\u00cen al doilea num\u0103r din Scriptor, noua revist\u0103 de la Ia\u015fi, dl Constantin Cuble\u015fan semneaz\u0103 un oportun, binevenit comentariu critic asupra unei masive antologii din versurile lui Cezar Iv\u0103nescu: 111 cele mai frumoase poezii (edi\u0163ie alc\u0103tuit\u0103 de Daniel Cristea-Enache, Bucure\u015fti, Editura Nemira, 2014). E \u201eunul dintre cei mai originali poe\u0163i ai no\u015ftri de la r\u0103zboi \u00eencoace \u2013 scrie Constantin Cuble\u015fan \u2013 parc\u0103 prea repede \u015fi prea u\u015for uitat, mai degrab\u0103 neglijat, desigur cu ne\u00eendrept\u0103\u0163ire. E unul dintre \u015faizeci\u015ftii \u00eent\u00e2rzia\u0163i\u201c. Debuteaz\u0103 \u00een volum abia \u00een 1968 (cu Rod), c\u00e2nd prima garnitur\u0103 din celebra genera\u0163ie \u201960, cu Cezar Baltag (1960), cu Nichita St\u0103nescu, Ilie Constantin \u015fi Grigore Hagiu (1962) intra masiv \u00een nu mai pu\u0163in celebra colec\u0163ie Luceaf\u0103rul. E o genera\u0163ie ce a f\u0103cut \u201epuntea\u201c pe care au reintrat \u00een literatur\u0103 marii \u201einterbelici\u201c \u0163inu\u0163i, p\u00e2n\u0103 atunci, \u00een rezerv\u0103 silit\u0103 spre a nu st\u00e2njeni recolta planificat\u0103 de \u201erealism socialist\u201c din holda liric\u0103 a noii poezii rom\u00e2ne\u015fti. S-ar spune c\u0103 poe\u0163ii genera\u0163iei \u201960 reintroduc prin \u201eefrac\u0163ie\u201c, pe geam, ceea ce fusese dat pe u\u015f\u0103 afar\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103. Masivul \u015fi eficientul lor \u201edesant\u201c din anii \u201960 ai secolului trecut n-a fost scutit de tot de plata \u201ecomenzii sociale\u201c. Dar birul a fost minim \u015fi, \u00een fond, nesemnificativ. \u201eO genera\u0163ie de individualit\u0103\u0163i distincte \u2013 scrie cu deplin temei C. Cuble\u015fan \u2013 care venea s\u0103 \u00eennoiasc\u0103 radical \u00een spirit crea\u0163ia liric\u0103 din epoc\u0103, debord\u00e2nd produc\u0163ia deceniilor anterioare aservit\u0103 unui tematism ilustrativist \u015fi tezist, confec\u0163ionat\u0103 \u00een marea ei majoritate dup\u0103 re\u0163etarul realismului socialist. Nu aveau \u00eens\u0103 o platform\u0103 teoretic\u0103 afi\u015fat\u0103, pe care s\u0103 o urmeze \u00een comun, a\u015fa c\u0103 fiecare exprima \u00een felul s\u0103u o atitudine nonconformist\u0103, mai mult sau mai pu\u0163in tran\u015fant\u0103, cu impact estetic evident, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t se revendicau din performan\u0163ele poeziei moderne interbelice, cu care le pl\u0103cea s\u0103 se \u015ftie c\u0103 \u00eennodaser\u0103 firele expresiei ideatice. Cezar Iv\u0103nescu, un temperament independent, cu pl\u0103ceri lume\u015fti de boem\u0103 intelectual\u0103, era \u00een felul s\u0103u un trubadur modern, un menestrel sensibil \u015fi rafinat (…) izvodind c\u00e2ntece de rezonan\u0163\u0103 antonpannesc\u0103 sau villonian\u0103, cu parfum exotic de veritabil \u015fansonetist. Era aceast\u0103 evadare a sa, \u00een afara timpului istoric actual, o form\u0103 de protest \u015fi nesupunere\u201c \u015fi, \u00een fine, \u201eel era mai apropiat, temperamental vorbind, de lumea sonurilor balade\u015fti pe care le interpreta un Charles Aznavour sau George Brassens\u201c. Apropierea de cei doi populari \u015fi celebri \u201e\u015fansoneti\u015fti\u201c poate da, e adev\u0103rat, o idee asupra \u201egenului proxim\u201c de care apar\u0163ine la prima vedere geniul acestui poet insolit \u015fi absolut necomun \u00een context, \u00eens\u0103 e departe de a da seama de \u201ediferen\u0163a specific\u0103\u201c pe care o \u00eentruchipeaz\u0103 ilustr\u00e2nd-o str\u0103lucit \u201emenestrelul\u201c Cezar Iv\u0103nescu. \u00cen realitate, acest \u201e\u015faizecist \u00eent\u00e2rziat\u201c a fost unul dintre cei mai cul\u0163i, mai instrui\u0163i \u015fi mai \u201eeste\u0163i\u201c poe\u0163i din genera\u0163ia lui \u015fi nu numai. Spre deosebire de mai to\u0163i congenerii s\u0103i, Cezar Iv\u0103nescu nu \u201evine\u201c at\u00e2t din sau numai din modernismul interbelic, c\u00e2t dintr-o \u201emodernitate\u201c cu mult mai veche \u015fi chiar \u201e\u00eenvechit\u0103\u201c de el cu o art\u0103 poetic\u0103 f\u0103r\u0103 pereche \u00een genera\u0163ia lui de modernizatori. O art\u0103 poetic\u0103 trecut\u0103 prin multe filtre istorice gra\u0163ie c\u0103rora sentimentul e supus p\u00e2n\u0103 la stoarcere unei ample scenariz\u0103ri manieriste. \u00centr-un volum, Muzeon (1979), poetul pare c\u0103 vine ca un veritabil c\u00e2nt\u0103re\u0163 al iubirii: \u00eens\u0103 tema principal\u0103 a acestor frumoase \u015fi pure c\u00e2ntece de iubire nu este \u00eens\u0103\u015fi iubirea, ci ipostaza unei multiple \u00eenscen\u0103ri a sincerit\u0103\u0163ii privit\u0103, ea, ca personaj sau \u201esubiect\u201c poetic. De aici vin forma teatral\u0103 \u015fi factura muzical\u0103 a acestor neobi\u015fnuite poeme: Fratele Nostru Soarele, de exemplu, este un \u201ecvartet\u201c, iar subtitlul s\u0103u, Procesiunea Rodului \u2013 \u201eDram\u0103 simbolic\u0103\u201c. Toate ciclurile trimit de altfel la drama muzical\u0103 a evului mediu: modalitate de a \u201einactualiza\u201c prin intonare \u00een forme vechi a unor sentimente foarte actuale; \u015fi de \u00eembl\u00e2nzire prin fixare scenarizat\u0103 \u00eentr-un timp \u00eendep\u0103rtat a unor st\u0103ri devorante, acaparatoare \u00een concrete\u0163ea lor imediat\u0103. Spirit manierist, poetul \u00ee\u015fi pune \u00een scen\u0103 tr\u0103irile actuale apel\u00e2nd la stratageme livre\u015fti: nu altfel proceda un G. C\u0103linescu atunci c\u00e2nd d\u0103dea (\u00een Lauda lucrurilor) aceleia\u015fi st\u0103ri de intens\u0103 jubila\u0163ie a fiin\u0163ei o multitudine de \u00eentruchip\u0103ri sau \u201em\u0103\u015fti\u201c. Un poet at\u00e2t de inteligent \u015fi instruit precum Cezar Iv\u0103nescu se \u00eenscrie \u00een familia poetic\u0103 a naturilor prin trunchiul c\u0103rora g\u00e2lg\u00e2ie s\u00e2ngele aerisit al culturii, dar livrescul nu \u00eenlocuie\u015fte \u015fi mortific\u0103, la el, din contr\u0103, capteaz\u0103 vitalitatea d\u00e2ndu-i o nou\u0103 \u015fans\u0103 de supravie\u0163uire estetic\u0103. Poemul e o form\u0103 de a sugruma elocin\u0163a. \u00cen Treapta \u00cent\u00e2ia. Logodna din cvartetul Fratele Nostru Soarele, \u00eentre cei doi iubi\u0163i st\u0103, \u201eamar\u0103 Limb\u0103\u201c, chitara: \u201eAl castit\u0103\u0163ii semn de-a pururi\/ chitara st\u0103-ntre noi ca o\/ prea aurit\u0103 nav\u0103-n \u0163\u0103rmii\/ din care te-am r\u0103pit Iseult\/ \u015fi st\u0103 ca o amar\u0103 limb\u0103\/ \u00eentre noi doi …\u201c. Este o \u201elogodn\u0103 cast\u0103\u201c care ni-l arat\u0103 pe c\u00e2nt\u0103re\u0163, un \u201etruver\u201c villonesc, h\u0103r\u0103zit nu iubirii \u2013 a c\u0103rei sincer\u0103 tonalitate o murmur\u0103 cu adecvare f\u0103r\u0103 cusur! \u2013, ci subjugat instrumentului magic din care \u201e\u00eenal\u0163\u0103\u201c imnuri unei naturi purificate de materie, o \u201enatur\u0103 ideal\u0103\u201c din \u201em\u00e2ndra \u0163ar\u0103 \u00een care Soarele e Domn\u201c peste \u201evisul c\u0103rnii\u201c. Imnul \u00een\u0103l\u0163at puterii \u201eC\u00e2ntecului nemuritor\u201c \u00eemprumut\u0103 (smulge) tonalitatea, vibra\u0163ia incendiar\u0103 din patosul unei iubiri ce pare c\u0103 l-a provocat. Ardoarea erotic\u0103 este transferat\u0103 din natura sentimentului \u00een cultura lui \u015fi trece, dintr-un con\u0163inut ponderabil \u015fi perisabil, asupra c\u00e2ntecului, care, el, purific\u0103 iubirea: o cur\u0103\u0163\u0103 de zgura \u201ecarnalit\u0103\u0163ii\u201c fenomenale, a\u015fa-zic\u00e2nd efemere (\u201e\u015fi st\u0103 ca o amar\u0103 Limb\u0103\/ \u00eentre noi doi, recuno\u015ftin\u0163\u0103,\/ care \u00een miezul nun\u0163ii plimb\u0103\/ a s\u00e2ngelui curat fiin\u0163\u0103!\/ mi-i team\u0103 s-o ating \u00een noapte \/ ca pe-un Potir cu Taina Lumii,\/ ascuns\u0103 zace-n \u00eentuneric\/ ca Marea sub albea\u0163a spumii\u201c. C\u00e2ntecul de iubire se leap\u0103d\u0103 de erotism printr-o imperceptibil\u0103, dar definitiv\u0103 schimbare de direc\u0163ie a \u201eobiectului\u201c poetic: \u00een locul iubitei \u015fi al iubirii, spa\u0163iul liric este ocupat de instrumentul \u201eerotizat\u201c al c\u00e2ntecului. Acesta se \u00eencarc\u0103, el, de \u00eentreaga senzualitate, grea, ce nu-i era destinat\u0103, dar pe care astfel o filtreaz\u0103, spiritualiz\u00e2nd-o: \u201e\u00eemi pierd tot s\u00e2ngele, o via\u0163\u0103\/ farmecul p\u0103s\u0103rilor, c\u00e2nd\/ dorul \u015fi-l culc\u0103-n diminea\u0163\u0103\/ \u00een mierea Soarelui cel bl\u00e2nd\u201c. O bl\u00e2nde\u0163e franciscan\u0103 irizeaz\u0103 deasupra acestei existen\u0163e expurgate de greoiul s\u00e2nge al pasiunilor impure: r\u0103m\u00e2ne farmecul inefabil \u2013 un tip de narcoz\u0103 eminescian\u0103 \u2013 zborul adormit, p\u0103relnic al unor p\u0103s\u0103ri gra\u0163ios-fantastice prin mineral-translucida \u201emierea Soarelui cel bl\u00e2nd\u201c. Un alt \u201esoare negru\u201c al melancoliei plute\u015fte deasupra unui spa\u0163iu mito-poetic ce spore\u015fte perceperea fragilit\u0103\u0163ii lucrurilor sublime atinse de caducitate: \u201e\u00eemi pierd tot s\u00e2ngele (…) c\u0103ci nu-i ascez\u0103 ca iubirea\/ nici moartea mai ad\u00e2nc\u0103, vai\/ \u015fi-ndur\u0103 timpul primenirea\/ Timpului ve\u015fnic f\u0103r\u0103 strai\/ dar rostuit \u00eemi st\u0103 ca moara\/ Destinul asta mi-i averea:\/ m\u0103 duce ca-n sicriu Chitara\/ spre tine, Moarte, ca T\u0103cerea!\u201c. Livresc, poetul \u00eemprumut\u0103 stiluri poetice din veacuri \u00eendep\u0103rtate, cu deosebire apar\u0163in\u00e2nd liricii trubadure\u015fti \u015fi truverilor, menestreli \u201ela cur\u0163ile dorului\u201c, poe\u0163ilor itineran\u0163i de pe vremea cruciadelor. Iubirea este \u00een versurile acestora nu at\u00e2t o modalitate de cercetare \u015fi ascultare a sufletului omenesc, c\u00e2t obiectul abstract al unui cult c\u0103ruia i se aduc ofrande: \u00eentr-o epoc\u0103 instabil\u0103 aflat\u0103 sub domnia imprevizibilului ce pune soarta individului \u00een permanent\u0103 alert\u0103 \u015fi stare de risc, cultul femeii constituie un punct de reazem \u015fi o \u015fans\u0103 de stabilitate.<\/p>\n
Iubirea poate ascunde aspira\u0163ia individului spre siguran\u0163\u0103 \u00eentr-o epoc\u0103 de insecuritate, precar\u0103 \u015fi amenin\u0163\u0103toare. Abia sub acest aspect, poezia \u201eerotic\u0103\u201c a livrescului Cezar Iv\u0103nescu \u00ee\u015fi poate disimula o anumit\u0103, substan\u0163ial\u0103 actualitate, incomparabil\u0103 \u015fi infinit mai durabil\u0103 dec\u00e2t pornografia cu termen redus din erotica actualit\u0103\u0163ii de azi. Pe de alt\u0103 parte, cultul purit\u0103\u0163ii \u015fi al ging\u0103\u015fiei \u00een soiul de iubire tristanesc\u0103 din \u201ecvartetele\u201c trubadurului modern Cezar Iv\u0103nescu indic\u0103, paradoxal, resim\u0163irea acut\u0103 a fragilit\u0103\u0163ii \u201efeminine\u201c ca pe o tr\u0103s\u0103tur\u0103 general\u0103 \u015fi distinctiv\u0103, dar indatabil\u0103 a condi\u0163iei umane din orice vreme. \u00centr-un \u00eentreg ciclu, Mariolatrie, Cezar Iv\u0103nescu re\u00eenvie \u00een poemele lui str\u0103vechiul cult \u00eenchinat \u201eblondei Yseult\u201c \u015fi nu numai La princesse lointaine (un Jeu d\u2019amour, dar multe altele trimit la modalit\u0103\u0163ile trubadure\u015fti ale poeziei de iubire \u015fi, \u00een fond, la Fr. Villon, cel care re\u00eenviind tradi\u0163ia jonglerilor celui de-al 13-lea secol (Colin Muset, Rutbeuf) rezum\u0103 spiritul evului mediu anun\u0163\u00e2nd v\u00e2rstele moderne ale poeziei: o liric\u0103 \u00een care pietatea cea mai profund\u0103 se aliaz\u0103 cu senzualitatea, iar candoarea este s\u0103getat\u0103 de o dureroas\u0103 experien\u0163\u0103 a r\u0103ului. Ideea mor\u0163ii, departe de a r\u0103m\u00e2ne un exerci\u0163iu retoric, se v\u0103de\u015fte a fi o nelini\u015fte permanent\u0103 \u015fi constant\u0103 ca o umbr\u0103 ce plute\u015fte deasupra poemelor \u015fi c\u00e2ntecelor de dragoste compun\u00e2nd, toate, o mare elegie a gra\u0163iei fragile, totdeauna amenin\u0163ate. Recitindu-i nu doar o carte, dar \u00eentreaga oper\u0103 vom constata cu relativ\u0103 surprindere c\u0103 aceasta, tema gra\u0163iei fragile, \u00een lirica trubaduresc\u0103 a unui mare poet ca el constituie o constant\u0103, laitmotivul liricii lui at\u00e2t de mult \u015fi de fericit \u00eendatorate unei \u201emedievalit\u0103\u0163i\u201c moderniste \u015fi modernizante. Poetul \u00eensu\u015fi \u00ee\u015fi revendic\u0103 undeva o anume filia\u0163ie \u00eendep\u0103rtat\u0103. Astfel, La princesse lointaine (Muzeon, 1979) preia motivul unui trubadur din secolul al XII-lea Jaufr\u00e9 Rudel, participant la a doua cruciad\u0103, din al c\u0103rui c\u00e2ntec Amorul \u00eendep\u0103rtat s-au inspirat mul\u0163i poe\u0163i moderni \u00eentre care \u015fi Edmond Rostand cu a sa Prin\u0163es\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103: \u00eemprumut\u00e2ndu-i titlul poemei, e de rigoare s\u0103 credem c\u0103 \u201etrubadurul\u201c rom\u00e2n indic\u0103 a\u015fa cel pu\u0163in o \u201eafinitate electiv\u0103\u201c \u015fi o tem\u0103, tema gra\u0163iei fragile, ce at\u00e2ta l-a obsedat \u015fi asupra c\u0103reia a revenit \u00een multe din \u201ec\u00e2nturile\u201c \u015fi ciclurile operei sale. Inactual\u0103 ca orice mare poezie, erotica lui Cezar Iv\u0103nescu este, ideal vorbind, \u201ebibliofil\u0103\u201c. Ea se revars\u0103 din c\u0103r\u0163i vechi, sentimente pierdute \u015fi stiluri defuncte, azi necunoscute ca oasele mamu\u0163ilor: de aici provine nota ei funebr\u0103. O dragoste vie \u015fi n\u0103valnic\u0103 moare \u00een stil \u015fi \u00ee\u015fi pl\u00e2nge canonic decesul estetic: o iubire \u201efurioas\u0103\u201c sustras\u0103 naturii \u015fi trimis\u0103 \u00eentr-un muzeon al stilurilor trubadure\u015fti. \u00centr-adev\u0103r, poetul este, cum spune Constantin Cuble\u015fan, \u201eun \u015faizecist \u00eent\u00e2rziat\u201c: \u00eent\u00e2rziat \u00een Evul Mediu…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen al doilea num\u0103r din Scriptor, noua revist\u0103 de la Ia\u015fi, dl Constantin Cuble\u015fan semneaz\u0103 un oportun, binevenit comentariu critic asupra unei masive antologii din versurile lui Cezar Iv\u0103nescu: 111 cele mai frumoase poezii (edi\u0163ie alc\u0103tuit\u0103 de Daniel Cristea-Enache, Bucure\u015fti, Editura Nemira, 2014). E \u201eunul dintre cei mai originali poe\u0163i ai no\u015ftri de la r\u0103zboi… Cite\u0219te mai mult »\u00cent\u00e2rziat \u00een Evul Mediu…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14021,14020,24],"class_list":["post-23062","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cezar-ivanescu-poezii","tag-constantin-cublesan","tag-daniel-cristea-enache"],"views":2602,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23062","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23062"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23062\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23062"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23062"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23062"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}