Nu mai \u015ftiu dac\u0103 \u015fi azi o societate numit\u0103 \u201eAnonimul\u201c mai str\u00e2nge sub misteriosul ei nume, ca acum dou\u0103 decenii, adun\u0103ri scriitorice\u015fti \u00een care se dezb\u0103teau cu aprindere din nou revolu\u0163ionar\u0103 noile-vechile chestiuni ale vie\u0163ii literare de atunci, la pu\u0163ini ani dup\u0103 evenimentele din 1989. Ce \u015ftiu e c\u0103 de la una dintre acele adun\u0103ri de demult mi-a r\u0103mas viu \u015fi sonor \u00een urechi strig\u0103tul exasperat al unuia dintre tinerii ce \u00eencepeau s\u0103 bat\u0103 cu pumnii \u00eenc\u0103 fragezi \u00een por\u0163ile \u201eruginite\u201c ale templului literar: De ce s\u0103 mai citim azi R\u0103zboi \u015fi pace?! De ce avem nevoie de Anna Karenina?! C\u00e2t s\u0103 mai \u00eenghi\u0163im \u201ereligia\u201c lui Tolstoi?! Iconoclast\u0103, noua dinastie purcedea la dobor\u00e2rea tinereasc\u0103 a idolilor… Mi-am amintit aceast\u0103 scen\u0103 \u2013 emblematic\u0103 pentru orice nou \u00eenceput \u2013 citind ieri un interviu extraordinar al lui Nicolae Breban cu Ana Barton (Contemporanul nr.3, 2015). Intitulat cu una dintre frazele memorabile ale cititorului Nicolae Breban (\u201eMisterele c\u0103r\u0163ilor mari r\u0103m\u00e2n \u00eentre pagini\u201c), interviul debuteaz\u0103 cu r\u0103spunsul t\u0103ios al acestuia r\u0103mas actual, ca \u015fi acum 20 de ani: noile dinastii, ca \u015fi primii faraoni, \u00ee\u015fi \u00eencep istoria distrug\u00e2nd toate \u00eenscrisurile ce le preced, \u201ecur\u0103\u0163\u0103\u201c locul. Da, afirm\u0103 autorul Animalelor bolnave, \u201eprimele dinastii asta f\u0103ceau. \u00cei r\u0103deau pe antecesori \u015fi cu ei \u00eencepea lumea!\u201c De la \u201efaraoni\u201c \u015fi \u201emankur\u0163i\u201c prozatorul alunec\u0103 vijelios \u00een plin\u0103 actualitate: \u201eO anumit\u0103 genera\u0163ie, nici m\u0103car \u00eentreag\u0103, impulsionat\u0103 de Manolescu, care dup\u0103 c\u0103derea comunismului a vrut s\u0103 aplice a\u015fa-zisul postmodernism preluat de la americani, foarte mult vulgarizat. Manolescu, de fapt, a f\u0103cut un experiment pu\u0163in sadic cu a\u015fa-zisa genera\u0163ie \u201980, \u00een care unii ucenici de-ai mei n-au intrat \u2013 Ioan Gro\u015fan, Stelian T\u0103nase \u2013, dar C\u0103rt\u0103rescu a mers din plin\u201c. Acela\u015fi N. Manolescu, \u00eens\u0103, cu \u201eexperimentul lui pu\u0163in sadic\u201c, fusese, nu uit\u0103 prozatorul s\u0103 spun\u0103, \u201eunul dintre oamenii care ne-au sprijinit pe noi, genera\u0163ia \u201960, pe mine, pe Nichita, pe Doina\u015f …\u201c, o genera\u0163ie care \u015fi-a avut \u015fi ea \u201efaraonii\u201c s\u0103i. Ceea ce e admirabil \u00een spusele unui scriitor de talia lui N. Breban const\u0103 \u00een convingerea lui c\u0103 \u201enuielu\u015fa de alun\u201c sau \u201edegetul de lumin\u0103\u201c ce dau verdictul \u015fi consacr\u0103 \u2013 sau nu! \u2013 talentul oric\u0103rui nou-venit \u201efaraon\u201c, cu pulsiunile lui detractoare cu tot, stau \u00een m\u00e2na c\u00e2torva, pu\u0163ini, a acelor critici literari a c\u0103ror viziune distinge \u201enoua direc\u0163ie\u201c a culturii de la un moment dat: \u201eVerdictul dac\u0103 el are voca\u0163ie \u015fi dac\u0103 ceea ce produce are calitate \u00eel dau criticii literari de prestigiu ai momentului. Cei \u015fase-\u015fapte critici literari ai unei na\u0163iuni dau verdictul de valoare. C\u00e2nd Maiorescu a vorbit despre talentul lui Eminescu lumea a deschis ochii asupra lui. C\u00e2nd Lovinescu a spus despre doamna Bengescu c\u0103 are voca\u0163ie \u015fi talent, a afirmat-o ca romancier\u0103 de talent. Valoarea \u2013 repet\u0103 \u015fi insist\u0103 romancierul \u2013 o decid cei \u015fapte-opt critici ai unei na\u0163iuni. Ei spun \u00abacest opus are valoare\u00bb. Maiorescu, C\u0103linescu, Lovinescu,, Ibr\u0103ileanu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Negoi\u0163escu, Lucian Raicu \u2013 \u0103\u015ftia-s marii critici care \u00ee\u015fi asum\u0103 acest mare risc. De exemplu, Lovinescu a gre\u015fit enorm crez\u00e2nd c\u0103 nu va avea succes Caragiale. \u015ei s-a \u00een\u015felat, deci, se poate s\u0103 se \u00een\u015fele marii critici. Dar a avut dreptate cu Camil Petrescu, cu doamna Bengescu, cu Ion Barbu. C\u0103linescu i-a lansat pe ace\u015fti tineri care au venit cu direc\u0163ii mari \u00een literatura rom\u00e2n\u0103.\u201c \u00centrebat asupra modelelor ce l-au putut atrage ori influen\u0163a, Nicolae Breban se plaseaz\u0103 la antipodul filistinului limfatic despre care vorbea undeva Marin Preda, amintindu-l cu umor pe acel t\u00e2n\u0103r scriitor care nu mai putea dormi de dragul lui Joyce, \u0163inut tot timpul sub bra\u0163, citindu-l \u00eentruna, ziua \u015fi noaptea. P\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een tramvai. Autorul romanului Bunavestire \u00ee\u015fi recunoa\u015fte \u201esl\u0103biciunea\u201c tinereasc\u0103 \u015fi nu numai de a fi fost atras nu doar de… Joyce, dar \u015fi de micile modele, \u201emi-au pl\u0103cut \u2013 convine el \u2013 unii prozatori de vagon lit, cum zic francezii. Roman de bulevard. Ei bine, erau c\u00e2\u0163iva care ne-au entuziasmat, dar \u015fi maestrul meu, Dostoievski, a avut la r\u00e2ndul s\u0103u un romancier de bulevard preferat, Eug\u00e9ne Sue, cu imens\u0103 vog\u0103, care a scris Misterele Parisului. Era un romancier cam trivial care i-a pl\u0103cut lui Dostoievski \u00een tinere\u0163e. Mi-a pl\u0103cut un alt romancier de vagon lit, tot un francez, Maurice de Kobra. Apoi, era Pitigrilli, iar la noi erau Damian St\u0103noiu \u015fi Mihail Drume\u015f. Romanele astea aveau o intrig\u0103 incitant\u0103 \u015fi pasionant\u0103 pentru un t\u00e2n\u0103r.\u201c Fiecare v\u00e2rst\u0103 cu iubirile ei: tinerii \u2013 dar nu numai ei! \u2013 se hr\u0103nesc cu \u201eoasele\u201c romancierilor de vagon lit, iar Grobei \u00eensu\u015fi, ambivalentul Grobei nu-i tocmai el incompatibil cu cei numi\u0163i a\u015fa de prozatorul Nicolae Breban. \u00cens\u0103 \u201eromanele formatoare\u201c, marile modele, catalitice, sunt altele. Pentru Nicolae Breban unul dintre acestea este Liviu Rebreanu \u201e\u00een primul r\u00e2nd (…) Sadoveanu, bine\u00een\u0163eles, Ag\u00e2rbiceanu. \u00cen Muntenia, abia cu Marin Preda, dup\u0103 r\u0103zboi, a ap\u0103rut un romancier de prima m\u00e2n\u0103. Iar dup\u0103 aceea mi-a pl\u0103cut Camil Petrescu. Pe doamna Bengescu am descoperit-o \u00eent\u00e2mpl\u0103tor.\u201c Cultul nedezmin\u0163it al marilor modele continu\u0103 cu marii ru\u015fi. \u201eLermontov, pe care l-am descoperit c\u00e2nd eram foarte t\u00e2n\u0103r. Un erou al timpului nostru \u2013 o carte fantastic\u0103, un roman ap\u0103rut \u00een 1840, foarte pu\u0163in cunoscut \u00een Occident, \u00een care pentru prima dat\u0103 apare tema dublului. O tem\u0103 care m-a obsedat.\u201c L-a obsedat: \u00een literatur\u0103 ca \u015fi \u00een via\u0163\u0103. Istoria \u201edublului\u201c Grobei a invadat \u015fi via\u0163a autorului, semnific\u00e2nd ruptura decisiv\u0103 a prozatorului Nicolae Breban de sistem \u2013 sistemul comunist ce nutrise, el, iluzia c\u0103-l \u201ecucerise\u201c pe scriitor. Cu aceast\u0103 ruptur\u0103 anun\u0163at\u0103 \u00een prima carte, Francisca, tema literar\u0103 \u015fi existen\u0163ial\u0103 continu\u0103 s\u0103-l obsedeze: e \u201eo tem\u0103 care m-a obsedat: c\u0103 un om poate fi el \u00eensu\u015fi, dar \u015fi contrariul lui. Lermontov a murit t\u00e2n\u0103r, la 28 de ani. Era, \u00een primul r\u00e2nd, poet. Dup\u0103 el, Gogol, cu Suflete moarte, Revizorul, C\u0103s\u0103toria, Juc\u0103torii de c\u0103r\u0163i. Le-am explicat prietenilor mei Nichita St\u0103nescu \u015fi Matei C\u0103linescu ce \u00eenseamn\u0103 tipologia modern\u0103 (…). Gogol \u00eel face pe Akaki Akakievici, din Mantaua, iar Dostoievski spune c\u0103 a fost maestrul lui. \u00abNoi to\u0163i am ie\u015fit din Mantaua lui Gogol. Apoi, uria\u015ful Tolstoi, pe care tinerii din Fran\u0163a \u015fi Rom\u00e2nia \u00eel \u015ftiu doar din filme. Din romane mari nu se pot face filme. Eu, c\u00e2nd v\u0103d Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103, chiar f\u0103cut de Polanski, \u00eenchid. Misterele c\u0103r\u0163ilor mari r\u0103m\u00e2n \u00eentre pagini\u201c. A\u015fa e \u015fi cu ecraniz\u0103rile rom\u00e2ne\u015fti, inclusiv dup\u0103 Morome\u0163ii, film splendid, sau Marele singuratic: ceva imposibil de \u201etranspus\u201c r\u0103m\u00e2ne ferecat \u201e\u00eentre pagini\u201c, \u00eentoarcerea uneia \u00een alta r\u0103m\u00e2ne (este) imposibil\u0103, vorba marelui prozator din Sili\u015ftea Gume\u015fti. Exist\u0103 o \u201evedere\u201c \u00een c\u0103r\u0163i imposibil de transpus pe ecran, dec\u00e2t cu pre\u0163ul falaciosului tr\u0103d\u0103tor \u015fi inautentic: Grobei \u015fi jum\u0103tatea lui Paul Sucuturdean nu pot avea dec\u00e2t chipuri literare, de ordin \u201efantastic\u201c, netransmisibile. Pe marginea imposibilei transla\u0163iuni prozatorul gloseaz\u0103 profund \u015fi, spune mai departe, descifr\u00e2nd lec\u0163ia mae\u015ftrilor s\u0103i necunoscu\u0163i cu onestitate, risc\u00e2nd chiar incomprehensibilul: \u201e\u00abDe ce-i grozav Akaki Akakievici?\u00bb, m-au \u00eentrebat Nichita \u015fi Matei C\u0103linescu, asistentul lui Vianu. I-am spus lui Nichita c\u0103 Akaki Akakievici este un coco\u015fat cu splendizi ochi alba\u015ftri. Adic\u0103-i o contradic\u0163ie \u00een termeni. S\u0103 spui despre un tic\u0103los c\u0103 e un sf\u00e2nt. \u015ei Dostoievski a dus asta la v\u00e2rf, prin Svidrigailov din Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103, un personaj care m-a fascinat din tinere\u0163e. Este un tic\u0103los, un porc, un criminal care \u00een ultima parte e de o splendoare uman\u0103 nemaipomenit\u0103. Iat\u0103 cum a \u00eenv\u0103\u0163at Dostoievski din lec\u0163ia lui Gogol…\u201c. Nu se ru\u015fineaz\u0103 Nicolae Breban c\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163at aceste \u201elucruri complicate\u201c de la mae\u015ftrii s\u0103i, \u201eeste o meserie grea\u201c \u015fi: \u201eE mult mai simplu s\u0103 descrii ni\u015fte mici chestii, s\u0103 ar\u0103\u0163i traiectul t\u0103u digestiv, p\u0103rerile tale, femeia cu care ai fost \u00een pat, s\u0103 faci ni\u015fte apercep\u0163ii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu politica, s\u0103 te pl\u00e2ngi de starea mizerabil\u0103 a lumii \u2013 s\u0103 spui prostii…\u201c. Comprehensiv\u0103, profund\u0103 este \u015fi \u201elec\u0163ia\u201c \u00eenv\u0103\u0163at\u0103, f\u0103r\u0103 complexe, de la Stendhal, cu Ro\u015fu \u015fi negru \u015fi M\u0103n\u0103stirea din Parma, mari c\u0103r\u0163i \u201e\u00een care el vine cu tema ambi\u0163iosului. Julien Sorel e un ambi\u0163ios ciudat.
\nNu-i o caricatur\u0103 ca la Nicolae Filimon \u00een Ciocoii veci \u015fi noi. Sorel e complicat. E un arivist foarte interesant: e\u015fti tu, cel care cite\u015fti. Un arivist care \u00eel admir\u0103 pe Napoleon, viseaz\u0103, ca \u015fi Raskolnikov, c\u0103 po\u0163i trece de grani\u0163a moral\u0103 adic\u0103 lucruri foarte \u00eenalte…\u201c. \u201eCu Balzac e un mister: vorbind cu foarte mul\u0163i francezi \u015fi cu rom\u00e2ni, am v\u0103zut c\u0103 majoritatea ori \u00eel \u00eenjur\u0103, ori spun c\u0103 este de necitit\u201c \u2013 se mir\u0103 marele prozator. Pe el l-a \u201eimpresionat \u015fi c\u00e2nd am fost t\u00e2n\u0103r, dar \u015fi acum, printr-un tip de grandoare, de paranoia, mai clar\u201c. \u201eParanoia\u201c Balzac const\u0103 \u00een voin\u0163a, demiurgic\u0103, de \u201ea crea sistem. Adic\u0103 nu numai s\u0103 scrii una-dou\u0103 c\u0103r\u0163i bune sau cinci capodopere (…) am spus c\u0103 eu m\u0103 opun conceptului de capodoper\u0103 la care se apleac\u0103 to\u0163i latinii. Pe mine m\u0103 intereseaz\u0103 opera. Aici sunt neam\u0163\u201c. \u201eNeam\u0163ul\u201c, cu \u201eparanoia\u201c lui Balzac \u2013 tot neam\u0163 \u015fi el! \u2013 e un mare creator-constructor care vine, ca Balzac, cu \u201eacest concept de-o grandomanie la limit\u0103. El vine cu o idee de care a r\u00e2s cel mai mare critic francez, Saint-Beuve. Era papa criticii franceze, prietenul lui Victor Hugo…\u201c. \u00cens\u0103 Comedia uman\u0103 \u2013 grandomania \u00een act a lui Balzac! \u2013 infirm\u0103 \u015fi face de r\u00e2s \u201er\u00e2sul\u201c \u201epapei criticii franceze\u201c. Mai departe vine Proust, \u00een timpul \u201epierdut\u201c al c\u0103ruia \u201enu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic: or, cei care citesc azi vor s\u0103 se \u00eent\u00e2mple: cine cui \u00eei d\u0103 \u00een cap, cine aprinde casa, cine ucide etc. La Proust nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 niciodat\u0103 nimic \u015fi totu\u015fi el descoper\u0103 alt\u0103 fa\u0163\u0103 a epicului. El a ridicat din ocean un continent enorm pe care nimeni nu-l \u00een\u0163elege azi, mai ales rom\u00e2nii, pentru care e important cine d\u0103 \u00een cap cu toporul. Or, la Proust nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic: baronul de Charlus apare \u00een primele zece pagini ca un escroc, apoi devine un ciudat, pe urm\u0103 apare ca un tip de mare profunzime… Timp de o sut\u0103 \u015fi ceva de pagini acest personaj se mi\u015fc\u0103 sub ochii t\u0103i: se mi\u015fc\u0103 viziunea lui Proust asupra lui. Iat\u0103 o nou\u0103 surs\u0103 a epicului pe care foarte mul\u0163i nici n-o b\u0103nuiesc. \u00cen\u015fi\u015fi francezii au uitat.\u201c Memorabile, lecturile lui Nicolae Breban, paradoxale \u015fi profunde, lec\u0163iile lui de \u201eestetic\u0103\u201c aplicativ\u0103 imposibil de imitat sunt lec\u0163iunile exemplare ale unui mare prozator \u015fi acut spirit critic, compatibile doar cu propria lui oper\u0103 impresionant\u0103. C\u00e2nd citesc, marii scriitori t\u00e2r\u0103sc dup\u0103 ei o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu mai \u015ftiu dac\u0103 \u015fi azi o societate numit\u0103 \u201eAnonimul\u201c mai str\u00e2nge sub misteriosul ei nume, ca acum dou\u0103 decenii, adun\u0103ri scriitorice\u015fti \u00een care se dezb\u0103teau cu aprindere din nou revolu\u0163ionar\u0103 noile-vechile chestiuni ale vie\u0163ii literare de atunci, la pu\u0163ini ani dup\u0103 evenimentele din 1989. Ce \u015ftiu e c\u0103 de la una dintre acele adun\u0103ri… Cite\u0219te mai mult »Cum citim?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13955,13956,1179,4492],"class_list":["post-22992","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anonimul","tag-interviu-cu-ana-barton","tag-n-breban","tag-n-manolescu"],"views":1118,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22992","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22992"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22992\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22992"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22992"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22992"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}