{"id":23087,"date":"2015-04-13T13:51:39","date_gmt":"2015-04-13T11:51:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23087"},"modified":"2015-04-13T13:51:39","modified_gmt":"2015-04-13T11:51:39","slug":"organic-sau-cand-omy-se-pregateste-sa-moara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/organic-sau-cand-omy-se-pregateste-sa-moara\/","title":{"rendered":"Organic sau c\u00e2nd Omy se preg\u0103te\u015fte s\u0103 moar\u0103…"},"content":{"rendered":"

\u00cen Sala Mic\u0103 a Teatrului Na\u0163ional Bucure\u015fti, proiectul 9G (a se citi noua genera\u0163ie) propune piese altfel, cu actori \u015fi regizori tineri care valorific\u0103 idei, teme, fr\u00e2nturi ale lumii contemporane. Spectatori gr\u0103bi\u0163i, unii din aceea\u015fi genera\u0163ie cu a regizorului, al\u0163ii nostalgici ai teatrului bucure\u015ftean \u00ee\u015fi \u00eendreapt\u0103 pa\u015fii c\u0103tre sala de teatru pentru a vedea forme, f\u00e2\u015fii, fr\u00e2nturi de teatru contemporan. Departe de sobrietatea de odinioar\u0103, \u00eentr-o atmosfer\u0103 relaxant\u0103, se spun totu\u015fi pove\u015fti grave. Cine a zis c\u0103 tinerii nu ar putea vorbi serios, chiar dincolo de energia \u015fi de curajul lor? Cine?
\nPiesa Organic de Saviana St\u0103nescu, \u00een regia lui Andrei M\u0103jeri, prilejuie\u015fte punerea \u00een scen\u0103 a unei teme at\u00e2t de actuale, din p\u0103cate, un tabu al lumii contemporane: traficul de organe. Cum o face? Nu oricum, ci obligatoriu apel\u00e2nd la o suit\u0103 de cli\u015fee \u015fi de locuri comune despre visul american, dar \u015fi o perspectiv\u0103 tragic\u0103 despre modul \u00een care acesta poate distruge vie\u0163i, identit\u0103\u0163i, destine. O parodie a lumii contemporane \u00een care omul, vr\u00e2nd totul, uit\u0103 de cel\u0103lalt \u015fi de libertatea lui. Dar aceasta r\u0103zbate la fiecare puls al piesei, la fiecare trecere de la un moment la altul, ba chiar \u015fi atunci c\u00e2nd Cora \u00ee\u015fi schimb\u0103 perucile: exist\u0103 speran\u0163\u0103, trebuie s\u0103 avem doar curajul s\u0103 o privim. Bine\u00een\u0163eles, Cora (Silva Elena Schmit) \u015fi Chris (Andrei Stehan) alearg\u0103 dup\u0103 visul american. Fiecare cu o poveste, de fapt, cu o via\u0163\u0103 care \u00ee\u015fi are propria poveste. Ea \u00ee\u015fi dorea s\u0103 ajung\u0103 balerin\u0103, va ajunge poate asistent\u0103 medical\u0103… Dar a ajuns dam\u0103 de companie, domesticit\u0103 de cine altcineva? De un traficant de organe, al\u0103turi de care tr\u0103ie\u015fte ca \u00eentr-un co\u015fmar, cu frivolitate \u015fi dezinhibi\u0163ie, dar \u015fi ca o vin\u0103 asumat\u0103, visul american.
\n\u00cen acest context, apare \u015fi victima lor, poate cel mai interesant \u015fi mai complex personaj al piesei. El este poten\u0163iala victim\u0103, fost cresc\u0103tor de porci (poate o metafor\u0103 a propriului destin, el nefiind altceva pentru st\u0103p\u00e2nii s\u0103i \u201eHomo homini lupus\u201c). O victim\u0103, un alienat, care nu mai poate vorbi, dar care transmite publicului doza de pathos, dorin\u0163a de eliberare necesare unui astfel de scenariu. \u015eoc. Idei. Metafore. De la scene casnice, cotidiene, p\u00e2n\u0103 la discu\u0163ii grave. La o medita\u0163ie a ceea ce mai \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00ee\u0163i asumi un anumit statut azi, o alt\u0103 identitate. Despre cum po\u0163i s\u0103 te eliberezi despre calea organic\u0103 sau nu de a cunoa\u015fte fericirea. Chiar dac\u0103 Cora \u00ee\u015fi schimb\u0103 perucile, marc\u00e2nd, poate trecerea la o alt\u0103 etap\u0103. Artificial. Contemporan. Kitsch. O suit\u0103 de stereotipuri \u015fi cli\u015fee despre visul american sau despre libertatea gre\u015fit \u00een\u0163eleas\u0103.
\nTr\u0103im \u00een cea mai bun\u0103 dintre lumile posibile sau ba? Iat\u0103 una dintre \u00eentreb\u0103rile la care secven\u0163ele piesei \u00eencearc\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103. Trec\u00e2nd prin comedie \u015fi tragedie, trec\u00e2nd din real \u00een vis, acolo unde to\u0163i avem drepturi. F\u0103r\u0103 s\u0103 vrem c\u00e2teodat\u0103… Publicul nu poate r\u0103m\u00e2ne indiferent: piesa e dur\u0103, e plin\u0103, are personalitate. \u015eocheaz\u0103, transmite mesaje, \u00ee\u015fi \u00eendepline\u015fte rolul. Poate enerva. Nu conteaz\u0103. Cine nu consimte poate ie\u015fi. Nu-i problem\u0103. Amestec\u0103 idei facile, comerciale cu metafore ale lumii contemporane…
\nOmy se preg\u0103te\u015fte s\u0103 moar\u0103 sau ba? Poate cel mai marcant personaj al piesei este chiar el, victima care pare s\u0103 ascund\u0103 ceva (misterul \u00eel \u00eenv\u0103luie pe tot parcursul piesei, iar ceea ce ascundea \u00een el era f\u0103r\u00e2ma de via\u0163\u0103 la care nu renun\u0163\u0103 chiar dac\u0103 \u201e\u015fefii\u201c pretind s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 feicirea pe spezele organelor sale. Cel pu\u0163in prin faptul c\u0103 nu se irose\u015fte vorbind, dar sunetele lui nu seam\u0103n\u0103 cu o resemnare pentru spectator. De la Aristotel \u00eencoace, publicul va fi emo\u0163ionat \u015fi \u00ee\u015fi va pune \u00eentreb\u0103ri: \u201eOare nu suntem \u015fi noi victime?\u201c, \u201eMai avem puterea de a mai schimba ceva?\u201c, \u201ePutem alege cu adev\u0103rat propriul destin?\u201c.
\nUn spectacol \u00een ritmul vie\u0163ii cotidiene, \u00een care scena trece rapid pe ecran, Omy apare pe rol, iar realitatea se mut\u0103 \u00een pulsiunile visului. Un joc alert, spre o lume tragi-comic\u0103, cu un mesaj. Dincolo de caracterul frivol al unora dintre scene, dincolo de aparenta impresie de haos, mesajul piesei aduse \u00een fa\u0163a publicului este extrem de dur \u015fi foarte pregnant. O alegorie a oric\u0103rui vis dus la extrem, o privire realist\u0103 dublat\u0103 de suprarealismul visului, o estetic\u0103 a ur\u00e2tului p\u00e2n\u0103 la experimentalismul avangardist al unora dintre prezent\u0103ri. Un amestec modern, destul de condimentat, o expresie vie, un \u0163ip\u0103t expresionist \u015fi extrem de postmodernist totodat\u0103 al lumii contemporane. Interzis nostalgicilor romantici, ap\u0103r\u0103r\u0103tori ai perdelelor, ai frumosului dulceag pe care arta ar trebui s\u0103-l presupun\u0103. Interzis celor care caut\u0103 moralitatea artei cu orice pre\u0163. Un spectacol pentru noua genera\u0163ie de regizori, actori \u015fi spectatori deopotriv\u0103. Dincolo de v\u00e2rst\u0103.
\nCum poate fi traficul de organe pus \u00een scen\u0103? Are el limite? Cum po\u0163i transmite? \u00ce\u0163i trebuie, bine\u00een\u0163eles, talent, creativitate, inspira\u0163ie \u015fi un actor care s\u0103 transmit\u0103 mai mult dec\u00e2t vrea s\u0103 arate. Iar Lucian Rus (Omy) este capabil de a\u015fa ceva. Scena nu este dec\u00e2t un pretext, el interpreteaz\u0103 rolurile. Publicul nu poate vedea \u00een el un porcar autentic (mul\u0163i se g\u00e2ndesc, inevitabil, la Lic\u0103 S\u0103m\u0103d\u0103ul), ci un destin: al libert\u0103\u0163ii care se termin\u0103 acolo unde \u00eencepe libertatea celuilalt. Al puterii de a lupta pentru libertate \u015fi pentru via\u0163\u0103, dincolo de absurdul oric\u0103ror cuvinte. C\u0103ci Chris \u015fi Cora vorbesc destul, dar, \u00een fond nu \u00ee\u015fi comunic\u0103 nimic: poate ciudata incapacitate de a se autojustifica.
\nApoi, cum arat\u0103 un traficant de organe? Cum se raporteaz\u0103 el? Cine este John. Big Brotherul pove\u015ftii? Ce po\u0163i s\u0103 vinzi pentru America? Un rinichi e calea cea mai simpl\u0103? Inima? Sau demnitatea? A ta sau a celuilalt? Exist\u0103 posibilitate de eliberare? Omy (s\u0103 fie un \u201ealint\u201c pentru omul \u00een general?) \u015ftie c\u0103 exist\u0103, c\u0103 se poate, c\u0103 trebuie \u015fi poate s\u0103-\u015fi apere via\u0163a cu pre\u0163ul visului american. \u00centins pe jos \u015fi-o replic\u0103 (\u201eUn canin. Doare. Cre\u015fte\u201c) te duce cu g\u00e2ndul inevitabil la Caninul lui Lanthimos, la infinita autoritate care restabile\u015fte reguli.
\nDar nu este Omy cel mai viu personaj, singurul \u00een care via\u0163a pulseaz\u0103 cu adev\u0103rat? Singurul cu inim\u0103 \u015fi sentimente, singurul care le poate \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi lumii \u00eentregi \u015fi chiar Corei, dama de companie frivol\u0103, dar, parc\u0103 pu\u0163in mai umanizat\u0103 de apropierea de Omy…
\nO lec\u0163ie depre reumanizare \u00een lumea idealurilor pierdute, nu numai despre duritatea lumii tabu, cea a trafican\u0163ilor de organe, aduse pe scena teatrului bucure\u015ftean, ci \u015fi despre umanitatea pierdut\u0103, despre cuvintele f\u0103r\u0103 sens, despre amestecul original de frivolitate \u015fi de organic cu sentimentul \u015fi afec\u0163iunea. C\u0103ci Omy este \u015fi el \u00een c\u0103utarea afec\u0163iunii pierdute (iar invoca\u0163ia mamei din prima parte a piesei nu pare lipsit\u0103 de importan\u0163\u0103) transmi\u0163\u00e2nd publicului dorin\u0163a aprig\u0103 de a tr\u0103i \u015fi de a fi tr\u0103it. Iar c\u00e2nd spectacolul se \u00eencheie, dup\u0103 ce steagul american a fost vremelnic fluturat de Omy care devine parte a unui vis, spectatorul nu poate r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 o \u00eentrbare, o nelini\u015fte, o amprent\u0103. Nu poate r\u0103m\u00e2ne indiferent deoarece, chiar dezumanizat, Omy are un vis. \u015ei omul, spectatorul, la fel. Organic sau nu, pentru om, lupta cu visul s\u0103u este tot ceea ce conteaz\u0103. Chiar dac\u0103, mai degrab\u0103, devenim Don Quijote. Nimic mai mult. Iar Omy se preg\u0103te\u015fte s\u0103 moar\u0103, dar nu pentru orice. Devine victim\u0103 a visului s\u0103u, c\u0103l\u0103u pentru visul altuia. Chiar dac\u0103 e\u015fti sau nu de acord cu modul \u00een care mesajul a fost transmis, poate prea dur sau brutal, comercial pe alocuri, nu po\u0163i spune c\u0103 nu te-a pus pe g\u00e2nduri. Astfel, piesa \u015fi-a \u00eendeplinit menirea.<\/p>\n

\"spectacol\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen Sala Mic\u0103 a Teatrului Na\u0163ional Bucure\u015fti, proiectul 9G (a se citi noua genera\u0163ie) propune piese altfel, cu actori \u015fi regizori tineri care valorific\u0103 idei, teme, fr\u00e2nturi ale lumii contemporane. Spectatori gr\u0103bi\u0163i, unii din aceea\u015fi genera\u0163ie cu a regizorului, al\u0163ii nostalgici ai teatrului bucure\u015ftean \u00ee\u015fi \u00eendreapt\u0103 pa\u015fii c\u0103tre sala de teatru pentru a vedea forme,… Cite\u0219te mai mult »Organic sau c\u00e2nd Omy se preg\u0103te\u015fte s\u0103 moar\u0103…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[],"class_list":["post-23087","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului"],"views":1653,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23087","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23087"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23087\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23087"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23087"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23087"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}