{"id":23019,"date":"2015-04-13T12:35:07","date_gmt":"2015-04-13T10:35:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23019"},"modified":"2015-04-13T12:35:07","modified_gmt":"2015-04-13T10:35:07","slug":"romania-pitoreasca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-pitoreasca\/","title":{"rendered":"Rom\u00e2nia pitoreasca"},"content":{"rendered":"

Dumitru B\u0103di\u0163a, Rute ocolitoare, prefa\u0163\u0103 de Radu Vancu, Bucure\u015fti, Editura Tracus Arte, 2014, 178 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Situa\u0163ia reportajului poate fi comprimat\u0103 \u00een sintagma Hannibal ante portas. Pentru latini, acest dicton, apoi vorb\u0103 de duh, a devenit, \u00een cele din urm\u0103, o metafor\u0103 uzual\u0103. I-am zice ast\u0103zi pericol iminent. Dar, \u00eentr-o cultur\u0103 tradi\u0163ional\u0103, func\u0163iona ca un fel de sperietoare. Ajunsese structura-tabu care masca denumirea spiritelor necurate, invocate pentru a aplana situa\u0163iile conflictuale sau a cur\u0103\u0163a, la propriu \u015fi la figurat, omul \u015fi locul. Revenind totu\u015fi la nuan\u0163a istoric\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd c\u00e2\u0163iva pa\u015fi c\u0103tre genurile literare, observ\u0103m c\u0103 reportajul, de\u015fi nici nu \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat pe deplin drepturile \u015fi nici n-a asediat cetatea, a amenin\u0163at de la distan\u0163\u0103 sistemul, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd destui adep\u0163i pricepu\u0163i. Oric\u00e2te \u00eencerc\u0103ri s-au f\u0103cut \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, specia nu a dep\u0103\u015fit un statut comod-atractiv, cu veleit\u0103\u0163i estetice recunoscute (Caragiale, F. Brunea-Fox, Geo Bogza, \u015etefan B\u0103nulescu, Radu Cosa\u015fu), f\u0103r\u0103 a impune o linie individual\u0103, fiind confiscat\u0103 sau asumat\u0103 sub denumirea generic echivoc\u0103 de \u201eproz\u0103 scurt\u0103\u201c. Tocmai aceast\u0103 situa\u0163ie incert\u0103 pare s\u0103 reprezinte \u015fansa unei analize mai degajate.
\nEl Dorado<\/strong>
\nPentru Dumitru B\u0103di\u0163a, reportajul \u00eenseamn\u0103 colocvialitate. Este, probabil, termenul care descrie amestecul indecis de lirism, de sentimentalism, de melancolie, de duio\u015fie \u015fi de angoas\u0103. Autorul se situeaz\u0103 la r\u0103sp\u00e2ntii literare \u015fi cartografice. Frontierele pe care le caut\u0103, \u00een c\u0103l\u0103toriile sale neostenite prin \u0163ar\u0103, sunt confluen\u0163ele, nu periferiile. Rutele ocolitoare \u00eel \u00eendreapt\u0103 totdeauna spre zonele exotice, unde marginalitatea desemneaz\u0103 fie regiuni greu accesibile (cu istorisiri crucite), fie oameni dizloca\u0163i din \u0163inuturile de ba\u015ftin\u0103. Rutele ocolitoare recupereaz\u0103, la scara secolului al XX-lea, condi\u0163ia migratorilor care, dac\u0103 \u015fi-au g\u0103sit o vatr\u0103, inventeaz\u0103 tot soiul de istorisiri despre \u201egenius loci\u201c, despre pronie \u015fi despre tihna comunit\u0103\u0163ii. \u00cen izolarea acestui repertoriu tematic st\u0103 principala abilitate a scriitorului. De fapt, micile puneri \u00een scen\u0103, realizate de Dumitru B\u0103di\u0163a \u2013 \u00een calitate de jurnalist \u2013 adic\u0103 de investigator \u015fi de interpret \u2013 au la baz\u0103 necesitatea de a descoperi rela\u0163ia \u00eentre memorie \u015fi autenticitate.
\nNumai c\u0103, de fiecare dat\u0103, v\u00e2n\u0103torul de adev\u0103r descoper\u0103 pitorescul. \u015ei, ca un veritabil descendent al lui I. Vinea, cel din Manifest activist c\u0103tre tinerime (1924), reporterul face din reportaj surogatul pentru romanul realist-naturalist: vezi, de pild\u0103, Tat\u0103l din \u00eendep\u0103rt\u0103ri, O familie de actori basarabeni la Bucure\u015fti, Neamul Micleu\u015fenilor, \u00cent\u00e2lnire de familie sau Saga bl\u0103narilor. Pentru a spori gradul de interferen\u0163\u0103 \u00eentre literatur\u0103 \u015fi document, sunt inserate fotografii care, mai degrab\u0103, \u00eentregesc un album etnografic. Dumitru B\u0103di\u0163a este un costumbrist, de stirpe lusitan\u0103, cu melancolii din stepele Siberiei, pasionat de fuziunea ceaiurilor din India, China \u015fi Japonia. Scrisul lui descinde din tradi\u0163ia Daciei literare de la 1840:
\nC. Negruzzi, M. Kog\u0103lniceanu, V. Alecsandri \u015fi, prin asociere, Al. Russo.
\nCartea constituie o lec\u0163ie despre modul cum, \u00een ciuda educa\u0163iei patriarhale, colectivit\u0103\u0163ile vizitate \u015fi persoanele rupte sau izolate de origini resping iner\u0163ia. Memoria nu conserv\u0103 lini\u015ftea c\u0103minului, ci tot ceea ce provoac\u0103 nestatornicie. Normalitatea se supune ciclului solar, unei r\u00e2nduiri deasupra firii omene\u015fti. De aceea nu merit\u0103 s\u0103 fie re\u0163inut\u0103.\u00a0 S-ar spune, pe urmele etnomuzicologului Constantin Br\u0103iloiu, c\u0103 accept\u0103 moartea, dar c\u0103-i terorizeaz\u0103 strigoii. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile \u00eenregistrate \u00een Rute ocolitoare con\u0163in tr\u0103s\u0103turile definitorii ale unei psihoze. \u00cen majoritatea cazurilor, autorul merge pe teren ca un conchistador. Intr\u00e2nd definitiv \u00een rol, Dumitru B\u0103di\u0163a se supune conven\u0163iilor \u015fi, implicit, literaturiz\u0103rii. \u00cen plus, consimte ca, la un moment dat, s\u0103 existe posibilitatea s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 dec\u00e2t un jurnalist dep\u0103rtat de evenimente \u015fi c\u0103 va consim\u0163i s\u0103 nu fie unicul scriitor al textului final, ca \u00een Mo\u015ftenirea boierului Casotti (pp. 39-44).
\nAuzise el ceva despre rumoarea unui \u201eEl Dorado\u201c: \u201eEi bine, greu de \u00eenchipuit, \u00eentr-un sat de pe aici, se afl\u0103 un castel, unul adev\u0103rat, construit c\u00e2ndva, spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea. Proprietarul castelului a fost Procopie Casotti, unul dintre latifundiarii Buz\u0103ului, bun prieten cu Marghiloman \u015fi Monteoru. Ca uimirea s\u0103 fie total\u0103, cople\u015fitoare, castelul acesta, urgisit de vreme \u015fi de oameni, a fost cump\u0103rat de un sco\u0163ian! Asta am aflat de pe internet \u015fi, dup\u0103 ce am verificat \u015ftirea, m-am pus la drum, plin de ner\u0103bdare s\u0103 v\u0103d castelul \u015fi s\u0103-l cunosc pe cump\u0103r\u0103torul sosit la Edinburgh\u201c (pp. 39-40).\u00a0 Urm\u0103re\u015fte pista \u015fi, sosind la locul cu pricina, joac\u0103, aproape f\u0103r\u0103 putin\u0163a de a mai discerne, apropierea \u015fi distan\u0163area. Cade \u00een capcana str\u0103inului de la ora\u015f, care sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a fi \u00eengurgitat de pove\u015ftile ascultate \u015fi de probele factuale.
\nTroc<\/strong>
\nProzatorul nu extrage metalul cu propriile for\u0163e, ci prime\u015fte minereul a\u015fa cum doresc localnicii. Orizontul de a\u015fteptare al intrusului nu se \u00eempline\u015fte, deoarece nu pricepe dintr-odat\u0103 c\u0103 va fi am\u00e2nat. Curiozitatea \u00eei va fi r\u0103spl\u0103tit\u0103 dup\u0103 ce se va desprinde cu r\u0103bdarea de a asculta \u015fi parantezele s\u0103teanului Mo\u015f Marin din comuna Sili\u015ftea-Glodeanu. Or\u0103\u015feanul se treze\u015fte biet cer\u015fetor de nara\u0163iuni. Interlocutorul \u00eel testeaz\u0103 cu tehnici \u00eemprumutate de la Marin Preda, f\u0103c\u00e2ndu-l complice la secretele zonei: \u201eParc\u0103 e un Moromete ajuns s\u0103 vad\u0103 sf\u00e2r\u015fitul colectiviz\u0103rii. \u00cei spun c\u0103 vreau s\u0103 vorbim despre castel \u015fi despre boierul Casotti.\u00a0 \u00abD\u0103-l \u00een m\u0103-sa pe boier!\u00bb Z\u00e2mbe\u015fte \u015fi \u00eemi face cu ochiul, \u015fugub\u0103\u0163. Are z\u00e2mbetul acela al \u0163\u0103ranilor cojeni, ironic, aspru, dar \u015fi pi\u015ficher, de om care le-a tr\u0103it pe toate \u015fi nu-l duci cu vorba, nu-l tragi pe sfoar\u0103. Ne a\u015fez\u0103m pe podi\u015fc\u0103 la poart\u0103, r\u0103zima\u0163i cu spatele la ulucile gardului: \u00abM\u0103, taic\u0103, m\u0103, la castelul \u0103sta de care m\u0103 \u00eentrebi dumneata, era organizare bun\u0103, m\u0103 taic\u0103. M\u00e2nca \u015fi omul care lucra pentru boier. Trecea omul pe drum \u015fi dac\u0103 era ora mesei, \u00eel chemai la mas\u0103, m\u0103, taic\u0103!\u00bb\u201c (pp. 40-41).
\nEfectul pl\u0103cut al istorisirii \u015fi al comentariilor lui Dumitru B\u0103di\u0163a este instalarea confuziei, deoarece nivelurile de receptare s-au omogenizat. Cartea \u015fi realitatea se copiaz\u0103 reciproc, \u00eencet\u00e2nd s\u0103 se ciond\u0103neasc\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu imitarea sau cu originalitatea. Mai mult, Mo\u015f Marin se erijeaz\u0103 \u00een mo\u015ftenitorul trecutului, care, \u00eenc\u0103rcat de ceva groz\u0103vii, trebuie tranzac\u0163ionat cu grij\u0103, pentru c\u0103 at\u00e2rn\u0103 ca ni\u015fte p\u0103cate nespovedite. Gratuitatea nu se concepe. \u015ei, vorba lui Creang\u0103, nici cinstea nu trebuie dat\u0103 pe ru\u015fine, nici pacea pe g\u00e2lceav\u0103: \u201e\u00abDe unde ave\u0163i toiagul \u0103sta?\u00bb; \u00abDe la o muiere, mai multe nu-\u0163i spun. Ce, vrei s\u0103 le \u015ftii tu pe toate. Dai o \u0163uic\u0103?\u00bb Am uitat \u00eens\u0103 s\u0103 \u00eemi umplu p\u00e2n\u0103 \u015fi sticla cu ap\u0103 de la vreo f\u00e2nt\u00e2n\u0103\u201c (p. 43). Ospitalitatea b\u0103tr\u00e2nului nu se m\u0103soar\u0103 dec\u00e2t \u00een bun\u0103voin\u0163a de a elibera din taine. Alte gesturi nu-\u015fi afl\u0103 rostul. Din perspectiva lui, deja a \u00eentrecut m\u0103sura primindu-l la poart\u0103, nel\u0103s\u00e2ndu-l \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103, pe str\u0103inul indiscret.
\nReportajele lui Dumitru B\u0103di\u0163a cuprind numeroase mostre de subtilitate narativ\u0103. \u00cengr\u0103m\u0103deala de am\u0103nunte \u015fi \u00eenv\u0103lm\u0103\u015firea registrelor stilistice nu diminueaz\u0103 deloc dexteritatea de a conduce fiecare proz\u0103 ca \u015fi cum privitorul ar sta, simultan, \u00een centrul \u015fi la marginea ac\u0163iunii. \u201eAici\u201c \u015fi \u201eacolo\u201c sunt adverbe suprapuse, indic\u00e2nd un \u00eenalt grad de mobilitate afectiv\u0103 \u015fi intelectual\u0103. \u201eEi\u201c \u015fi \u201enoi\u201c sunt pronume inter\u015fanjabile, fiindc\u0103 se raporteaz\u0103 mereu la punctul de vedere al naratorului. Este un semn clar de empatie, dac\u0103 scriitorul prive\u015fte \u015fi tranzitiv, \u015fi metaforic o scen\u0103. Familiaritatea se asociaz\u0103 cu o nedumerire adolescentin\u0103. Spiritul critic provine din modera\u0163ia profesiei, care \u00eei ofer\u0103 ocazia s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103, deci s\u0103-\u015fi creeze iluzia, nu fals\u0103, c\u0103 duce o via\u0163\u0103 de perpetu\u0103 vacan\u0163\u0103: \u201ePe aproape, un domn \u00een v\u00e2rst\u0103, solid, aproape gras, b\u0103gat \u00een mare p\u00e2n\u0103 la genunchi trage, inexplicabil, \u015futuri \u015fi scoate strig\u0103te de h\u0103ita\u015f. Parc\u0103 joac\u0103 fotbal cu o minge stranie, capabil\u0103 s\u0103 se scufunde. M\u0103 opresc intrigat. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 nu cumva a mai ap\u0103rut pe litoral o nou\u0103 distrac\u0163ie, un joc necunoscut, fotbal cu o minge submersibil\u0103. B\u0103rbatul arat\u0103 cu m\u00e2na spre ad\u00e2ncul apei: \u00abUite-o, e acolo, uite-o, dom\u2019le!\u00bb. C\u00e2\u0163iva in\u015fi se \u0163in dup\u0103 el, iar num\u0103rul lor cre\u015fte p\u00e2n\u0103 se formeaz\u0103 un mic alai. A\u015fa ceva nu am v\u0103zut p\u00e2n\u0103 acum la mare. Ni\u015fte oameni serio\u015fi d\u00e2nd \u015futuri m\u0103rii \u015fi strig\u00e2nd ca ni\u015fte gonaci: \u00abUite-o acolo, acolo!\u00bb. M\u0103 bag cu t\u0103lpile \u00een apa str\u0103vezie \u015fi m\u0103 uit, concentrat.\u00a0 Disting \u00een ap\u0103 o mas\u0103 neagr\u0103 f\u00e2lf\u00e2itoare \u015fi agil\u0103. <…> E confuz\u0103, un animal marin mic, dar periculos, din cauza cozii ascu\u0163ite \u015fi veninoase. Poate au adus-o aici curen\u0163ii de mare \u015fi ea s-a l\u0103sat dus\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 prezen\u0163a oamenilor care\u00a0\u00a0\u00a0 \u015fi-au p\u0103r\u0103sit casele din ora\u015fe \u015fi birourilor lor cu aer condi\u0163ionat, ca s\u0103 se scalde \u00een mare. Vietatea a ajuns \u00een lumea lor sau aproape \u00een lumea lor \u015fi acum nu mai g\u0103se\u015fte calea de \u00eentoarceree. Ei o h\u0103ituiesc, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie siguri dac\u0103 vor s\u0103 alunge \u00eenapoi \u00een mare sau s\u0103 o captureze \u015fi s\u0103 o ucid\u0103\u201c (V\u00e2n\u0103toare pe litoral, pp. 11-12).
\nRute ocolitoare este un volum ce poate fi citit f\u0103r\u0103 a urma constr\u00e2ngerile sumarului. Fiecare pagin\u0103 aminte\u015fte c\u0103, de\u015fi smulse, r\u0103d\u0103cinile programate s\u0103 rodeasc\u0103 \u00ee\u015fi vor g\u0103si, c\u00e2ndva, solul convenabil. Dumitru B\u0103di\u0163a ne am\u0103ge\u015fte, \u00eendemn\u00e2ndu-ne s\u0103-i frunz\u0103rim volumul, pentru c\u0103 \u015ftie c\u0103 nu calea este esen\u0163ial\u0103, ci destina\u0163ia. Iar destina\u0163ia prozelor lui e sigur\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dumitru B\u0103di\u0163a, Rute ocolitoare, prefa\u0163\u0103 de Radu Vancu, Bucure\u015fti, Editura Tracus Arte, 2014, 178 p.   Situa\u0163ia reportajului poate fi comprimat\u0103 \u00een sintagma Hannibal ante portas. Pentru latini, acest dicton, apoi vorb\u0103 de duh, a devenit, \u00een cele din urm\u0103, o metafor\u0103 uzual\u0103. I-am zice ast\u0103zi pericol iminent. Dar, \u00eentr-o cultur\u0103 tradi\u0163ional\u0103, func\u0163iona ca un… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nia pitoreasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13988,13989],"class_list":["post-23019","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-badita","tag-rute-ocolitoare"],"views":2390,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23019","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23019"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23019\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23019"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23019"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23019"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}