fi de dragostea pentru semeni. Spre deosebire, \u00eens\u0103, de personajul mai sus amintit din piesa lui Sherman, excentrica sopran\u0103 for\u0163eaz\u0103 toate u\u015file destinului pentru a-\u015fi face o intrare \u201ecu pomp\u0103\u201c.<br \/>\n\u00cen prima scen\u0103 a spectacolului de la Comedie, \u201epompa\u201c este rezultatul combina\u0163iei dintre muzica lui Wagner \u015fi o apari\u0163ie care, de pe tigrul s\u0103u artificial, comprim\u0103 tot ce poate fi mai anti-wagnerian \u00een art\u0103: umorul lejer, prezen\u0163a cople\u015fitoare mai degrab\u0103 prin ambitus dec\u00e2t prin etalarea unei for\u0163e a naturii \u015fi, inevitabil, un glas care le-ar fi r\u0103pus pe loc chiar \u015fi pe cele mai vajnice dintre walkirii. \u00cent\u00e2lnirea dintre Florence (Gabriela Popescu) \u015fi t\u00e2n\u0103rul pianist Cosme McMoon (Mihai Bisericanu) este \u00eenceputul unui palpitant omagiu adus muzicii, prieteniei \u015fi puterii de a visa. \u00cen aventur\u0103 li se al\u0103tur\u0103 St. Clair, iubitul lui Florence, un actor englez cvasi-ratat (George Mih\u0103i\u0163\u0103), prietena Dorothy (Eugen Raco\u0163i) \u015fi Maria (Andreea Samson), buc\u0103t\u0103reasa din Mexic cooptat\u0103 \u00een \u201ecasa de nebuni\u201c f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103 aib\u0103 timp s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama. Cele dou\u0103 balerine (Simona Stoicescu \u015fi Meda Top\u00eerceanu), \u00eenso\u0163itoarele decorative ale lui Florence, mediaz\u0103 \u00eentre realitatea greu de digerat a vizibilului \u015fi proiec\u0163iile onirice ale interpretei.<br \/>\nFie c\u0103 vorbim despre pr\u0103jituri, p\u0103l\u0103rii, artificii sau jocuri de cuvinte, totul este extravagan\u0163\u0103 avant toute chose, pentru c\u0103 \u00een preajma lui Florence banalitatea nu are nicio \u015fans\u0103. La fel cum, pentru radioasa aspirant\u0103 la titlul de muzician, p\u00e2n\u0103 \u015fi un accident de ma\u015fin\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 altceva dec\u00e2t \u00eenc\u0103 un pas temerar \u00een fa\u0163a artei pe care se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 o slujeasc\u0103. \u00cen mod similar, interferen\u0163a cu doamna Johnson (Felicia Filip), ne\u00eenduplecata purt\u0103toare de cuv\u00e2nt a marii Arte, vireaz\u0103 brusc de la poten\u0163ialul catastrofic c\u0103tre un twist \u00eemp\u0103ciuitor.<br \/>\nScena \u00eenhum\u0103rii c\u0103\u0163elului Ricky, din actul al II-lea, va r\u0103m\u00e2ne, cu siguran\u0163\u0103, una dintre cele mai frumoase \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri din istoria teatrului rom\u00e2nesc contemporan. O adev\u0103rat\u0103 poezie a spa\u0163iului, tabloul creat de scenografa Iuliana V\u00eelsan \u015fi regizorul R\u0103zvan Mazilu pe Requiem-ul lui Mozart mizeaz\u0103 pe contrastul dintre cromatismul funest care domin\u0103 prezen\u0163a fizic\u0103 a actorilor \u015fi umorul textului, livrat cu inteligen\u0163\u0103 de actorii-marionet\u0103 prin articulare verbal\u0103 \u015fi gest. De altfel, scenografia Iulianei V\u00eelsan este conceput\u0103 \u00een conformitate cu structura dual\u0103, doar aparent contradictorie, a lui Florence Jenkins \u00eens\u0103\u015fi: c\u00e2nd static\u0103 \u015fi hipnotizant\u0103 prin jocul alchimic al clarobscurului, c\u00e2nd r\u0103v\u0103\u015fit\u0103 \u015fi catapultat\u0103 \u00eentr-un dinamism epuizant. \u00cen completarea scenografiei \u015fi a costumelor nu mai pu\u0163in spectaculoase, montajul video realizat de Tudor Parhon respect\u0103 cu aten\u0163ie indica\u0163iile riguroase din didascaliile lui Quilter, care impun explicit proiectarea de imagini din New York-ul anilor \u201840.<br \/>\n\u00cen ceea ce prive\u015fte jocul actorilor coordona\u0163i de R\u0103zvan Mazilu \u015fi Monica Similea, se poate spune c\u0103 \u00cen plin\u0103 glorie! debordeaz\u0103 de acea magie pe care o pot transmite doar spectacolele la care se lucreaz\u0103 constant cu real\u0103 bucurie \u015fi voluptate a disec\u0103rii comicului. Servit de o Gabriela Popescu \u00eentru totul molipsitoare, personajul c\u00e2nt\u0103re\u0163ei americane \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 intensitatea ritmului \u00een fiecare punct al desf\u0103\u015fur\u0103rii dramatice. Siguran\u0163a asupra mijloacelor tehnice puse \u00een joc, for\u0163a expresiv\u0103 \u015fi mobilizarea tuturor resurselor corporale pe care Gabriela Popescu le angreneaz\u0103 \u00een partitura sa fac ca fiecare scen\u0103 s\u0103 capete forma unui climax, ocolind cu succes previzibilul. \u00cen arhitectura acestui personaj se v\u0103d cel mai clar maturitatea \u015fi ingeniozitatea interven\u0163iilor regizorale \u2013 \u00een timp ce \u00een textul lui Peter Quilter protagonista tinde c\u0103tre o reprezentare excesiv de matern\u0103 \u015fi aproape imaterial\u0103, R\u0103zvan Mazilu \u00eei solicit\u0103 Gabrielei Popescu activarea unui adev\u0103rat vulcan de energie, cople\u015find spa\u0163iul, obiectele \u015fi fiin\u0163ele cu virilitatea sa care \u00eemprumut\u0103 pu\u0163in din walkirii, pu\u0163in din commedia dell\u2019arte \u015fi pu\u0163in dintr-o bacant\u0103 atins\u0103 de extaz. Totu\u015fi, replicile personajului r\u0103m\u00e2n neschimbate fa\u0163\u0103 de textul original (traducerea Dan Mihu), autorul spectacolului d\u00e2nd via\u0163\u0103 fanteziei regizorale f\u0103r\u0103 a tr\u0103da nicio clip\u0103 spiritul impus de dramaturg.<br \/>\nMihai Bisericanu, \u00een rolul deliciosului pianist efeminat Cosme McMoon, seduce prin inocen\u0163a \u015fi entuziasmul etern pe care le mimeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 devin c\u00e2t se poate de reale. Revenind la analogia cu mai vechiul spectacol C\u00e2nd Isadora dansa, Cosme reia, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, arhetipul reprezentat de (tot) pianistul Alexandros Duncan, acela al martorului care, datorit\u0103 purit\u0103\u0163ii sufletului s\u0103u, este transfigurat de harul inefabil al Artistului-c\u0103l\u0103uz\u0103. \u00cen rolul lui St. Clair, George Mih\u0103i\u0163\u0103 propune figura ve\u015fnic senin\u0103 \u015fi accesibil\u0103 a gentleman-ului prin excelen\u0163\u0103, uneori chiar mai fragil dec\u00e2t tumultuoasa lui partener\u0103. Prin travesti-ul s\u0103u realmente prea bogat, prea adev\u0103rat \u015fi prea plin de candoare pentru a putea fi descris \u00een cuvinte, Eugen Raco\u0163i creeaz\u0103 un personaj-terapie, \u00een care puterea de a se minuna cap\u0103t\u0103 de fiecare dat\u0103 alte nuan\u0163e.<br \/>\nBuc\u0103t\u0103reas\u0103, asistent\u0103, m\u0103icu\u0163\u0103 \u015fi bocitoare, Andreea Samson nu comunic\u0103 dec\u00e2t \u00een spaniol\u0103, conferind impreca\u0163iilor ei fiorul unor tonalit\u0103\u0163i tribalice. Nedesp\u0103r\u0163ite, pline de farmecul unor putti pu\u0163in atin\u015fi de dr\u0103cu\u015forul mi\u015fc\u0103rii, Simona Stoicescu \u015fi Meda Top\u00eerceanu marcheaz\u0103, prin dansul final, trecerea c\u0103tre o alt\u0103 dimensiune. \u00cen postura doamnei Johnson, mic-burgheza ofensat\u0103 de demersul imposibilei Florence, Felicia Filip se dovede\u015fte a fi o la fel de str\u0103lucitoare actri\u0163\u0103 precum este \u00een calitate de sopran\u0103, cu completarea c\u0103 poate scoate la suprafa\u0163\u0103 neb\u0103nuite resurse de cinism \u015fi glacialitate atunci c\u00e2nd rolul o cere. Dar pentru c\u0103 Felicia Filip nu poate p\u0103r\u0103si sala l\u0103s\u00e2nd d\u00e2re de venin nici m\u0103car c\u00e2nd intr\u0103 \u00een pielea unui personaj, artista \u00ee\u015fi semneaz\u0103 \u015fi ea, de bun\u0103voie, intrarea \u00een \u201ecea mai bun\u0103 cas\u0103 de nebuni din New York\u201c.<br \/>\n\u00centr-un final, ocrotit\u0103 de \u00cengerul Inspira\u0163iei, din ce \u00een ce mai ireala Florence se \u00eentoarce cu spatele c\u0103tre sal\u0103 pentru a-\u015fi transforma mica art\u0103 rizibil\u0103 \u00een Art\u0103, pe ritmurile celestei arii mozartiene Der H\u00f6lle Rache. Sunetul divin al lebedei e, \u00eens\u0103, menit s\u0103 fie auzit doar de cei care au putut s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 la timp \u00een m\u0103c\u0103ielile r\u0103\u0163u\u015ftei ur\u00e2te \u00eens\u0103\u015fi mi\u015fcarea Paradisului.<\/p>\n<p><a href=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/muzica.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter size-large wp-image-23091\" src=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/muzica-448x160.jpg\" alt=\"muzica\" width=\"448\" height=\"160\" srcset=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/muzica-448x160.jpg 448w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/muzica-300x107.jpg 300w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/muzica-200x71.jpg 200w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/muzica.jpg 600w\" sizes=\"auto, (max-width: 448px) 100vw, 448px\" \/><\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eEu nu sunt interesant\u0103. Tu e\u015fti artist\u0103. Tu \u0163ipi. Tu ai drame. Eu am doar via\u0163a. Dar \u015fi eu aud muzica. \u00cen capul meu.\u201c Acestea sunt cuvintele lui Miss Belzer, traduc\u0103toarea discret\u0103 \u015fi rafinat\u0103 din When She Danced, piesa lui Martin Sherman care are \u00een centru rela\u0163ia zbuciumat\u0103 dintre marea dansatoare Isadora Duncan \u015fi poetul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ruda-saraca-a-artei-in-plina-glorie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ruda s\u0103rac\u0103 a Artei \u2013  \u00cen plin\u0103 glorie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[14040,14042,14041],"class_list":["post-23090","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor","tag-cosme-mcmoon","tag-scenografa-iuliana-vilsan","tag-tudor-parhon"],"views":1717,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23090","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23090"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23090\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23090"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23090"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23090"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}