{"id":23081,"date":"2015-04-13T13:42:37","date_gmt":"2015-04-13T11:42:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23081"},"modified":"2015-04-13T13:42:37","modified_gmt":"2015-04-13T11:42:37","slug":"nenea-iancu-fata-cu-plagiatul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nenea-iancu-fata-cu-plagiatul\/","title":{"rendered":"Nenea Iancu fa\u0163\u0103 cu plagiatul"},"content":{"rendered":"

La tribunalul literaturii<\/strong>
\nDespre scandalul de plagiat al c\u0103rui protagonist a fost Caragiale se \u015ftie aproape totul. Istoricii literari au avut grij\u0103 s\u0103 extrag\u0103 din ziarele timpului \u015fi de prin arhive m\u0103rturiile \u015fi documentele \u00een stare a contribui la mai dreapta \u00een\u0163elegere a lucrurilor. Au fost \u00eentoarse pe toate fe\u0163ele textele invocate drept probe ale fraudei, ca s\u0103 se dovedeasc\u0103 a fi doar m\u0103sluirile unor min\u0163i st\u0103p\u00e2nite de o neagr\u0103 umoare; au fost analizate \u00een detaliu biografiile acuzatorilor, spre a se identifica resorturile psihologice ale ac\u0163iunii lor, ca \u015fi existen\u0163a cotidian\u0103 a scriitorului, pentru a se determina \u00eemprejur\u0103rile capabile s\u0103 alimenteze o asemenea ostilitate. Mae\u015ftrii de alalt\u0103ieri \u015fi de ieri ai baroului s-au aplecat asupra desf\u0103\u015fur\u0103rii procesului, semnal\u00e2nd, pe deasupra \u015fi \u00een pofida incontestabilului talent oratoric al ap\u0103r\u0103torilor, abordarea nu tocmai profesionist\u0103 a cazului de c\u0103tre ace\u015ftia, inexactit\u0103\u0163ile procedurale \u015fi inechitatea sentin\u0163ei, influen\u0163at\u0103 de o sumedenie de bine calculate interese, ce \u00eent\u0103resc b\u0103nuiala c\u0103 reprezentarea Justi\u0163iei cu o leg\u0103tur\u0103 de condamnat la moarte pe ochi nu e altceva dec\u00e2t reflexul plastic al f\u0103r\u00e2mei de utopie ce se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 a supravie\u0163ui \u00een omenire. \u015ei, fiindc\u0103 decizia instan\u0163ei a fost resim\u0163it\u0103 ca un afront la adresa spiritului creator, scriitorii au socotit de datoria lor s\u0103 redeschid\u0103 dosarul Caragiale-Caion \u015fi s\u0103-l rejudece, dup\u0103 \u015faptezeci de ani, \u00eentr-un soi de tribunal al literaturii (Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii, scenariu de Romulus Vulpescu, transcriere \u015fi cola\u0163ionare a textelor de articole \u015fi de polemici din presa vremii Diana Cristev, Octaviana Mih\u0103ilescu, Manuela T\u0103n\u0103sescu, preambul de \u015eerban Cioculescu, Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1972), f\u0103c\u00e2nd s\u0103 aib\u0103 c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103, de data aceasta, argumentele ra\u0163iunii \u015fi ale bunului-sim\u0163 asupra procedurilor judiciare, ceea ce \u00een tribunalele adev\u0103rate nu se prea \u00eent\u00e2mpl\u0103. Cine vrea s\u0103 refac\u0103 pe cont propriu meandrele \u201eafacerii\u201c are la \u00eendem\u00e2n\u0103 materiale pe c\u00e2t de bogate, pe at\u00e2t de edificatoare, din a c\u0103ror punere cap la cap s\u0103 \u00eennoade un fir suficient de lung \u015fi de rezistent. Iar cei deprin\u015fi s\u0103 se lase purta\u0163i de m\u00e2n\u0103, n-au dec\u00e2t s\u0103 citeasc\u0103 mai vechea biografie a lui \u015eerban Cioculescu (Via\u0163a lui Ion Luca Caragiale, 1940) sau pe aceea mai nou\u0103, de aproape o mie de pagini, a lui Marin Bucur (O biografie a lui I. L. Caragiale, I-II, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1989-1994).
\nO \u201ecabal\u0103\u201c prosteasc\u0103?<\/strong>
\n\u00cent\u00e2mplarea al c\u0103rei protagonist a fost autorul N\u0103pastei ar intra, ca \u015fi istoria paternit\u0103\u0163ii C\u00e2nt\u0103rii Rom\u00e2niei, plimbat\u0103 de un secol \u00eentre B\u0103lcescu \u015fi Russo, \u00een categoria \u201emistific\u0103rilor\u201c literare (inventariate \u00een Fran\u0163a de Augustin Thierry \u2013 a se vedea Les grandes mystifications litt\u00e9raires, I-II, Paris, Librairie Plon, 1911-1913), denun\u0163ate din capul locului datorit\u0103 flagrantei puerilit\u0103\u0163i a probelor. Te \u015fi prinde mirarea c\u00e2t de proste\u015fte a fost pus\u0103 la cale aceast\u0103 \u201ecabal\u0103\u201c, de c\u00e2t\u0103 lips\u0103 de inteligen\u0163\u0103 \u015fi \u00eendem\u00e2nare au dat dovad\u0103 \u015fi ini\u0163iatorii, dar \u015fi executan\u0163ii ei, \u00een frunte cu nefericitul C. A. Ionescu, c\u00e2t de jalnice erau, tehnic vorbind, plastografiile menite a-l \u00eencrimina pe Caragiale. Relu\u00e2nd mul\u0163imea pieselor dosarului, e\u015fti frapat de imensul ridicul ce se degaj\u0103 din pr\u0103fuitele lui file \u015fi principala dificultate de lectur\u0103 vine din inconfortabilul sentiment, ce se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 a nu-\u0163i da pace, c\u0103 \u00eentreaga poveste a plagiatului nu era altceva dec\u00e2t o biat\u0103 fars\u0103 pus\u0103 la cale de ni\u015fte copii. Fiindc\u0103 doar ni\u015fte copii puteau s\u0103 arunce cu at\u00e2ta u\u015furin\u0163\u0103 acuza\u0163ii de o asemenea gravitate \u015fi tot numai ni\u015fte nev\u00e2rstnici puteau s\u0103 fabrice, str\u00e2n\u015fi cu u\u015fa, probe de o \u00eencropeal\u0103 ce sare \u00een ochi de la o po\u015ft\u0103.
\n\u00cens\u0103 nu e nici pe departe a\u015fa. Sigur c\u0103 Nenea Iancu, abia s\u0103rb\u0103torit de o \u0163ar\u0103 \u00eentreag\u0103 cu ocazia \u00eemplinirii a dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani de activitate literar\u0103, avea toate motivele s\u0103 se simt\u0103 lezat \u00een amorul propriu de artist \u015fi s\u0103 cear\u0103 repara\u0163ie \u00een justi\u0163ie. Sigur c\u0103, pe de alt\u0103 parte, recurgerea la o asemenea cale de solu\u0163ionare a lucrurilor nu va fi fost chiar str\u0103in\u0103 de repetatele sfaturi \u015fi \u00eendemnuri ale amicilor apropia\u0163i, care fie considerau insulta de ne\u015fters prin acordul p\u0103r\u0163ilor, fie abia a\u015fteptau, \u00een lipsa altor distrac\u0163ii mondene, promi\u0163\u0103torul spectacol al \u00eenfrunt\u0103rii \u00een instan\u0163\u0103.
\nMarea performan\u0163\u0103 social\u0103 <\/strong>
\na lui Caragiale<\/strong>
\nDar s\u0103-l \u00een\u0163elegem \u015fi pe Caragiale, a c\u0103rui carier\u0103 de autor dramatic a fost escortat\u0103 de un alai de \u015ficane, repro\u015furi \u015fi imput\u0103ri, c\u00e2teva drepte, destule r\u0103uvoitoare, \u00eentre care acuza\u0163ia de plagiat a beneficiat permanent de unul din primele locuri. Recitirea informa\u0163iilor de istorie literar\u0103 probeaz\u0103 c\u0103 scandalul iscat \u00een jurul N\u0103pastei nu e dec\u00e2t culmina\u0163ia unui lung \u015fir de scandaluri, inaugurat la debutul dramaturgului, din 1879, cu Noaptea furtunoas\u0103.
\nNu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 r\u0103spunderea acestei ostilit\u0103\u0163i f\u0103r\u0103 pauze nu le revine \u00een exclusivitate celorlal\u0163i. Caragiale a avut, ca nimeni altul, talentul de a na\u015fte du\u015fm\u0103nii \u015fi de a le \u00eentre\u0163ine, fiind \u00een stare, pentru un capriciu de moment ori pentru o vorb\u0103 de duh, s\u0103 sacrifice rela\u0163iile cu semenii, oric\u00e2t de cordiale ar fi fost p\u00e2n\u0103 atunci. Raporturile cu scriitorii \u00eensemna\u0163i ai epocii, de la Alecsandri \u015fi Maiorescu la Eminescu \u015fi Slavici, ei \u00een\u015fi\u015fi ni\u015fte orgolio\u015fi incurabili, s-au deteriorat \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, s-au rupt mai ales din aceste pricini. Unanimi \u00een a-i recunoa\u015fte talentul \u015fi \u00een a-i sprijini afirmarea, ace\u015ftia erau unanimi \u015fi \u00een privin\u0163a des\u0103v\u00e2r\u015fitei lipse de caracter a omului, pentru care orice datorie moral\u0103 p\u0103lea \u00een fa\u0163a \u201eenteresului\u201c propriu. P\u00e2n\u0103 \u015fi Macedonski, ironizat cu sistem de Caragiale \u00een paginile Moftului rom\u00e2n, a avut, la un moment dat, puterea s\u0103 treac\u0103 peste omene\u015ftile resentimente, public\u00e2nd o scrisoare \u00een sprijinul acestuia. Dar Caragiale \u2013 observa \u015eerban Cioculescu \u2013 \u201enu a primit m\u00e2na ce i se \u00eentindea cu acest prilej\u201c (Detractorii lui Caragiale, \u00een Revista Funda\u0163ilor Regale, an II, nr. 10 \u015fi 11, 1935), \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd apari\u0163ia volumului Excelsior al lui Macedonski printr-un scurt articol ironic tip\u0103rit \u00een Gazeta poporului din 10 noiembrie 1895. A \u015ftiut, \u00een schimb, s\u0103 se foloseasc\u0103 de toate \u201em\u00e2inile\u201c dispuse a-i s\u0103ri \u00een ajutor, nesfiindu-se s\u0103 le s\u0103rute, drept recuno\u015ftin\u0163\u0103, \u00een v\u0103zul general, ca pe urm\u0103 s\u0103 scuipe asupr\u0103-le cu suveran dispre\u0163.
\nInamicii, numero\u015fi \u015fi de cele mai diverse calibre, sunt marea performan\u0163\u0103 social\u0103 a lui Caragiale. Fire\u015fte c\u0103 exista \u015fi destul\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire \u00een conduita sa. O inteligen\u0163\u0103 de o ascu\u0163ime aproape diabolic\u0103 nu putea trece nep\u0103s\u0103toare peste nenum\u0103ratele prostii ce se rosteau \u00eemprejuru-i. \u015ei, de multe ori, prostiile erau z\u0103mislite de min\u0163i altminteri demne de cel mai \u00eenalt respect. Numai c\u0103 omul Caragiale \u00ee\u015fi exprima dreptatea \u00eentr-un mod pe c\u00e2t de categoric, pe at\u00e2t de definitiv, turn\u00e2nd \u00een fraze destul sarcasm \u015fi, c\u00e2teodat\u0103, cinism, \u00eenc\u00e2t \u015fansele unei posibile reconcilieri erau excluse din capul locului. Dac\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m faptul c\u0103 nici m\u0103car lucia s\u0103r\u0103cie a argumentelor nu-l descuraja s\u0103 persevereze, prodigioasa-i imagina\u0163ie fiind mereu preg\u0103tit\u0103 s\u0103-l \u00eenarmeze cu cele trebuitoare, \u00een\u0163elegem de ce trecerea timpului nu atenua animozit\u0103\u0163ile, ci reu\u015fea tocmai s\u0103 le amplifice. Du\u015fmanii lui Caragiale nu au fost, de aceea, temporari, ci pe via\u0163\u0103, ba, \u00een c\u00e2teva cazuri, \u015fi pentru eternitate.
\nCaragiale \u015fi Eminescu \u00eei demasc\u0103 pe plagiatori<\/strong>
\nPentru unul dintre ace\u015ftia, Fr\u00e9d\u00e9ric Dam\u00e9, denun\u0163at de Caragiale ca plagiator cu exact un an \u00eenainte de a-\u015fi face debutul ca dramaturg (\u201e… s\u0103 aducem, spre sus\u0163inerea ziselor noastre, c\u00e2teva exemple de plagiaturi. <…> Pe urm\u0103 \u00abGhe\u015feftarii, comedie local\u0103 de d. Fr. Dam\u00e9\u00bb \u015fi \u00ab\u0162ara \u015fi Mihnea, dram\u0103 istoric\u0103 tot de d. Fr. Dam\u00e9\u00bb, nu erau dec\u00e2t, \u00eent\u00e2ia \u2013 Mercadet, le faisseur de Balzac, iar a doua \u2013 Patrie! de Victorien Sardou.\u201c \u2013 Luca, Cercetare critic\u0103 asupra teatrului rom\u00e2nesc, \u00een Rom\u00e2nia liber\u0103, an I, 17 ianuarie 1878. Cu dou\u0103 luni \u00eenainte, Eminescu acuzase alte dou\u0103 piese ale aceluia\u015fi Dam\u00e9 (Visul Dochiei \u015fi O\u015ftenii no\u015ftri) de acela\u015fi p\u0103cat: \u201eD. Fr\u00e9d\u00e9ric Dam\u00e9 ca om are calitatea de a crede c\u0103 proprietatea literar\u0103 se stinge dincolo de marginile Fran\u0163ei. Sosit la noi \u015fi av\u00e2nd, se vede, \u00een geamantan c\u00e2teva piese fran\u0163uze\u015fti, le-au supus unui tratament pe care au avut ocazia de a-l \u00eenv\u0103\u0163a \u00een chiar \u0163ara noastr\u0103. D-sa s-au folosit de lec\u0163iile marelui autor na\u0163ional, a aceluia care este Ponsard, Tacitus \u015fi Max M\u00fcller al Rom\u00e2niei \u00eentr-o persoan\u0103, (…) d. Dam\u00e9 au avut de la cine \u00eenv\u0103\u0163a me\u015fte\u015fugul de a deveni autor f\u0103r\u0103 de a fi \u00eenv\u0103\u0163at carte, poet f\u0103r\u0103 a fi poet, profesor de universitate f\u0103r\u0103 a \u015fti s\u0103 scrie \u015fi literat rom\u00e2n f\u0103r\u0103 a \u015fti rom\u00e2ne\u015fte.\u201c \u2013 Teatru na\u0163ional, \u00een Timpul, nr. 256, 12 noiembrie 1877), premiera Nop\u0163ii furtunoase a fost ocazia de a r\u0103zbuna \u00eentr-un fel greaua ofens\u0103. \u00cen cronica din Rom\u00e2nul, dup\u0103 ce acuz\u0103 piesa de \u201eimoralitate\u201c \u015fi \u201etr\u0103dare\u201c, el strecoar\u0103 o aluzie, destul de str\u0103vezie pentru junele autor al Cercet\u0103rii critice asupra teatrului rom\u00e2nesc (unde, dup\u0103 seria exemplelor de imita\u0163ii \u015fi plagieri, R\u0103zvan \u015fi Vidra de Hasdeu era numit\u0103 \u201eo bucat\u0103 \u00abcinstit\u0103\u00bb \u00een literatura noastr\u0103\u201c): \u201eDa, am zis \u015fi am scris c\u0103 Teatrul Na\u0163ional trebuie s\u0103 joace, deocamdat\u0103, piese care fac bani. \u00cens\u0103, am ad\u0103ugat, piese cinstite.\u201c (s.n.).<\/p>\n

\u015ei, p\u0103r\u00e2ndu-i-se probabil c\u0103 formularea era prea obscur\u0103 pentru cititori, \u00eencheie calific\u00e2nd premiera drept \u201emistificarea d-asear\u0103\u201c: \u201eD\u2019aceia sper c\u0103 confra\u0163ii no\u015ftri, care au pus at\u00e2ta zel \u00een tr\u00e2mbi\u0163area piesei \u015fi care s-au f\u0103cut, f\u0103r\u0103 \u015ftire\u2019le, oarecum complicii mistific\u0103rii d\u2019asear\u0103, se vor uni cu noi pentru a protesta \u00een contra unei piese care n\u2019are nimic comun cu arta dramatic\u0103, dec\u00e2t o pretins\u0103 divisiune \u00een scene \u015fi \u00een acte.\u201c (Fr. D., Revista Teatral\u0103. O noapte furtunoas\u0103 sau No. 9, pies\u0103 \u00een patru acte de I. Caragealli, \u00een Rom\u00e2nul, an XXIII, 20 ianuarie 1879. De mirare e c\u0103 Dam\u00e9 nu trimite la dou\u0103 piese fran\u0163uze\u015fti cu titluri apropiate, comedia La soir\u00e9e orageuse de Jean-Baptiste Radet, 1790, \u015fi \u00een special vodevilul Une nuit orageuse de Armand D\u2019Artois \u015fi Jules Adenis, jucat la Th\u00eaatre du Vaudeville \u00eencep\u00e2nd din 18 septembrie 1852.)
\nUn altul, Nairolfus de la Telegraful, c\u0103ruia piesa i se p\u0103ruse \u201eo improvisa\u0163iune n\u0103scut\u0103 \u015fi lucrat\u0103 sub influen\u0163a noii direc\u0163iuni din Ia\u015fi\u201c, semnaleaz\u0103 \u00een cuprinsul ei \u201eni\u015fte alusiuni politice parte plagiate, parte pline de spiritul cel mai insipid\u201c (Impresiuni theatrale, \u00een Telegraful, an XXIII, 30 ianuarie 1879).
\nSe preg\u0103te\u015fte \u201eplagiatul\u201c lui Caragiale<\/strong>
\nPunerea \u00een scen\u0103 a Scrisorii pierdute genereaz\u0103 \u015fi ea o seam\u0103 de aluzii legate de originalitatea comediei. Mai \u00eent\u00e2i, eternii inamici anonimi lanseaz\u0103 zvonul c\u0103 piesa ar fi fost scris\u0103 \u00een colaborare cu amicul I. Suchianu (I. Suchianu, Un colaborator, \u00een Diverse \u00eensemn\u0103ri \u015fi amintiri, Seria I, Editura Ziarului \u201eUniversul\u201c, Bucure\u015fti, 1933, pp. 57-62.). Pe urm\u0103 sunt preluate \u015fi amplificate o apropiere inocent\u0103 a lui Ion C. Bacalba\u015fa \u00eentre Ca\u0163avencu \u015fi Rabagas, personajul lui Sardou (\u201eCa\u0163avencu e Rabagasu\u2019 rom\u00e2n.\u201c (Cronica teatral\u0103. Teatrul lyric: \u201eO scrisoare pierdut\u0103\u201c, \u00een Lupta, an XI, nr. 2404, 30 septembrie 1894) \u015fi o paralel\u0103, tot nevinovat\u0103, a lui G. Panu \u00eentre Caragiale \u015fi Labiche (\u201eCeea ce ne place \u00een talentul d-lui Caragiale este spiritul realist, tema naturalist\u0103 pe care \u00ee\u015fi bazeaz\u0103 toat\u0103 fantazia sa. Este acela\u015fi spirit care animeaz\u0103 teatrul lui Labiche \u015fi care const\u0103 \u00een a broda, \u00een a inventa chiar, nebunii, lucruri cu des\u0103v\u00e2r\u015fire drolatice, \u00eens\u0103 toate av\u00e2nd un fond de adev\u0103r, toate ascunz\u00e2nd sub forma lor vesel\u0103, de multe ori adev\u0103ruri dureroase, r\u0103ni ad\u00e2nci sociale.\u201c \u2013 Lupta, an. I, nr. 63, 19 decembrie 1884), c\u0103rora li se adaug\u0103 referin\u0163e defel m\u0103gulitoare la c\u00e2teva comedii bulevardiere.
\nMontarea Na\u0163ionalului din Ia\u015fi e anun\u0163at\u0103, \u00een Lupta aceluia\u015fi Panu, printr-o not\u0103 gem\u00e2nd de aluzii (\u201eNi se spune c\u0103 s-au pus \u00een studiu noua pies\u0103 a d-lui I. L. Caragiali, care actualmente ob\u0163ine un mare succes pe scena Teatrului Na\u0163ional din Bucure\u015fti. Subiectul acestei piese, dup\u0103 cum ni se asigur\u0103, plute\u015fte \u00eentre Noaptea furtunoas\u0103 \u015fi Deputa\u0163ii \u00een halat. Publicul nostru credem c\u0103 o va primi foarte bine… cel pu\u0163in de nu i se va fi contat succesul prin cele dou\u0103 piese precedente amintite.\u201c \u2013 Lupta, an. I, nr. 63, 19 decembrie 1884), fire\u015fte c\u0103 anonim\u0103, \u015fi prin cronica semnat\u0103 de Dan (probabil I. N. Roman) \u00een Liberalul lui Verussi, care, am\u00e2ndou\u0103, de\u015fteapt\u0103 sup\u0103rarea lui Caragiale, convertit\u0103 epistolar \u00een debordant\u0103 verv\u0103 de calamburgiu: \u201eM\u0103 rog \u0163ie: Care m\u0103gar a \u00eendr\u0103znit s\u0103 b\u00e2rfeasc\u0103 \u00een contra Scris. pierd. \u00een Veru\u015finatul pamflet ce, spre ocara principiilor, se fleor\u0163\u0103ie\u015fte, cu obr\u0103znicia unei prostituate \u00eentre\u0163inute, sub pomposul titlu de \u00abLiberalul\u00bb? Nu cumva, obosit \u015fi dezgustat, Budu\u015fc\u0103 (personaj din Hatmanul Baltag \u2013 n.n.) nu mai \u00abLupta\u00bb? Sc\u0103rrrn\u0103via!\u201c (Scrisoare c\u0103tre Petre Th. Missir, din 11 decembrie 1884, \u00een Opere, IV, Coresponden\u0163\u0103, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Stancu Ilin \u015fi Constantin H\u00e2rlav, Prefa\u0163\u0103 de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, 2002, p. 323.)
\nCronicarul de la Liberalul l\u0103sa deoparte orice urm\u0103 de delicate\u0163e (\u201eSubiectul Scrisorii nu e nici nou, nici maestru; ac\u0163iunea \u00eentreag\u0103, destul de rudimentar\u0103, adic\u0103 desvoltat\u0103 pe o cale cunoscut\u0103 \u015fi aproape ruginit\u0103.\u201c), adun\u00e2nd laolalt\u0103 toate referin\u0163ele, inclusiv la precedentele comedii caragiale\u015fti, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103-i pun\u0103 la \u00eendoial\u0103 originalitatea: \u201eCa originalitate, literatur\u0103 sau art\u0103 teatral\u0103, nu g\u0103sim dec\u00e2t… prea pu\u0163in de tot. Scrisoarea posed\u0103 \u00eentr\u2019\u00eensa principalul motiv al preumbl\u0103rii scrisorii, din cunoscutul Papiniol Candidat sau Alegerile, piesa representat\u0103 de nenum\u0103rate ori pe scena ie\u015fan\u0103; posed\u0103 manifesta\u0163iile spontanee \u015fi socoteala calo\u015filor ori a steagurilor, din Deputa\u0163ii \u00een halat; posed\u0103 peneterminabilul \u015ftiu \u015fi eu, din Revizorul general, transformat \u00een: ai pu\u0163in\u0103 r\u0103bdare; posed\u0103 pe nea Ipingescu din Noaptea furtunoas\u0103, botezat Ghi\u0163\u0103 Pristanda, poli\u0163ai; posed\u0103 \u00eenc\u0103… dar s\u2019o mai l\u0103s\u0103m \u015fi pe alt\u0103 dat\u0103, \u015firul lung al posesiunilor Scrisorii pierdute. Ne pare r\u0103u \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een \u015firagul acestor posesiuni, d. Caragiali n\u2019a posedat abilitatea lui V. Sardou, care \u00een pric\u0103jita sa Scrisoare preumbl\u0103toare (Les pattes de mouche) a atins culmea iscusin\u0163ei pentru m\u00e2nuirea unui corp delict amoros.\u201c (Dan, Scrisoarea pierdut\u0103, comedie \u00een 4 acte de d-l I. L. Carajiali, \u00een Liberalul, an V, nr. 275, din 18 decembrie 1884.)
\nNici Hatmanul Baltag, libretul de operet\u0103 scris \u00een colaborare cu Iacob Negruzzi, n-a sc\u0103pat neatins de greaua suspiciune, ad\u0103postit\u0103 \u00een noti\u0163e anonime, refugiul din totdeauna al jurnali\u015ftilor f\u0103r\u0103 curajul opiniei proprii. El pare s\u0103 fi avut, totu\u015fi, mai pu\u0163in de suferit, de\u015fi chiar I. Suchianu, partizanul deplinei originalit\u0103\u0163i a lui Caragiale (\u201en-a \u00eemprumutat de la nimenea un r\u00e2nd (…); toat\u0103 opera lui at\u00e2t dramatic\u0103 c\u00e2t \u015fi satiric\u0103 e opera lui proprie, f\u0103r\u0103 nici un fel de haiducii literare, comise de unii din \u00eenainta\u015fii lui\u201c), admite c\u0103 abia aici ar fi s\u0103v\u00e2r\u015fit \u201ec\u00e2teva imita\u0163ii (…) din La Belle H\u00e9l\u00e8ne a lui Offenbach\u201c (I. Suchianu, op. cit., p. 62). \u00cens\u0103 muzica lui Eduard Caudella, care \u00eenc\u00e2ntase publicul, a trebuit s\u0103 suporte \u015fi ceea ce destui ar fi dorit s\u0103 treac\u0103 \u00een contul textierilor: \u201ereminiscen\u0163e\u201c, \u201eimita\u0163iuni\u201c \u015fi, mai cu seam\u0103, \u201ecopieri\u201c din Gounod, Lecocq, Jonas \u015f.a. (<C. B\u0103rc\u0103nescu>, Hatmanul Baltag, operet\u0103 buf\u0103 de Negrutzi \u015fi Caragiali, muzica de Caudella, \u00een Doina, an. I, nr. 7 \u015fi 8, din 4 \u015fi 11 martie 1884).
\nA\u015fa c\u0103, p\u00e2n\u0103 la un punct, primirea de care va avea parte N\u0103pasta era oarecum previzibil\u0103, intr\u00e2nd \u00een firea lucrurilor. De mirare ar fi fost, dimpotriv\u0103, ca statornicii inamici ai scriitorului s\u0103 o trateze cu alt\u0103 m\u0103sur\u0103. La sf\u00e2r\u015fitul anului 1889, Rom\u00e2nul \u00ee\u015fi informa cititorii c\u0103 dramaturgul tocmai a terminat \u201eo nou\u0103 pies\u0103 teatral\u0103, intitulat\u0103 N\u0103pasta\u201c (Rom\u00e2nul, an XXXIII, 18 \/30 decembrie 1889). Drama era \u00eentr-adev\u0103r gata, tip\u0103rindu-se \u00een fruntea primului num\u0103r pe 1890 al Convorbirilor literare, iar premiera de la Teatrul Na\u0163ional are loc la 3\/ 15 februarie cu o distribu\u0163ie de zile mari: Aristizza Romanescu \u00een rolul Anc\u0103i, Ion interpretat de C. I. Notarra \u015fi Dragomir de Grigore Manolescu.
\nN\u0103pasta intr\u0103 \u00een scen\u0103<\/strong>
\nA fost un e\u015fec sau \u2013 cum se exprim\u0103 Maiorescu\u2013 \u00e0 peu pr\u00e8s (Scrisoare c\u0103tre Duiliu Zamfirescu din 8\/ 20 februarie 1890, \u00een Duiliu Zamfirescu \u015fi Titu Maiorescu \u00een scrisori, p. 310). La a treia reprezenta\u0163ie sala era aproape goal\u0103, iar a patra avea s\u0103 fie \u015fi ultima. Rom\u00e2nul, e adev\u0103rat, o sus\u0163ine, l\u0103ud\u00e2nd, prin pana lui Gion, \u015fi textul (\u201eoper\u0103 de \u00eenalt\u0103 valoare\u201c), \u015fi jocul actorilor (Notara e \u201esplendid \u015fi \u00eengrozitor\u201c), merg\u00e2nd chiar p\u00e2n\u0103 la a-i imputa publicului lipsa de receptivitate. \u00cens\u0103 alte gazete arunc\u0103 obiec\u0163ii grele. Ziarul lui Dam\u00e9, La Libert\u00e9 Roumaine, g\u0103se\u015fte c\u0103 piesa \u201eproduit un effet p\u00e9nible sur le spectateur\u201c (Strapontin, Th\u00e9atre National. Premi\u00e8re repr\u00e9sentation de \u201eNapasta\u201c, \u00een La Libert\u00e9 Roumaine, IV-e ann\u00e9e, nr. 3707, 6 \/18 f\u00e9vrier 1890); L\u2019Ind\u00e9pendance Roumaine, unde e cronicar Al. G. Florescu, junele publicist cu \u00eenc\u0103 nem\u0103rturisite veleit\u0103\u0163i de dramaturg, insist\u0103 asupra lipsei de via\u0163\u0103 a personajelor, care \u201eavaient un c\u00f4t\u00e9 par trop antinaturel, par trop conventionnel pour ne pas blesser les sentiments des spectateurs\u201c (A. G. F., \u201eN\u0103pasta\u201c, drame en 2 actes de M. J. Caragiale, \u00een L\u2019Ind\u00e9pendence Roumaine, an. XIV, nr. 3703, 6\/ 18 februarie 1890).
\nMai aproape de tema noastr\u0103 sunt, \u00een aceast\u0103 din urm\u0103 publica\u0163ie, considera\u0163iile privitoare la tolstoismul piesei (\u201eLa recherche du tolsto\u00efsme dont l\u2019auteur de la Scrisoarea pierdut\u0103 para\u00eet abuser dans ce drame, ne nous semble nullement de nature \u00e0 justifier les exag\u00e9rations de caract\u00e8re dont sont empreints ces personnages. Tolstoi fait grand et sobre, M. Caragiale fait diforme et compliqu\u00e9.\u201c), flagrante \u00een opinia cronicarului, \u015fi la tot flagranta asem\u0103nare a liniei dramatice principale din N\u0103pasta cu aceea din F\u00e9dora lui Victorien Sardou \u015fi Drame de la Rue de la Paix de Adolphe Belot.
\nC\u0103ci a\u015fa \u00eencepe, de fapt, istoria acuza\u0163iei de plagiat: cu semnalarea acestor analogii, preluate imediat \u015fi amplificate de alte gazete. Emil de la Na\u0163iunea (dup\u0103 toate probabilit\u0103\u0163ile \u2013 Const. Mille) \u00eel remarc\u0103 pe Ion (\u201erol \u015fi tip cu des\u0103v\u00e2r\u015fire dramatic\u201c), plas\u00e2nd celelalte personaje sub eticheta \u201etipuri ruse\u015fti\u201c (\u201eN\u0103pasta\u201c, dram\u0103 \u00een 2 acte de I. L. Caragiale, \u00een Na\u0163iunea, an. IX, nr. 2188, 6 \/ 18 februarie 1890). \u00cen Timpul, un neidentificat \u00eenc\u0103 Ges. pretinde \u015fi el c\u0103 \u201esubiectul e acela al F\u00e9dorei lui Sardou, dar desbr\u0103cat de toate \u00eemprejur\u0103rile care\u2019l f\u0103ceau acolo verisimil \u015fi admisibil\u201c, iar personajele \u201esunt leite ca acelea ce ni le \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 unii autori ru\u015fi, sco\u015fi de cur\u00e2nd la mod\u0103\u201c, suger\u00e2nd, peste posibila influen\u0163\u0103, o preluare \u00een toat\u0103 legea: \u201ed. Carageali a fost cel pu\u0163in sub influen\u0163a lor, c\u00e2nd \u015fi-a scris drama sa, dac\u0103 aceast\u0103 dram\u0103 n-o fi chiar vreo scen\u0103 luat\u0103 pe d-intregul\u201c (Ges., \u201eN\u0103pasta\u201c, dram\u0103 \u00een 2 acte de I. L. Caragiali, \u00een Timpul, nr. 7, 8 februarie 1890).
\nAlt neidentificat, Gros-Ren\u00e9 de la Bucarest, cel dint\u00e2i care folose\u015fte cuv\u00e2ntul plagiat \u00een comentariile la N\u0103pasta, simuleaz\u0103 a nu fi de acord cu preceden\u0163ii cronicari, numai ca s\u0103 introduc\u0103 \u00een discu\u0163ie \u00eenc\u0103 un posibil model: \u201eDeparte de noi g\u00e2ndul de a c\u0103uta o apropiere de nu \u015ftiu care dram\u0103 a lui Tolstoi sau cu piesa german\u0103 Erbs\u00fcnde, P\u0103catul originar, pe care am auzit\u2019o la lectur\u0103, ca s\u0103 g\u0103sim temeiul unei \u00eenvinuiri de plagiat. Resist\u0103m chiar dorin\u0163ei de a ar\u0103ta, printr\u2019o scurt\u0103 analiz\u0103 a Dramei din Rue de la Paix, de Adolphe Belot, cum aceea\u015fi idee a unei femei d\u0103ruindu\u2019se, ca s\u0103\u2019\u015fi r\u0103sbune so\u0163ul asasinat, unui b\u0103rbat, b\u0103nuit a fi uciga\u015ful, poate fi f\u0103cut\u0103 admisibil\u0103 \u015fi desvoltat\u0103 \u00eentr\u2019un fel totodat\u0103 dramatic \u015fi acceptabil. Departe de a\u2019l \u00eenvinui pe d. Caragiale de a\u2019\u015fi fi luat ideea de undeva \u2013 \u00een teatru nu exist\u0103 idee nou\u0103, nu sunt dec\u00e2t situa\u0163ii de \u00eenchipuit \u2013 \u00eel \u0163inem de r\u0103u tocmai pentru c\u0103 a \u00eempins grija originalit\u0103\u0163ii \u00een a face abstrac\u0163ie de ceea ce justifica aceea\u015fi tem\u0103 \u00een alte piese.\u201c (Gros-Ren\u00e9, N\u0103pasta, \u00een Bucarest, an I, 11\/ 23 februarie 1890.)
\nAdev\u0103rul nu r\u0103m\u00e2ne deoparte, compil\u00e2nd, sub pseudonimul Arutnev, aprecieri din Rom\u00e2nul (\u201eDin punctul de vedere literar, N\u0103pasta este o oper\u0103 de valoare\u201c), din Timpul (\u201eAnca nu e o \u0163\u0103ranc\u0103 rom\u00e2n\u0103, fereasc\u0103 Dumnezeu!\u201c este o reminiscen\u0163\u0103 din cronica lui Ges.: \u201eNu sunt rom\u00e2ni \u0163\u0103ranii d-lui Carageali, doamne fere\u015fte; sunt muscali.\u201c), din Na\u0163iunea (\u201eo eroare literar\u0103 a unui autor talentat\u201c, scrisese acolo Emil, iar Ventura \u00eel \u00eeng\u00e2n\u0103: \u201eN\u0103pasta este o eroare dramatic\u0103 a unui autor talentat\u201c), ba p\u00e2n\u0103 \u015fi din proasp\u0103tul Bucarest, de unde cap\u0103t\u0103 curajul de a repeta, fie \u015fi pentru a-l respinge, cuv\u00e2ntul plagiat, \u015fi tupeul de a mima opinia separat\u0103: \u201eSubiectul piesei nu e tocmai nou. Dar eu nu sunt dintr\u2019acei critici cari miroase \u015fsic!\u0163 totdeauna plagiate. Autorul dramatic are dreptul net\u0103g\u0103duit de a lua ideea mum\u0103 a operei sale ori de unde crede de cuviin\u0163\u0103. Astfel au f\u0103cut chiar geniuri mari; de ce dar s\u0103 imput\u0103m D-lui Carageali c\u0103 ideea fundamental\u0103 a Napastei se reg\u0103se\u015fte \u00een cutare autor francez, german sau rus. Cestiunea nu este de unde a luat ideea, dar ce a f\u0103cut dintr\u2019\u00eensa. Schakspeare <sic!> a f\u0103cut opere geniale \u015fi nemuritoare cu ni\u015fte subiecte trase din nuvelete italiene. Destul este ca piesa s\u0103 fie bine scris\u0103 \u015fi bine \u0163esut\u0103…\u201c (Arutnev, \u201eN\u0103pasta\u201c, dram\u0103 \u00een 2 acte de I. L. Carageali, \u00een Adev\u0103rul, an II, nr. 443, 12-13 februarie 1893.)
\nDincolo de gravitatea cresc\u00e2nd\u0103 prin repeti\u0163ie a acuzelor, atacurile parc\u0103 trase la indigo \u00eempotriva piesei aveau \u015fi partea lor de comic, \u00eendeajuns de consistent\u0103 pentru a nu fi trecut\u0103 cu vederea de umori\u015fti. Astfel c\u0103 Biblioteca Familiei tip\u0103re\u015fte, la doar c\u00e2teva zile de la premier\u0103, o cronic\u0103 parodic\u0103, semnat\u0103 Bran \u015fi atribuit\u0103 lui Paul Gusty (I. L. Caragiale \u00een con\u015ftiin\u0163a contemporanilor s\u0103i, antologie de Rodica Florea \u015fi Stancu Ilin, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1990, p. 175), al c\u0103rei centru de greutate cade tocmai pe controversata chestiune a originalit\u0103\u0163ii piesei:
\n\u201eE. \u2013 (…) S\u0103 ne \u00eentoarcem la piesa lui Caragiale. Orice s-a zice \u00eens\u0103 … are un merit mare: e original\u0103… respir\u0103, pe ici, pe colo, dostoievskicism… dar e original\u0103.
\nI. \u2013 S\u0103-mi dai voie s\u0103 te contrazic… nu \u00een privin\u0163a originalit\u0103\u0163ii, ci \u00een privin\u0163a respira\u0163iunii piesei… A\u015f putea afirma cu siguran\u0163\u0103 \u2013 dac\u0103 a\u015f cunoa\u015fte literatura ruseasc\u0103 \u2013 c\u0103 respir\u0103 tolstoism. Amicul meu C. m-a asigurat c\u0103 a citit de Tolstoi o nuvel\u0103, dac\u0103 n-o fi fost roman sau pies\u0103 cumva, \u00een felul N\u0103pastei; \u00eens\u0103 nu stau un moment la \u00eendoial\u0103 de a afirma c\u0103 singurul nostru autor dramatic original e Caragiale!\u201c (Bran, Dup\u0103 \u201eN\u0103pasta\u201c, comedie logic\u0103 \u015fi psihologic\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 scen\u0103, \u00een Biblioteca Familiei, an. I, nr. 7, 11 februarie 1890.)
\nCam tot ce se va scrie de acum \u00eenainte despre N\u0103pasta va atinge, \u00eentr-un fel sau altul, tema plagiatului. Cu impetuosul radicalism al tinere\u0163ii, p\u0103strat intact \u015fi la maturitate, Iorga va nega, \u00eenchipuindu-\u015fi c\u0103-i face un serviciu dramaturgului, orice influen\u0163\u0103 a literaturii ruse, aduc\u00e2nd exemple din scrierile celor doi Tolstoi, Lev \u015fi Alexei (Neculai Iorga, \u201eN\u0103pastea\u201c, \u00een Lupta, an VII, nr. 1054, 18 februarie 1890). Av\u00e2nd de partea sa avantajul bunei cunoa\u015fteri a literaturii ruse, Gherea va scrie un \u00eentreg studiu spre a o sus\u0163ine (\u201eSubiectul e mai apropiat de Dostoievski, e mai acela\u015fi ca \u00een Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103. Este, oare, aici un plagiat, cum p\u0103reau a zice unii critici? Nimic mai gre\u015fit. N\u0103pasta e o lucrare original\u0103 a lui Caragiale.\u201c \u2013 I. Gherea, \u201eF\u0103clia de Pa\u015fte\u201c \u015fi \u201eN\u0103pasta\u201c, \u00een Studii critice, II, edi\u0163iunea a II-a, Bucure\u015fti, Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103 S. A., 1923, p. 145.)
\nAbisalul Caragiale <\/strong>
\n\u015fi romancierii ru\u015fi<\/strong>
\nAdev\u0103rul e c\u0103, la vremea elabor\u0103rii dramei, scriitorul nu era str\u0103in de cursul prozei ruse\u015fti, de care se apropiase probabil prin intermediul lui Melchior de Vog\u00fc\u00e9, autorul r\u0103sun\u0103torului \u00een epoc\u0103 Le roman russe (1886). Se \u015ftie, din coresponden\u0163a cu Zarifopol, c\u0103 \u00eel pre\u0163uia pe Turgheniev \u015fi, cum afirm\u0103 \u015eerban Cioculescu \u00een notele edi\u0163iei de Opere 1, citise c\u00e2te ceva din Tolstoi \u015fi Dostoievski. Ce \u015fi c\u00e2t anume, e greu de precizat, dar atmosfera N\u0103pastei, alc\u0103tuirea personajului feminin \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, tema \u00eens\u0103\u015fi a piesei oblig\u0103 la apropieri de Puterea \u00eentunericului \u015fi Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103. Oric\u00e2t s-ar amuza pe seama \u201eabisalului Caragiale\u201c spiritele \u00eencremenite \u00een chihlimbarul tradi\u0163ionalei formule a satiricului p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful unghiilor, textele stau m\u0103rturie despre existen\u0163a lui \u015fi nimic nu ne d\u0103 dreptul a le ignora ori a le trata ca pe ni\u015fte simple accidente ale crea\u0163iei. Mai ales c\u0103 acest Caragiale, fascinat de sondarea h\u0103urilor psihologiei omene\u015fti, nu este, \u00een pofida aparentei incompatibilit\u0103\u0163i cu unanim admiratul autor al comediilor, al schi\u0163elor \u015fi momentelor, dec\u00e2t fa\u0163a grav\u0103 a aceluia. Cronicarii de la 1890 aveau toate motivele s\u0103 fie deruta\u0163i de un Caragiale care-\u015fi schimb\u0103 fundamental registrul \u015fi formula literar\u0103 ce-l consacraser\u0103, \u00eencerc\u00e2ndu-\u015fi puterile \u00eentr-o direc\u0163ie ce presupunea nu doar observarea formelor \u00een mi\u015fcare, inteligen\u0163\u0103 \u015fi verv\u0103 satiric\u0103, ci reclama antene sensibile la impalpabilele mi\u015fc\u0103ri ale sufletului. Dup\u0103 cum erau \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 ia act de afilierea scriitorului nostru la noua orientare a literaturii, deschis\u0103 de pleiada romancierilor ru\u015fi. C\u0103ci, dincolo de exager\u0103rile crescute din superficialitate ori rea-voin\u0163\u0103, asta sugereaz\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, evantaiul cronicilor la reprezenta\u0163ia N\u0103pastei: aptitudinea lui Caragiale de a-\u015fi potrivi pasul cu spiritul modern al veacului.
\n\u00cens\u0103 acelea\u015fi cronici mai spun \u015fi altceva: c\u0103, la 1890, mai toate elementele ce vor figura, peste un deceniu, \u00een cuprinsul binecunoscutului dosar de plagiat erau la \u00eendem\u00e2n\u0103. Lipsea numai Kemeny, dramaturgul de fic\u0163iune invocat \u00eentr-o prim\u0103 instan\u0163\u0103. Dar trimiterile la literatura rus\u0103, la Tolstoi \u00een spe\u0163\u0103 \u015fi la Sardou, fuseser\u0103 puse \u00een circula\u0163ie, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 persoana dispus\u0103 a le str\u00e2nge laolalt\u0103 \u015fi a le transforma \u00een cap de acuzare. Iar \u00eent\u00e2mplarea, care leag\u0103 \u015fi dezleag\u0103 at\u00e2tea, a f\u0103cut ca persoana ce a consim\u0163it s\u0103-\u015fi asume un asemenea rol s\u0103 fie un t\u00e2n\u0103r publicist de 21 de ani, pe numele s\u0103u adev\u0103rat Constantin Al. Ionescu, cunoscut de atunci \u00eencoace mai ales printr-unul din numeroasele-i pseudonime, Caion, ajuns sinonim al detractorului de profesie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La tribunalul literaturii Despre scandalul de plagiat al c\u0103rui protagonist a fost Caragiale se \u015ftie aproape totul. Istoricii literari au avut grij\u0103 s\u0103 extrag\u0103 din ziarele timpului \u015fi de prin arhive m\u0103rturiile \u015fi documentele \u00een stare a contribui la mai dreapta \u00een\u0163elegere a lucrurilor. Au fost \u00eentoarse pe toate fe\u0163ele textele invocate drept probe ale… Cite\u0219te mai mult »Nenea Iancu fa\u0163\u0103 cu plagiatul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14034,14033],"class_list":["post-23081","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-procesul-caragiale-caion","tag-scandalul-de-plagiat"],"views":1571,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23081","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23081"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23081\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23081"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23081"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23081"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}