{"id":23000,"date":"2015-04-13T12:12:51","date_gmt":"2015-04-13T10:12:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23000"},"modified":"2015-04-13T12:12:51","modified_gmt":"2015-04-13T10:12:51","slug":"tot-mai-putina-modernitate-tot-mai-mult-capitalism-o-punere-in-problema-a-postcomunismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tot-mai-putina-modernitate-tot-mai-mult-capitalism-o-punere-in-problema-a-postcomunismului\/","title":{"rendered":"Tot mai pu\u0163in\u0103 modernitate, tot mai mult capitalism. O punere \u00een problem\u0103 a postcomunismului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Adrian S\u00eerbu, Alexandru Polg\u00e1r (coord.), <em>Genealogii ale postcomunismului,<\/em> Cluj, Idea design &amp; Print, 2009<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Comunismului i-au fost intentate numeroase procese dup\u0103 1989. Team\u0103, furie, frustrare, dezolare, toate aceste sentimente au r\u0103bufnit cu o for\u0163\u0103 aproape arhimedic\u0103. Era firesc s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u015fa. Dar, dup\u0103 un binemeritat moment de euforie, majoritatea popula\u0163iei, consider\u00e2nd c\u0103 \u015fi-a \u00eencheiat, \u00een mare, socotelile cu vechiul regim, \u015fi-a \u00eendreptat privirile spre viitor. Pentru a afla, \u00een scurt timp, c\u0103 securitatea social\u0103 de care dispuneau \u00eenainte de revolu\u0163ie, cu toate costurile ei sociale enorme, este incompatibil\u0103 cu prosperitatea de tip occidental, bazat\u0103 pe dinamism \u015fi concuren\u0163\u0103 economic\u0103 (par\u0163ialitatea \u015fi tenden\u0163iozitatea acestui tip de concuren\u0163\u0103 merit\u0103 o discu\u0163ie aparte). Imaginea Occidentului idealizat vreme de decenii \u00eentregi \u00eencepea s\u0103 se descompun\u0103, bucat\u0103 cu bucat\u0103. Nimic nu a contribuit mai mult la fabricarea acestei imagini artificiale dec\u00e2t cenzura agresiv\u0103 \u015fi izola\u0163ionismul de factur\u0103 na\u0163ional-comunist\u0103 care au marcat din plin \u201eEpoca de Aur\u201c. Numai c\u0103 nici cosmetizarea imaginilor pe care Occidentul le fabrica despre sine pentru a le \u201evinde\u201c dincolo de a\u015fa-zisa Cortin\u0103 de Fier nu este deloc str\u0103in\u0103, la r\u00e2ndul ei, de dezam\u0103girea care a cuprins la scurt timp dup\u0103 c\u0103derea comunismului societ\u0103\u0163ile est-europene.<br \/>\n\u00cen acela\u015fi timp, Occidentul idealizat dezvolta \u015fi continu\u0103 s\u0103 dezvolte un discurs critic de mainstream, \u201eneoteologic\u201c, cum \u00eel nume\u015fte Boris Groys, pentru care eterogenitatea social\u0103, cultivarea diferen\u0163elor ca premis\u0103 indispensabil\u0103 a democra\u0163iei reprezint\u0103 piatra unghiular\u0103. De\u015fi nu discut\u0103 explicit despre postmodernism sau despre liberalismul consensualist marca Arendt Lijphart, \u00eenclin s\u0103 cred c\u0103 Groys le are \u00een vedere atunci c\u00e2nd le reune\u015fte sub denumirea general\u0103 de \u201ediscurs critic occidental\u201c. \u00cen accep\u0163iunea acestui tip de discurs, o mare parte din lumea non-occidental\u0103 nu este democratic\u0103 deoarece valorizeaz\u0103 omogenitatea social\u0103 mai mult dec\u00e2t diferen\u0163a. Curat ideologie. Multe dintre aceste societ\u0103\u0163i \u201enedemocratice\u201c sunt extrem de scindate, contradictorii \u015fi lipsite de un consens general, substituit de diverse forme de conduceri autoritare. Pe de alt\u0103 parte, nu stric\u0103 s\u0103 ne reamintim c\u0103 \u015fi diversitatea celebrat\u0103 \u00een Occident coexist\u0103, paradoxal? \u2013 cu un proces de omogenizare cultural\u0103 \u015fi de \u201einventare\u201c, pentru a utiliza expresia istoricului Eric Hobsbawm, a na\u0163iunilor moderne de c\u0103tre statele birocratice care au acaparat scena politic\u0103 european\u0103, profit\u00e2nd de ascensiunea capitalismului, la r\u00e2ndul s\u0103u iubitor de omogenitate social\u0103 \u2013 \u00een ultimele dou\u0103 secole. Evident, omogeniz\u0103ri sociale \u015fi culturale s-au petrecut \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i ale lumii, dar nu la intensitatea la care au avut loc \u00een Occident. Acestea fiind spuse, nu reprezint\u0103 cultul occidental al diferen\u0163ei un fel de surogat, menit s\u0103 ne reconfirme \u00eenclina\u0163iile democratice grijuliu cultivate, s\u0103 ne adoarm\u0103 (a c\u00e2ta oar\u0103?) ra\u0163iunea, respectiv s\u0103 ne integreze \u015fi mai ferm \u00een logica specific\u0103 a consumerismului, pentru care discursul critic poate fi o marf\u0103 extrem de vandabil\u0103, iar diferen\u0163ele culturale, rasiale \u015fi etnice, noi surse de profit? Dac\u0103 ar fi s\u0103 \u00eei d\u0103m crezare lui Groys: \u201eImperiul ireductibil, de neomogenizat, infinit, virtual al eterogenit\u0103\u0163ii \u015fi diferen\u0163elor nu este la propriu nimic altceva dec\u00e2t un pluralism burghez f\u0103r\u0103 perdan\u0163i pe pia\u0163\u0103, capitalismul ca utopie, pia\u0163a \u00een starea ei paradisiac\u0103. \u00cen limbajul marxist ortodox este vorba, evident, despre un opiu neoteologic pentru popor \u2013 \u00eens\u0103 de data asta pentru un popor de intelectuali, doritori s\u0103 continue a-\u015fi cultiva la infinit diferen\u0163ele\u201c (p. 56).<br \/>\n\u00cenc\u0103 de la \u00eenceput, postcomunismul (est-european, \u015fi mai ales rom\u00e2nesc) a fost \u00eenso\u0163it de anticomunism. Un anticomunism f\u0103r\u0103 obiect, din moment ce sistemul comunist disp\u0103ruse \u015fi nici o persoan\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t ra\u0163ional\u0103 nu \u00ee\u015fi dorea reinstaurarea sa. Mul\u0163i \u00ee\u015fi aminteau \u00eens\u0103 de protec\u0163ia social\u0103 de care beneficiaser\u0103 atunci \u015fi de care erau tot mai lipsi\u0163i \u00een prezent. A asocia genul acesta de revendic\u0103ri, perfect legitime, cu mentalit\u0103\u0163i retrograde \u015fi nostalgii comuniste, a\u015fa cum procedeaz\u0103 militan\u0163ii anticomuni\u015fti \u2013 este mincinos \u015fi ridicol. De ce o fac? Pentru a camufla numeroasele e\u015fecuri ale democra\u0163iei \u201ede tranzi\u0163ie\u201c (c\u00e2t de democratic\u0103 era aceasta, exercit\u00e2ndu-se \u00een detrimentul marii majorit\u0103\u0163i a popula\u0163iei, nici nu are rost s\u0103 mai discut\u0103m), pentru a-\u015fi aroga, pe nedrept, pozi\u0163ia de repere morale ale na\u0163iunii (repere a c\u0103ror t\u0103cere profund\u0103 \u00eenainte de 1989 ar trebui s\u0103 fie asurzitoare \u00een prezent) \u015fi pentru a eluda faptul c\u0103 au \u00eenceput s\u0103 \u00ee\u015fi construiasc\u0103 meticulos carierele \u00eenc\u0103 din timpul comunismului, ale c\u0103rui produse social-economice, la fel ca majoritatea rom\u00e2nilor locuind \u00een mediul urban, de altfel, sunt. \u00cen optica dihotomic\u0103 a anticomunismului postcomunist, tot ce nu \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte integral opiniile este descalificat automat ca o form\u0103 sau alta de nostalgie comunist\u0103, de mentalitate refractar\u0103 la modernizare. O fi greu acum, \u00een tranzi\u0163ie, dar trebuie s\u0103 facem un efort pentru a construi o societate cu adev\u0103rat european\u0103, nu-i a\u015fa? Prin ce difer\u0103 acest enun\u0163 de propaganda comunist\u0103? Dac\u0103 \u00eenlocuim \u201etranzi\u0163ie\u201c cu \u201econstruirea socialismului\u201c \u015fi \u201eeuropean\u0103\u201c cu \u201emultilateral dezvoltat\u0103\u201c, prin absolut nimic.<br \/>\nDar ce este p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 postcomunismul? O form\u0103 de capitalism nud, de acumulare primitiv\u0103, \u00een termenii lui Marx, pliat\u0103 pe a\u015ftept\u0103ri \u00een\u015felate legate de un Occident \u00eenfrumuse\u0163at p\u00e2n\u0103 la refuz. De asemenea, prin reducerea neajunsurilor structurale (sociale, economice, politice) la un numitor comun cultural, postcomunismul este un simulacru de democra\u0163ie. Vechea povar\u0103 a mentalit\u0103\u0163ilor, fie ele \u201emic-burgheze\u201c, pe timpul comunismului, fie \u201ecomuniste\u201c sau \u201ecripto-comuniste\u201c, dup\u0103 1989 \u2013 cea mai simpl\u0103, comod\u0103 \u015fi superficial\u0103 explica\u0163ie pentru o metatranzi\u0163ie de care nu mai sc\u0103p\u0103m \u00eenc\u0103 de la constituirea Rom\u00e2nei moderne. \u00cen cuvintele lui Boris Buden, \u201epostcomunismul nu este, pur \u015fi simplu, o cultur\u0103, ci mai degrab\u0103 nu este nimic altceva dec\u00e2t cultur\u0103. El nu ne prezint\u0103 o cultur\u0103 a amintirii trecutului comunist sau o cultur\u0103 a doliului dup\u0103 utopia pierdut\u0103, sau o face la fel de pu\u0163in ca un muzeu al comunismului. Dimpotriv\u0103, postcomunismul \u00eensu\u015fi este de fapt o utopie, chiar utopia memoriei culturale, \u00een care cultura a devenit l\u0103ca\u015f al uit\u0103rii; el este un loc construit cultural, \u00een care se petrece uitarea politicului, a economicului \u015fi a istoricului\u201c (p. 72). ONG-uri peste ONG-uri, care mai de care mai proactive \u015fi mai entuziaste \u00een combaterea corup\u0163iei, a s\u0103r\u0103ciei \u015fi a prejudec\u0103\u0163ilor de tot felul, un picu\u0163 de feminism, re\u0163elele caritabile ale bisericilor \u015fi ale comunit\u0103\u0163ilor neoprotestante, grija pentru protejarea identit\u0103\u0163ii \u015fi intereselor minorit\u0103\u0163ilor de tot felul, cultivarea \u201edialogului social\u201c, o suit\u0103 colorat\u0103 de diverse funda\u0163ii, asocia\u0163ii \u015fi organiza\u0163ii \u2013 iat\u0103 la ce se rezum\u0103 eforturile emancipatoare ale postcomunismului. Societatea civil\u0103 astfel constituit\u0103, ca sum\u0103 de \u201eagen\u0163i sociali a\u015feza\u0163i \u00eentre sfera politic\u0103 \u015fi cea economic\u0103\u201c, este lipsit\u0103 de p\u00e2rghiile reale care ar antrena o schimbare autentic\u0103 (sindicaliz\u0103ri eficiente, posibilitatea angaja\u0163ilor de a cump\u0103ra un num\u0103r important de ac\u0163iuni la firmele la care lucreaz\u0103, un cod al muncii care s\u0103 nu transfere riscurile dinspre angajatori spre angaja\u0163i \u015fi beneficiile \u00een direc\u0163ie invers\u0103, politici de redistribuire social\u0103 func\u0163ionale, coerente \u015fi permanente, impozit progresiv pe venit, subven\u0163ii consistente de la stat pentru agricultur\u0103 \u015fi industrie etc.), fiind obligat\u0103 s\u0103 ac\u0163ioneze exclusiv \u00een sfera cultural\u0103. Pe cale de consecin\u0163\u0103, \u201ecultura r\u0103m\u00e2ne \u015fi \u00een postcomunism singurul orizont imaginabil al schimb\u0103rii politice\u201c (p. 73).<br \/>\n\u00cen plus, a\u015fa cum subliniaz\u0103 doi dintre colaboratorii volumului coordonat de c\u0103tre Adrian S\u00eerbu \u015fi Alexandru Polg\u00e1r, Genealogii ale postcomunismului \u2013 G\u00e1sp\u00e1r Mikl\u00f3s Tam\u00e1s \u015fi Claude Karnoouh, comunismul, ca agent radical al moderniz\u0103rii \u00een Europa de Est, a contribuit decisiv la a\u015ftept\u0103rile legate de o anumit\u0103 bun\u0103stare \u015fi de un anumit nivel al consumului pe care capitalismul postcomunist le-a preluat de-a gata; din acest punct de vedere, al \u201eculturii de mas\u0103\u201c, cum o nume\u015fte Claude Karnoouh, tranzi\u0163ia de la comunism la capitalism a reprezentat mai degrab\u0103 o continuitate dec\u00e2t o schimbare.<br \/>\nA\u015f men\u0163iona, \u00een \u00eencheiere, o observa\u0163ie excelent\u0103 emis\u0103 de c\u0103tre Lore Ridha, cu care sunt \u00eentru totul de acord: \u00een lumea postcomunist\u0103 (ast\u0103zi, \u00een \u00eentreg Occidentul), \u201etendin\u0163a general\u0103 arat\u0103 o \u00eent\u0103rire a capitalismului \u015fi o constant\u0103 tendin\u0163\u0103 descresc\u0103toare a modernit\u0103\u0163ii\u201c. Concluzia pare sumbr\u0103: \u201enu se \u00eentrevede nici o posibilitate de schimbare\u201c (p. 158). Aici nu sunt pe aceea\u015fi lungime de und\u0103 cu Lore Ridha: modernitatea, \u00een\u0163eleas\u0103 ca emancipare de factur\u0103 iluminist\u0103, ie\u015firea din \u201esomnul ra\u0163iunii\u201c, Spiritul hegelian \u015fi acel at\u00e2t de actual, tocmai pentru c\u0103 este sistematic \u00eenc\u0103lcat \u2013 imperativ categoric kantian, dublat de \u00eendemnul universal, sau cel pu\u0163in universalizabil, sapere aude! \u2013 aflat\u0103 \u00eentr-o profund\u0103 contradic\u0163ie cu economia politic\u0103 a capitalismului, chiar dac\u0103 s-au dezvoltat simultan, p\u0103r\u00e2nd deci perfect compatibile, dar numai \u00een aparen\u0163\u0103, deoarece drepturile solicitate ini\u0163ial de o categorie social\u0103 restr\u00e2ns\u0103, burghezia francez\u0103, au fost ulterior extinse asupra altor categorii sociale, deloc minoritare, de data aceasta, \u015fi \u00eenc\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-un proces de expansiune, fluctuant, ce-i drept, dar al c\u0103rui orizont nu poate fi deocamdat\u0103 \u00eentrez\u0103rit \u2013 de\u0163ine \u00eenc\u0103 resursele necesare pentru a prevala \u00een raport cu capitalismul. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Adrian S\u00eerbu, Alexandru Polg\u00e1r (coord.), Genealogii ale postcomunismului, Cluj, Idea design &amp; Print, 2009 &nbsp; Comunismului i-au fost intentate numeroase procese dup\u0103 1989. Team\u0103, furie, frustrare, dezolare, toate aceste sentimente au r\u0103bufnit cu o for\u0163\u0103 aproape arhimedic\u0103. Era firesc s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u015fa. Dar, dup\u0103 un binemeritat moment de euforie, majoritatea popula\u0163iei, consider\u00e2nd c\u0103 \u015fi-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tot-mai-putina-modernitate-tot-mai-mult-capitalism-o-punere-in-problema-a-postcomunismului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tot mai pu\u0163in\u0103 modernitate, tot mai mult capitalism. O punere \u00een problem\u0103 a postcomunismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[13970,13971,13972],"class_list":["post-23000","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-adrian-sirbu","tag-alexandru-polgar","tag-genealogii-ale-postcomunismului"],"views":1477,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23000","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23000"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23000\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23000"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23000"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23000"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}