{"id":23034,"date":"2015-04-13T12:58:29","date_gmt":"2015-04-13T10:58:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23034"},"modified":"2015-04-13T13:01:21","modified_gmt":"2015-04-13T11:01:21","slug":"vremuri-grele-pentru-pestelebanana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vremuri-grele-pentru-pestelebanana\/","title":{"rendered":"Vremuri grele pentru \u201epe\u015ftelebanan\u0103\u201c"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Marius Chivu, <em>Sf\u00e2r\u015fit de sezon<\/em>, Editura Polirom, 2014, 248 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Proza scurt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 reprezint\u0103 un dosar de patologie pentru discu\u0163ia de acum doi ani din The Guardian: cu c\u00e2t scrierea creatoare devine mai standardizat\u0103, iar editurile mari mai conservatoare, cu at\u00e2t mai mult proza cade \u00een manier\u0103 \u015fi e axat\u0103 mai mult pe consumism. Principal promotor al prozei scurte rom\u00e2ne\u015fti, care \u015fi-a consolidat pozi\u0163ia teoretic\u0103 dup\u0103 o binevenit\u0103 antologie de proz\u0103 scurt\u0103 (Best of: proza scurt\u0103 a anilor 2000) \u015fi cu o activitate sus\u0163inut\u0103 \u00een revirimentul (care reviriment, de fapt?) acestui gen literar, Marius Chivu iese la iveal\u0103 \u00een c\u00e2mpul prozei scurte printr-o serie de exerci\u0163ii manieriste, care dovedesc, \u00een continuare, c\u0103 rela\u0163ia dintre lector avizat (\u015fi specialist al genului) \u015fi propria crea\u0163ie duce la un regres valoric al produsului final.<\/p>\n<p><strong>Proza indie<\/strong><br \/>\n\u015ei aici apar contradic\u0163iile, la urma urmei. Dac\u0103 atelierele de scriere creatoare sunt moartea scriiturii, Sf\u00e2r\u015fit de sezon poate p\u0103rea parfum \u00een compara\u0163ie cu produc\u0163iile literare ce ies de acolo. Doar c\u0103 nu e. A\u015fa cum a remarcat \u015etefan Baghiu \u00eentr-o cronic\u0103 de anul trecut, autorii de proz\u0103 scurt\u0103 dau bine atunci c\u00e2nd calupul lor de texte nu dep\u0103\u015fe\u015fte dou\u0103-trei \u00eentr-o antologie ce ar aduna o serie de peste dou\u0103zeci de autori, precum antologia din 2013. Lua\u0163i separat, av\u00e2nd fiecare culegerea lui de proz\u0103 scurt\u0103, putem numaidec\u00e2t s\u0103 inventariem rapid dosarul de receptare a c\u00e2torva dintre autorii care au fost antologa\u0163i \u015fi s\u0103 vedem c\u0103 treaba&#8230; sc\u00e2r\u0163\u00e2ie. Deloc un motiv de descurajare, \u00eens\u0103. S-ar p\u0103rea c\u0103, \u00een lungul travaliu al prozei scurte contemporane, scriitorii acestui gen nu trebuie dec\u00e2t s\u0103 prind\u0103 curaj.<br \/>\nCuraj a prins \u015fi Marius Chivu, odat\u0103 cu publicarea culegerii Sf\u00e2r\u015fit de sezon, \u00een care autorul prefer\u0103 pozi\u0163ia confortabil\u0103 a literaturii de salon (a se citi de consum) unei scriituri ce ar putea s\u0103 scuture pu\u0163in receptarea critic\u0103 \u00een mare parte perplex\u0103 fa\u0163\u0103 de manifest\u0103rile actuale ale acestui gen literar. Un angajament facil, din moment ce doza de relatedness a scriiturii are un target bine stabilit \u015fi care se reflect\u0103 \u00een selec\u0163ia de protagoni\u015fti: aproape to\u0163i se afl\u0103 \u00een preajma unui a\u015fa-numit \u201equarter-life crisis\u201c, undeva \u00eentre ultima barb\u0103 l\u0103sat\u0103 s\u0103 creasc\u0103 (dar numai at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 atragi noul val feminin de lumbersexuals) \u015fi primele angajamente serioase \u00een rela\u0163ie (pe care le mome\u015fti cu barba anterior men\u0163ionat\u0103, ca mai apoi s\u0103 marchezi, prin \u00eendep\u0103rtarea ei, decizia angajamentului conjugal final). Se abordeaz\u0103 teme comune: dispari\u0163ia satului (dar posibilitatea de a-l reg\u0103si, chiar dac\u0103 \u00een forma sa ultim\u0103, prin Google Earth), trecerea implacabil\u0103 a timpului, iubirea-agonie, iubirea-sc\u0103pare, iubirea-ce-bine-c\u0103-am-dat-de-una-mi\u015fto-chiar-dac\u0103-are-copil, corpora\u0163ia, Vama Veche sau examenul urologic obligatoriu. \u00centre cli\u015feu \u015fi manier\u0103 facil\u0103, Marius Chivu le alege, bine\u00een\u0163eles, pe am\u00e2ndou\u0103. Replici precum cele ale tat\u0103lui din textul \u00cen familie, unde \u00eel \u00eembie pe fiu la o b\u0103utur\u0103 \u201ecu spum\u0103\u201c, sunt demne de reclamele televizate la berile ieftine. La fel, r\u0103bufnirea nervoas\u0103 a aceluia\u015fi tat\u0103 asupra p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i bolnavi e pur \u015fi simplu prost regizat\u0103, se alege varianta comod\u0103 a spargerii tensiunii printr-un moment de realizare a propriei sl\u0103biciuni ( \u201e\u2013 Oricum, urli degeaba la ei. Ce naiba, tat\u0103, nu te-am v\u0103zut niciodat\u0103 a\u015fa.\/ \u2013 Nu \u015ftiu, c\u00e2teodat\u0103 \u00eemi pierd cump\u0103tul, \u00eei r\u0103spunse tat\u0103l vizibil calmat, ca \u015fi cum \u015fi-ar fi cerut scuze\u201c). Nici slaba st\u0103p\u00e2nire a c\u00e2mpului lexical apar\u0163in\u00e2nd mediului rural nu \u00eel ajut\u0103 (prezen\u0163a, \u00een acela\u015fi text, a unor regionalisme ardelene\u015fti \u015fi moldovene\u015fti \u00eentr-un cadru ce \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 un sat oltenesc e cel pu\u0163in sup\u0103r\u0103toare, iar argumentul Rebreanu nu se poate aplica). Alte neajunsuri notabile: dimensiunea psihologic\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103 a personajelor, lipsa unei red\u0103ri adecvate, \u00een c\u00e2mp narativ, a dinamicii dintre personaje, dialogurile lapidare (cu pu\u0163ine excep\u0163ii, precum Wyoming sau \u00centoarcerea). Iar aceste neajunsuri au loc la nivelul prozelor heterodiegetice. Chivu pare s\u0103 controleze mai bine proza intimist\u0103, totu\u015fi. Cea de-a doua proz\u0103 ruralist\u0103, \u00centoarcerea, e unul dintre pu\u0163inele texte decente, chiar dac\u0103, pe la finalul acestuia, naratorul rezolv\u0103 miza textului \u00eentr-un mod transparent&#8230; cam pe la mijlocul acestuia! \u201eSe f\u0103cea c\u0103 m\u0103 aflam \u00eentr-un lumini\u015f \u015fi, \u00een jurul meu, p\u0103\u015ftea o familie de zimbri. Era mult\u0103 lumin\u0103 \u015fi at\u00e2ta lini\u015fte \u00een jur, \u00eenc\u00e2t auzeam sunetul \u00eenfundat al ierbii retezate de din\u0163ii animalelor \u015fi clipocitul unui izvor pe care la \u00eenceput nu-l v\u0103zusem, dar de care am dat sub un d\u00e2mb din apropiere. Zimbrii erau masivi, prea grei ca s\u0103 poat\u0103 cobor\u00ee sub mal s\u0103 se adape, \u015fi am \u00eenceput s\u0103 le car ap\u0103 \u00een pumni. Se pare c\u0103 i-am s\u0103turat, c\u0103ci urm\u0103torul lucru pe care l-am f\u0103cut a fost s\u0103-i \u0163es\u0103l cu un briceag vechi cu pl\u0103sele sparte, asem\u0103n\u0103tor cu cel al bunicului Dumitru. Ultima scen\u0103 din vis, ap\u0103s\u0103toare prin senza\u0163ia de lini\u015fte \u015fi de apropiere \u015fi cu care am r\u0103mas mult timp \u015fi dup\u0103 trezire, era cu mine culcat \u00een iarb\u0103 \u015fi zimbrii p\u0103sc\u00e2nd nestingheri\u0163i la urechea mea\u201c. Nici solu\u0163ionarea evenimen\u0163ialului din final nu e, de fapt, o solu\u0163ionare. Dup\u0103 ce afl\u0103, \u00een timpul unei convorbiri telefonice, de nea Marin c\u0103 moare sf\u00e2rtecat de mistre\u0163i, protagonistul sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a \u00eentreba de numele c\u0103\u0163elei (\u201eneagr\u0103-n cerul gurii\u201c) pe care victima o avea atunci c\u00e2nd acesta era copil.<br \/>\n<strong>First World Problems in a Second World Country<\/strong><br \/>\nCine caut\u0103 ironie (sau auto-ironie) \u00een proza scurt\u0103 a lui Marius Chivu va r\u0103m\u00e2ne, iar\u0103\u015fi, dezam\u0103git. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd protagonistul din La vulturul de mare cu pe\u015ftele \u00een gheare se plimb\u0103 prin carnavalescul oriental-balcanic al plajei din Vama Veche, totul e superb (\u201etoat\u0103 fauna postmilenarist\u0103\u201c e mai degrab\u0103 o remarc\u0103 efervescent-vitalist\u0103 dec\u00e2t una ironic\u0103), deoarece, printre tarabele cu \u00eenghe\u0163at\u0103 turceasc\u0103 \u015fi \u015faormerii bubuie Rammstein sau OCS, ceea ce e mi\u015fto, ne arat\u0103 autorul. Marius Chivu poate c\u0103 va fi descoperit, \u00eentr-o bun\u0103 zi, ca principalul promotor responsabil pentru revirimentul imaginii V\u0103mii Vechi, acum c\u0103 Tudor Chiril\u0103 s-a luat \u00een serios \u015fi a publicat o carte. \u00cens\u0103 de la exaltarea generat\u0103 de \u015focul glandei adrenale a naratorului (dup\u0103 ce ia o mam\u0103 zdrav\u0103n\u0103 de b\u0103taie \u015fi e jefuit) din La vulturul de mare cu pe\u015ftele \u00een gheare, o proz\u0103 ce se apropie cel mai mult de proiectul autenticist de la care ar p\u0103rea c\u0103 se revendic\u0103 principalii autori de proz\u0103 scurt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, se alunec\u0103 u\u015for \u00eentr-un paseism sup\u0103r\u0103tor \u00een proza-pasti\u015f\u0103 holbanian\u0103 Obiecte pierdute, un text inflamat, \u00een care singura descoperire pe care o poate face un cititor dezinteresat e c\u0103 a ales numele personajului feminin (Talia) numai pentru a face la un moment dat o glumi\u0163\u0103 pentru care ar trebui s\u0103 pun\u0103 un leu \u00een borcanul de glume proaste al oric\u0103rei corpora\u0163ii respectabile (\u201eCe e \u00een capul \u0103la al t\u0103u, Talia, tagliatelle?\u201c).<br \/>\nCum \u00eenceputul noului deceniu a cunoscut o adev\u0103rat\u0103 hemoragie de corpora\u0163ii venind s\u0103 uzeze de competen\u0163ele (deloc neglijabile ale) popula\u0163iei rom\u00e2ne, am putea spune c\u0103 nu e nimic \u015focant \u00een a citi \u00een proza scurt\u0103 a lui Marius Chivu conversa\u0163ii despre \u201eorganisme modificate genetic\u201c \u015fi despre \u201emonopolul marilor produc\u0103tori de semin\u0163e\u201c. La urma urmei, sunt \u015fi acestea probleme pentru un grup ce-ar \u00eengloba, la rigoare, aproximativ 16% din popula\u0163ia Rom\u00e2niei. Personajele din proza scurt\u0103 a lui Marius Chivu mai bine \u00ee\u015fi pl\u00e2ng, vorba aia, anii pierdu\u0163i \u00een Mercedes dec\u00e2t s\u0103r\u0103cia pe biciclet\u0103.<br \/>\nSigur, amatorii genului vor putea urm\u0103ri lini\u015fti\u0163i\/ \u00eenc\u00e2nta\u0163i eventuale ecraniz\u0103ri (tot \u00een regim short) ale c\u00e2torva dintre proze (Cel mai departe, Wyoming sau La vulturul de mare cu pe\u015ftele \u00een gheare), cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t o ecranizare glam a acestor texte le-ar face mai mult\u0103 dreptate dec\u00e2t textele \u00een sine. Cea mai derutant\u0103 remarc\u0103 mi s-a p\u0103rut, oricum, cea a lui Alex Ciorogar, care, \u00eentr-o cronic\u0103 semnat\u0103 \u00een revista Apostrof, spunea urm\u0103toarele: \u201eS\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 peste o sut\u0103 de ani cineva ar vrea s\u0103-\u015fi fac\u0103 o idee despre omul de azi. Acela n-ar trebui dec\u00e2t s\u0103 deschid\u0103 volumul \u015fi s-arunce o privire peste \u00eent\u00e2mpl\u0103rile relatate \u00een acest Sf\u00e2r\u015fit de sezon\u201c. Sau s\u0103 dea telepatic pe History Channel, mi s-ar p\u0103rea mai cinstit.<br \/>\nDac\u0103 e s\u0103 lu\u0103m programul minimalist al prozei scurte rom\u00e2ne\u015fti (m\u0103 refer aici la autori precum Lavinia Brani\u015fte, Mihai Mateiu sau Ionu\u0163 Chiva), putem accepta conven\u0163ia pe care ei o stabilesc la nivel creator: evitarea formulelor for\u0163ate, a finalurilor decisive, a maniheismelor \u015fi a pateticului. \u00cens\u0103 ceea ce ar r\u0103m\u00e2ne dintr-o proz\u0103 ce se vrea a fi light \u015fi care s\u0103 nu solicite prea mult aten\u0163ia cititorului ar fi, \u00een mod evident, construc\u0163iile savuroase (ceea ce ar reprezenta, \u00een sintagma aleas\u0103 de Bogdan-Alexandru St\u0103nescu, \u201efunc\u0163ia de entertainment\u201c) fixate pe o osatur\u0103 care mizeaz\u0103 pe ceva. De-a lungul anilor, descoperim \u00een schimb c\u0103 formula minimalist\u0103 pur \u015fi simplu nu e de-ajuns. Acela\u015fi c\u00e2ntec prost, \u00eens\u0103 cu alt\u0103 spoial\u0103. Presupun c\u0103, at the end of the day, s\u0103 fii citit de Laura Cosoi sau de Monica B\u00e2rl\u0103deanu (chiar recitat pe YouTube, no less) e, \u00een sine, un pariu c\u00e2\u015ftigat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Marius Chivu, Sf\u00e2r\u015fit de sezon, Editura Polirom, 2014, 248 p. Proza scurt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 reprezint\u0103 un dosar de patologie pentru discu\u0163ia de acum doi ani din The Guardian: cu c\u00e2t scrierea creatoare devine mai standardizat\u0103, iar editurile mari mai conservatoare, cu at\u00e2t mai mult proza cade \u00een manier\u0103 \u015fi e axat\u0103 mai mult pe consumism. Principal&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vremuri-grele-pentru-pestelebanana\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vremuri grele pentru \u201epe\u015ftelebanan\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13999,7894],"class_list":["post-23034","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carti-de-marius-chivu","tag-marius-chivu"],"views":1107,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23034","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23034"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23034\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23034"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23034"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23034"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}