E aprilie 1810, se apropie Pa\u015ftele, iar Valladolid, vechea capital\u0103 a Castiliei, e un ora\u015f ocupat de francezii lui Napoleon. Ora\u015ful \u015fi regiunea \u00eentreag\u0103 nu au cunoscut, dup\u0103 Reconquista, nici un fel de ocupa\u0163ie str\u0103in\u0103, atmosfera e tensionat\u0103 peste poate \u015fi francezii se g\u00e2ndesc s\u0103 dea un semn de normalitate, s\u0103 demonstreze popula\u0163iei locale c\u0103 via\u0163a curge firesc chiar \u015fi \u00eentr-un ora\u015f controlat de trupe. Valladolid e important pentru ei, are o pozi\u0163ie strategic\u0103 \u00een peninsul\u0103, aici \u015fi-au stabilit cartierul general, iar Semana Santa e important\u0103 pentru spanioli, catolici ferven\u0163i \u015fi mari iubitori de procesiuni publice. De secole, ca peste tot \u00een Spania, \u00een timpul S\u0103pt\u0103m\u00e2nii Mari au loc \u00een ora\u015f procesiuni. Faimoasele \u015fi pre\u0163ioasele statui de lemn \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd scene din via\u0163a M\u00e2ntuitorului care, din secolul al XVI-lea \u00eencep\u00e2nd, au f\u0103cut gloria artei castiliene sunt scoase din bisericile somptuoase \u015fi din m\u00e2n\u0103stirile impresionat de mari ale Valladolidului alt\u0103dat\u0103 imperial \u015fi \u00eenso\u0163ite de toat\u0103 suflarea catolic\u0103 \u00een procesiuni lungi \u015fi exagerat de lente. Membrii celor cinci confrerii istorice \u00eembrac\u0103 ve\u015fmintele tradi\u0163ionale de ceremonie, \u00ee\u015fi acoper\u0103 fe\u0163ele, \u00ee\u015fi pun coifuri \u0163uguiate \u015fi poart\u0103 statuile afar\u0103 din biseric\u0103, \u00een ritm solemn de tobe \u015fi al\u0103muri, dar f\u0103r\u0103 vorbe, pe str\u0103zi. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 asta \u00een fiecare zi din Semana Santa. Francezii nu vor s\u0103 interzic\u0103 procesiunile, dar vor totu\u015fi s\u0103 le \u0163in\u0103 sub control. Nu sunt pe gustul lor, obi\u015fnuit cu parade militare, dar un gest strategic e necesar. A\u015fa c\u0103 fac ceea ce locuitorii din Valladolid \u00eencercaser\u0103 de c\u00e2teva ori mai \u00eenainte, dar f\u0103r\u0103 rezultat concret: adun\u0103 toate procesiunile \u00eentr-una singur\u0103, hot\u0103r\u00e2nd pentru desf\u0103\u015furarea ei seara zilei de Viernes Santo. Permit ca acest spectacol grandios s\u0103 aib\u0103 loc pe scena cea mai mare a ora\u015fului, splendida pia\u0163\u0103 central\u0103 numit\u0103, ca \u00een mai toate ora\u015fele din Spania, Plaza Mayor.<\/p>\n
E aprilie 2010, sunt fix dou\u0103 sute de ani de c\u00e2nd ceremonia general\u0103 din Vinerea Mare a avut loc prima oar\u0103, locuitorii ora\u015fului se gr\u0103besc s\u0103-\u015fi ocupe locurile \u00een tribunile amenajate de c\u00e2teva zile \u00een pia\u0163a cea mare pentru Procesi\u00f3n General de la Sagrada Pasi\u00f3n del Redentor. Sunt la Valladolid \u015fi de o s\u0103pt\u00e3m\u00e2n\u0103 v\u0103d un alt ora\u015f dec\u00e2t cel pe care \u00eel cuno\u015fteam. Vibreaz\u0103 \u00een fiecare zi de sunetul clopotelor nenum\u0103ratelor lui biserici. \u00cen fiecare zi din ultima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ora\u015ful \u00eentreg a plutit \u00een nori de t\u0103m\u00e2ie. \u00cen fiecare zi din ultimele \u015fapte, confreriile din Valladolid au purtat statui baroce pe str\u0103zile pline de via\u0163\u0103 ale ora\u015fului, \u00een ritm solemn de tobe \u015fi de al\u0103muri, urmate de credincio\u015fi \u015fi de curio\u015fi, privite, de pe margine sau de la balcoane, de toat\u0103 lumea din ora\u015f. La orice or\u0103 ai ie\u015fi, mai pu\u0163in dup\u0103 pr\u00e2nz, c\u00e2nd ora\u015ful \u00ee\u015fi respect\u0103 siesta \u015fi devine pustiu, se aude muzica fanfarei \u015fi pe strad\u0103 sau \u00een prima pia\u0163\u0103 e o procesiune solemn\u0103 \u015fi un Iisus baroc de madera policromada prive\u015fte ora\u015ful de la \u00een\u0103l\u0163imea unor secole vechime. Mai toate statuile sunt opere de art\u0103 de o valoare care, tradus\u0103 \u00een bani, uime\u015fte pe oricine. Caz unic \u00een Europa, Museo Nacional de Escultura pune an de la an la dispozi\u0163ia confreriilor peste o sut\u0103 de piese, printre care unele dintre exponatele sale cele mai valoroase, iar acestea \u00eencep s\u0103 se plimbe prin ora\u015f \u00een v\u0103zul mul\u0163imilor. M\u0103n\u0103stirile ori confreriile au \u015fi ele \u00een proprietate ansambluri statuare de lemn vechi \u015fi cu mare valoare artistic\u0103. De la 1810 \u015fi p\u00e2n\u0103 acum popula\u0163ia ora\u015fului a crescut foarte mult, num\u0103rul confreriilor s-a \u00eenmul\u0163it, num\u0103rul procesiunilor e \u015fi el mai mare. \u00cen 2010 Valladolid e un ora\u015f prosper \u015fi modern, criza care va izbucni la anul nu plute\u015fte \u00een aer. C\u00e2nd Napoleon venea aici, Valladolid era poate un ora\u015f plin de biserici vechi, de m\u0103n\u0103stiri regale \u015fi de palate gotice, dar num\u0103ra deja dou\u0103 secole de dec\u0103dere crunt\u0103, cl\u0103dirile mari erau numai amintiri ale unei glorii ce \u00eencetase odat\u0103 cu mutarea capitalei la Madrid.
\nAst\u0103zi, procesiunile sunt mai multe ca oric\u00e2nd, un spectacol fastuos \u015fi bizar pentru un ora\u015f contemporan din Vest. Pare medieval, dar nu e, ultimele sale detalii au fost puse la punct \u00een 1922. E Viernes Santo \u015fi, \u00een Plaza Mayor, urmeaz\u0103 cea mai ampl\u0103 dintre procesiuni, cea care adun\u0103 toate confreriile \u00eentr-o defilare ce dureaz\u0103 trei ore. Sunt 20 de confrerii \u015fi 32 de pasos. Ca \u00eentotdeauna \u00een istoria lor, confreriile sunt laice. Sub hainele de ceremonial care nu te las\u0103 s\u0103 ghice\u015fti cine e \u00een spate, cu coif, masc\u0103, mantie, toiag \u015fi cruce, sunt oamenii din Valladolidul de ast\u0103zi. Avoca\u0163i, proprietari de cafenele, profesori sau orice altceva, e o onoare, dar \u015fi o tradi\u0163ie de familie s\u0103 faci parte dintr-o confrerie. Pasos sunt secven\u0163ele procesiunii, fiecare statuie sau grup statuar \u00eenso\u0163it de procesiune compune un paso \u015fi unele confrerii, de obicei cele vechi, \u00eendeplinesc mai mul\u0163i pasos. Ora\u015ful Valladolid are cea mai elaborat\u0103 procesiune din Semana Santa din \u00eentreaga Spanie. De anul trecut a cerut \u00eenscrierea ei \u00een patrimoniul imaterial mondial UNESCO.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
E aprilie 1810, se apropie Pa\u015ftele, iar Valladolid, vechea capital\u0103 a Castiliei, e un ora\u015f ocupat de francezii lui Napoleon. Ora\u015ful \u015fi regiunea \u00eentreag\u0103 nu au cunoscut, dup\u0103 Reconquista, nici un fel de ocupa\u0163ie str\u0103in\u0103, atmosfera e tensionat\u0103 peste poate \u015fi francezii se g\u00e2ndesc s\u0103 dea un semn de normalitate, s\u0103 demonstreze popula\u0163iei locale c\u0103… Cite\u0219te mai mult »Semana Santa la Valladolid<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[14015,14016],"class_list":["post-23057","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-pastele-la-valladolid","tag-semana-santa-la-spanioli"],"views":1012,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23057","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23057"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23057\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23057"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23057"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23057"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}