{"id":23021,"date":"2015-04-13T12:37:22","date_gmt":"2015-04-13T10:37:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23021"},"modified":"2015-04-13T12:37:44","modified_gmt":"2015-04-13T10:37:44","slug":"sapca-lui-tolstoi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sapca-lui-tolstoi\/","title":{"rendered":"\u015eapca lui Tolstoi"},"content":{"rendered":"<p>De c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu nu agreez biografiile oamenilor mari. G\u0103sesc \u00een ele ceva fals \u015fi impudic, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103. Fals,deoarece, oric\u00e2t \u015fi-ar dori cineva s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 via\u0163a \u015fi opera unui mare scriitor, oric\u00e2t ar scotoci prin amintirile contemporanilor \u2013 nu rareori tenden\u0163ioase sau pur \u015fi simplu mistificatoare \u2013 sunt departe de a crede c\u0103 autorul dornic s\u0103 afle \u015fi s\u0103 descrie istoriile \u2013 cu toate adev\u0103rurile \u015fi legendele, adesea reale doar pe jum\u0103tate sau nici at\u00e2t \u2013 \u015fi evenimentele \u00eenchise \u00een carcasa unei vie\u0163i exemplare, va reu\u015fi s\u0103 se apropie c\u00e2t de c\u00e2t de cel care r\u0103m\u00e2ne a fi, nolens volens, centrul lor iradiant. Dincolo de izb\u00e2nda financiar\u0103 \u2013 s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 biografiile oamenilor ilu\u015ftri se v\u00e2nd ca p\u00e2inea cald\u0103 \u015fi \u00een ziua de azi, c\u00e2nd majoritatea editurilor se clatin\u0103, invoc\u00e2nd eternizata criz\u0103 financiar\u0103 \u2013 oric\u00e2t de bine scrise \u015fi oric\u00e2t de exemplar documentate \u2013 biografiile acestea \u00eemi las\u0103 un gust amar, fiindc\u0103, nu rareori, \u00een dorin\u0163a publicului de a afla ce e dincolo de opera propriu-zis\u0103, cine este omul care a scris-o, cum se purta cu so\u0163ia, copiii, animalele de companie sau vecinii etc., \u00eentrev\u0103d setea de senza\u0163ional, impudoarea de a c\u0103lca terenul intimit\u0103\u0163ii obiectului acelui interes devenit, c\u00e2teodat\u0103, lipsit de sim\u0163ul m\u0103surii. E ceva s\u00e2c\u00e2itor \u015fi deranjant \u00een aceast\u0103 sete, ceva ce seam\u0103n\u0103 cu privitul prin gaura cheii sau scotocitul prin dulapurile vie\u0163ii private a cuiva anume, admirat, iubit, adulat, trezit \u00een istorii de care, probabil, nu era con\u015ftient de la bun \u00eenceput, sau detestat cu o putere de neimaginat. Cum s\u0103 judeci un poet sau un romancier care zi de zi, ceas de ceas, tr\u0103ie\u015fte de dragul c\u0103r\u0163ii la care scrie, investindu-se \u00een ea \u015fi consum\u00e2nd o energie care pe altcineva pur \u015fi simplu l-ar devasta? Cum s\u0103 aplici etichete \u2013 \u00een asemenea cazuri ce vorbesc cu de la sine putere \u2013 \u00een baza remarcii ranchiunoase a vreunui critic sau membru al familiei, c\u00e2nd \u015ftii \u2013 iar dac\u0103 nu \u015ftii, intuie\u015fti \u2013 faptul c\u0103 acel poet sau romancier era absorbit cu totul de r\u00e2ndurile scrise, respira, visa, tr\u0103ia de dragul lor \u015fi exclusiv pentru ele, devorat de tema obsesiv\u0103 care \u00eei vampiriza sufletul \u015fi mintea, la sf\u00e2r\u015fitul orelor de scris artistul aleg\u00e2ndu-se cu resturi, firimituri de energie psihic\u0103, care trebuie neap\u0103rat ref\u0103cut\u0103, pentru a continua \u015fi \u00een ziua urm\u0103toare travaliul scrisului, pentru a fi \u00eentru spirit, pentru a duce la sf\u00e2r\u015fit cartea pe a c\u0103rei copert\u0103 s\u0103-\u015fi vad\u0103 adunat numele? Oare, \u00ee\u0163i po\u0163i permite s\u0103 judeci un asemenea om, care nu exclude faptul c\u0103, dup\u0103 orele de scris, avea o personalitate v\u0103dit diminuat\u0103 sau devenea pur \u015fi simplu distrat \u015fi neatent la cele din imediata proximitate, felul s\u0103u de a fi distrat \u015fi lipsit de luare-aminte transform\u00e2ndu-se \u00een altceva dup\u0103 acel efort sus\u0163inut, adic\u0103 \u00een ceva vital \u015fi anume \u00een modalit\u0103\u0163i de a-\u015fi trage sufletul, dac\u0103 nu un colac de salvare. Nu cred c\u0103 martorul st\u00e2ng\u0103ciei sau al neaten\u0163iei celui abia ridicat de la masa de scris \u2013 cu con\u015ftiin\u0163a datoriei \u00eemplinite, purt\u00e2nd \u00eenc\u0103 semnele \u00eencord\u0103rii \u015fi ale tensiunii imposibile \u2013 este \u00eentotdeauna con\u015ftient de faptul c\u0103 are \u00een fa\u0163a lui pe cineva pe jum\u0103tate absent, pe jum\u0103tate descins dintr-o alt\u0103 lume, pe cineva care nu-\u015fi dore\u015fte dec\u00e2t s\u0103 fie l\u0103sat \u00een legea lui, cu nelini\u015ftile \u015fi irascibilitatea lui cu tot, s\u0103 fie uitat m\u0103car pentru un timp pe un soi de no man\u2019s land \u2013 f\u0103r\u0103 a avea parte de intruziuni nedorite \u2013 unde s\u0103-\u015fi trag\u0103 sufletul, s\u0103 aib\u0103 parte de lini\u015fte, pentru a-\u015fi reface for\u0163ele \u015fi energia, gestionate de altcineva, mai \u00een\u0163elept \u015fi incomparabil mai puternic.<br \/>\nNu pricep din ce motive cineva ar fi mai interesat de sup\u0103rarea Sofiei Andreevna, crescut\u0103\u00a0 \u2013 aproape peste noapte, ca trifoiul abia sem\u0103nat la \u00eenceputul lunii august \u2013 dup\u0103 lectura Sonatei Kreutzer, dec\u00e2t de aceast\u0103 proz\u0103 de o fine\u0163e psihologic\u0103 de neegalat, scris\u0103 de contele Tolstoi la senectute. Nici nu vreau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u2013 pentru c\u0103 mi se face r\u0103u; un r\u0103u sim\u0163it fizic aproape \u2013 la crizele de epilepsie ale creatorului lui Ivan Karamazov, descrise cu lux de am\u0103nunte sau la pl\u00e2nsul acestui uria\u015f creator de universuri, pl\u00e2ns irumpt din subteranele fiin\u0163ei dup\u0103 ce Fiodor Mihailovici afl\u0103 de moartea fiicei sale, Sonecica. E adev\u0103rat c\u0103 am vibrat al\u0103turi de acest mare om, urm\u0103rindu-l cum fugea de creditorii s\u0103i sau cum, s\u00e2nger\u00e2nd interior, m\u0103cel\u0103rea scr\u00e2\u015fnind din din\u0163i \u2013 \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 salveze ce se putea salva \u2013 scena \u00cenvierii lui Laz\u0103r, citit\u0103 \u015fi comentat\u0103 de Sonia Marmeladova lui Rodca Raskolnikov; cenzorii biserico\u015fi n-au acceptat nici \u00een ruptul capului s\u0103 fie comentat\u0103 una dintre scenele celebre din Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 \u2013 cu o simbolistic\u0103 extrem de \u00eenc\u0103rcat\u0103 \u015fi sugestiv\u0103 \u00een economia acestei scrieri de v\u00e2rf a omenirii \u2013 de un criminal atipic \u015fi o prostituat\u0103 serafic\u0103, locuit\u0103 de credin\u0163a \u00een litera sf\u00e2nt\u0103 a C\u0103r\u0163ii tuturor C\u0103r\u0163ilor. \u00cent\u00e2rzii adesea pe marginea acestei scene, fiindc\u0103 acele c\u00e2teva pagini con\u0163in, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cheia dec\u0103derii \u015fi mai cu seam\u0103 a \u00eenvierii lui Rodion Raskolnikov, acest ultim om dintre oameni, acest p\u0103c\u0103tos al tuturor p\u0103c\u0103to\u015filor \u2013 din \u00eentreaga oper\u0103 a ultimului barbar al Europei \u2013 care a \u00eendr\u0103znit s\u0103-\u015fi \u00eentineze m\u00e2inile prin omorul c\u0103m\u0103t\u0103resei \u015fi a surorii ei \u00een numele unei idei, av\u00e2nd, culmea, dezlegarea con\u015ftiin\u0163ei de a ucide. Dincolo de o m\u0103iestrie ajuns\u0103 \u00een v\u00e2rful ei, \u00een acele pagini emblematice, marele rus vede c\u0103 progenitura sa de litere \u2013 mai vie dec\u00e2t pot fi mul\u0163i&#8230; \u2013 nu e de tot pierdut\u0103, de vreme ce \u00eenl\u0103untrul s\u0103u tresare ceva profund \u015fi, \u00een esen\u0163\u0103, ne\u00eentinat. \u00cen acele r\u00e2nduri extatice se reg\u0103sesc germenii metamorfozei raskolnikoviene. Tot acolo devine limpede faptul c\u0103 excesul de ra\u0163iune poate na\u015fte mon\u015ftri \u015fi c\u0103 trebuie lucrat pentru a trezi omul din om, omul din ultimul dintre oameni. Cum se lucreaz\u0103 \u00een mintea \u015fi sufletul celui din urm\u0103 om ne arat\u0103 prin pilda ei t\u0103cuta \u015fi luminoasa Sonecica \u2013 model de d\u0103ruire \u015fi fidelitate, l\u0103ca\u015f al unui exces de iubire, femeie \u00eendr\u0103git\u0103 de mai to\u0163i pu\u015fc\u0103ria\u015fii, care \u2013 mult \u00eenaintea trufa\u015fului, pierdutului \u015fi norocosului Rodion \u2013 pricep c\u0103 pe asemenea fiin\u0163e, sus\u0163ine autorul, lumea se \u0163ine.<br \/>\nRememor\u00e2nd exemplara scen\u0103, m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 \u2013 scriind, din nou, despre sinuozit\u0103\u0163ile ei absconse, \u00een dorin\u0163a de a le dibui din alt unghi \u2013 e nevoie s\u0103 recitesc sursele ce se refer\u0103 la ea, apoi m\u0103rturiile contemporanilor sau comentariile unor critici, filosofi \u015fi istorici literari? De\u015fi eviden\u0163a \u00eemi sugereaz\u0103 contrariul, \u015ftiu c\u0103 atunci c\u00e2nd voi scrie, iar\u0103\u015fi, despre Sonia Marmeladova sau despre oricare dintre personajele acestui rus inclasabil, voi recurge \u015fi la m\u0103rturiile celor care l-au cunoscut, \u015fi la izvoarele filosofice sau critice. Dar, recitind vechile c\u0103r\u0163i \u015ftiute sau tomurile abia deschise, cu referire la via\u0163a \u015fi opera acestui titan al romanului universal, de fiecare dat\u0103 voi face efortul de a m\u0103 deta\u015fa de tot ceea ce aflu \u015fi de a m\u0103 apropia, din nou, din alt unghi, \u00een primul r\u00e2nd de opera acestui profesionist al subteranei abisale a omului, a acestui profet \u00eentunecat, fiindc\u0103 via\u0163a lui, clip\u0103 de clip\u0103, unic\u0103, secund\u0103 de secund\u0103, exemplar\u0103 \u2013 cel pu\u0163in pentru mine \u2013 \u015fi \u00een limitele sale, \u015fi \u00een c\u0103derile sau \u00een ezit\u0103rile destinale, \u015fi \u00een bolile sale \u2013 prelungire a unei mistici a cunoa\u015fterii \u015fi iubirii \u2013 misterul acestei existen\u0163e ne\u00een\u0163elese \u015fi imposibil de \u00een\u0163eles, toate laolalt\u0103, a\u015fadar, vor r\u0103m\u00e2ne oarecum \u00een plan secund, umbrite, acoperite \u00eentruc\u00e2tva, mereu, \u00een v\u0103lurile unei ce\u0163e dese, benefice, peste care se va l\u0103sa, inexplicabil cel pu\u0163in pentru mine, t\u0103cerea \u015fi curiozitatea, lini\u015ftea \u015fi taina, mesageri \u015fi \u00eenso\u0163itori ai marilor oameni, care, spunea Rodion Raskolnikov, nu sunt f\u0103cu\u0163i din carne, ci din bronz.<br \/>\nEste \u00een afara oric\u0103rei \u00eendoieli interesul meu fa\u0163\u0103 de evadarea lui Fiodor Mihailovici \u00een raiul propice scrisului, descoperit \u00een modesta cas\u0103 din preajma Moscovei, cump\u0103rat\u0103 spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, unde avea, \u00een sf\u00e2r\u015fit, lini\u015ftea \u015fi confortul scontate, dar nu \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mare dec\u00e2t detaliul conform c\u0103ruia \u00een acel l\u0103ca\u015f au fost concepu\u0163i membrii tribului Karamazov, tipologia reprezentat\u0103 de fiecare pui de Karamazov capt\u00e2ndu-mi aten\u0163ia \u015fi priceperea \u00eentr-un grad incomparabil cu un am\u0103nunt de extrac\u0163ie biografic\u0103; oric\u00e2t de sclipitor sau frapant ar fi, acesta din urm\u0103 p\u0103le\u015fte \u00een preajma discursului lui Ivan, de pild\u0103, despre cinismul extatic \u015fi amoralitatea existen\u0163ei, despre dulcea\u0163a de vi\u015fine \u015fi natura trezit\u0103 la via\u0163\u0103, discurs \u0163inut \u00eenainte de a se desp\u0103r\u0163i de Alio\u015fa. Nu exclud faptul c\u0103 o asemenea m\u0103rturisire poate p\u0103rea deplasat\u0103, dac\u0103 nu inuman\u0103 sau chiar monstruoas\u0103. Cu toate acestea, cu tot intereseul meu, uimitor, sporind fa\u0163\u0103 de via\u0163a marilor scriitori iubi\u0163i de decenii, voi recunoa\u015fte, iar\u0103\u015fi, c\u0103 de bun\u0103 seam\u0103 m\u0103 intereseaz\u0103 spaima lui Lev Tolstoi de a se \u00eemboln\u0103vi de tuberculoz\u0103 \u015fi fugile sale repetate la Samara, pentru a face tratamente cu cum\u00e2s \u015fi pentru a crea o nou\u0103 specie de cai de ras\u0103, dar nu \u00een m\u0103sura \u00een care m\u0103 las prins\u0103 de v\u00e2rtejul la primul nivel inexplicabil, de care se las\u0103 \u00eenvins\u0103 Anna Karenina. Frecventele drumuri f\u0103cute de contele Tolstoi la Samara sunt, \u00een realitate, nu mai mult dec\u00e2t circumstan\u0163e \u00een care magul de la Iasnaia acumuleaz\u0103 \u00een cantit\u0103\u0163i greu de suportat energia numit\u0103 dorul de sine \u00eensu\u015fi \u2013 o form\u0103 a dorului de cunoa\u015ftere \u015fi exprimare prin recursul la scris. Voi \u00eencerca s\u0103 \u00een\u0163eleg un alt lucru de nepriceput: din ce motive, excedat, \u00een cele din urm\u0103, \u015fi v\u0103dit contrariat, ca s\u0103 nu zic debusolat, Lev Nicolaievici va evada, din nou, de acas\u0103, \u00een graba bezmetic\u0103 uit\u00e2ndu-\u015fi \u015fapca, pare-se, chiar \u00een dormitor sau \u00een biroul unde lucra \u015fi unde nimeni nu avea voie s\u0103 intre \u00een timpul orelor de lucru, cu excep\u0163ia ciudatului \u015fi fidelului Certkov, spre sup\u0103rarea Sofiei Andreevna, c\u0103reia Maxim Gorki \u00eei d\u0103 nu o dat\u0103 dreptate, c\u0103ci e vorba de femeia vie\u0163ii unui monstru sacru, care a transcris de \u015fapte ori Anna Karenina; prin urmare, nu se love\u015fte \u00een aceast\u0103 doamn\u0103 \u2013 e prea aproape de Tolstoi. \u00cen preajma fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor mele legate de revenirea la via\u0163a vie a lui Ivan Ilici, eviden\u0163a m\u0103 face s\u0103 constat c\u0103 \u00eentreb\u0103rile viz\u00e2nd motivele pentru care sl\u0103bitul \u015fi p\u0103tima\u015ful conte \u00ee\u015fi uit\u0103, \u00een marea goan\u0103, \u015fapca, p\u0103lesc \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, cedeaz\u0103&#8230; P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la un moment dat, reprim\u00e2ndu-mi tremurul interior, recunosc excedat\u0103 c\u0103 \u00een cazul \u00een care b\u0103tr\u00e2nul scriitor nu \u015fi-ar fi uitat \u015fapca, poate \u2013 nu e de neglijat aceast\u0103 ipotez\u0103 \u2013 \u00een drum spre Astapovo, \u00eenso\u0163it de fidelul s\u0103u doctor Du\u015fan Makovi\u0163ki, n-ar fi r\u0103cit \u00een vagonul de clasa a doua \u015fi probabil c\u0103 nu s-ar fi \u00eemboln\u0103vit, iar, \u00eentr-un t\u00e2rziu de pribegire sau fug\u0103 dup\u0103 fantasma lini\u015ftii \u015fi a dorin\u0163ei de a fi l\u0103sat \u00een pace, s-ar fi \u00eentors, \u00een cele din urm\u0103, \u00een raiul-iadul de la Iasnaia Poliana, unde, e adev\u0103rat \u2013 nu mai \u00eencape nici o \u00eendoial\u0103 \u2013 nu se mai putea tr\u0103i \u015fi unde au fost scrise R\u0103zboi \u015fi pace, Anna Karenina, Moartea lui Ivan Ilici \u015fi alte texte de v\u00e2rf ale lumii.<br \/>\nE \u00een afara oric\u0103rei \u00eendoieli, \u00eens\u0103, c\u0103 totul a fost exact cum trebuia s\u0103 fie, c\u0103ci \u201eDumnezeu aranjeaz\u0103 totul\u201c. Acestea sunt, probabil, unele dintre ultimele cuvinte spuse de Lev Nicolaievici, notate al\u0103turi de altele de acela\u015fi, mereu \u00een\u0163eleg\u0103tor \u015fi mereu prezent, pendul\u00e2nd \u00eentre cele c\u00e2teva focuri de la Iasnaia, Du\u015fan Makovi\u0163ki, ca, bun\u0103oar\u0103, \u201eo s\u0103 m\u0103 duc undeva, s\u0103 nu m\u0103 mai deranjeze nimeni\u2026 L\u0103sa\u0163i-m\u0103 \u00een pace\u2026 Trebuie s\u0103 plec, s\u0103 plec undeva&#8230;\u201c.<br \/>\n\u201eN-au ajutat nici iubirea, nici prietenia, nici devotamentul\u201c a spus \u00een limba german\u0103 doctorul Makovi\u0163ki dup\u0103 ce a \u00eenchis ochii fugarului \u00eencol\u0163it de mama moarte, sor\u0103 atot\u015ftiutoare, iscat\u0103 din bl\u00e2nda \u015fi marea noapte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu nu agreez biografiile oamenilor mari. G\u0103sesc \u00een ele ceva fals \u015fi impudic, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103. Fals,deoarece, oric\u00e2t \u015fi-ar dori cineva s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 via\u0163a \u015fi opera unui mare scriitor, oric\u00e2t ar scotoci prin amintirile contemporanilor \u2013 nu rareori tenden\u0163ioase sau pur \u015fi simplu mistificatoare \u2013 sunt departe de a crede c\u0103 autorul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sapca-lui-tolstoi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u015eapca lui Tolstoi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13118],"class_list":["post-23021","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografie-tolstoi"],"views":868,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23021","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23021"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23021\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}