\u00cen primele decenii ale secolului al XIII-lea, un filosof \u015fi mistic arab scria urm\u0103toarele r\u00e2nduri: \u201eAfirm\u0103m c\u0103 iubirea este una dintre afect\u0103rile caracteristice ale voin\u0163ei. Iubirea nu se ata\u015feaz\u0103 dec\u00e2t de un lucru \u00een poten\u0163ialitate de a fi sau virtual, neactualizat sau \u00eenc\u0103 neexistent \u00eentr-o fiin\u0163\u0103, \u00een momentul acestei afect\u0103ri a voin\u0163ei. \u00cendr\u0103gostitul voie\u015fte realizarea concret\u0103, cu alte cuvinte, actualizarea sau venirea la fiin\u0163\u0103 a lucrului iubit.\u201c (Ibn\u2019Arab\u00ee, Trait\u00e9 de l\u2019amour). \u00cendr\u0103gostirea (cel pu\u0163in \u00een aspectul s\u0103u spiritual) presupune a\u015fadar o dorin\u0163\u0103: aceea de a-l face pe cel iubit s\u0103 devin\u0103 con-form cu ceea ce este deja \u00een virtualitate. Aceast\u0103 voin\u0163\u0103 este f\u0103cut\u0103 posibil\u0103 de faptul c\u0103 \u00eendr\u0103gostitul vede \u00een cel\u0103lalt poten\u0163ialul s\u0103u cel mai pur, deci \u015ftie unde trebuie acesta s\u0103 ajung\u0103. Organul acestei vederi era pentru Ibn\u2019Arab\u00ee ceea ce Henry Corbin va traduce prin imagina\u0163ie creativ\u0103.
\nCu alte cuvinte, \u00eendr\u0103gostindu-ne de cineva, nu ne \u00eendr\u0103gostim de ceea ce el sau ea este efectiv, ci de ceea ce el sau ea ar putea fi. Aceast\u0103 virtualitate este mai important\u0103 \u00een raport cu fiin\u0163a sa dec\u00e2t starea sa actual\u0103. Accentul pe poten\u0163ialitate este fundamental. Practic, toat\u0103 a\u015fa-zisa \u201edemascare\u201c a iubirii ca proiec\u0163ie se vede transformat\u0103. Da, \u00eendr\u0103gostitul pro-iecteaz\u0103, vede cumva mai departe, dar nu falsific\u0103, nu-l dez-figureaz\u0103 pe cel\u0103lalt, dimpotriv\u0103, \u00eel supra-figureaz\u0103 \u2013 \u00eei a\u015faz\u0103 \u00eenainte imaginea celui mai bun sine al s\u0103u(1). Dat\u0103 fiind natura sa, chipul ascuns nu poate fi g\u0103sit pas cu pas sau construit. Nu te po\u0163i \u00eendr\u0103gosti de cineva cu \u0163\u00e2r\u00e2ita, azi un pic, m\u00e2ine un pic. \u00cen bun\u0103 tradi\u0163ie platonic\u0103, clipa \u00eendr\u0103gostirii este, riguros vorbind, o teofanie (s\u0103 nu ne ferim de cuvintele \u201emari\u201c). Totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 brusc \u015fi sub forma unei rupturi \u2013 coup de foudre.\u00a0 Ca \u00een orice fulger, se arat\u0103 ceva ce va disp\u0103rea imediat dup\u0103 aceea: o dezv\u0103luire anormal\u0103 urmat\u0103 de o revenire la normal. Ce e mai real, sau mai adev\u0103rat: ceea ce s-a ar\u0103tat \u00een lumina acum disp\u0103rut\u0103 a fulgerului sau \u00eentunericul \u00een care am r\u0103mas?
\n\u00centre sacru \u015fi profan, pentru \u00eendr\u0103gosti\u0163i primeaz\u0103 sacrul. Iar profanul, cotidianul celuilalt, nu face dec\u00e2t s\u0103 se transfigureze dup\u0103 regulile celui dint\u00e2i: fiecare detaliu devine enorm, fiecare \u201edefect\u201c o perfec\u0163iune, orice buton de c\u0103ma\u015f\u0103, oric\u00e2t de mic, o comoar\u0103. Nu avem voie, logic vorbind, s\u0103 judec\u0103m acest proces dup\u0103 regulile empirismului. La lucru se afl\u0103 o anumit\u0103 imagina\u0163ie (cea denumit\u0103 c\u00e2ndva imaginatio vera sau, altc\u00e2ndva, imagina\u0163ie activ\u0103) respectiv, credin\u0163a.
\nSe cuvine, mai degrab\u0103, s\u0103 vedem ce putem face cu acest poten\u0163ator interior, c\u0103ci miza era una practic\u0103: \u00eendr\u0103gostitul vrea s\u0103 aduc\u0103 la existen\u0163\u0103 s\u00e2mburele (prin natur\u0103 ascuns) \u00eentrez\u0103rit \u00een cel\u0103lalt. \u00cen chip esen\u0163ial, dac\u0103 lu\u0103m iubirea \u00een serios, serile pl\u0103cute, aventurile prin ora\u015f, uitarea lumii \u00een doi nu pot fi niciodat\u0103 de-ajuns.
\nDar p\u00e2n\u0103 acolo, se ridic\u0103 \u00eentrebarea: cum poate cineva anume s\u0103 vad\u0103 ceea ce eu pot fi, dar al\u0163ii nu? Ce este prezent \u00eentre noi doi, dar (cvasi)absent \u00een celelalte cazuri? R\u0103spunsul dat (de la Platon \u00eencoace, inclusiv de Ibn\u2019Arab\u00ee) este, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, unul simplu: ceea ce leag\u0103 \u00eentr-o pereche doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i este o mo\u015ftenire comun\u0103.\u00a0 Felul \u00een care diver\u015fi filosofi \u015fi teologi au explicat aceast\u0103 mo\u015ftenire difer\u0103, dar ideea persist\u0103.
\nPentru a putea vorbi cu sens despre un astfel de \u201ebagaj\u201c ontologic este nevoie de divinitate, sau, pentru a jena mai pu\u0163in spiritul epocii, de idealitate \u2013 realitatea trebuie s\u0103 fie ceva mai mult dec\u00e2t ceea ce putem vedea \u015fi atinge. Pentru Platon, acel ceva pe care doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i \u00eel au \u00een comun este chipul zeului l\u0103untric, pentru Ibn\u2019Arab\u00ee este unul dintre Numele lui Allah, iar \u00een cazul iubirii cre\u015ftine, \u00een fundal se afl\u0103 chipul lui Dumnezeu. De fiecare dat\u0103, exist\u0103 un a priori identitar. Perechea, doi-ul sunt f\u0103cute posibile de un al treilea, dar care este prin natura sa retras. Sau, dup\u0103 inspirata formul\u0103 a unui g\u00e2nditor francez, Jean-Pierre Vernant, \u00een materie de eros, 1+1=3.
\nMo\u015ftenirea despre care vorbesc este al treilea unu din aceast\u0103 ecua\u0163ie \u201egre\u015fit\u0103\u201c, cel invizibil. Tot el este \u015fi obiectul \u00eendr\u0103gostirii – acea virtualitate pe care-o sesizezi \u00een cel\u0103lalt \u015fi care se vrea adus\u0103 la existen\u0163\u0103. Spre deosebire de mo\u015ftenirile despre care suntem obi\u015fnui\u0163i s\u0103 vorbim (genetic\u0103, cultural\u0103, \u00een bunuri), cea din iubire este \u00eentodeauna intim\u0103, virtual\u0103 \u015fi aproape antisocial\u0103.
\nFaptul c\u0103 iubirea implic\u0103 o mo\u015ftenire comun\u0103 are \u00eens\u0103 o consecin\u0163\u0103 c\u00e2t se poate de important\u0103 \u015fi aici doream s\u0103 ajung \u00een fond: ca \u00een orice mo\u015ftenire, exist\u0103 o responsabilitate a \u00eendr\u0103gosti\u0163ilor fa\u0163\u0103 de nou-recunoscuta lor anteceden\u0163\u0103. \u00cen cuvintele lui Vladimir Soloviov \u201ePrimul pas pentru \u00eendeplinirea reu\u015fit\u0103 a oric\u0103rei sarcini este afirmarea ei cu con\u015ftien\u0163\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103; dar sarcina iubirii nu a fost niciodat\u0103 afirmat\u0103 con\u015ftient \u015fi astfel nici rezolvat\u0103 a\u015fa cum ar fi trebuit. Oamenii s-au uitat \u015fi se uit\u0103 \u00eenc\u0103 asupra iubirii ca la un dat, o stare a lucrurilor (normal\u0103 la unii, nes\u0103n\u0103toas\u0103 la al\u0163ii) care e experimentat\u0103 de un om, dar care nu impune nici o datorie asupra lui. (…) Bine\u00een\u0163eles c\u0103 iubirea este, \u00eenainte de toate, un fapt de natur\u0103 (sau un dar al lui Dumnezeu), un proces natural care r\u0103sare independent de noi; dar nu reiese din asta c\u0103 nu am putea \u015fi nu ar trebui s\u0103 rela\u0163ion\u0103m con\u015ftient cu ea \u015fi s\u0103 direc\u0163ion\u0103m independent acest proces natural c\u0103tre finalit\u0103\u0163i mai \u00eenalte. (…) Puterea iubirii, trec\u00e2nd \u00een lume, transform\u00e2nd \u015fi spiritualiz\u00e2nd forma fenomenelor exterioare, ne reveleaz\u0103 for\u0163a sa obiectiv\u0103, iar dup\u0103 aceea, depinde de noi\u201c (The meaning of love).
\n\u00cen definitiv, iubirea deschide o cale, arat\u0103 un posibil drum prin via\u0163\u0103. Platon o considera ca viz\u00e2nd binele \u015fi virtutea. Ideea era s\u0103 devenim \u00eempreun\u0103 mai buni imitatori ai unei fa\u0163ete a divinului, mai aproape de zeul l\u0103untric (psihanaliza \u00eei va spune sine). Pe urmele oric\u0103rui g\u00e2nditor am merge \u00een aceast\u0103 tradi\u0163ie a iubirii, normal ar fi s\u0103 nu r\u0103m\u00e2nem cum suntem \u015fi, eventual, s\u0103 ne mul\u0163umim cu avantajele sociale oferite cuplurilor c\u0103s\u0103torite…
\nSper s\u0103 nu sune prea cinic. Dar am senza\u0163ia c\u0103 vrem prea pu\u0163in de la dragoste. O lu\u0103m de-a gata, o c\u00e2nt\u0103m de c\u00e2teva milenii, o idealiz\u0103m sau o vulgariz\u0103m, dar prea rar vorbim despre rolul ei \u00een vie\u0163ile noastre. Ne-am \u00eendr\u0103gostit… \u015fi? S\u0103 d\u0103m crezare cinismului \u015fi dezvr\u0103jirii sau s\u0103 alegem calea \u00een-crederii \u015fi sarcina iubirii? S\u0103 abandon\u0103m sau s\u0103 asum\u0103m mo\u015ftenirea? Depinde de noi, ca \u00eentotdeauna.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
PS: C\u00e2teva secole mai t\u00e2rziu (\u015fase, mai precis), probabil f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u015ftie, Stendhal \u00eei r\u0103spundea lui Ibn\u2019Arab\u00ee \u015fi inversa perspectiv\u00e3 asupra naturii \u201evizionare\u201c a \u00eendr\u0103gostirii: \u201eNe place s\u0103 \u00eempodobim cu mii de haruri o femeie de a c\u0103rei dragoste suntem siguri, ne place nespus de mult s\u0103 ne descriem am\u0103nun\u0163it toat\u0103 fericirea. Aceasta \u00eenseamn\u0103 a exagera un bun superb, picat acum din cer, pe care nu-l cunoa\u015ftem \u015fi de a c\u0103rui posesie suntem siguri. L\u0103sa\u0163i s\u0103 lucreze mintea unui amant timp de dou\u0103zeci \u015fi patru de ore \u015fi iat\u0103 ce ve\u0163i g\u0103si: la minele de sare din Salzburg se arunc\u0103 \u00een ad\u00e2ncurile p\u0103r\u0103site ale minei o creang\u0103 de copac desfrunzit\u0103 de iarn\u0103, dup\u0103 dou\u0103 sau trei luni creanga e scoas\u0103, acoperit\u0103 \u00een \u00eentregime de cristale str\u0103lucitoare: cele mai mici crengu\u0163e, cele sub\u0163iri c\u00eet laba unui pi\u0163igoi, s\u00eent \u00eempodobite cu nenum\u0103rate diamante mobile \u015fi orbitoare; \u015fi nu mai po\u0163i recunoa\u015fte creanga primitiv\u0103.\u201c (Stendhal, Despre dragoste). De\u015fi \u00eendr\u0103gostirea presupunea \u015fi pentru el un prim moment de admira\u0163ie, urmarea era acest curios proces interior, s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een atelierele \u00eendep\u0103rtate ale imagina\u0163iei pe care-l nume\u015fte cristalizare \u2013 un fel de autoam\u0103gire. \u00cen orice caz, producerea unei imagini foarte \u00eendep\u0103rtate de original.
\nCeea ce pentru Ibn\u2019Arab\u00ee era descoperirea \u00een cel iubit a unui poten\u0163ial esen\u0163ial acestuia \u015fi dorin\u0163a de a aduce aceast\u0103 virtualitate la existen\u0163\u0103, pentru Stendhal este acoperirea adev\u0103ratei sale identit\u0103\u0163i cu orbitoarele cristale ale…. imagina\u0163iei, \u015fi dorin\u0163a de a-l l\u0103sa pe cel\u0103lalt neschimbat (doar e perfect deja).
\nSigur c\u0103 \u00eendr\u0103gostitul pe care-l are \u00een minte misticul medieval nu este acela\u015fi cu naivul pe care-l demasca modernul Stendhal. Iar \u00een secolele scurse \u00eentre ei, imagina\u0163ia (organul iubirii) s-a \u00eempu\u0163inat \u015fi ea \u00een virtu\u0163i, ajung\u00e2nd irelevant\u0103 \u00een cunoa\u015fterea unei lumi \u00eentre timp aplatizate. Ast\u0103zi cu at\u00e2t mai mult, phantas\u00eda este o palid\u0103 amintire a ceea ce a putut fi denumit de Henry Corbin, cu referire la o lung\u0103 tradi\u0163ie a trecutului, imaginatio vera, o imagina\u0163ie care conduce la un adev\u0103r, nu simpl\u0103 \u00eenchipuire. Mo\u015ftenim un sens aproape peiorativ al imagina\u0163iei, pentru noi, ea este fic\u0163iune, fantezie, irealitate. De aceea, poate, proiec\u0163ia pare \u00eentotdeauna o acoperire, nu o descoperire, iar \u00eendr\u0103gostirea \u00eentotdeauna o iluzie, nu o adeverire.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) \u00cen orice caz, leg\u00e3tura dintre mecanismul proiec\u0163iei \u015fi faptul \u00eendr\u00e3gostirii merit\u00e3 o aten\u0163ie \u015fi o dezvoltare mult mai precise dec\u00e2t cele la care doresc eu s\u00e3 ajung acum.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen primele decenii ale secolului al XIII-lea, un filosof \u015fi mistic arab scria urm\u0103toarele r\u00e2nduri: \u201eAfirm\u0103m c\u0103 iubirea este una dintre afect\u0103rile caracteristice ale voin\u0163ei. Iubirea nu se ata\u015feaz\u0103 dec\u00e2t de un lucru \u00een poten\u0163ialitate de a fi sau virtual, neactualizat sau \u00eenc\u0103 neexistent \u00eentr-o fiin\u0163\u0103, \u00een momentul acestei afect\u0103ri a voin\u0163ei. \u00cendr\u0103gostitul voie\u015fte realizarea… Cite\u0219te mai mult »Virtualitate \u015fi mo\u015ftenire C\u00e2teva g\u00e2nduri despre iubire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13984],"class_list":["post-23013","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-despre-iubire"],"views":1284,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23013","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23013"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23013\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23013"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23013"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23013"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}