{"id":23049,"date":"2015-04-13T13:13:16","date_gmt":"2015-04-13T11:13:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23049"},"modified":"2015-04-13T13:13:16","modified_gmt":"2015-04-13T11:13:16","slug":"satul-care-moare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/satul-care-moare\/","title":{"rendered":"Satul care moare"},"content":{"rendered":"

Marin Iancu,\u00a0 Aluni\u015fu. Cea mai frumoas\u0103 poveste,<\/em> Editura Nico, T\u00e2rgu-Mure\u015f, 2014,\u00a0 320 p. + 50 pagini foto.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Citeam cu ceva vreme \u00een urm\u0103 cartea lui Petru Ursache Antropologia, o \u015ftiin\u0163\u0103 neocolonial\u0103 (Editura Eikon, Cluj- Napoca, 2014), \u00een care, la un moment dat, autorul se refer\u0103 la monografia P\u0103durenii Hunedoarei de Rusalin I\u015ff\u0103noni (Editura Funda\u0163iei Mirabilis, Bucure\u015fti, 2004). \u00cen context, Petru Ursache observ\u0103 c\u0103 autorul are \u201e\u015fi avantajul c\u0103 provine din zona
\nstudiat\u0103, P\u0103durenii Hunedoarei, de pe platoul muntos Poiana Rusc\u0103i\u201c (p. 32). Constat c\u0103 \u00eentr-o situa\u0163ie similar\u0103, dar \u00eentr-un registru mai acut, se dovede\u015fte a fi \u015fi Marin Iancu fa\u0163\u0103 de monografia consacrat\u0103 satului s\u0103u natal: Aluni\u015fu. Cea mai frumoas\u0103 poveste.<\/p>\n

Impresia puternic\u0103 pe care o las\u0103 la lectur\u0103 cartea lui Marin Iancu vine din dou\u0103 direc\u0163ii: una sentimental\u0103 \u015fi alta \u015ftiin\u0163ific\u0103. \u00centr-adev\u0103r, turul de for\u0163\u0103 pe care-l s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte autorul const\u0103 \u00een \u00eemprejurarea c\u0103, dup\u0103 ce, \u00een prefa\u0163\u0103 (\u00cen c\u0103utarea copil\u0103riei, pp. 5-8), se las\u0103 cople\u015fit de sentimentul timpului scurs, fiind adic\u0103 subiectiv, reu\u015fe\u015fte, apoi, s\u0103 se deta\u015feze \u015fi s\u0103 devin\u0103 cercet\u0103torul de cert\u0103 tradi\u0163ie gustian\u0103, care discerne realitatea sociologic-antropologic\u0103, deopotriv\u0103, cu metod\u0103 \u015fi obiectivitate \u015ftiin\u0163ific\u0103. Abia dac\u0103 ici-colo \u00eei mai scap\u0103 c\u00e2te un diminutiv. Pare s\u0103 fie chiar un paradox: participarea afectiv\u0103, at\u00e2ta c\u00e2t\u0103 mai poate r\u0103m\u00e2ne \u00een subtext, \u00eel fere\u015fte pe autor de mimetism metodologic, tentant \u00eentr-o vreme c\u00e2nd antropologia, sociologia, etnologia \u2013 \u015fi sfera \u015ftiin\u0163elor umaniste ar putea fi l\u0103rgit\u0103 \u2013 sunt, nu rareori, viciate de finalit\u0103\u0163i politice. La aceasta, se adaug\u0103 Bibliografia selectiv\u0103, demn\u0103 de toat\u0103 \u00eencrederea, mai ales dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 \u00een frunte se afl\u0103, cum spuneam, Dimitrie Gusti, coordonator al Enciclopediei Rom\u00e2niei (1938). Sunt, pe urm\u0103, alte lucr\u0103ri care \u00eei asigur\u0103 lui Marin Iancu o documentare de prim\u0103 m\u00e2n\u0103 \u00een vehicularea informa\u0163iei istorice (arheologice), geografice, etnografice etc.
\n\u00cen capitolul prefa\u0163ator, citim pasaje ca acestea: \u201eRela\u0163ia mea cu satul Aluni\u015fu e una de iubire. Dintre toate locurile pe unde am umblat, cu adev\u0103rat acas\u0103 m\u0103 simt doar aici, \u00een acest loc, unde… m-am bucurat de \u00eent\u00e2ile miresme ale unei prim\u0103veri at\u00e2t de a\u015fteptate prin livezile r\u0103sf\u0103\u0163ate de lumina soarelui. Aici m-am n\u0103scut… Aluni\u015fu este satul copil\u0103riei \u015fi adolescen\u0163ei mele, este locul unde, de at\u00e2ta frumuse\u0163e, \u00een orice moment al anului, ochii \u00ee\u0163i dau \u00een lacrimi. Aici, \u00een Aluni\u015fu, pas\u0103rea \u015fi codrul, ploaia \u015fi cea\u0163a, tunetul \u015fi fulgerul, dorul \u015fi cerul \u00eenstelat, steaua \u015fi lacrima primelor \u00eenmuguriri, imaginea mielu\u0163ilor cu ciucuri ro\u015fii la grumaz, dar \u015fi a primilor fulgi din decembrie, toate la un loc, ca \u00eentr-o sf\u00e2nt\u0103 armonie, alc\u0103tuiesc \u00eentreaga geografie sentimental\u0103, aureolat\u0103 de mereu frageda culoare a melancoliei\u201c (p. 5). Sau: \u201eDe-abia mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd mul\u0163i nori au r\u0103mas s\u0103 alunece gr\u0103bi\u0163i mai departe spre z\u0103ri necunoscute, \u00eencepea s\u0103 ne \u00eencol\u0163easc\u0103 \u00een suflet teama de a nu-i mai reg\u0103si pe la locurile lor pe cei abandona\u0163i \u00een prag, la mas\u0103 sau prin gr\u0103dini, la coas\u0103 \u015fi l\u00e2ng\u0103 f\u00e2ne\u0163e. Din ramele de sub \u015ftergare, bunicii, cu chipurile lor br\u0103zdate de vreme, r\u0103m\u00e2n acum s\u0103 ne priveasc\u0103, ca \u00eentr-o tandr\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare, cu sentimentul unei demne statornicii, iar livezile, cu bog\u0103\u0163ia frunzelor \u015fi a ciorchinilor de flori albe, parfumate, vor \u00eenflori ciclic, rodind din \u00eens\u0103\u015fi iubirea de r\u0103d\u0103cinile noastre\u201c (p. 7). Aceasta e tonalitatea nostalgic-evocatoare a primelor patru pagini. La ea se va mai reveni abia \u00een ultimul capitol, Satul care moare, dar \u00eentr-un registru grav de aceast\u0103 dat\u0103: \u201eCasele \u00eengropate \u00eentr-o asemenea ad\u00e2nc\u0103 t\u0103cere se t\u00e2nguiesc de durere. B\u0103t\u0103turi \u015fi cur\u0163i triste, n\u0103p\u0103dite de t\u0103ceri, cu iarba \u00eenalt\u0103 \u015fi troscot p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u, par de-acum dureros de stranii \u015fi parc\u0103 te a\u015ftep\u0163i ca \u00eentr-o zi locul acesta, tot mai \u00eempu\u0163inat, s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 de durere (p. 317). \u00centre ele, celelalte capitole urm\u0103resc cu sagacitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 realitatea istoric\u0103, geografic\u0103, etnografic\u0103, demografic\u0103, uz\u00e2nd de toate instrumentele de convingere adecvate: asertiv, demonstrativ-argumentativ, descriptiv \u015fi, nu \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, ci, dimpotriv\u0103, mai ales, vizual: h\u0103r\u0163i, grafice, tabele, documente de arhiv\u0103 \u015fi un noian de fotografii (\u00een sepia, dar mai cu seam\u0103 color), f\u0103r\u0103 exagerare, cel pu\u0163in 2.000. Mai ales c\u0103 monografia Aluni\u015fu. Cea mai frumoas\u0103 poveste se \u00eencheie cu un fel de addenda de peste 50 de pagini: Cronica satului Aluni\u015fu \u00een imagini \u015fi documente.
\nAr fi suficient s\u0103 enumer\u0103m con\u0163inutul capitolelor II\u2013XVIII, except\u00e2ndu-le adic\u0103 pe primul \u015fi pe ultimul, despre care vorbeam mai sus, ca s\u0103 ne d\u0103m seama de fondul monografiei, din care fond autorului nu-i scap\u0103 nimic: cadrul istoric \u015fi geografic, obiectivele turistice, dezvoltarea socio-economic\u0103, familii \u015fi neamuri, toponimia, despre suflet \u015fi minte, limb\u0103 \u015fi grai, mitologia local\u0103, credin\u0163e \u015fi supersti\u0163ii, onomastica, portul, stilul \u015fi arhitectura, ocupa\u0163iile \u015fi \u00eendeletnicirile, tradi\u0163iile \u015fi obiceiurile, s\u0103rb\u0103torile populare determinate sau nu calendaristic, momentele majore din via\u0163a omului, etapele depopul\u0103rii satului. \u015ei toate acestea pentru un sat care niciodat\u0103 nu a putut num\u0103ra \u2013 nici m\u0103car \u00een v\u00e2rful curbei lui Gauss privind evolu\u0163ia demografic\u0103 \u00eentre anii 1850 \u015fi 2011, \u00een 1941 adic\u0103, atunci c\u00e2nd vie\u0163uiau \u00een Aluni\u015fu 762 de locuitori \u2013 mai mult de 200 de gospod\u0103rii. \u00cen acest caz, ne punem \u00eentrebarea legitim\u0103 dac\u0103 monografia lui Marin Iancu nu devine semnificativ\u0103 pentru o zon\u0103 geografic\u0103 mult mai larg\u0103, cel pu\u0163in pentru aceea a Huedinului? \u015ei ne exprim\u0103m chiar mirarea c\u0103 autorul n-a extrapolat rezultatele cercet\u0103rii sale at\u00e2t de aplicate satului Aluni\u015fu unei asemenea zone, m\u0103car \u00eentr-un singur capitol al monografiei. O face, nici vorb\u0103, dar indirect: satul se proiecteaz\u0103, oricum, \u00een linii mari, pe arealul \u00een care i-a fost dat s\u0103 apar\u0103, s\u0103 fiin\u0163eze, s\u0103 evolueze; \u015fi, dup\u0103 cum o s\u0103 vedem, se proiecteaz\u0103 chiar la nivel na\u0163ional. Dar dac\u0103 n-o face \u00een mod expres e semn c\u0103 autorul a \u0163inut la a se concentra asupra \u201ecelei mai frumoase pove\u015fti\u201c din via\u0163a sa, cum precizeaz\u0103 \u00een subtitlu.
\nCe constat\u0103m dac\u0103 lu\u0103m \u00een seam\u0103, mai atent, m\u0103car un singur aspect al monografiei, mai mult sau mai pu\u0163in la \u00eent\u00e2mplare: Ocupa\u0163ii \u015fi \u00eendeletniciri (cap. XIV)? Mai \u00eent\u00e2i, care sunt acestea: agricultura, cre\u015fterea animalelor \u015fi pomicultura ca ocupa\u0163ii de baz\u0103. Apoi: prelucrarea c\u00e2nepii \u015fi a inului; me\u015fte\u015fuguri: t\u00e2mplari, cizmari, croitori, morari, fierari, cazangii de p\u0103linc\u0103, c\u0103prari \u015fi porcari; alte \u00eens\u0103rcin\u0103ri: paznicii satului, doba\u015fii d\u0103t\u0103tori de ve\u015fti, soc\u0103ci\u0163e (me\u015ftere \u00een ale buc\u0103t\u0103riei la ospe\u0163e), starostele (maestrul de ceremonii la nun\u0163i), pompierii voluntari, dasc\u0103lii (\u00eenv\u0103\u0163\u0103torii). Preotul apare la capitolul urm\u0103tor, Tradi\u0163ii \u015fi obiceiuri. De re\u0163inut c\u0103 toate aceste ocupa\u0163ii \u015fi \u00eendeletniciri comport\u0103 procese de munc\u0103, unelte, rezultate ale muncii. Uneltele, procesele \u015fi rezultatele muncii beneficiaz\u0103 de am\u0103nun\u0163ite, r\u0103bd\u0103toare \u015fi conving\u0103toare descrieri etnografice. De pild\u0103: \u201e Cu timpul, s-a trecut la o \u00eembinare echilibrat\u0103, \u00een forme profund stilizate, a motivelor decorative florale cu elementele geometrice \u015fi faunistice, fiind vizibil\u0103 \u00een multe situa\u0163ii existen\u0163a \u00een arta popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 a unui decor cu \u00een\u0163elesuri str\u0103vechi, populat de simboluri str\u0103vechi, arhaice (calul \u00eenaripat, balaurul, soarele, luna, pomul vie\u0163ii)\u201c (p. 163). Concluzia care se impune este c\u0103 avem de-a face cu o comunitate uman\u0103 foarte bine structurat\u0103, ajutat\u0103 \u015fi de responsabilit\u0103\u0163i precise \u015fi sigure, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 nevoilor vie\u0163ii prin h\u0103rnicie \u015fi disponibilitate pentru diversitatea ocupa\u0163iilor, \u00eendeletnicirilor \u015fi \u00eens\u0103rcin\u0103rilor.
\nO meserie ap\u0103rut\u0103 \u00eenc\u0103 la \u00eenceputul secolului al XX-lea, mai semnificativ\u0103 dup\u0103 cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, a fost aceea a geamgiilor: \u201eDe aproape 100 de ani, \u00een dou\u0103 etape pe an, prim\u0103vara \u015fi toamna, \u00eentre un sem\u0103nat \u015fi un recoltat, pentru o parte dintre b\u0103rba\u0163ii satului str\u0103in\u0103tatea \u00eensemna doar locurile pe unde mai aveau posibilitatea unui c\u00e2\u015ftig \u00een plus, fie el c\u00e2t de modest. Sub rugina toamnei t\u00e2rzii, dup\u0103 culesul cartofilor \u015fi al porumbului p\u00e2n\u0103 \u00een iarn\u0103, aproape de Cr\u0103ciun, pe c\u00e2nd se \u00eencepea \u00een sat t\u0103iatul porcilor, mul\u0163i dintre s\u0103teni mai d\u0103deau o fug\u0103 spre Bucure\u015fti sau Ploie\u015fti, pe la Slatina sau la Bac\u0103u, prin Alexandria \u015fi Buz\u0103u, peste tot \u00een \u0163ar\u0103, cu c\u0103ru\u0163a sau cu tolba \u00een spate, strig\u00e2nd \u00abgeeeamuuuri!\u00bb, \u00abgeeeamuuuri!\u00bb (p. 175). Cercetarea acestei meserii merge a\u015fa de departe, \u00eenc\u00e2t afl\u0103m c\u0103 \u201efiecare geamgiu \u00ee\u015fi avea \u00abpartea lui de \u0163ar\u0103\u00bb (din Vechiul Regat, n. m., A. Gh. O.), dup\u0103 cum \u015fi-o transmiseser\u0103 din tat\u0103 \u00een fiu. Mul\u0163i dintre ei, precum fra\u0163ii Iancu, Costic\u0103, Iosif \u015fi Traian, sau Nu\u0163u Bobului \u015fi L\u0103zarea lui Gabor \u00ee\u015fi aveau drumurile spre Bucure\u015fti… Erau drumuri grele, istovitoare, pe ploaie \u015fi pe v\u00e2nt, pe ar\u015fi\u0163a C\u00e2mpiei Rom\u00e2ne \u015fi pe ger. Dormeau prin c\u0103ru\u0163e \u015fi prin casele oamenilor, prin magazii sau poduri, ca, o dat\u0103 \u00eentor\u015fi acas\u0103, s\u0103 povesteasc\u0103 cu mul\u0163umire c\u0103 erau primi\u0163i cu omenie de locuitorii de prin aceste col\u0163uri de \u0163ar\u0103, \u00abde rom\u00e2ni\u00bb cu suflet mare, cu o can\u0103 de vin \u015fi cu un loc c\u00e2t s\u0103-\u0163i mai odihneasc\u0103 picioarele obosite de at\u00e2ta umblet pe jos\u201c (p. 175). Cu timpul, meseria de geamgiu s-a diferen\u0163iat \u015fi altfel. Geamgiii \u015fi-au inventat (afl\u0103m din capitolul IX, Limb\u0103 \u015fi grai) un limbaj numai al lor, numit \u201egumu\u015feasca\u201c sau \u201egomo\u015feasca\u201c, nu din dorin\u0163a de a se deosebi de cons\u0103teni, ci din aceea \u201ede a nu fi \u00een\u0163ele\u015fi de oamenii de prin alte locuri, de obicei de cei c\u0103rora le lucrau\u201c (p. 119).
\nPentru bun\u0103 parte dintre locuitorii Aluni\u015fului, aceast\u0103 meserie avea s\u0103 duc\u0103 la destructurarea comunit\u0103\u0163ii, devenind, \u00een perspectiva timpului, unul dintre motivele majore ale p\u0103r\u0103sirii satului. Totu\u015fi, meseria \u00een sine de geamgiu, care presupune p\u0103r\u0103sirea (temporar\u0103) a localit\u0103\u0163ii \u015fi peregrinarea, n-a fost o cauz\u0103 major\u0103 a depopul\u0103rii satului. Cauzele se afl\u0103 \u00een ceea ce Mircea Eliade a numit \u201eteroarea istoriei\u201c, a unei istorii imposibil de \u201eboicotat\u201c, dup\u0103 cum se \u015ftie, sub comunism. \u201eDebutul colectiviz\u0103rii a marcat \u00eens\u0103 \u015fi \u00een satul Aluni\u015fu \u00eenceputul distrugerii agriculturii tradi\u0163ionale, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t condi\u0163iile naturale nu erau at\u00e2t de favorabile unei agriculturi propriu-zise. S\u0103tenii \u015fi-au pierdut p\u0103m\u00e2ntul \u015fi tot ce au mai avut pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103: vaci, boi, cai, plug, car sau c\u0103ru\u0163\u0103. To\u0163i ajunseser\u0103 s\u0103 lucreze la colectiv, pentru norme la zi-munc\u0103. Munceau c\u00e2te o var\u0103 \u00eentreag\u0103 pentru un s\u0103cule\u0163 de gr\u00e2u sau pentru un bra\u0163 de f\u00e2n, c\u00e2t s\u0103-\u015fi poat\u0103 ierna o vac\u0103 \u015fi dou\u0103-trei oi. Supus terorii colectiviz\u0103rii \u015fi umilin\u0163ei dispre\u0163uirii, mul\u0163i dintre s\u0103teni, cu deosebire rom\u00e2ni, \u00eencep s\u0103-\u015fi caute rosturile \u00een via\u0163\u0103 prin alte locuri ale \u0163\u0103rii, tr\u0103ind suferin\u0163a \u00eenstr\u0103in\u0103rii \u015fi a dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii\u201c (p. 174). Meseria de geamgiu, de data aceasta cu ateliere stabile, a fost numai refugiul g\u0103sit de urma\u015fii geamgiilor peregrini de odinioar\u0103. Din paginile monografiei, ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 numeroase imagini cu asemenea ateliere, de\u015fi nu numai \u00een acest domeniu \u015fi-au g\u0103sit fo\u015ftii locuitori ai Aluni\u015fului dezr\u0103d\u0103cinarea.
\nCum spuneam, fotografia devine, \u00een cartea lui Marin Iancu, cea mai de seam\u0103 form\u0103 de legitimare a demersului monografic. Aceasta are, a\u015fa cum este ea folosit\u0103 \u00een lucrare, fie func\u0163ia ilustrativ\u0103, c\u00e2nd \u00eenso\u0163e\u015fte textul, fie func\u0163ie exclusiv documentar\u0103, \u00een montajul tematic din \u201eaddenda\u201c din final: Satul \u00een zi de s\u0103rb\u0103toare, Familii ale satului Aluni\u015fu, Case de ieri \u015fi de azi, Mirese de ieri \u015fi de azi, Anotimpuri, O zi din via\u0163a satului Aluni\u015fu, Port tradi\u0163ional rom\u00e2nesc \u015fi maghiar, Fetele \u015fi feciorii satului, Dasc\u0103li \u015fi elevi, La ferma patronului, Iconografie din casele credincio\u015filor, Cimitirul satului Aluni\u015fu, Aluni\u015fu \u00een documente: tabele nominale, pagini din registrul de cununii, documente din arhiva familiei Gheorghe Potra a Fru\u015fii, Scene din pictura realizat\u0103 \u00een biserica ortodox\u0103 Aluni\u015fu. De departe, \u00eens\u0103, de cel mai mare interes este categoria fotografiilor de familie (Gheorghe Potra a Fru\u015fii, Anu\u0163a \u015fi Gavril Pa\u015fca a Dupii, Constantin Iancu, Avram Lola a Domnului, Traian Merca a Monului, Szucs Iano\u015f, Andrasz Molnar etc.), ilustrate \u00een func\u0163ie de c\u00e2te imagini i-au stat la dispozi\u0163ie autorului, cu de la opt fotografii pentru o familie (cele mai pu\u0163ine) la patruzeci (cele mai multe), toate realizate de \u00eensu\u015fi autorul monografiei, Marin Iancu.
\nInsisten\u0163a noastr\u0103 asupra elementului iconografic al monografiei satului Aluni\u015fu de l\u00e2ng\u0103 Huedin, jude\u0163ul Cluj, ar putea p\u0103rea nejustificat\u0103 dac\u0103 aceast\u0103 fa\u0163et\u0103 a lucr\u0103rii n-ar reprezenta suportul ei cel mai conving\u0103tor din mai multe puncte de vedere: fizionomic, antropologic, psihosocial etc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marin Iancu,\u00a0 Aluni\u015fu. Cea mai frumoas\u0103 poveste, Editura Nico, T\u00e2rgu-Mure\u015f, 2014,\u00a0 320 p. + 50 pagini foto.   Citeam cu ceva vreme \u00een urm\u0103 cartea lui Petru Ursache Antropologia, o \u015ftiin\u0163\u0103 neocolonial\u0103 (Editura Eikon, Cluj- Napoca, 2014), \u00een care, la un moment dat, autorul se refer\u0103 la monografia P\u0103durenii Hunedoarei de Rusalin I\u015ff\u0103noni (Editura Funda\u0163iei… Cite\u0219te mai mult »Satul care moare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[14008,9077],"class_list":["post-23049","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-alunisu-cea-mai-frumoasa-poveste","tag-marin-iancu"],"views":2824,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23049","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23049"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23049\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23049"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23049"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23049"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}