\u201eVrei s\u0103 po\u0163i da gata cel pu\u0163in trei c\u0103r\u0163i pe zi?\u201c, m\u0103 \u00eentreab\u0103 gale\u015f un expert \u00een speed reading, prinz\u00e2ndu-m\u0103 de un nasture, la \u00eenghesuial\u0103.
\nNu, r\u0103spund, mul\u0163umesc frumos, v\u0103 r\u0103m\u00e2n profund \u00eendatorat, dar nu vreau, nu m\u0103 ispitesc deloc viteza, iure\u015ful, goana, accelera\u0163ia, n\u0103vala. \u015ei nici nu recomand o astfel de isprav\u0103 nim\u0103nui. O carte la dou\u0103-trei zile mi se pare suficient, chiar prea mult.
\nOric\u00e2t de ciudat ar p\u0103rea \u015fi oric\u00e2t de retrograd m-a\u0163i g\u0103si, \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care toat\u0103 lumea se gr\u0103be\u015fte, sare de la un click la altul, de la un link la altul, de la un e-book la altul (\u015fi tot nu ajunge nic\u0103ieri), eu citesc c\u00e2t pot de \u00eencet (am constatat cu surpriz\u0103 c\u0103 pot), a\u015fezat, \u201elangsam\u201c. \u00cen treac\u0103t fie spus, e-book-uri, studii \u00een PDF str\u0103bat eu \u00eensumi de multi\u015for, n-am ce face, nu m\u0103 pot \u00eempotrivi progresului, e-book-ul reprezint\u0103 o fatalitate (cine nu a citit m\u0103car o duzin\u0103?), dar \u00een ritmul meu personal, de care nu m\u0103 ru\u015finez deloc. S\u0103 mai spun? Nu-mi place graba nereflectat\u0103, graba de dragul ei \u00eens\u0103\u015fi, graba f\u0103r\u0103 un scop precis (sau cu unicul scop de a achizi\u0163iona informa\u0163ii), nu accept agita\u0163ia ca finalitate metafizic\u0103 a vie\u0163ii \u015fi, ca s\u0103 m\u0103 \u00eentorc de unde am purces, nu-mi place s\u0103 citesc repede.
\nS\u0103 v\u0103 spun \u015fi de ce.
\n\u00centrebarea cu privire la viteza de lectur\u0103 m-a frisonat o vreme, demult, cred c\u0103 \u00eenc\u0103 nu \u00eemplinisem 30 de ani. Eram la BCU, \u00een sala profesorilor, al\u0103turi de L.P., \u015fi m\u0103 uitam cu invidie la clien\u0163ii din jur. Aveau pe mas\u0103 vrafuri de c\u0103r\u0163i. Mormane. Piramide. Ziggurate de c\u0103r\u0163i. Nu se vedea de dup\u0103 ele dec\u00e2t calvi\u0163ia \u00een expansiune accelerat\u0103 a capetelor \u0163uguiate.
\nObservam f\u0103r\u0103 gre\u015f, cu ascuns\u0103 invidie, c\u0103 le ispr\u0103veau mult mai repede dec\u00e2t mine. \u00cen timp ce eu citeam o singur\u0103 carte (acolo am citit, de exemplu, eseul lui Bergson Le rire, \u00een trei zile de \u00eencordare fericit\u0103, \u015fi tot acolo Pe patul de moarte, de Faulkner), ei terminau un vraf, cam 15 titluri cel pu\u0163in. D\u0103deau gata un ziggurat. \u015ei dup\u0103 un vraf, mai cereau unul doamnei Vere\u015f. \u015ei tot a\u015fa. Nu citeau c\u0103r\u0163i izolate, consultau opere complete, literaturi, bibliografii exhaustive. Asta m-a uimit \u00eendeajuns ca s\u0103 devin curios. Nu mi s-a p\u0103rut un lucru curat. Am \u00eenceput, a\u015fadar, s\u0103 fac unele investiga\u0163ii, mi-am imaginat c\u0103 sunt Sherlock Holmes. \u015ei am aflat, astfel, c\u0103 mul\u0163i dintre mu\u015fterii se ocupau cu istoria urbei, cu povestea conacului Moruzzi, cu palatul beizadelei Vi\u0163el, cu arborele genealogic al familiei Sutzo. Erau istorici, prin urmare. C\u00e2\u0163iva \u2013 am aflat mai t\u00e2rziu \u2013 erau lexicografi. Din c\u00e2te \u00eemi amintesc, numai L.P. era filolog. \u015ei doar eu, filosof \u201ein spe\u201c. Nici nu \u015ftiu ce c\u0103utam acolo, ar fi trebuit s\u0103 r\u0103m\u00e2n acas\u0103 \u015fi s\u0103 g\u00e2ndesc.
\nAm g\u0103sit, mai t\u00e2rziu, \u015fi un manual de citire gr\u0103bit\u0103 (pe s\u0103rite, \u00een diagonal\u0103, fotografic etc.). L-am parcurs\u00a0 lent, cu \u00eensemn\u0103ri \u015fi extrase, am subliniat unii termeni, ca s\u0103-i fac \u00een ciud\u0103 autorului. Am mai consultat unul. Nu se deosebea prin nimic de cel dint\u00e2i. Principiile mi s-au p\u0103rut simple. \u015ei arhaice.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, c\u00e2nd cite\u015fti, nu trebuie s\u0103 verbalizezi. Str\u0103ba\u0163i pagina efectiv numai cu ochii, ca sf\u00e2ntul Ambrosius, magistrul lui Augustin, ca \u00eensu\u015fi sf\u00e2ntul Augustin. Limba trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 c\u00e2t se poate de destins\u0103, un organ\/ m\u0103dular cu totul pasiv \u00een opera\u0163iunea lecturii t\u0103cute \u015fi accelerate (comparat\u0103 adesea cu \u00eenghi\u0163irea \u015fi masticatul!). \u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie s\u0103 cuprinzi cu privirea c\u00e2t mai mult dintr-o pagin\u0103, un fragment uria\u015f, o fraz\u0103 inextricabil\u0103, \u00een stilul lui Saramago, al lui Marquez, al lui Immanuel Kant. \u00cen al treilea r\u00e2nd, trebuie s\u0103 descoperi cuvintele-cheie dintr-o fraz\u0103 sau dintr-un paragraf. Renun\u0163i la verbe, conjunc\u0163ii \u015fi prepozi\u0163ii, la epitete. Alegi numai substantivele. \u015ei, \u00een fine, trebuie s\u0103 \u0163ii tot timpul un deget \u00een gur\u0103, ca s\u0103-l ai umezit \u015fi s\u0103 po\u0163i \u00eentoarce fulger\u0103tor paginile…
\nE nevoie de exerci\u0163iu, fire\u015fte. \u015ei de un scop precis. Dac\u0103 e\u015fti istoric, ca Nicolae Iorga, \u015fi ai de confruntat date, ori martori, ori versiuni ale aceleia\u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri (moartea sultanului Suleyman Magnificul la asediul cet\u0103\u0163ii Szigetv\u00e1r, s\u0103 zicem, originea sultanei H\u00fcrrem-Roxelana-La Rosa), este recomandabil s\u0103 verifici mai multe c\u0103r\u0163i \u00eentr-o zi. O legend\u0103 spune c\u0103 Iorga trecea (subliniez: trecea) prin 40 de c\u0103r\u0163i \u00eentr-o singur\u0103 \u015fedin\u0163\u0103 de lucru. Una este \u201ea citi\u201c \u015fi cu totul altceva \u201ea trece\u201c. Colegii de la BCU treceau prin c\u0103r\u0163i cu pas viguros, dar de citit, citeau foarte pu\u0163in, titlurile, subtitlurile, pozele, index rerum \u015fi index nominum. Nu mai mult. Lexicografii dormeau opt ore pe un singur arhaism.
\nC\u00e2nd c\u0103ut\u0103m ceva, un r\u00e2nd subliniat \u00eentr-o lucrare, un portret, o sintagm\u0103 inedit\u0103, un epitet monahal, o informa\u0163ie bibliografic\u0103, un titlu interminabil, date despre un autor, despre o publica\u0163ie \u015ftiin\u0163ific\u0103, fiecare dintre noi poate repeta mutatis mutandis isprava lui Nicolae Iorga. \u00cen sesiunea de examene, nevoia \u00ee\u0163i d\u0103 br\u00e2nci \u015fi o iei la goan\u0103…
\nDar dac\u0103 e\u015fti filosof \u015fi vrei s\u0103-l \u00een\u0163elegi c\u00e2t de c\u00e2t pe Bergson (\u015fi exemplul meu nu evoc\u0103, totu\u015fi, o carte foarte obscur\u0103), lectura rapid\u0103 nu se recomand\u0103 defel. Este un obstacol \u00een calea priceperii \u015fi reflec\u0163iei. \u015ei la fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 dac\u0103 str\u0103ba\u0163i un roman dificil, Orbirea lui Elias Canetti, s\u0103 zicem, tot m\u0103 obsedeaz\u0103 de c\u00e2teva zile titlul c\u0103r\u0163ii (n-am \u00een\u0163eles niciodat\u0103 de ce englezii l-au tradus prin sintagma Auto da F\u00e9) \u015fi figura eruditului Peter Kien.
\nRepet adesea alumnilor mei urm\u0103torul panseu nepre\u0163uit: \u201eg\u00e2ndirea nu este o chestiune de spontaneitate. Cine face filosofie, nu are voie s\u0103 fie spontan \u00een r\u0103spunsuri. Aici, mai ales aici, graba stric\u0103 treaba\u201c. Prin defini\u0163ie, filosoful este anevoios.
\nRapiditatea depinde a\u015fadar de scop, de natura c\u0103r\u0163ii, de v\u00e2rst\u0103, de \u00eemprejur\u0103ri etc. \u00centr-un fel citim un roman poli\u0163ist (Crima lui Selb, s\u0103 zicem, romanul lui Bernhard Schlink) \u015fi \u00eentr-altul R\u0103zboi \u015fi pace. Sau Orbirea. De prea multe ori \u00eens\u0103, citim ca s\u0103 ne inform\u0103m, citim ca s\u0103 verific\u0103m un am\u0103nunt plicticos sau pur \u015fi simplu ca s\u0103 ne pierdem vremea. Exist\u0103 \u015fi lecturi de acest soi, de asta l-am citit \u00eentr-o sear\u0103 de august pe Schlink, nu po\u0163i citi Orbirea \u00een avion, te bat g\u00e2nduri. \u015ei citim, \u00een sf\u00e2r\u015fit, mult prea rar, de pl\u0103cere. \u00centr-o lume tot mai agitat\u0103 \u015fi sleit\u0103, \u00een care timpul \u015fi banii nu ne mai ajung, uit\u0103m pl\u0103cerea, nesocotim principalul.
\nNu m\u0103 ru\u015finez s\u0103 afirm cu glas tare: citesc R\u0103zboi \u015fi pace de pl\u0103cere. Am mai spus: nu vreau s\u0103 m\u0103 bucur \u00een felul gr\u0103bit \u015fi eficient al lui Harold Bloom, care str\u0103bate (zice o alt\u0103 legend\u0103) 1000 de pagini \u00eentr-o or\u0103. Vreau s\u0103 m\u0103 bucur de romanul lui Tolstoi pe \u00eendelete. O s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103-dou\u0103, poftim.
\n\u00cei dau dreptate eseistului Joseph Epstein, care afirm\u0103\u00a0 \u00een studiul The Pleasures of Reading (The Hudson Review, 48: 4 (1996), pp. 539-555) c\u0103 cite\u015fte de regul\u0103 foarte, foarte \u00eencet \u015fi c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi no\u0163iunea de lectur\u0103 rapid\u0103 \u00eei repugn\u0103. Cu c\u00e2t cartea este mai bun\u0103, cu at\u00e2ta ritmul lecturii sale devine mai lent, mai minu\u0163ios. Pricina este simpl\u0103: Joseph Epstein se teme c\u0103 nu va mai avea timp pentru o nou\u0103 re-citire (p.540). De la o v\u00e2rst\u0103, sim\u0163im certitudinea aspr\u0103 c\u0103 parcurgem pentru ultima dat\u0103 cartea la care ne-am oprit \u015fi c\u0103 nu vom avea, \u00een pu\u0163inul timp care ne-a r\u0103mas de tr\u0103it, o alt\u0103 ocazie de a-i r\u0103sfoi paginile, de a admira adev\u0103rul cut\u0103rui paragraf, scena mor\u0163ii prin\u0163ului Andrei\u00a0 Bolkonski. \u015ei fiindc\u0103 nici eu nu sunt sigur c\u0103 o s\u0103 mai pot reveni vreodat\u0103 la ea, o citesc chiar acum, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, pen-ultima.
\nM\u0103 opresc la un alt exemplu. C\u00e2nd citesc un roman de Kurt Vonnegut, sunt atent la stil, subliniez sintagme, \u00eencerc s\u0103 sesizez ironia, s\u0103 pricep satira, fac asocieri, meditez, \u00eemi iau note: citesc ca s\u0103 scriu. M\u0103 pun \u00een locul ajutorului de capelan, Billy Pilgrim. Tr\u0103iesc l\u00e2ng\u0103 el bombardarea Dresdei. Repet \u00eentreb\u0103rile prozatorului. \u00cencerc pe cont propriu un r\u0103spuns. \u00cen acest caz (ca \u00een toate celelalte, de altfel), pl\u0103cerea este un amestec destul de complicat de reflec\u0163ie \u015fi tr\u0103ire. Lectura presupune un corp. Nu este doar c\u0103utarea unui sens, este \u015fi un prilej de a sim\u0163i. De a-\u0163i exersa afectele. De a tr\u0103i. De a-\u0163i explora sinele. Este o activitate ego-centric\u0103.
\nS-ar impune, \u00een \u00eencheiere, o analogie cu gimnastica amorului. Po\u0163i rezolva \u201echestiunea femeiasc\u0103\u201c, expresia apar\u0163ine Tatianei Tolstaia, am g\u0103sit-o \u00een Z\u00e2tul, \u00eentr-o or\u0103, chiar dou\u0103, \u00een stilul aristocra\u0163iei putrede, cu preludiu, prolog, introducere, cuprins, \u00eencheiere, epilog \u015fi post-scriptum, sau \u00een cinci minute, tinere\u015fte, comunist, revolu\u0163ionar.
\nDac\u0103 nu e\u015fti sado-masochist (\u015fi chiar dac\u0103 e\u015fti), o vei rezolva, desigur, pe calea cea mai lung\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eVrei s\u0103 po\u0163i da gata cel pu\u0163in trei c\u0103r\u0163i pe zi?\u201c, m\u0103 \u00eentreab\u0103 gale\u015f un expert \u00een speed reading, prinz\u00e2ndu-m\u0103 de un nasture, la \u00eenghesuial\u0103. Nu, r\u0103spund, mul\u0163umesc frumos, v\u0103 r\u0103m\u00e2n profund \u00eendatorat, dar nu vreau, nu m\u0103 ispitesc deloc viteza, iure\u015ful, goana, accelera\u0163ia, n\u0103vala. \u015ei nici nu recomand o astfel de isprav\u0103 nim\u0103nui. O… Cite\u0219te mai mult »Citiri gr\u0103bite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[14028,14029],"class_list":["post-23073","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-speed-reading","tag-viteza-de-lectura"],"views":2675,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23073","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23073"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23073\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23073"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23073"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23073"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}