Cantina \u2013 acum cu glazur\u0103 suedez\u0103. Cu 7,5 milioane de euro, restaurantul IKEA era primul din Rom\u00e2nia ca \u00eencas\u0103ri \u00een 2013. Cifre adunate de clientela foarte deas\u0103, curg\u00e2nd spre periferii nu \u00een ultimul r\u00e2nd pentru a gusta, \u00een pre\u0163ul faimoaselor chiftelu\u0163e de pe\u015fte cu gem de meri\u015for, din stilul de via\u0163\u0103 scandinav, ce te prive\u015fte din clipurile derulate \u00een bucl\u0103 cu suedezi ferici\u0163i la picnic, posterele cu Stockholm \u015fi mobilierul cu pre\u0163uri la vedere.
\nMai exist\u0103 \u00eens\u0103 un motiv al succesului, mai profund, mai ascuns. Cu un meniu relativ restr\u00e2ns, pre\u0163uri mai mici dec\u00e2t \u00eentr-un restaurant mediu \u015fi \u201einova\u0163ia\u201d autoservirii, restaurantul e o cantin\u0103 \u00een travesti. Vechile localuri \u201ela \u00eempinge tava\u201d, \u00eenchise dup\u0103 \u201989, reintr\u0103 \u00een via\u0163a noastr\u0103 pe u\u015file de sticl\u0103 de la IKEA, ale c\u0103ror reflexii poate c\u0103 ne \u00eempiedic\u0103 \u00een primul moment s\u0103 vedem acest lucru. A fost nevoie de glazura pr\u0103jiturilor suedeze pentru a \u00eempinge din nou tava la coad\u0103 \u2013 dar asta nu arat\u0103 dec\u00e2t c\u0103 lucrurile pot fi reinventate (dac\u0103 \u015ftii cum).
\nChiar dac\u0103 pre\u0163urile nu sunt tocmai cele ale vechilor cantine, unde nici somon nu prea se servea, iar clien\u0163ii obi\u015fnui\u0163i nu mai sunt muncitorii de alt\u0103dat\u0103, ci corporati\u015ftii din B\u0103neasa.
\nMai subzist\u0103 azi, \u00eenc\u0103, insulare, \u015fi cantinele tradi\u0163ionale, de pild\u0103 pentru studen\u0163i, aglomerate \u00eens\u0103 nu doar cu studen\u0163i, ci cu \u00eentreaga popula\u0163ie local\u0103. \u201eSecretul succesului\u201d e de aceast\u0103 dat\u0103 la vedere, decantat la esen\u0163ial, f\u0103r\u0103 redecor\u0103ri suedeze: func\u0163ia sau apelul social.<\/p>\n
Cafeneaua \u2013 acum cu arom\u0103 american\u0103. \u201eMai dori\u0163i \u015fi altceva?\u201d auzi adesea \u00een cafenelele \u015fi restaurantele noastre. S-ar p\u0103rea c\u0103, at\u00e2t timp c\u00e2t nu consumi, nu ai de ce sta la mas\u0103. Postdecembrismul nu va l\u0103sa, cert, portretele \u201est\u00e2lpilor de cafenea\u201d ori pe ale celebrilor \u201egur\u0103-casc\u0103\u201d eminescieni \u015fi caragialeni, nici instantaneele z\u0103bavei vreunui Sartre la o cafea, scriind, \u00eentr-un bistro parizian, nici mese istorice pentru c\u0103 rezervate c\u00e2ndva pe via\u0163\u0103 vreunui Heine. Tabietul balcanic-mediteranean, de a ad\u0103sta la un ceai, cafea sau mastic\u0103, r\u0103m\u00e2ne \u015fi el amintire. \u00cencerc\u0103ri de reanimare a spiritului cafenelelor de alt\u0103dat\u0103 au existat (sub forma \u201ecafenelelor literare\u201d sau \u201epolitice\u201d) \u2013 f\u0103r\u0103 succes, \u00eens\u0103.
\nSpiritul cafenelei a ie\u015fit totu\u015fi de la reanimare, din nou pe o u\u015f\u0103 care p\u0103rea s\u0103 se deschid\u0103 \u00eentr-alt\u0103 parte \u2013 pe u\u015fa de la \u201eStarbucks\u201d. Vechea cafea balcanic\u0103, l\u00e2ng\u0103 care s\u0103 ca\u015fti gura \u015fi s\u0103 pierzi vremea c\u00e2t vrei, are acum arom\u0103 american\u0103. Decorul e pentru z\u0103bav\u0103 \u015fi socializare, cu mese de studiu, c\u0103r\u0163i, l\u0103mpi \u015fi fotolii. A fost nevoie din nou de glam-ul orbitor al unei multina\u0163ionale pentru a ne re-cunoa\u015fte vechile pofte.<\/p>\n
C\u00e2rciuma \u2013 acum eu beu cu Pavel Stratan. \u201eHai, mam\u0103, s\u0103 mai vorbim \u015fi noi. Uite, te invit la restaurant\u201d, \u00eei spune mama fiicei pe care ar vrea s\u0103 o m\u0103rite \u00een str\u0103in\u0103tate. Scena din Occidentul lui Cristian Mungiu pare un cli\u015feu de film american aplicat ca un plasture unei familii din tranzi\u0163ia nou\u0103zecist\u0103. Mai departe, la o mas\u0103 dintr-un McDonald\u2019s, mama prive\u015fte \u00eemprejur \u015fi constat\u0103: \u201eSe mai fac \u015fi la noi lucruri bune.\u201d Poanta reconstituie fidel proiec\u0163iile, aspira\u0163iile \u015fi confuziile vremii, c\u00e2nd fast-food-ul era noul reper.
\nMai nou, restaurantele basarabene \u201eLa Pl\u0103cinte\u201d par s\u0103 readuc\u0103 \u00een peisaj, mutatis mutandis, c\u00e2rciumile populare de alt\u0103dat\u0103, precum \u201eLa leul \u015fi c\u00e2rnatul\u201d sau \u201eLa Banditu\u201d. Conceptul e \u00een fapt o stru\u0163oc\u0103mil\u0103, \u00eemprumut\u00e2nd \u015fi de la fast-food (organizarea meniului \u015fi a personalului, mobilierul), \u015fi de la restaurantele \u201erustice\u201d (decorarea cu motive populare \u015fi scene sem\u0103n\u0103toriste \u015fi muzica basarabean\u0103, c\u00e2nd \u201eu\u015foar\u0103\u201d, c\u00e2nd \u201epopular\u0103\u201d). Dar tocmai aceast\u0103 ambiguitate semiotic\u0103 este cea care las\u0103 s\u0103 descind\u0103 pe u\u015fa din fa\u0163\u0103 a fast-food-ului un modus vivendi de mult refulat, relegitim\u00e2ndu-l prin sugestii noi.
\nDesigur, restaurante cu specific \u201erustic\u201d exist\u0103 \u00eenc\u0103 demult, nu pu\u0163ine, nici ocolite, \u015fi \u00eenc\u0103 f\u0103r\u0103 deghiz\u0103ri. Dar \u015fi f\u0103r\u0103 succesul cu totul special repurtat de \u201eLa Pl\u0103cinte\u201d la bucure\u015fteni, care stau frecvent la coad\u0103 p\u00e2n\u0103 se elibereaz\u0103 o mas\u0103. A\u015f vedea mai degrab\u0103 restaurantele \u201erustice\u201d ca o rezerva\u0163ie sau parc etnografic, cu dubla, ambivalenta inten\u0163ie de a conserva, dar \u015fi de a izola (ceea ce se poate remarca, \u00een genere, \u015fi din muzealizarea meniului prin c\u00e2teva exponate imuabile: mititei, ciorb\u0103 de burt\u0103, tochitur\u0103 etc.). Restaurantele \u201erustice\u201d sunt la noi un fel de C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei a alimenta\u0163iei publice.<\/p>\n
Cele trei re\u0163ete \u201enoi\u201d \u2013 cantine, cafenele, c\u00e2rciumi \u2013 se bucur\u0103 de un succes \u015fi foarte mare, \u015fi cam nea\u015fteptat. Fiecare are caracterul \u015fi valoarea unui insight (sau m\u0103car a unui trigger), fiecare face cozi benevole. A\u015f spune c\u0103, dincoace de firmele multina\u0163ionalelor standardizante \u015fi globalizante (ce ironie!), localnicul a \u00eentrez\u0103rit ceva pentru care merit\u0103 s\u0103 stea la coad\u0103: pe sine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cantina \u2013 acum cu glazur\u0103 suedez\u0103. Cu 7,5 milioane de euro, restaurantul IKEA era primul din Rom\u00e2nia ca \u00eencas\u0103ri \u00een 2013. Cifre adunate de clientela foarte deas\u0103, curg\u00e2nd spre periferii nu \u00een ultimul r\u00e2nd pentru a gusta, \u00een pre\u0163ul faimoaselor chiftelu\u0163e de pe\u015fte cu gem de meri\u015for, din stilul de via\u0163\u0103 scandinav, ce te prive\u015fte… Cite\u0219te mai mult »Cantine, cafenele, c\u00e2rciumi. La firme noi, pofte vechi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[13976,13979,13978,13980,13977],"class_list":["post-23006","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-cafeneaua-in-romania","tag-cafenele","tag-cantine","tag-carciumi","tag-spiritul-cafenelei"],"views":1399,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23006","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23006"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23006\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23006"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23006"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23006"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}