Revin la o sec\u0163iune din Fra\u0163ii Karamazov, anume XI, 9 (\u201eVedenia lui Ivan Feodorovici. Diavolul\u201c). Afectat de o boal\u0103 mai veche, care \u00eei produce halucina\u0163ii, Ivan r\u0103m\u00e2ne singur \u00een camera sa. Deodat\u0103 se treze\u015fte, \u00een plin\u0103 noapte, cu un oaspete ciudat, ce p\u0103rea s\u0103 fie un domn din vechea nobilime, cu aerul unui om de lume. Dup\u0103 c\u00e2teva clipe de reflec\u0163ie, Ivan \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 se afl\u0103 de fapt el \u00eensu\u015fi, cel\u0103lalt eu, care se identific\u0103 \u00eentr-o privin\u0163\u0103 cu diavolul ca atare. Este el \u00eensu\u015fi, \u00eens\u0103, acum sub chipul celuilalt, distan\u0163a dintre cele dou\u0103 euri este imposibil de anulat.<\/p>\n
Acest oaspete nocturn, de\u015fi se vrea tot timpul un spirit realist, \u201epozitiv\u201c, \u00een tonul epocii, nu e deloc lipsit de sim\u0163 speculativ, aduc\u00e2nd frecvent discu\u0163ia \u00een zona metafizicii. Observ\u0103 c\u0103 la vremea respectiv\u0103 exist\u0103 deja \u201eo adev\u0103rat\u0103 aversiune pentru fantastic\u201c \u015fi pentru ceea ce nu poate fi determinat precis, geometric (1). E sensibil la relativitatea celor \u015ftiute \u015fi \u00een\u0163elese de oameni. Caut\u0103 s\u0103 pre\u00eent\u00e2mpine plictisul cu orice pre\u0163, el \u00eensu\u015fi v\u0103z\u00e2ndu-se atins de acest morb. Unele atitudini \u00eel \u00eentristeaz\u0103 totu\u015fi, \u00eei creeaz\u0103 probleme, de pild\u0103 ideea c\u0103 diavolul nu exist\u0103 (pp. 422-423). De\u015fi e invocat la tot pasul, de\u015fi oamenii spun adesea c\u0103 un chip anume sau o lucrare apar de-a dreptul dr\u0103ce\u015fti, credin\u0163a \u00een diavol este ea \u00eens\u0103\u015fi pe punctul de a se pierde. Oare exist\u0103 ca atare sau nu exist\u0103? Prezen\u0163a sa e cu adev\u0103rat real\u0103 sau doar o fantasm\u0103 a unei min\u0163i atinse de boal\u0103, o fic\u0163iune \u00een cele din urm\u0103? Astfel de \u00eentreb\u0103ri revin acum obsesiv, \u00eens\u0103 nici un r\u0103spuns nu ar pune cap\u0103t disputei ca atare. Nimic \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 nu are o eviden\u0163\u0103 sensibil\u0103, dec\u00e2t, poate, eul care se \u00eentreab\u0103 \u015fi prezen\u0163a r\u0103ului \u00een aceast\u0103 lume. Neputin\u0163a de a decide \u00een chestiuni ultime \u2013 de natur\u0103 metafizic\u0103 \u015fi religioas\u0103 \u2013 st\u0103ruie ca un fundal tenebros al \u00eentregii discu\u0163ii.
\nS\u0103 revedem un singur fragment din convorbirea cu oaspetele nocturn. \u201e\u2013 Nici tu nu mai crezi \u00een Dumnezeu? \u00eentreb\u0103 cu un r\u00e2njet veninos Ivan. \u2013 Cum s\u0103-\u0163i spun… dac\u0103 vorbe\u015fti serios… \u2013 Exist\u0103 Dumnezeu sau nu exist\u0103? \u00eel som\u0103 Ivan cu o implacabil\u0103 st\u0103ruin\u0163\u0103. \u2013 A, va s\u0103 zic\u0103, vorbe\u015fti serios? Dragul meu, z\u0103u nu \u015ftiu, \u015fi te rog s\u0103 m\u0103 crezi c\u0103 \u0163i-am f\u0103cut o m\u0103rturisire grav\u0103. \u2013 Cum nu \u015ftii, c\u00e2nd \u00eel vezi pe Dumnezeu?! Nu, acum \u00eemi dau seama, tu nu ai o existen\u0163\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare, tu nu e\u015fti dec\u00e2t eul meu, nimic mai mult! O fantasmagorie, o n\u0103scocire a propriei mele \u00eenchipuiri! \u2013 Dac\u0103 vrei, am\u00e2ndoi avem aceea\u015fi filosofie, \u0103sta e adev\u0103rul. Je pense, donc je suis, e tot ce pot s\u0103-\u0163i spun cu certitudine; restul, adic\u0103 ceea ce se afl\u0103 \u00een jur, toate lumile acestea, Dumnezeu \u015fi chiar satana \u00eens\u0103\u015fi \u2013 n-are o existen\u0163\u0103 dovedit\u0103, nu se \u015ftie dac\u0103 exist\u0103 \u00een sine sau nu este dec\u00e2t o crea\u0163ie a spiritului meu, o desf\u0103\u015furare consecvent\u0103 a eului meu, care d\u0103inuie\u015fte prin propriile-i for\u0163e dinainte de \u00eenceputul vremurilor\u201c (pp. 424-425). \u00cen ce fel e invocat mai sus enun\u0163ul metafizic modern, cartezian? Nu e greu de v\u0103zut c\u0103, de fapt, acesta e dejucat cu totul. De\u015fi apare \u00een felul unei certitudini (Je pense, donc je suis, cum reia cel\u0103lalt cu oarecare umor), nu po\u0163i vorbi totu\u015fi de o certitudine. Nu te asigur\u0103 de aproape nimic p\u00e2n\u0103 la urm\u0103. Eul care se vede o clip\u0103 sigur de sine \u00ee\u015fi apare \u00een continuare solitar \u015fi incert. Este asemeni unui punct negru pe un fond \u00eentunecat. Sau asemeni unui punct imobil \u00een mijlocul unui vertij de ape, nimic mai mult. Este ochiul care vede c\u0103 mai nimic nu de\u0163ine suficient\u0103 eviden\u0163\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 certitudine de sine c\u00e2nd restul \u2013 \u201etoate lumile acestea, Dumnezeu \u015fi chiar satana \u00eens\u0103\u015fi\u201c \u2013 r\u0103m\u00e2ne \u00een afara oric\u0103rei eviden\u0163e? Omul are nevoie acum de dovezi, vrea s\u0103 ating\u0103 \u015fi s\u0103 simt\u0103, s\u0103 uzeze de ra\u0163ionamente sigure. Altfel, ce ar putea s\u0103 spun\u0103? Doar c\u0103 nu se \u015ftie nimic \u00een rest (\u201enu se \u015ftie dac\u0103 exist\u0103 \u00een sine sau nu este dec\u00e2t o crea\u0163ie a spiritului meu\u201c). Cum nu se \u015ftie nimic, revine la via\u0163a propriului eu, \u00eentreb\u00e2ndu-se dac\u0103 nu cumva eul r\u0103spunde metafizic de tot ce ne apare \u00een fa\u0163\u0103. Nu cumva restul \u00eenseamn\u0103 doar \u201eo desf\u0103\u015furare consecvent\u0103 a eului meu, care d\u0103inuie\u015fte prin propriile-i for\u0163e dinainte de \u00eenceputul vremurilor\u201c? Nici la aceast\u0103 \u00eentrebare nu are un r\u0103spuns sigur, c\u0103ci nu \u015ftie, de pild\u0103, dac\u0103 eul se desf\u0103\u015foar\u0103 cu o anume consecven\u0163\u0103 \u015fi dac\u0103 poate d\u0103inui prin propriile-i for\u0163e. Desigur, eul exist\u0103 \u00eentr-un fel, deopotriv\u0103 r\u0103ul din aceast\u0103 lume, \u00eens\u0103 mai mult de at\u00e2t nu e nimic de spus. \u00cen consecin\u0163\u0103, cel\u0103lalt crede c\u0103 ar fi cazul s\u0103 tac\u0103: \u201eGata, am terminat, nu mai scot un cuv\u00e2nt…\u201c. Va mai vorbi totu\u015fi, c\u0103ci la rug\u0103mintea celui care ascult\u0103 va povesti \u00eent\u00e2mplarea ciudat\u0103 a unui \u201emare filosof\u201c, un alt spirit negator, care, \u00eens\u0103, a\u015fa cum s-a v\u0103zut dup\u0103 moartea lui, nu era tocmai ceea ce a pretins \u00eentreaga via\u0163\u0103 c\u0103 este.
\nCe am putea crede cu privire la aceast\u0103 metafizic\u0103 aparte, pe care o expune aici cel\u0103lalt eu al lui Ivan Karamazov? Un lucru e sigur: enun\u0163ul cartezian, decisiv \u00een cultura occidental\u0103 modern\u0103, se dovede\u015fte acum ineficient. \u00cens\u0103 ineficien\u0163a lui nu trebuie pus\u0103 \u00een seama lui Descartes, ca \u015fi cum ar fi vorba de o eroare \u00een g\u00e2ndirea acestuia sau, mai grav, de o lips\u0103 \u00een modul s\u0103u de \u00een\u0163elegere. E adev\u0103rat c\u0103, trec\u00e2nd de la Descartes la ceea ce ar putea s\u0103 apar\u0103 ca metafizic\u0103 de \u015fcoal\u0103, impersonal\u0103 \u015fi arid\u0103, poate fi sesizat\u0103 o anume insuficien\u0163\u0103 (2). La Descartes, \u00eens\u0103, \u00eendoiala nu e repetitiv\u0103, aceea\u015fi mereu \u015fi reluat\u0103 \u00een exces, ci mai cur\u00e2nd orientat\u0103. Ea descoper\u0103 o prim\u0103 eviden\u0163\u0103 \u015fi, mai departe, conduce c\u0103tre ceea ce, \u00een infinitatea Sa divin\u0103, ne cuprinde f\u0103r\u0103 a putea fi El \u00censu\u015fi cuprins ca atare. Tocmai astfel e sus\u0163inut\u0103 finitudinea uman\u0103, adus\u0103 \u00een rela\u0163ie decisiv\u0103 cu ceea ce o transcende. Dincoace, \u00een mintea noului intelectual, enun\u0163ul cartezian nu mai spune aproape nimic. Apare ca un reper metafizic la \u00eendem\u00e2n\u0103, o certitudine util\u0103 atunci c\u00e2nd nu ai altceva sigur \u00een fa\u0163\u0103. Ce ar putea acum s\u0103 conduc\u0103 la enun\u0163ul cartezian de mai sus? \u00cendoiala \u015fi nega\u0163ia \u00een exces, a\u015fa cum le practic\u0103 oaspetele nocturn? Nicidecum, acestea nu conduc nic\u0103ieri. Faptul c\u0103 e resim\u0163it continuu r\u0103ul acestei lumi? Mai degrab\u0103 acest din urm\u0103 fapt. Doar c\u0103, \u00een cazul lui Ivan Karamazov, percep\u0163ia r\u0103ului nu apare la fel pentru eul care caut\u0103 \u015fi \u00eencuviin\u0163eaz\u0103, pe de o parte, \u015fi pentru cel care neag\u0103 \u00een exces, pe de alt\u0103 parte. De\u015fi chipuri ale aceluia\u015fi sine, voci ale aceluia\u015fi om, distan\u0163a dintre ele nu poate fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 dep\u0103\u015fit\u0103.
\nA\u015f aduce aici \u00een aten\u0163ie o singur\u0103 situa\u0163ie. R\u0103ul \u00eei apare oaspetelui nocturn, \u00een aceste pagini, mai ales ca simpl\u0103 monotonie, uniformitate plat\u0103 a vie\u0163ii, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd to\u0163i oamenii spun exact acelea\u015fi cuvinte \u015fi \u00een acela\u015fi fel. Este ceea ce ar pune via\u0163a \u00een pericol, sub o teribil\u0103 plictiseal\u0103. P\u00e2n\u0103 \u015fi pacea \u2013 mereu aceea\u015fi \u2013 ar amenin\u0163a cu peisajul deprimant al nimicului (p. 424). Riscul ar fi pretutindeni la fel, pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een cer. Nu dispare nici dincolo, dup\u0103 moarte, a\u015fa cum ne asigur\u0103 povestea acelui \u201emare filosof\u201c: c\u00e2t a tr\u0103it \u00een lume a exersat ca nimeni altul nega\u0163ia, \u00eens\u0103 dincolo laud\u0103 orice \u015fi \u00een ne\u015ftire, p\u00e2n\u0103 la lehamitea celor din jur. Prin urmare, acest eu nocturn \u00ee\u015fi afl\u0103 menirea \u00een a nega mereu, totul, c\u0103ci, a\u015fa cum spune, \u00een via\u0163a oamenilor sunt necesare faptul divers, comedia \u015fi suferin\u0163a. Exact acestea pot s\u0103 pre\u00eent\u00e2mpine plictisul general. Or, \u015ftim bine, \u00een cazul celuilalt eu tocmai suferin\u0163a \u2013 la limit\u0103, suferin\u0163a celui nevinovat \u2013 descoper\u0103 r\u0103ul ca atare. Iar viziunea acestuia din urm\u0103 poate atrage dup\u0103 sine pierderea credin\u0163ei. Odat\u0103 cu pierderea credin\u0163ei se pierde \u015fi moralitatea omului, c\u0103ci devine inutil\u0103. \u00cens\u0103 Ivan Karamazov nu poate accepta \u00een via\u0163a proprie \u015fi a semenilor s\u0103i concluzia la care singur ajunge, de unde chinul s\u0103u l\u0103untric (3). Concluzia, de\u015fi aproape logic\u0103, ra\u0163ional\u0103, nu e de acceptat ca atare.
\nSciziunea celor dou\u0103 euri se reface, \u00een fond, cu orice \u00eentrebare de natur\u0103 metafizic\u0103 sau religioas\u0103. Ajunge uneori dramatic\u0103, terifiant\u0103. A\u015f spune c\u0103, de fapt, Ivan Karamazov exerseaz\u0103 \u00een acela\u015fi timp dou\u0103 metafizici, plec\u00e2nd de la acelea\u015fi \u00eentreb\u0103ri. Pe una dintre ele o las\u0103 \u00een seama celuilalt, a oaspetelui nocturn, care, frivol \u015fi dezinvolt, face loc nonsensului sub aparen\u0163a celor cu sens, \u00eel duce la limit\u0103 pe o cale ce pare absolut rezonabil\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1) Feodor M. Dostoievski, Fra\u0163ii Karamazov, vol. II, traducere de Ovidiu Constantinescu \u015fi Isabella Dumbrav\u00e3, Editura pentru Literatur\u00e3 Universal\u00e3, Bucure\u015fti, 1964, p. 418.
\n2) \u00cen Fenomenul erosului. \u015ease medita\u0163ii, Jean-Luc Marion constat\u00e3 la un moment dat c\u00e3 metafizica, de\u015fi extinde certitudinea la ego-ul care se deschide lumii \u015fi lui \u00eensu\u015fi, nu poate oferi un reper sigur. Nu face fa\u0163\u00e3 \u00eentreb\u00e3rii \u201ela ce bun?\u201c, \u00eencerc\u00e3rii de a recunoa\u015fte un sens al certitudinii ca atare (cf. \u00a7 2. \u201eLa ce bun?\u201c).
\n3) Observ\u00e3 excelent acest lucru Serghei Bulgakov, \u00eentr-o prelegere public\u00e3, Ivan Karamazov ca tip filosofic, sus\u0163inut\u00e3 la Kiev, pe 21 noiembrie 1901.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Revin la o sec\u0163iune din Fra\u0163ii Karamazov, anume XI, 9 (\u201eVedenia lui Ivan Feodorovici. Diavolul\u201c). Afectat de o boal\u0103 mai veche, care \u00eei produce halucina\u0163ii, Ivan r\u0103m\u00e2ne singur \u00een camera sa. Deodat\u0103 se treze\u015fte, \u00een plin\u0103 noapte, cu un oaspete ciudat, ce p\u0103rea s\u0103 fie un domn din vechea nobilime, cu aerul unui om de… Cite\u0219te mai mult »Metafizica oaspetelui nocturn<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13897,13898],"class_list":["post-23004","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-fratii-karamazov","tag-vedenia-lui-ivan-feodorovici-diavolul"],"views":1473,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23004","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23004"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23004\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23004"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23004"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23004"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}