{"id":2300,"date":"2010-04-15T05:39:43","date_gmt":"2010-04-15T03:39:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2300"},"modified":"2010-04-15T05:41:05","modified_gmt":"2010-04-15T03:41:05","slug":"ce-n-a-vazut-apostolul-%e2%80%9ethe-road%e2%80%9c-de-john-hillcoat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-n-a-vazut-apostolul-%e2%80%9ethe-road%e2%80%9c-de-john-hillcoat\/","title":{"rendered":"Ce n-a vazut apostolul:  \u201eThe Road\u201c de John Hillcoat"},"content":{"rendered":"<p><strong>Fascinatia pe care genul postapocaliptic, prolific mai cu seama in anii &#8217;70, a exercitat-o si continua sa o exercite asupra unor spectatori dintre cei mai diversi deriva in principal din felul in care acesta raspunde la imperativele urmatoarelor trei coordonate: tipul Apocalipsei, al fenomenului, natural sau nu, care schimba cumva fata Pam\u00e2ntului si decimeaza populatia umana; daca, date fiind caracteristicile lui, acest fenomen poate avea loc peste o suta sau peste o mie de ani, ori m\u00e2ine; cel mai important, la ce compromisuri ii obliga acest fenomen pe supravietuitori, adica in ce masura ii face pe acesti locuitori ai unei posibile lumi de m\u00e2ine diferiti fata de noi, spectatorii de azi.<\/strong><br \/>\nAltfel spus, nu toate apocalipsele sunt la fel \u2013 unele inspaim\u00e2nta (catastrofele naturale, de pilda, cele care in principiu pot lovi oric\u00e2nd), altele doar distreaza (spre exemplu, cele de sorginte extraterestra); apocalipsele probabile sperie mai mult dec\u00e2t cele improbabile, iar succesul lor e proportional cu gradul in care ii indeparteaza pe supravietuitori de conditia umana, asa cum o cunoastem noi acum.<br \/>\n<strong>Posibil, probabil, funebru<\/strong><br \/>\n\u201eDrumul\u201c (2009) marcheaza la toate aceste trei capitole. Catastrofa care schimba lumea din temelii este o apocalipsa naturala (ceea ce o face sa fie mai probabila dec\u00e2t un atac al lunateilor sau al martienilor), dar totodata niciodata explicata, ceea ce o face inatacabila. Ceva in alcatuirea lucrurilor se schimba, ceva fundamental, dar nu aflam ce sau de ce. O serie de incendii, cutremure si alte urgii actioneaza concomitent sau pe r\u00e2nd, intr-o noapte sau intr-o suta; schimbarea se petrece pe mai multe paliere, unele influentate de celelalte. Natura, modificata in datele ei esentiale (flora si fauna, care dispar cu totul), reduce la zero c\u00e2stigurile civilizatiei umane. Sub impulsul acestei actiuni innoitoare, din intreaga lume doar Omul ram\u00e2ne acelasi, si, paradoxal, tocmai asta il obliga sa se schimbe.<br \/>\nLipsit de hrana, Omul devine hrana, asa se int\u00e2mpla si in \u201eSoylent Green\u201c (\u201eProdusul verde\u201c, 1973), de aici succesul de atunci al peliculei. Doar ca acum, protagonistul este pe deplin constient de statutul sau de v\u00e2nat si nu are de luptat doar impotriva unui sistem care il minte, ci impotriva lumii intregi, at\u00e2ta c\u00e2ta mai e. Toti ii sunt vrajmasi, iar speranta nu exista, un rau mai mare cu greu se putea imagina. Posibil, probabil si sumbru, \u201eThe Road\u201c e un opus caruia, situat fiind in prelungirea filonului postapocaliptic, nu i se poate reprosa nimic.<br \/>\nInconstanta<br \/>\nFlashback-urile in care apare sotia protagonistului (Charlize Theron), necesare pentru a pricepe ca situatia initiala, cea de dinainte de cataclism, este exact situatia in care noi ne aflam acum, devin s\u00e2c\u00e2itoare la un moment dat; e ca si cum cineva s-ar fi g\u00e2ndit ca rezistenta publicului la o atmosfera constant funesta e at\u00e2t de scazuta inc\u00e2t se cade ca, acolo unde exista, senzatia de co-participare sa fie premiata. Pe parcursul acestor scurte pauze suntem introdusi intr-o stare suspendata in care speranta, daca nu se intrevede, macar e posibila. Urmeaza apoi, de fiecare data, trezirea la realitate: ceva speranta exista in continuare, dar e o speranta irationala, care nu se bazeaza pe nimic, exista doar pentru ca face parte din genomul uman, e de aceeasi calitate cu speranta condamnatului la moarte in fata esafodului.<br \/>\nC\u00e2rligul din debut, al pistolului cu doar doua gloante pe teava, e o pista falsa: tatal si fiul nu ajung sa se elimine reciproc sau sa-si ia viata folosind pretioasele proiectile. Primul plumb e folosit in primele c\u00e2teva minute, al doilea nu mai e folosit niciodata. Mai mult, drumul celor doi nu duce nicaieri. Dupa o serie intreaga de aventuri in care singurele doua constante sunt foamea si frica, tatal (Viggo Mortensen) si fiul (Kodi Smit-McPhee) ajung la ocean, dar asta nu schimba nimic.<br \/>\nCalatoria spre sud continua, fara garantia ca la capatul ei se va int\u00e2mpla ceva \u2013 daca exista ceva schimbari, acelea sunt mai degraba in rau: in incercarea de a \u201epastra flacara\u201c, adica de a conserva ceea ce ar putea fi ultima rezerva de umanitate de pe planeta, rezerva insasi este aproape anihilata. Inexplicabil, ea revine in cele din urma la suprafata si se manifesta intr-un mod eminamente irational, impotriva oricarui instinct de supravietuire.<br \/>\nGestul e mic doar in aparenta si anuleaza o tensiune, acumulata minut cu minut, care nu era data nici de foame, nici de mizeria in care personajele traiesc, ci de animalitatea pe care subzistenta o presupune. Teribila scena de actiune si demonstratie perfecta in acelasi timp, masura mestesugului lui Hillcoat e data tocmai de aceasta t\u00e2rzie si firava manifestare a umanitatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fascinatia pe care genul postapocaliptic, prolific mai cu seama in anii &#8217;70, a exercitat-o si continua sa o exercite asupra unor spectatori dintre cei mai diversi deriva in principal din felul in care acesta raspunde la imperativele urmatoarelor trei coordonate: tipul Apocalipsei, al fenomenului, natural sau nu, care schimba cumva fata Pam\u00e2ntului si decimeaza populatia&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-n-a-vazut-apostolul-%e2%80%9ethe-road%e2%80%9c-de-john-hillcoat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ce n-a vazut apostolul:  \u201eThe Road\u201c de John Hillcoat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1897,1894,83,1895,1893,1896,1898],"class_list":["post-2300","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-road","tag-distopie","tag-film","tag-film-apocalipsa","tag-film-de-oscar","tag-filme-cu-catastrofe","tag-john-hillcoat"],"views":1895,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2300","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2300"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2300\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2300"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2300"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2300"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}