Structuralismul ajunge s\u0103 fie primit de Jean Starobinski \u00een Istoria literar\u0103 \u015fi metodele de la neajunsul s\u0103u nominal: este indexat\u0103 ca atare ambiguitatea termenului. Altfel, structuralismul este o metod\u0103 \u015fi pozitiv\u0103, nu doar pozitivist\u0103. Larg, deplin pozitivist\u0103: \u201estructuralismul nu vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 captiv al unui pozitivism \u00eengust\u201c. Starobinski \u00eei acord\u0103 \u00een\u0163elegerea adecvat\u0103, neutr\u0103, \u015ftiin\u0163ific\u0103, necesar\u0103 (re)abilit\u0103rii. \u00cei acoper\u0103 atacurile necritice: anistorismul, \u00eenainte de toate. Apoi \u00eei afirm\u0103 virtutea primordial\u0103, care asigur\u0103 t\u0103ria oric\u0103rui parcurs de cunoa\u015ftere: clara premis\u0103 cauzalist\u0103, apt\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 limpezeasc\u0103 obiectul asupra c\u0103ruia se aplic\u0103. A\u015fa \u00eenc\u00e2t: \u201estructuralismul nu ne invit\u0103 s\u0103 \u00eentoarcem spatele istoriei: el recuz\u0103 un cauzalism lax, care nu se str\u0103duie\u015fte s\u0103 defineasc\u0103 \u00eendeajuns faptele, evenimentele, institu\u0163iile pe care pretinde c\u0103 le explic\u0103\u201c.<\/p>\n
Rostul structuralismului este limitat, de aceea nu poate fi general sistemic. Structuralismul opereaz\u0103 cu \u201etotalit\u0103\u0163i restr\u00e2nse\u201c, \u00eens\u0103 r\u0103m\u00e2ne esen\u0163ial \u00een identificarea nivelurilor de realitate factuale. \u201ePreocuparea metodologic\u0103 a structuralismului este s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 repereze fapte de acela\u015fi nivel, legate \u00eentre ele prin coresponden\u0163e \u015fi opozi\u0163ii pertinente\u201c.
\n\u00cen Despre istoria hermeneuticii, 1971, disciplina este circumscris\u0103 nu \u015ftiin\u0163ei, dar artei. \u00cen\u00a0 defini\u0163ia ei \u201ecea mai general\u0103\u201c este \u201earta de a \u00een\u0163elege \u015fi de a interpreta\u201c. Hermeneuein: cu sensul de a explica, a traduce, asigur\u0103 o \u201emediere \u00een scopul producerii unui mesaj inteligibil (s. J. S.)\u201c. Hermeneutica este \u00eens\u0103 o cale fundamental derivativ\u0103. \u201eA spune, a traduce, a interpreta sunt activit\u0103\u0163i distincte\u201c, de\u015fi implicate. Starobinski se \u00eentoarce la Schleiermacher, ineludabil, chiar punct cauzal, pentru hermeneutica lecturii, dar nu numai pentru aceasta. S-ar spune c\u0103 pentru orice se vrea inteligibil, iar teoretic, cel pu\u0163in, sistemic. \u201eComprehensiunea devine pentru el (Schleiermacher, n. MVB) actul hermeneutic prin excelen\u0163\u0103, care nu se mai \u00eenrude\u015fte cu scrisul, dar se aplic\u0103 \u00een toate cazurile omene\u015fti ce necesit\u0103 o captare \u00eentocmai a inten\u0163iilor manifestate de o alt\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103\u201c. Inten\u0163ie, se precizeaz\u0103, nu doar psihologic\u0103, dar, \u00een\u0163eleg c\u0103 se sugereaz\u0103, \u015fi lingvistic\u0103, scriptural\u0103 etc. Ca metod\u0103 \u00een sine, tributar\u0103 reflec\u0163iei, interoga\u0163iei, diferit\u0103 de structuralism \u015fi chiar \u00een conflict cu acesta, hermeneutica \u00eenr\u00e2ure\u015fte \u015fcoala de la Konstanz (Jauss, Iser etc.) \u00een teoria recept\u0103rii, care, prin Gadamer, este \u00eendatorat\u0103 \u201ehermeneuticii \u00eentreb\u0103rii \u015fi r\u0103spunsului\u201c. Eviden\u0163iind aici conflictul dintre hermeneutic\u0103 \u015fi structuralism, Starobinski pare a ignora acum, \u00een 1971, ceea ce va constata \u00een 1973, anume implicarea structuralismului \u00een istorie. Face deci parte hermeneuticii, descendent\u0103 din Schleiermacher, \u00eentruc\u00e2t pune problema sensului \u015fi situeaz\u0103 \u00eentrebarea \u00een istorie.
\nO abordare metodic\u0103 \u015fi metodologic\u0103, global\u0103, de etap\u0103, o sumar\u0103 \u015fi esen\u0163ial\u0103 istorie a c\u0103ilor de parcurs modern \u00een domeniul critic, ofer\u0103 J. Starobinski \u00een Considera\u0163ii asupra situa\u0163iei criticii literare \u00een prezent, 1971.\u00a0 Critica, \u00eenceput\u0103 \u015fi chiar conceput\u0103 ca triere a frumosului \u015fi defectului, judecare, dar \u015fi adeverire, \u015ftiin\u0163\u0103, \u00ee\u015fi desface aici c\u0103ile.
\nA. Thibaudet triase critica relevant\u0103 \u00eens\u0103\u015fi \u015fi o inclusese \u00een dou\u0103 clase: spontan\u0103 (de \u00eent\u00e2mpinare sau respingere) \u015fi profesionist\u0103 ori a profesorilor. Cea a jurnali\u015ftilor, a foiletoni\u015ftilor, fiind pesemne nu profesionist\u0103, dar profesional\u0103. Primii judec\u0103, ceilal\u0163i explic\u0103, interpreteaz\u0103 textele, practic\u0103 ,,close reading\u201c.
\nO \u201eopozi\u0163ie schematic\u0103\u201c apare \u00eentre critica-\u015ftiin\u0163\u0103 a literaturii vs. eseistic\u0103, reflec\u0163ie, critica-literatur\u0103. Dublul statut r\u0103m\u00e2ne un deziderat, ne\u00eemplinit, nici pe o cale, nici pe cealalt\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u0163in privind critica \u00een ansamblu. Critica nu dep\u0103\u015fe\u015fte condi\u0163ia, s-ar spune, frumoasei Cenu\u015f\u0103rese, \u00een a\u015fteptarea angajamentului princiar, \u015ftiin\u0163ific ori literar. Critica nu atinge autoritatea nici a \u015ftiin\u0163ei, nici a literaturii. Ea r\u0103m\u00e2ne de partea auctorialit\u0103\u0163ii, eventual bucur\u00e2ndu-se de autoritatea acesteia.
\nCritica s-a \u00eencercat, \u00eens\u0103, prin verdict pe baze \u015ftiin\u0163ifice, documentate, izvoare, influen\u0163e, dup\u0103 G. Lanson. I-au urmat acestuia \u201eultra\u015fii\u201c sau extremi\u015ftii pozitivi\u015fti.
\nSociologia nu s-a putut prevala de circumscrierea literaturii. \u201eLiteratura nu este o excrescen\u0163\u0103 facultativ\u0103 a realit\u0103\u0163ii sociale; este o practic\u0103 specific\u0103\u201c. Sociologia, fragment din istoria general\u0103, \u00eei este prea extensiv\u0103. \u201eEpoca este \u00een general o referin\u0163\u0103 prea larg\u0103…\u201c.
\nIrenistul, ecumenistul, cum s-a spus, (prea) comprehensivul critic Starobinski, este \u00eeng\u0103duitor cu marxismul (cu Marx \u015fi Engels \u00een\u015fi\u015fi), prin c\u00e2\u0163iva sedu\u015fi de structuri istorice, sociale, \u201egenerale\u201c (G. Luk\u00e0cs), genetic-omologice cu literarul (L. Goldmann). Apoi: psihanalitice, existen\u0163iale (J.P. Sartre). Sociologizan\u0163ii tr\u0103deaz\u0103 \u015ftiin\u0163a prin ideologie, psihanali\u015ftii cred c\u0103 opera este primordial autorul ei. \u201eSociologia se str\u0103duie\u015fte s\u0103 citeasc\u0103 ni\u015fte con\u0163inuturi concrete prin intermediul unor formul\u0103ri \u00abideologice\u00bb; psihanaliza caut\u0103 s\u0103 descopere semnifica\u0163ii psihice latente, dedesubtul unor comportamente manifeste.\u201c \u00cen imagini obsesionale, Charles Mauron cerceteaz\u0103 psihobiografia autorului. O fenomenologie a imaginii literare propune G. Bachelard.
\nRemarc \u00een acest punct c\u0103 Starobinski are o \u00een\u0163elegere extrem de larg\u0103 a teoriei \u015fi practicii lecturii, cu care un Matei C\u0103linescu ar fi \u00een dezacord: \u201echiar \u015fi \u00ablectura la prima vedere\u00bb \u2013 poate fi deja considerat\u0103 ca o interpretare\u201c. Interpretarea pare a fi chiar \u015fi un caz involuntar. Hermeneutica ia \u00een posesie spontan\u0103 citirea.
\nDar Starobinski se \u00eenscrie pe deplin (\u015fi) de partea G. Poulet, \u00een\u0163eleg\u00e2nd \u201evoin\u0163a de identificare cu subiectivitatea unui scriitor\u201c, bazat\u0103 doar pe oper\u0103. Acces\u00e2nd \u201ecogito-ul ini\u0163ial al unei g\u00e2ndiri\u201c, se realizeaz\u0103 \u201eo critic\u0103 a subiectivit\u0103\u0163ii pure sau o critic\u0103 categorial\u0103. Critic\u0103 abstract\u0103 \u015fi idealist\u0103: toate operele sunt pentru ea g\u00e2nduri, independent de forma pe care o \u00eembrac\u0103. Critic\u0103 dramatic\u0103 \u015fi \u00abexisten\u0163ial\u0103\u00bb: toate operele sunt destine unice, aventuri f\u0103r\u0103 egal\u201c. Demers cuprins deopotriv\u0103 de categorial \u015fi particular.
\nDup\u0103 arhetipurile non sau trans-jungiene ale lui N. Frye \u015fi e\u015fecul c\u0103ut\u0103rii operei ca proiect \u00eentr-o anume critic\u0103 american\u0103, Starobinski reviziteaz\u0103 structuralismul. (\u00cel examinase anterior \u00eentr-un text inclus \u00een aceast\u0103 carte abia dup\u0103 c\u00e2teva medalioane critice, la care m\u0103 voi referi sumar, \u00een Remarci asupra structuralismului, 1964. De acolo reluase deja idei \u015fi chiar formul\u0103ri: \u201ea interoga structuri, adic\u0103 totalit\u0103\u0163i coerente \u015fi semnificative\u201c; descifr\u0103ri \u00eentr-o \u201ehermeneutic\u0103 eficient\u0103\u201c; dezv\u0103luie \u201ere\u0163elele imanente operei\u201c (simbolice, afective etc.); conchiz\u00e2nd asupra conexiunii cu istoria: \u201econsider structuralismul drept complement indispensabil al con\u015ftiin\u0163ei istorice\u201c.)
\nJ. Starobinski p\u0103streaz\u0103 convingerea c\u0103 structuralismul nu exclude \u201edimensiunea istoric\u0103\u201c. Interveniser\u0103 \u015fi unele metamorfoze, ele \u00eensele structurale, fie de deprivare, fie de arogare a unor preten\u0163ii, care \u00eendep\u0103rteaz\u0103 structuralismul de \u015ftiin\u0163\u0103, de metoda acceptat\u0103 de Starobinski pentru stricta cauzalitate \u015fi imprevizibila finalitate. \u00cen plus, structuralismul ajunge comprehensiv, cuprinz\u0103tor, s-ar spune c\u0103 \u201eimperialist\u201c, dac\u0103 nu \u201etotalitar\u201c. \u201eCritica structuralist\u0103 de azi, al c\u0103rei ap\u0103r\u0103tor este Roland Barthes, recuz\u0103 orice recurgere la explica\u0163ia determinist\u0103. Opera nu se clarific\u0103 prin cauzele ei, ci prin raporturile semnificante, infinite la num\u0103r, al c\u0103ror focar este\u201c. Sunt incluse: stil, compozi\u0163ie, naratologie, motive etc.
\nMetodele structuralismului acced la \u015ftiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 cauz\u0103 \u015fi determinare, extind conexiunile disciplinare, pornesc de la lingvistic\u0103, gestaltism, fenomenologie, pozitivism logic, teoria informa\u0163iei, etnografie, antropologie cultural\u0103. Structuralismul \u00een general este \u201eo idee preconceput\u0103 de formalizare\u201c, de aici decurge \u201evaliditatea sa universal\u0103\u201c. Dintr-un text-focar, dotat cu sens exhaustiv, se triaz\u0103 \u201estructuri \u00abpreferen\u0163iale\u00bb\u201c.
\nTotul \u00eei este limpede comprehensivului, \u00eeng\u0103duitorului teoretician Starobinski, cu toate c\u0103 \u00een particular poate s\u0103 constate \u201eAmbiguitatea \u015fi polivalen\u0163a problemelor de stil\u201c.
\nEl nu schimb\u0103 nimic \u00een rela\u0163ia dintre critic\u0103 \u015fi literatur\u0103, imposibil de identificat. \u201eDistan\u0163a \u00eentre critic\u0103 \u015fi literatur\u0103\u201c nu este cu totul reductibil\u0103. Recunoa\u015fte \u00eenc\u0103 o \u201evoin\u0163\u0103 de autorevizuire \u015fi de autointerogare\u201c. Distan\u0163area global\u0103 nu exclude intersectarea punctual\u0103, dialectic\u0103, a modurilor cunoa\u015fterii \u015fi crea\u0163iei: \u201eexist\u0103 un punct culminant \u00een care \u015ftiin\u0163a, reflec\u0163ia \u015fi crea\u0163ia coincid: sub forma unei cunoa\u015fteri care se contest\u0103 \u015fi a unei crea\u0163ii care se dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een con\u015ftiin\u0163a de sine\u201c.
\nPerspectiva general\u0103 prevaleaz\u0103 asupra celei particulare la Starobinski, care, am constatat, mizeaz\u0103 pe autorevizuire \u015fi autointegrare. Altfel nu ar fi at\u00e2t de sigur \u00een atacul asupra specialistului, c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 \u201enu e nevoie s\u0103 fii filosof titrat ca s\u0103 faci filosofie de calitate\u201c.
\nStarobinski pare apt s\u0103 fie at\u00e2t de \u00eeng\u0103duitor, \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 profesie (auto)critic\u0103 radical\u0103, maximalist\u0103, desigur \u00een sensul gestului fundamental al criticii care tr\u0103ie\u015fte exclusiv \u00een dialectica destituire-restituire. Identific aici o perspectiv\u0103 cvasi-religioas\u0103 asupra criticii jertfite pe altarul crea\u0163iei, nu prin sinucidere, dar prin moartea d\u0103t\u0103toare de via\u0163\u0103: \u201eaceast\u0103 critic\u0103 \u00een\u0163elege s\u0103 se \u015ftearg\u0103 pe sine \u00een mi\u015fcarea care face capodoperele s\u0103 fie inteligibile\u201c. \u201eDiscursul interpretativ nu se al\u0103tur\u0103 operelor dec\u00e2t pentru a se efasa odat\u0103 ce s-a \u00eencheiat, pentru a se deta\u015fa \u015fi a l\u0103sa operele s\u0103-\u015fi re\u00eennoiasc\u0103 chemarea\u201c. Nu l\u0103rgire, dar d\u0103ruire a domeniului criticii, s-ar putea constata la el. Ba chiar o \u00eengustare acordat\u0103 de o voluptate a dispari\u0163iei izb\u0103vitoare, comune criticii, artei, \u015ftiin\u0163ei.
\nNu eclectismul, dar punctul de intersec\u0163ie fundamental, iat\u0103 ce vrea, poate, s\u0103 afirme credin\u0163a lui Starobinski c\u0103 metodele nu se exclud, dar se completeaz\u0103. S\u0103 observ\u0103m c\u0103 e vorba de o completare f\u0103r\u0103 finalizare ori cu efect ilimitat. \u201eNimic nu trebuie s\u0103 se \u00eenchid\u0103, s\u0103 se termine f\u0103r\u0103 rest, s\u0103 se reduc\u0103: dac\u0103 operele ar \u00eenceta s\u0103 ne scape, acesta ar fi un semn c\u0103 func\u0163ia literaturii \u015fi cea a criticii au luat de-acum sf\u00e2r\u015fit\u201c. Aici citim c\u0103 faptul este aplicabil pentru literatur\u0103, dar \u00een\u0163elegerea r\u0103m\u00e2ne universal valabil\u0103.
\nC\u00e2teva portrete sunt centrate metodic pe autor \u015fi autoritatea relevant\u0103, oric\u00e2t de relativ\u0103, a procedurilor lor. Psihismul imaginilor, fenomenologia critic\u0103, \u00eel preocup\u0103, s\u0103 nu zic \u00eel prea ocup\u0103, \u00een Gaston Bachelard \u015fi dubla legitimare, 1984. \u00cent\u00e2lnesc aici \u015fi o eviden\u0163iere care l-ar fi interesat \u015fi pe M. C\u0103linescu, \u00een Rereading: \u201emetoda sa de lectur\u0103 lent\u0103\u201c.
\nMarcel Raymond. Poezia \u015fi existen\u0163a, 1999, \u00eel evoc\u0103 pe subiectul maestru la curs, \u00eentre 1939-1942: \u201esobru, exact, rapid\u201c, fixat pe scopul esen\u0163ial al operei, nu al lecturii. Altfel, exist\u0103 \u015fi aici o c\u0103utare final\u0103, profesorul de literatur\u0103 fiind ca lector \u015fi interpret obsedat mai cu seam\u0103 de un mod de a exista. Pedagogia sa personaliza o \u201electur\u0103 participativ\u0103\u201c, integratoare, fundamental conectoare: \u201eo leg\u0103tur\u0103 \u00eentre studiul poeziei \u015fi existen\u0163\u0103\u201c. Opera \u00eei apare ca \u201eo alegere de via\u0163\u0103 personal\u0103\u201c.
\nMarcel Raymond este distins \u00eentruc\u00e2t r\u0103m\u00e2ne atent la form\u0103, nu ca, de altfel admiratul, nu f\u0103r\u0103 necesare deta\u015fare, G. Poulet. J. Starobinski vrea, desigur, s\u0103 se \u015ftie limpede \u015fi c\u0103 el nu ader\u0103 la \u201eepoca noastr\u0103 de tehnicitate critic\u0103\u201c. Spa\u0163iul mundan trebuie s\u0103 existe deopotriv\u0103 pentru critic \u015fi creator. Nici chiar \u201ePoezia nu trebuie s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de lume\u201c. Metamorfozele delimitatoare ale limbajului care asigur\u0103 via\u0163a peren\u0103, \u00eenc\u0103, a literaturii, nu \u00eei trimit nici un avertisment.
\nPerforman\u0163a lui Georges Poulet, citit aici (Georges Poulet \u015fi actele de con\u015ftiin\u0163\u0103, 1979) \u00een Metamorfozele cercului, este reducerea distan\u0163ei dintre critic\u0103 \u015fi literatur\u0103 (prin chiar genul literar regenerator, poezia). Dar nu pe calea impresionist-mimetic\u0103 a criticii. \u00cen acest caz, se constat\u0103 posibilitatea ca o \u201ereflec\u0163ie sau critic\u0103 savant\u0103\u201c s\u0103 fie apropiat\u0103 de \u201ereu\u015fitele poeziei\u201c (constatare reluat \u015fi \u00een cazul lui G. Picon). De aici, poate, \u015fi adecvarea metaliterar\u0103, exemplar\u0103, a criticului, care \u015fi-a expus teoria t\u00e2rziu, \u00een Con\u015ftiin\u0163a critic\u0103, din 1971, adic\u0103 recent, fa\u0163\u0103 de c\u00e2nd nota acest fapt Starobinski.
\nPrin \u201esubiectivismul antiformalist\u201c, continuu, \u015fi \u00een continuarea subiectivit\u0103\u0163ii unei filosofii ca cea a lui Bergson \u015fi a unei critici precum cea temeinic profesat\u00e3 de Rivi\u00e8re \u015fi Du Bos, autorul Con\u015ftiin\u0163ei critice, interesat de na\u015fterea, sim\u0163irea \u015fi g\u00e2ndirea unor scriitori, \u00ee\u015fi impune ceea ce singur nume\u015fte o \u201eg\u00e2ndire f\u0103r\u0103 form\u0103\u201c, iar Starobinski identific\u0103 acum \u201econ\u015ftiin\u0163a unei forme\u201c. C\u00e2t prive\u015fte volumul avut aici ca pretext, Metamorfozele cercului, el \u00eei pare \u00eenrudit Poeticii spa\u0163iului de G. Bachelard. Cercul devine \u201eschem\u0103 mental\u0103\u201c, \u201ecategorie practic\u0103\u201c. G. Poulet nume\u015fte critica \u201edublarea mimetic\u0103 a unui act de g\u00e2ndire\u201c, ceea ce echivaleaz\u0103 cu actul hermeneutic, cu critica de comprehensiune, nu, sau mai cur\u00e2nd nu direct, de evaluare \u015fi apreciere. El caut\u0103 \u00een lectura critic\u0103 \u201etr\u0103ire spiritual\u0103\u201c \u015fi refuz\u0103 psihologismul, iar pe aceast\u0103 cale doar \u201esimte atrac\u0163ie \u015fi, totodat\u0103, impacien\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de form\u0103\u201c, \u00ee\u015fi supune subiectivismul antiformalist. \u201eForma este, a\u015fadar, omniprezent\u0103\u201c, constat\u0103 \u015fi prin acest caz Starobinski. Aceea\u015fi atitudine ambivalent\u0103 exist\u0103 deja \u00een tr\u0103irea spiritual\u0103: \u201eantecedentele teologice\u201c, Poulet nici nu le refuz\u0103, dar nici nu le adopt\u0103.
\nPe Picon (Ga\u00ebtan Picon \u015fi mizele crea\u0163iei, 1979) \u00eel define\u015fte imagistic (are \u201eamploarea b\u0103t\u0103ii de arip\u0103, energia iluminatoare\u201c), spre satisfac\u0163ia, poate, \u015fi a impresioni\u015ftilor, de altfel ignora\u0163i de criticul genevez, de\u015fi Starobinski se reg\u0103se\u015fte \u015fi declarativ \u00een clasa antitehnici\u015ftilor. O reafirm\u0103 \u015fi \u00een cazul lui Picon, \u00een \u201erefuzul tehnicit\u0103\u0163ii limitate\u201c.
\nCritica este recunoscut\u0103 ca fiind ea \u00eens\u0103\u015fi creatoare, pe c\u00e2t de creatoare, pe at\u00e2t de adecvat\u0103 \u015fi de apropiat\u0103 de crea\u0163ie. Critica nu descoper\u0103, nu finalizeaz\u0103, fie \u015fi \u00een trecere, la modul \u015ftiin\u0163ei. Critica, o spune explicit autorul care publicase \u00een 1964 o carte centrat\u0103 pe libertatea ca inven\u0163ie, \u201enu se deosebe\u015fte de inven\u0163ia literar\u0103\u201c. Diferen\u0163a sau distan\u0163a dintre critic\u0103 \u015fi literatur\u0103 este una de form\u0103, nu una de mod. Despre G. Picon, Starobinski descoper\u0103, totu\u015fi, nu inventeaz\u0103, c\u0103 \u201eacest critic nu a \u00eencetat niciodat\u0103 s\u0103 fie filosof \u015fi poet\u201c. Metoda propriu-zis\u0103 \u2013 \u015fi f\u0103cut\u0103 \u2013 este \u00eens\u0103 pluralist\u0103, se circumscrie relativismului critic. \u00cen\u0163elegem prin Picon ceea ce \u00een\u0163elege \u015fi Starobinski printr-o \u201ecritic\u0103 complet\u0103\u201c. Nu doar critic pluralist\u0103, larg metisat\u0103, dar \u015fi extra-critic\u0103, pentru a fi o critic\u0103 extra, deplin literar\u0103 \u015fi filosofic\u0103.
\nLa Picon, \u015fi el nonobiectivist, rostul fundamental impus este cel al limbajului, inventiv, creator. Con\u015ftiin\u0163a limbajului \u00eei personalizeaz\u0103 inclusiv critica, marcat\u0103 de \u201eemergen\u0163a puterii irealizante a limbajului\u201c. \u015ei Starobinski reaminte\u015fte faptul c\u0103 arta este instauratoare, doar indirect supus\u0103 mimesis-ului, iar crea\u0163ia, primordial limbajul, configureaz\u0103 creatorul: \u201eschimb\u00e2nd lumea, limbajul operei schimb\u0103 \u015fi via\u0163a autorului acesteia\u201c. Lec\u0163ie deprins\u0103, s\u0103 ne reamintim, de la Marcel Raymond.
\nLectura nu \u00eei reflect\u0103 experien\u0163a interioar\u0103, ca lui G. Poulet, dar pe aceea a operei, a textului. \u201eActul lecturii \u2013 scrie Picon \u00eensu\u015fi \u2013 e momentul de adev\u0103r \u00een care se \u00eempline\u015fte experien\u0163a operei: experien\u0163a totalizant\u0103 \u015fi reflec\u0163ia estetic\u0103\u201c. Starobinski \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte pe Picon \u00eentr-o l\u0103rgire de perspectiv\u0103, de comprehensiune, de\u015fi diferit concretizate. \u00cen retrospec\u0163ie \u015fi sincronicitate se eviden\u0163iaz\u0103 cum \u201eGustul \u00een\u0163elegerii panoramice este la el foarte profund\u201c. \u00cen op\u0163iunea sa pentru critica \u201ecomplet\u0103\u201c, J. Starobinski pune \u00een mod profund, fundamental, \u00een criz\u0103 critica, a\u015fadar canonul acesteia, \u015fi de altfel orice canon. Se \u00eentreab\u0103 retoric \u015fi m\u0103surat acest lucid decanonizator: \u201eExist\u0103 vreun canon ideal?\u201c
\nM\u0103 re\u0163in \u00een trecere \u015fi lecturile practicate liber fa\u0163\u0103 de orice instrumentare teoretic\u0103, evident adecvat\u0103 \u015fi categoric inclusiv\u0103.
\nOrdinea zilei, 1983, se placheaz\u0103 pe tr\u0103irea integral\u0103 \u00een m\u0103sur\u0103 temporal\u0103, de fapt fundamental vital\u0103. \u201eA nu da cea mai bun\u0103 \u00eentrebuin\u0163are timpului t\u0103u \u00eenseamn\u0103 a-\u0163i pierde bunurile, via\u0163a, sufletul\u201c. Nu-mi ascund o m\u0103surat\u0103 nedumerire la cramponarea irenist\u0103 a interpretului \u015fi fa\u0163\u0103 de textele lui Marx sau Engels. S\u0103 admit aici mai cu seam\u0103 o presiune a contextului cultural francez, occidental, care f\u0103cea permeabil\u0103 istorica, s\u0103 spun a\u015fa, Cortin\u0103 de Fier ideologic\u0103 cvasi-democratic\u0103.
\nZiua sacr\u0103 \u015fi ziua profan\u0103, 1989, care dezv\u0103luie \u015fi centralizeaz\u0103 omul efemer, r\u0103m\u00e2ne tot la cadrul temporal, a\u015f crede c\u0103 apropiat\u0103, implicit, de o teorie cunoscut\u0103 a lui M. Eliade. J. Starobinski pune, \u00een spiritul propriu, dominant, problema \u00eentr-un fel critic, creator. \u201eTimpul diurn \u015fi sacrul se afl\u0103 \u00eentr-un str\u00e2ns raport de la materie la form\u0103\u201c.
\nFerestre \u2013 de la Rousseau la Baudelaire, 1983, marcheaz\u0103, \u00een linia c\u0103utat\u0103 de el \u015fi la Bachelard sau Poulet, spa\u0163iul unei priviri, \u00een\u0163eleas\u0103 ca gest critic \u015fi creator fundamental. Referin\u0163a nu se limiteaz\u0103 la Baudelaire, unde, ca \u015fi la Kafka, citi\u0163i \u00een gril\u0103 mai cu seam\u0103 existen\u0163ial\u0103 \u015fi moral\u0103, \u201eizolarea presupune vinov\u0103\u0163ie\u201c.
\n\u00cen Benjamin Constant: cum s\u0103 vorbe\u015fti c\u00e2nd elocin\u0163a este istovit\u0103, 1989, constat\u0103, pe urmele celui citit, \u201ecoresponden\u0163a \u00eentre dereglarea vie\u0163ii politice \u015fi patologia limbajului\u201c. Dar limbajul nu este nicidecum rupt de existen\u0163\u0103. Patologia existen\u0163ei, \u00een Van Gogh \u015fi \u201efratele\u201c s\u0103u, medic, 1991, are forma\u00a0 melancoliei generale, iar medicul \u00eensu\u015fi are nevoie de medic \u015fi vindecare, conchide Starobinski, autor, \u00een 1960, al unui tratat despre melancolia de p\u00e2n\u0103 la finele secolului 19, apoi, \u00een 2012, al unui eseu la subiect, Cerneala melancoliei, tradus \u015fi \u00een rom\u00e2n\u0103. S\u0103 nu trec \u00eens\u0103 peste melancolia citit\u0103 \u015fi prin Baudelaire, \u00een 1990, dar nici peste o \u00eencercare de tratare a r\u0103ului, din 1989. Existen\u0163a castratoare, paricid\u0103, st\u0103p\u00e2nitoare, este la Starobinski nu simpla expresie temperamental\u0103, dar realitatea pe c\u00e2t de evident\u0103, pe at\u00e2t de grea, \u00een termenii s\u0103i: pe c\u00e2t de transparent\u0103, pe at\u00e2t de obstacular\u0103.
\nPerfec\u0163iunea, drumul, originea, 1977, p\u0103streaz\u0103 punctul de plecare potrivit \u2013 \u015fi potrivit c\u0103ruia \u2013: opera exist\u0103 dincolo ori deasupra creatorului. \u00cen totul, nu doar prin durat\u0103. Perfec\u0163iunea a fost un ideal clasic \u015fi romantic, prescris ca irealizabil, o expresie exclusiv\u0103 a voin\u0163ei omului de lume, dezlegat de transcendent, voin\u0163\u0103 recunoscut\u0103 de Goethe ca fiind provocat\u0103 chiar de neputin\u0163a dep\u0103\u015firii realit\u0103\u0163ii. Prin Goethe, Starobinski reafirm\u0103 rostul sau gestul fundamental al privirii, revelatoare a spa\u0163iului poten\u0163ial de cunoa\u015ftere \u015fi f\u0103ptuire: \u201eCel mai aproape de perfec\u0163iune este cel care, dintr-o privire p\u0103trunz\u0103toare, se declar\u0103 limitat\u201c. R\u0103m\u00e2ne voin\u0163a de perfec\u0163iune. S-ar putea formula \u015fi prin Nietzsche: opera este o expresie a voin\u0163ei de putere creatoare. Pentru Starobinski, \u201eOpera este \u00eentotdeauna dincolo. Orice oper\u0103 sfideaz\u0103 imposibilitatea operei\u201c. Iat\u0103 o transcenden\u0163\u0103 a operei privit\u0103 metodic \u00een rela\u0163ie cu autorul.
\nPerfec\u0163iunea virtual\u0103, extins\u0103, p\u00e2n\u0103 la utopia \u00eenchiderii formei, se realizeaz\u0103 \u00een perfec\u0163iunea real\u0103, restr\u00e2ns\u0103. Starobinski dezv\u0103luie dou\u0103 moduri ale nega\u0163iei, \u00een numele perfec\u0163iunii: 1. artei, 2. anti-artei. Cred c\u0103 prima este nega\u0163ie propriu-zis\u0103, ultima devine negarea nega\u0163iei, o dubl\u0103 nega\u0163ie. Aceasta este o afirma\u0163ie restric\u0163ionat\u0103. Cealalt\u0103 este nega\u0163ie liber\u0103. Nega\u0163ia afirmativ\u0103 a contra-artei se consoleaz\u0103 cu realitatea tangibil\u0103, \u00eentr-un extins regim cuprinz\u0103tor \u015fi totodat\u0103 delimitator. \u201eAnti-arta contemporan\u0103, n\u0103scut\u0103 din dadaism (el \u00eensu\u015fi n\u0103scut din ironia romantic\u0103) este, poate, mo\u015ftenitoarea paradoxal\u0103 a platonismului despre care vorbesc. Dar, contrar platonismului, ea nu afirm\u0103 existen\u0163a unui Bine \u015fi a unui Frumos intangibile, ci renun\u0163\u0103 cu totul s\u0103 mai spere\u201c.
\nPerfec\u0163iunea este abandonat\u0103 pe drum, \u00een oper\u0103, iar opera, ca fapt oarecare, \u201enu este dec\u00e2t drum\u201c. Starobinski nu spune c\u0103 \u201eorice oper\u0103 e \u00een drum spre Oper\u0103\u201c, dar c\u0103 opera real\u0103 \u201eeste \u00een trecere\u201c (s. J. S.). Opera comun\u0103 sau mai cur\u00e2nd virtual\u0103 nu este mi\u015fcare, deplasare, tranzi\u0163ie, gest creator \u015fi critic fundamental, ca opera real\u0103. Totul curge, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 viu, perfec\u0163iunea stagneaz\u0103 fatal: \u201ecapodopera este un miraj mortal\u201c.
\nMarea eroare ar fi finalizarea deliberat\u0103, trec\u00e2nd peste transcrierile posibile f\u0103r\u0103 limit\u0103. Starobinski se afl\u0103 \u00een acord cu Val\u00e9ry: opera nu poate fi \u00eenchis\u0103, ea se \u00eencheie \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Este simpl\u0103 \u015fi pur\u0103 \u00eentrerupere la trecere, fragment (fie \u015fi fragment de fragmente), re\u0163inere. Val\u00e9ry, citat din nou, formuleaz\u0103 astfel accep\u0163ia operei: \u201eextras din monologul autorului\u201c. Dar atunci mai este opera dincolo de autor? Ea este din autor. Autorul are deplin\u0103 autoritate asupra operei, fie \u015fi accidental finalizat\u0103.
\nOpera, mai admite Starobinski, are valoare de experien\u0163\u0103. Poate \u015fi de experiment? Dar nu se precizeaz\u0103 c\u0103 ar fi vorba numai de \u00eencercare, dincolo de cunoa\u015ftere \u015fi verificare a acesteia. Totu\u015fi, c\u0103utarea leag\u0103 experien\u0163a \u015fi experimentul, iar aspectul nu este aici ignorat, de vreme ce, printr-un recurs re\u00eennoit la P. Val\u00e9ry, teoreticianul \u00eendrum\u0103 spre expresia autentific\u0103rii creatoare prin asumarea negativit\u0103\u0163ii, a absen\u0163ei: \u201eValorez prin ceea ce-mi lipse\u015fte\u201c. Asumarea este, de fapt, a imperfec\u0163iunii, chiar a unui maximalism al ei. Pentru a exprima g\u00e2ndul acesta, Starobinski recurge la un vers al lui Yves Bonnefoy: \u201eImperfec\u0163iunea este culmea\u201c. Se ajunge la o predic\u0163ie a distan\u0163ei dintre proiect \u015fi realizare. Mic paradox \u2013 imprevizibilitatea previzibilit\u0103\u0163ii: \u201epl\u0103cerea repeti\u0163iei, \u00een acela\u015fi timp previzibil\u0103 \u015fi surprinz\u0103toare\u201c, exploatat\u0103 \u00een muzica de jazz.
\nDac\u0103 finalitatea \u00een crea\u0163ia artistic\u0103 r\u0103m\u00e2ne suspendat\u0103, cauzalitatea este omniprezent\u0103 \u015fi omnipotent\u0103. Nimic mai natural dec\u00e2t originea, a\u015fadar: \u201enatura este originea. Ea invent\u0103 \u015fi \u015fterge structurile\u201c. Perfec\u0163iunea pare a fi \u00een origine, \u00een \u00eenceput, nu \u00een sf\u00e2r\u015fit. Cauza \u00eenchide, paradoxal, (de)mersul artistic. Schelling o indic\u0103 limpede: \u201eUn sistem este des\u0103v\u00e2r\u015fit, dus p\u00e2n\u0103 la perfec\u0163iune, atunci c\u00e2nd este readus la punctul s\u0103u de pornire\u201c. De fapt, \u201eoriginea este at\u00e2t de asimetric\u0103 \u015fi de invers\u0103 perfec\u0163iunii\u201c. Proiectul creator nu ajunge la cap\u0103t, dec\u00e2t dac\u0103 se desfiin\u0163eaz\u0103. Opera ca genez\u0103 continu\u0103, recunoscut\u0103 de Paul Klee, ori g\u0103sirea f\u0103r\u0103 c\u0103utare, afirmat\u0103 de Pablo Picasso, sunt experien\u0163e m\u0103rturisite care \u00eent\u0103resc continua inven\u0163ie \u015fi \u015ftergere, restituire \u015fi destituire, \u00een termenii lui J. Starobinski, a artei a\u015fezate \u00een limitele originii. A\u015fa se reface o re-crea\u0163ie a omului, iar \u201earta este capabil\u0103 s\u0103-l restituie pe om lui \u00eensu\u015fi, \u00eentocmai ca filosofia\u201c.
\nElve\u0163ian, genevez, cu r\u0103d\u0103cini poloneze, student al lui Marcel Raymond, universitar st\u0103p\u00e2n pe dou\u0103 specialit\u0103\u0163i, literatur\u0103 \u015fi medicin\u0103, Jean Starobinski (n. 1920), (meta)critic \u015fi medic psihiatru, reflect\u0103 \u00eentr-un mod trezitor \u015fi ilumin\u0103tor, (trans)lucid, de bun\u0103 seam\u0103 critic \u2013 \u00een expresie rela\u0163ional\u0103 \u2013 totalitatea cunoa\u015fterii. Fermitatea \u015fi \u00eendoiala, (contra)dic\u0163ia critic\u0103, reflexiv\u0103, (de)limit\u0103rile metodice, pozi\u0163ia inteligent\u0103, \u00een\u0163eleg\u0103toare, iat\u0103 doar c\u00e2teva dintre principalele semne ale angajamentului s\u0103u profesional \u015fi moral \u00eentr-un polilog critic generalizat \u015fi ne\u00eencheiat. Prin urmare, el r\u0103m\u00e2ne de urm\u0103rit cu privirea cea mai larg\u0103 \u015fi atent\u0103, \u00eentruc\u00e2t pune pe cale o oper\u0103 critic\u0103 deschis\u0103, profund rezistent\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Structuralismul ajunge s\u0103 fie primit de Jean Starobinski \u00een Istoria literar\u0103 \u015fi metodele de la neajunsul s\u0103u nominal: este indexat\u0103 ca atare ambiguitatea termenului. Altfel, structuralismul este o metod\u0103 \u015fi pozitiv\u0103, nu doar pozitivist\u0103. Larg, deplin pozitivist\u0103: \u201estructuralismul nu vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 captiv al unui pozitivism \u00eengust\u201c. Starobinski \u00eei acord\u0103 \u00een\u0163elegerea adecvat\u0103, neutr\u0103, \u015ftiin\u0163ific\u0103, necesar\u0103… Cite\u0219te mai mult »Rezisten\u0163a \u015fi deschiderea criticii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1711,3396,2231],"class_list":["post-23027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara","tag-estetica","tag-jean-starobinski"],"views":2349,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23027"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23027\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}